Cereri. Decizia nr. 1098/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1098/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1098/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1098 R
Ședința publică din data de 30.05.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți S. N. și S. T. împotriva sentinței civile nr.108/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA D. STATULUI, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este nemotivat.
Curtea, din oficiu, ridică excepția nulității recursului, pentru nemotivare, și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 20.10.2009, reclamanții S. N. și S. T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul „Serele Frații-S.”, situat în . I., preluat abuziv de stat în anul 1949, constând în serele de legume și flori, edificate pe acest teren, care în prezent sunt demolate, împreună cu întregul inventar al fermei, adică utilaje, mașini și unelte, preluate de stat împreună cu serele și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, au fost invocate disp. art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, republicată și decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 108/23.01.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanții S. N. și S. T., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea de ședință din data de 21.09.2011, s-a dispus, în temeiul art. 1551 C.proc.civ., suspendarea judecării cererii, până la depunerea de către reclamanți a actelor din care rezultă dreptul de proprietate asupra serelor, potrivit dispozițiilor date prin încheierea de ședință din 15.06.2011.
Împotriva acestei încheieri reclamantul nu a declarat recurs.
La data de 26.09.2012 reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, primind termen pentru susținerea acestei cereri la 21.11.2012, însă la termenul din 21.11.2012 reclamantul nu a făcut dovada că au încetat motivele care au condus la suspendarea judecății, solicitând probe pe fondul litigiului, iar nu pe cererea de repunere pe rol.
Tribunalul a constatat că în perioada 21.09.2011 când s-a dispus suspendarea judecății și 24.09.2012 când s-a formulat prima cerere de repunere pe rol a cauzei, părțile nu au îndeplinit niciun act de procedură, în sensul solicitării repunerii cauzei pe rol, perioada lăsării în nelucrare a pricinii fiind mai mare de 1 an, fiind îndeplinite încă de atunci dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ.
Mai mult, prin încheierea de ședință din data de 21.11.2012, tribunalul a dispus menținerea măsurii suspendării judecății cauzei dispusă prin încheierea de ședință din 21.09.2011.
Nici această încheiere nu a fost atacată cu recurs, astfel nici acest act nu este întreruptiv al cursului perimării potrivit art. 249 C.proc.civ.
În raport de dispozițiile art. 248 C.proc.civ., s-a constatat rămânerea cererii în nelucrare timp de mai mult de un an din vina părților, ceea ce atrage perimarea acestei, termenul și condițiile pentru constatarea perimării acțiunii fiind îndeplinite încă din data de 24.09.2012 și nu poate fi înlăturată de un alt act procedural înfăptuit ulterior.
Tribunalul a constatat că prezenta cauză a rămas în nelucrare pe durata 21.09._12 (data ultimei cereri de repunere pe rol).
Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, ce operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză și nu poate fi înlăturată prin niciun alt act de procedură efectuat după împlinirea termenului perimării, ținând seama și de dispozițiile art. 252 și urm. C.proc.civ, tribunalul a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții S. N. și S. T..
Recursul nu a fost motivat.
În ședința publică din data de 01.03.2011, având în vedere dispozițiile art. 306 alin.1 Cod procedură civilă Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen legal, excepție cu privire la care reține următoarele:
Articolul 306 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat in termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute in alin. 2, care se referă la posibilitatea invocării de către instanța, din oficiu a motivelor de ordine publică.
Potrivit art. 303 alin. 1 C.pr. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Articolul 303 alin.2 C.pr.civ. prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În cauză, hotărârea pronunțată era susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se calculează însă de la comunicare, conform art. 303 alin.2 C.pr.civ., soluție firească, pentru că numai după acest moment recurentul cunoaște hotărârea în întregime, astfel încât să fie în măsură să formuleze criticile și în raport de considerente.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 388,389 dosar TB, hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurenților reclamanți la data de 27.03.2013, ultima zi de depunere a motivelor de recurs, calculată pe zile libere, conform art. 101 alin.1 C.pr.civ., fiind 02.04.2013.
Având în vedere că recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, devin incidente disp. art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd sancțiunea nulității recursului.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu în recurs, motive care să afecteze hotărârea pronunțată de tribunal.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să constate nul recursul declarat de recurenții reclamanți.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenții-reclamanți S. N. și S. T., împotriva sentinței civile nr.108/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția D. Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D.-M. M. A.-M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red./Tehnored MAM
Tehnored. CG /05.06.2013
2 ex. Jud. fond: E. R.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 980/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 27/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
