Cereri. Decizia nr. 1102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1102/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1102 R
Ședința publică din data de 30.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta reclamantă P. A. G. împotriva deciziei civile nr.151A/04.12.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. S. N. și intimații pârâți LE P. P. T., O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ I. – BIROUL DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B., cauza având, ca obiect, „plângere împotriva încheierii de carte funciară”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art.156 alin.2 C.pr.civ., pentru a da posibilitatea intimatului reclamant I. S. N. să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.05.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria B., petenții P. A. G. și I. S. N. au formulat, în contradictoriu cu intimații Le P. - P. T., și O. de C. și Publicitate Imobiliară I., Biroul de C. B., plângere împotriva încheierii nr._/30.08.2001 emisă de O. de C. și Publicitate Imobiliară I., prin care s-a admis cererea de notare a sentinței civile nr. 5718/14.11.2008 formulată de primul intimat, și s-a solicitat radierea acestei notări din cartea funciară.
La termenul de judecată din data de 06.02.2012 Judecătoria B. a luat act de precizarea petenților, în sensul că aceștia înțeleg să solicite anularea încheierii de respingere nr._/19.10.2011, prin care a fost respinsă plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/30.08.2001 de admitere a cererii de notare a sentinței menționate anterior .
În fața primei instanțe, la termenul din data de 10.04.2012, s-a admis excepția de litispendență și s-a dispus unirea la dosarul arătat, a dosarului nr._/94/2011 care are același obiect, aceleași părți și aceeași cauză și a atras incidența dispozițiilor art. 163 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 2425/30.04.2012î, a fost respinsă plângerea în contradictoriu cu intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară I., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă, a fost respinsă plângerea formulată de petenți, în contradictoriu cu intimatul La P. - P. T. ca neîntemeiată, și au fost obligați petenții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentințe, s-au arătat următoarele:
Prin încheierea nr._/19.10.2011 emisa de OCPI I. a fost calificata drept cerere de reexaminare si respinsa plângerea formulata de petentii P. A. G. si I. S. N. împotriva încheierii de carte funciara nr._/2011.
S-a observat că prin încheierea nr._/30.08.201, astfel cum a fost îndreptata la data de 05.10.2011, s-a dispus notarea in partea a III-a a Cartii Funciare nr._ a localității Tunari a sent. civ. nr. 5718/14.11.2008 prin care a fost admisa formulat de reclamanții La P. T. si La P. N. in contradictoriu cu S. L., hotărâre ce viza imobilul cu număr cadastral_ pentru care a fost deschisa CF nr._ cu proprietari tabulari P. A. G., I. S. N. si I. Anicuta –decedata.
S-a reținut că respectiva notare s-a făcut la cererea intimatului si in baza referatului emis de biroul de carte.
Prima instanță a constatat că hotararea judecatoreasca notata vizează același imobil pentru care a fost deschisa CF nr._ UAT Voluntari.
Instanța a apreciat susținerile petentilor ca fiind neîntemeiate si le-a respins în consecința întrucât notarea s-a făcut in partea a III a cărții funciare iar situația identificată de oficiu (același imobil pentru care exista doua titluri de proprietate distincte cu doi proprietari diferiți) se încadrează in situațiile reglementate de lit. c din art.26 al.4 din Legea nr. 7/1991(versiunea in vigoare la data emiterii încheierii contestate) si Ordinul 633/2006 ca fiind supuse înscrierii in cartea funciara prin notare întrucât asigura informarea terților cu privire la situația juridica reala a imobilului.
Mai mult, fără notarea efectuata de OCPI I., nici proprietarii tabulari nu ar fi avut cunoștința de faptul ca asupra imobilului coexista doua drepturi de proprietate distincte.
Prin decizia civilă nr. 151/A/04.12.2012, pronunțată de Tribunalul I. Secția Civilă s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței arătată anterior și a fost obligată apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Tribunalul a reținut că prin cererea de apel este criticată hotărârea primei instanțe pentru motivul că aceasta a aplicat în mod greșit legea, întrucât a reținut aplicabilitatea art. 26 alin. 4 lit. c) din Legea nr. 7/1991 și Ordinul nr. 633/2006 și nici nu a analizat toate motivele invocate prin plângere.
Tribunalul a constatat că prin încheierea nr._/09.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ al OCPI I., a fost admisă cererea referitoare la imobilul cu număr cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a localității Tunari, fiind notată sentința civilă nr. 5718/14.11.2008, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B., având ca obiect acțiune în constatare, privind pe reclamanții Le P. P. T. și Le P. N., în contradictoriu cu pârâtul S. L., pentru imobilul - casă compusă din trei camere, bucătărie, hol, anexe gospodărești și garduri pe lungimea de 90 m, precum și terenul aferent, situat în comuna Tunari, .. Înscrierea s-a realizat în partea a III-a a cărții funciare (foaie de sarcini).
În drept, potrivit prevederilor art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și a publicității imobiliare, în vigoare la data de 9.09.2011, notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. De asemenea, potrivit art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, emis de directorul general al Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul. Art. 42 alin. 2 lit. e) din același act normativ prevede că în această cacategorie pot fi enumerate arătarea oricărei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară. Din analiza acestor texte legale, tribunalul constată că în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că situația de fapt din speță, respectiv existența a două titluri de proprietate cu proprietari diferiți, se încadrează în prevederile legale enunțate mai sus, fiind cazul notării unui litigiu finalizat, referitor la un drept real asupra unui imobil.
Apelanta a susținut că notarea s-a făcut în mod nelegal întrucât imobilul - teren formează proprietatea sa tabulară împreună cu I. S. N. și I. Anicuța, iar litigiul având ca obiect constatarea nulității totale sau parțiale a titlului de proprietate care s-a purtat între apelantă și numitul S. L. s-a finalizat cu respingerea cererii acestuia din urmă. Aceste susțineri nu au fost considerate relevante pentru soluționarea pricinii de față întrucât OCPI I. a procedat la notarea în cartea funciară a unei alte sentințe civile, respectiv nr. 5718/14.11.2008, care a devenit irevocabilă, și care atestă un drept de proprietate asupra unui imobil. Preferabilitatea unuia dintre cele două titluri de proprietate nu se poate stabili în cadrul acestui dosar, ci eventual în cadrul unei acțiuni în revendicare sau în constatarea existenței unui drept de proprietate, unde se poate proceda la compararea celor două titluri.
Apelanta a mai susținut că prima instanță a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 C. pr. civ., întrucât nu a analizat toate motivele invocate prin plângere și nu a arătat considerentele pentru care a înlăturat argumentele reclamanților.
Articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabilește că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Obligația impusă judecătorului, prin textul legal anterior menționat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis sau a respins susținerile părții, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
În speță, s-a constatat că hotărârea atacată este motivată în fapt sau în drept, astfel încât, pe calea controlului judiciar, tribunalul a putut analiza justețea ei. În cuprinsul sentinței sunt menționate textele legale aplicabile în speță, care au format convingerea instanței cu privire la soluțiile pronunțate în ceea ce privește cererile și argumentele părților. Prin urmare, acest motiv de apel a fost respins ca neîntemeiat.
Contrar susținerii apelantei, tribunalul a apreciat că instanța de judecată nu are posibilitatea ca în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară să analizeze fondul cauzei, pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului. Aceasta deoarece procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară are caracter necontencios. În cuprinsul Deciziei nr. 72/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu", iar alin. (6) al aceluiași articol precizează că "intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular". Acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale. De altfel, o asemenea încheiere, deși act administrativ, nu este supusă controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.
Un alt motiv de apel privea faptul că înscrierea dreptului stabilit prin sentința civilă nr. 5718/2008 nu este posibilă, întrucât ar fi încălcate prevederile art. 22 lit. a) din Legea nr. 7/1996, având în vedere că proprietarii tabulari nu au fost parte în litigiul soluționat prin hotărârea care s-a înscris împotriva lor în cartea funciară, aceasta nefiindu-le opozabilă. Această critică a fost găsită ca neîntemeiată, întrucât nici art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și a publicității imobiliare, în vigoare la data de 9.09.2011, și nici art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, emis de directorul general al Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, nu prevăd ca o condiție pentru notare aceea ca proprietarul tabular să fi fost parte în dosarul soluționat prin hotărârea pronunțată și care se notează.
Pentru aceste argumente, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate, astfel încât tribunalul, în baza art. 296 C. proc. civ. a respins apelul ca nefondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară I., Tribunalul nu s-a mai pronunțat asupra acesteia, întrucât excepția fusese deja soluționată de către prima instanță iar soluția nu a fost criticată prin intermediul cererii de apel.
Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta consideră că instanțele au interpretat în mod nelegal și au aplicat greșit dispozițiile art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 și dispozițiile art. 42 alin. 1, alin. 2 lit. e din Ordinul nr. 633/206 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
De asemenea, recurenta consideră că instanțele au încălcat dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996, făcând o confuzie vădită între operațiunea de notare a unui act juridic și înscrierea unui drept de proprietate.
Recurenta consideră că operațiunea efectuată în cartea funciară vizează un drept real și are drept consecință înscrierea altui titular al dreptului de proprietate.
Recurenta susține că fără a se deschide o altă carte funciară pentru imobilul dobândit de către petent, notarea sentinței civile nr. 5718/2008 arte caracter ilicit, întrucât petentul nu a fost parte în procesul finalizat cu pronunțarea sentinței și nu îi este opozabilă.
Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, prin care se constată existența unui drept de proprietate, nu fac obiectul notării în cartea funciară, potrivit art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996.
Recurenta reiterează faptul că imobilul teren în suprafață totală de 882 mp, înscris în cartea funciară nr._ a comunei Tunari din ., îi aparține în calitate de proprietară tabulară, alături de I. S. N., iar litigiul dintre petentă și S. L. având ca obiect solicitarea acestuia din urmă de constatare a nulității totale sau parțiale a titlului de proprietate înscris în CF nr._ s-a finalizat prin respingerea acțiunii și constatarea valabilității titlului de proprietate al recurentei P. A. G..
În opinia recurentei, principiul relativității înscrierilor în cartea funciară trebuie respectat și atunci când obiectul cererii de înscriere este notarea.
Principiul legalității înscrierii în cartea funciară presupune că înscrierea trebuie să aibă ca obiect, drepturile, actele, faptele sau raporturile juridice anume prevăzute de lege. Altfel spus, mai arată recurenta, nu este posibil ca obiect al înscrierii sau intabulării să fie un drept care poate forma doar obiectul altei operațiuni în cartea funciară. Așadar, nu este admisibilă notarea referitoare la un drept care ar putea fi intabulat sau înscris provizoriu.
În ceea ce privește legalitatea formală a operațiunii contestate, recurenta susține că cererea de notare nu se înscrie între cele permise de lege iar în ceea ce privește legalitatea materială, recurenta susține că cererea de notare adresată de către intimat, nu întrunea cerințele prevăzute de art. 55 alin. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 aplicabil cererii petentului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dis art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul La P. P. T. a depus întâmpinare și a arătat că, inițial, formulase cerere la O. de C. prin care solicitase să nu se elibereze extras de carte funciară numitei P. A. G., întrucât, conform hotărârii nr. 5718/14.11.2008 i-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 389 mp și 78 mp construcție. În aceste condiții, O. de C. a notat cererea în cartea funciară Partea a III-a acest lucru fiind în avantajul, atât a terților, persoane care trebuie să cunoască situația reală a imobilului, în cazul în care ar dori să cumpere terenul, precum și a petentei care cunoaște în prezent situația reală.
Intimatul precizează că locuiește și folosește terenul casă și teren din anul 2002 conform antecontractului.
Intimatul O. de C. a depus întâmpinare arătând că nu are calitate procesuală pasivă.
Recurenta a depus la dosar practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt reținută de către instanțele de fond este corectă, cu precizarea că, după cum a arătat și intimatul prin întâmpinare, notarea hotărârii judecătorești prin încheierea nr._ s-a făcut la cererea sa, care avea ca obiect solicitarea adresată Oficiului, de a nu se elibera extras de carte funciară numitei P. A. G., care a făcut cadastrul peste proprietatea soților Le P.. În baza acestei cereri, calificată de registrator ca fiind o cerere de notare a sentinței, s-a emis încheierea nr._ de notare a sentinței. Prin încheierea nr._/19.10.2011 emisă de O. de C. și Publicitate Imobiliară I., Biroul de C. B., s-a respins cererea de reexaminare formulată de P. A. G. și I. S. N. împotriva încheierii de admitere a cererii de notare.
Plângerea care face obiectul prezentului proces privește încheierea de respingere nr._/19.10.2011.
Sentința civilă nr. 5718/2008 nu este opozabilă recurentei, prin aceasta constatându-se că între reclamanții Le P.-P. Tudore, respectiv Le P. Nuța, în calitate de cumpărători și S. Lviu, în calitate de vânzător, a intervenit vânzarea-cumpărarea la data de 16.10.2002 a imobilului compus din teren în suprafață de 389 mp situat în ., județul I. și construcția edificată pe acest teren în suprafață de 78 mp compusă din trei camere și dependințe. Sentința ținea loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Recurenta era și este proprietar tabular asupra imobilului cu nr. cadastral_, situat în . Tunari, în suprafață de 882 mp, conform titlului de proprietate nr. 9912/20.06.1994.
Recurenta susține, în esență, că este contrar legii să se noteze în cartea funciară o hotărâre judecătorească care constată dobândirea unui drept real, în condițiile în care titularul dreptului înscris în cartea funciară este o altă persoană iar dreptul acesteia din urmă este anulat, implicit și indirect, prin notarea hotărârii judecătorești.
Intimatul consideră că stăpânește în fapt imobilul, că are o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaște caracterul de proprietar asupra acestuia și că este în interesul terților și al recurentei să cunoască despre existența sentinței civile notate în Cartea funciară.
Curtea reține că potrivit Ordinului nr. 633/2006 (art. 42 alin. 1 și alin. 2 lit. e și t) „(1) Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul. (2) În această categorie pot fi enumerate: e) arătarea oricărei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, a acțiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv a dreptului ce urmează a se înscrie, a acțiunii de ieșire din indiviziune, a plângerii sau a acțiunii penale în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierii din cartea funciară;… t) orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul”.
În practica judiciară a instanțelor din raza Curții de apel București s-a reținut că nu poate fi pus semnul egalității între notarea existenței unui litigiu în cartea funciară și notarea unei sentințe judecătorești irevocabile, inopozabilă proprietarului tabular, hotărâre care neagă în fapt dreptul acestuia. Realizarea unei astfel de notări nu se poate face decât prin realizarea unei acțiunea în rectificarea cărții funciare soluționare în contradictoriu cu proprietarul tabular (Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, decizia civilă nr. 127/02.02.2010). De asemenea, s-a reținut că intabularea se referă strict la drepturile reale iar notarea privește drepturile personale, starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. Dacă cererea petentului are la bază dreptul de proprietate, înscrierea în cartea funciară nu poate fi ca natură juridică, decât intabulare, nu și notare, care s-ar putea cere doar în legătură cu drepturi personale, alte acte sau fapte juridice, cu excluderea dreptului de proprietate.
În măsura în care înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația, reală, actuală a imobilului, petentul poate cerere rectificarea sau modificarea acesteia, dacă are o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens ori, pentru a lămuri situația juridică a bunului, poate formula o acțiune în revendicare față de proprietarul tabular. D. în aceste condiții, o cerere de notare a acțiunii în revendicare este posibilă, această operațiune fiind distinctă de cea a înscrierii, care se raportează la un drept de proprietate deja recunoscut în favoarea unei părți, printr-un act juridic.
Curtea observă că intimatului Le P.-P. T. i-a fost respinsă acțiunea prin care solicita anularea parțială a titlului de proprietate al petenților din prezenta cauză, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 1796/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, în dosar nr._ .
Curtea mai observă, la fel ca și tribunalul că, din punct de vedere formal, fiecare parte invocă un titlu de proprietate, cu precizarea că în litigiul dintre numitul S. L. (autorul intimatului) și recurentă, instanțele judecătorești au hotărât irevocabil că titlul de proprietate al acesteia din urmă (și al intimatului I. S. N.) nu este lovit de nulitate, și că actele opuse de către S. L. (contractul de vânzare-cumpărare nr. 1099/1983) nu afectează legalitatea titlului emis în baza Legii nr. 18/1991, din moment ce în anul 1983, dreptul dobândit de către S. L. se refere a doar la construcție, iar terenul trecea în proprietatea statului potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Prin urmare Curtea reține că, ulterior pronunțării sentinței a cărei notare în cartea funciară se contestă, instanțele judecătorești s-au pronunțat într-o cauză desfășurată între aceleași părți și au constatat valabilitatea titlului de proprietate al recurentei și, implicit, corectitudinea situației juridice menționată în cartea funciară. În aceste condiții, dincolo de impedimentele de ordin formal derivate din obiectul legal al notării, operațiunea contestată în prezenta cauză consacră o situație contrară celei stabilite prin hotărârea judecătorească irevocabilă care a statuat valabilitatea titlului de proprietate al reclamantei prin raportare la titlul intimatului.
Spre deosebire de instanța de apel, Curtea consideră că nu este rezonabil să se impună în sarcina proprietarului tabular obligația introducerii unei acțiuni în justiție pentru a înlătura efectele notării nelegale în cartea funciară a unei sentințe, mai ales că anterior respectivei notări titlul de proprietate al recurentei fusese constatat ca fiind valabil în cadrul contestației promovată de către intimat. Din contră, Curtea consideră că intimatul este cel care poate promova o acțiune în justiție prin care să conteste situația tabulară existentă, în măsura în care consideră că aceasta ar avea șanse de succes date fiind cele statuate în dosarul nr._ cu privire la titlurile părților.
Interesul terților de a cunoaște situația juridică reprezentată de sentința notată nelegal nu poate fi susținut din moment ce ulterior, o altă hotărâre judecătorească, a constatat valabilitatea titlului de proprietate al proprietarului tabular. Oricum, legea prevede posibilitatea, pe de o parte, a notării litigiilor relative la drepturile reale iar, pe de altă parte, a intabulării hotărârilor pronunțate în acțiuni cu privire la drepturile reale tabulare. O altă variantă, cum este aceea a notării sentințelor irevocabile prin care se dispune asupra unor drepturi reale, nu se circumscrie în conduitele juridice permise de lege.
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitare I., Biroul de C. și Publicitate Imobiliară B. curtea constată că a fost admisă încă din fața primei instanțe, și că această soluție este legală, nefăcând obiectul criticilor în căile de atac.
Pentru toate motivele arătate anterior Curtea reține că prima instanță și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu interpretarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia apelată, va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va admite în parte plângerea în contradictoriu cu intimatul Le P. P. T., va anula încheierea nr._/19.10.2011 și va admite cererea de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011, urmând a respinge cererea de notare în cartea funciară a sentinței civile nr. 5718/14.11.2008.
Menține dispozițiile sentinței de respingere a plângerii în contradictoriu cu O. de C. și Publicitate Imobiliară I..
Curtea va obliga intimatul Le P. P. T. la plata sumei de 1020,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta P. A. G..
Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de onorariul de avocat (chitanță fila 37 dosar) și de taxele de timbru respectiv timbru judiciar achitate în această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta P. A. G. împotriva deciziei civile nr. 151/A/04.12.2012 pronunțată de Tribunalul I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Le P. – P. T. și intimatul O. de C. și Publicitare I., Biroul de C. și Publicitate Imobiliară B..
Modifică în tot decizia apelată.
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2425/30.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în sensul că:
Admite în parte plângerea în contradictoriu cu intimatul Le P. P. T..
Anulează încheierea Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară I. nr._/19.10.2011 și:
Admite cererea de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011 și, în consecință, respinge cererea de notare în cartea funciară a sentinței civile nr. 5718/14.11.2008.
Menține dispozițiile sentinței de respingere a plângerii în contradictoriu cu O. de C. și Publicitate Imobiliară I..
Obligă intimatul Le P. P. T. la plata sumei de 1020,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta P. A. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D.-M. M. A.-M.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. GC – 2 ex
31.05.2013
Jud. apel: M. E.
C. S.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 27/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 335/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
