Pretenţii. Decizia nr. 336/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 336/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.336
Ședința publică de la 23.02.2012.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. O.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant C. T. J. E., împotriva sentinței civile nr. 1073 din 08.06.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect: pretenții – despăgubiri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și împrejurarea că recurentul reclamant a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat și față de împrejurarea că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1073 din 08 iunie 2011, Tribunalul București – Secția a III a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul C. T. J. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._, reclamantul C. T. J. E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro în echivalent în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale și materiale.
În motivarea acțiunii a arătat că bunicul său, C. I. a fost închis timp de cinci ani în penitenciarul Pitești pe motiv că a fost membru PNL – B., în baza Deciziei nr. 1013 din 21 noiembrie 1952 emisă de Direcția Generală a Securității Statului. După eliberarea sa în baza ordinului DVP nr._/1954 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în ..
În drept cererea a fost formulată în temeiul art. 48 alin. 1 din Constituție, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenției Europene a Drepturilor Omului și Legea nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 870 din 24 iunie 2010, Tribunalul Prahova a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, acesta fiind înregistrat sub nr._ pe rolul Secției a III a Civile.
În dovedirea acțiunii au fost administrate probe cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă, fișa matricolă penală_ eliberată de Penitenciarul Pitești, bilet de liberare nr._/1954.
Analizând acțiunea și probatoriul administrat s-a constatat următoarea situație de fapt.
Reclamantul este nepotul defunctului C. I. acesta fiind arestat în baza Deciziei cu nr. 1013 din 21 octombrie 1952 a MSS Regiunea Stalin pentru o perioadă de 60 de luni.
Reclamantul a invocat în susținerea acțiunii dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, dispoziții care au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
Prin derogare de la dreptul comun, aceste dispoziții au creat posibilitatea ca și moștenitorii persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 să se poată adresa instanțelor judecătorești în vederea acordării daunelor morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților autorilor lor.
În conformitate cu art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, capacitatea de folosință începe la naștere și încetează la moartea persoanei.
Capacitatea de folosință este definită ca fiind capacitatea de a avea drepturi și obligații.
Spre deosebire de drepturile cu conținut patrimonial (cum sunt drepturile reale sau de creanță) care se transmit prin moștenire (legală sau testamentară) drepturile personale nepatrimoniale, cum este dreptul la libertate, dreptul la viață etc., se sting odată cu decesul persoanei a cărei capacități de folosință încetează.
Prin urmare, reclamantul nu era îndreptățit să solicite acordarea de daune morale pentru încălcarea drepturilor și libertăților altei persoane, aceste drepturi nefiind transmisibile. Desigur, în situația în care persoana condamnată ar fi formulat ea însăși acțiunea, în nume propriu, și pe parcursul procesului ar fi decedat, reclamantul, în calitate de moștenitor, putea solicita continuarea procesului. În speță nu s-au regăsit aceste condiții astfel că tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Colbozi T. J. E..
În esență a motivat, potrivit art. 304 pct. 8 – 9 Cod de procedură civilă că greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece era îndreptățit să formuleze acțiuni în baza Legii nr. 221/2009, greșit reținându-se că „dreptul nepatrimonial este netransmisibil prin moștenire” (motive recurs, fila 2, dosar curte).
Recursul este întemeiat.
Potrivit ar. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la …”.
Or, este cert, din actele dosarului că recurentul este descendent de gradul al II-lea și greșit prima instanță i-a respins acțiunea (motivarea referitoare la transmiterea prin moștenire a drepturilor patrimoniale sau nepatrimoniale neavând relevanță).
În atare situație motivul de recurs este întemeiat.
Procedând în acest mod, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, situație ce impune conform art. 3041, art. 321 alin. 1 și 5 Cod de procedură civilă admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – reclamant C. T. J. E., împotriva sentinței civile nr. 1073 din 08 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. O. I. D. C. M. T.
Grefier,
M. C.
Red.C.M.T.
Tehnodact.C.F.
2ex./02.05.2012
T.B.-S.3.-S.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 335/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 352/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
