Succesiune. Decizia nr. 1644/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1644/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1644/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1644
Ședința publică de la 21.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentele - reclamante N. C. și D. S. M., împotriva deciziei civile nr. 171 A din 22.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă D. N..
P. are ca obiect - succesiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 07.10.2013, 14.10.2013 și apoi la 21.10.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.171 A din 22.02.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantele reclamante N. C. și D. S. M., a schimbat, în parte, sentința civilă nr.7190/20.04.2012, în sensul că a înlăturat obligația reclamantelor de plata a cheltuielilor de judecată către pârâtă în suma de 200 lei și, pe cale de consecință, a menținut, în rest, dispozițiile sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în esență că prin cererea înregistrată la data de 10.09.2010, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Civilă, reclamantele N. C. și D. S. au chemat în judecată pe pârâta D. N., solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctului D. Valerie, decedat la data de 04.04.2010, având ultimul domiciliu în București, ., Sector 3; să se constate că reclamantele, în calitate de descendente, au acceptat succesiunea tatălui lor D. Valerie și invocă dreptul la rezerva succesorală; să se constate încălcarea dreptului la rezervă succesorală prin încheierea Contractului de donație autentificat sub nr. 257 din 15.03.2007 având ca obiect cota indiviză de ½ din imobilul situat în București, ., Sector 3; să se dispună reducțiunea liberalității excesive reprezentată de contractul de donație autentificat sub nr.257 din 15.03.2007 în măsura întregirii (în natură) rezervei succesorale a reclamantelor; să se constate că masa succesorală, ca urmare a intervenirii reducțiunii este formată din activul său, respectiv: cota de 1/1 din imobilul, teren arabil situat în intravilanul satului R. V., Corn. L., Jud. Călărași; cota corespunzătoare din imobilul (teren și construcții) situat București, ., Sector 3. Cu privire la un eventual pasiv succesoral, reclamanta a arătat că nu cunoaște să existe datorii.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt descendentele defunctului din prima căsătorie, cea cu P. A.. Din ultima căsătorie, cea cu D. N., pârâta din prezenta cauză, nu au rezultat descendenți. Referitor la terenul arabil din R. V., au menționat că în prezent e cultivat (în parte) cu viță de vie și nu există nici o construcție edificată acesta. Suprafața acestui teren este de 2.000 mp (patrimoniu de fapt) și nu de 600 mp cum apare în actul de donație (patrimoniu de drept). În cursul anului 2004, D. Valerie a obținut imobilul din București prin uzucapiune (terenul) și prin accesiune (construcțiile). Din acest bun propriu, în cursul anului 2007, prin Contractul de donație autentificat sub nr. 257, o cotă de 1/2 a fost donată soției sale. Prin această donație a fost depășită cotitatea disponibilă, rezultatul fiind afectarea rezervei succesorale a reclamantelor.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 651, 659, 685, 841, 847, 849 și 939 Cod civil, art.112 și următoarele Cod procedură civilă.
La data de 17.06.2012, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională la dosarul cauzei, solicitând deschiderea succesiunii de pe urma defunctului D. Valerie, să se constate calitatea de moștenitoare a reclamantelor alături de pârâtă ca soție supraviețuitoare asupra cotei de ½ din bunuri, respingerea capătului 3 din cererea principală, pe considerentul că donația a fost scutită de raport, donatorul donând cota partea ideală ce i-a aparținut din dreptul său de proprietate ce formează obiectul comunității de bunuri și nu s-a depășit cotitatea disponibilă pentru încălcarea rezervei succesorale. Pârâta a mai arătat că donația a devenit definitivă și irevocabilă de la data decesului, iar în anul 1988 a plătit împreună cu defunctul fostei soții a acestuia suma de_ lei reprezentând sulta și cheltuielile urmare a partajării imobilului în litigiu. A precizat că donația nu era făcută pe întreaga avere, ci pe cota indiviză de ½, fără ca liberalitatea să depășească ¼ din totalul bunurilor succesorale, iar dispozițiile art. 847 cod civil nu se aplică. A menționat că activul este compus din cota de ½ din casă și terenul situat în ., sector 3, precum și suprafața de teren de 800 mp situat în .. Pasivul succesoral este compus din_ lei, reprezentând 9000 cheltuieli de înmormântare, 3500 lei cheltuieli pentru dosarul 88/2004, 3000 lei reprezentând sultă achitată pentru cota de ½ din imobil.,_ lei cheltuieli privind îmbunătățirile aduse imobilului. A solicitat să se dispună evaluarea îmbunătățirilor și a construcțiilor edificate la imobilul din ., plantațiilor de pe terenul din . reclamantelor să suporte cota-parte din pasivul succesoral.
La data de 24.06.2011, reclamantele au depus precizări la dosarul cauzei, arătând că valoarea rezervei este cea a descendentelor, fiind vorba de 2/3 din masa succesorală; valoarea masei succesorale este compusă din activul net+donație, adică din cele imobile. Ieșirea din indiviziune nu a fost solicitată.
La data de 02.11.2011, pârâta a depus precizări la dosarul cauzei, prin care a arătat că masa succesorală se compune din cota de ½ din imobilul situat în ., sector 3, iar cealaltă cotă de ½ din imobil nu face parte din masa succesorală, rămânând în proprietatea sa prin donație; teren intravilan de 2.000 mp situat în . se constate că a edificat cu defunctul soț un garaj, o cameră, hol, magazie, iar pe terenul de 2000 mp situat în . plantat viță de vie și salcâmi; să se constate că pasivul succesoral este compus din_ lei, din care 8000 cheltuieli de înmormântare, iar 5000 lei îmbunătățiri. Pârâta a solicitat ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi: imobilul din . revină pârâtei, iar terenul în suprafață de 2000 mp reclamantelor.
La data de 03.11.2011, reclamantele au depus întâmpinare la reconvențională, arătând că aceasta este informă. S-a solicitat să se precizeze punctual sumele solicitate, perioada și temeiul de drept invocat.
La data de 18.11.2011 pârâta a renunțat la capătul de cerere privind îmbunătățirile din .> La data de 03.02.2012, reclamanta a precizat că rezerva succesorală solicitată este de_, 81lei, bunurile aflate în masa succesorală –_,7 lei, iar valoarea rezervei –_,11 lei.
La data de 30.01.2012, pârâta a depus precizări la dosar, arătând, referitor la capătul de cerere privind imobilul din . 3, București, ca prin cererea reconvenționala a solicitat sa-i fie atribuit acest imobil în deplina proprietate și posesie cu obligarea sa de a le despăgubi pe reclamantele-pârâte cu o sulta echivalenta din valoarea de circulație a imobilului iar reclamantelor pârâte sa le fie atribuit imobilul-teren din satul R. Voda, Jud. Călărași, cu obligarea acestora la sulta către pârâtă. C. de l/2 din imobilul din . 3, îi aparține pârâtei ca bun propriu, asupra căruia are un drept de proprietate, cota deținuta în baza contractului de donație nr. 257/15.03.2007 (donație cu scutire de raport) și înscris în C.F. cu nr._ prin încheierea din 19.03.2007. Astfel ca, din masa succesorala face parte cealaltă cota de ½ din acest imobil din care pârâtei îi revine cota de ¼ . Valoarea pasivului succesoral este de_ lei, dintre care_ lei, reprezentând cheltuielile privind îmbunătățirile aduse imobilului, precum și a construcțiilor edificate împreuna cu soțul defunct.
În drept, art. 132 Cod procedură civilă, art.6731 Cod procedură civilă și urm., precum și disp. art. 480 (actual 555 și 557), 650-651 (actuale 953-*), 685-686(actuale 1.100 și 1.106), 689(1.108;! .110 și 1.114).
Pârâta a formulat și o cerere de modificare a cererii reconvenționale, solicitând deschiderea succesiunii; - calitatea moștenitorilor și acceptarea succesiunii; - stabilirea cotelor, - stabilire masa succesorala (activ+pasiv), ieșirea din indiviziune. Donatorul (soțul-defunct), cu intenție liberala și-a micșorat patrimoniul donând astfel cota parte ideala ce i-a aparținut din dreptul sau de proprietate ce formează obiectul comunității de bunuri, nedepășindu-se în niciun fel cotitatea disponibila prin încălcarea rezervei succesorale și nu poate fi supusa reducțiunii ca o liberalitate excesiva iar eficienta textului art.939 C.civ. este (valoric) extrem de redusa. De asemenea, descendenții defunctului, pot invoca disp. art. 939 C.c. în următoarele cazuri: dacă defunctul a făcut în favoarea soțului supraviețuitoare donații în timpul ultimei căsătorii chiar anterior căsătoriei, dacă se dovedește ca perspectiva acestei calatorii a fost cauza impulsivă și determinanta a liberalității.
În drept, Legea 319/1944, art. 728 Cod civil, art. 673/1 C.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.7190/20.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale; s-a anulat cererea reconvențională formulata de pârâta-reclamanta D. N. în contradictoriu cu reclamantele-parate N. C. și D. S. M., ca insuficient timbrată; s-a admis cererea principală formulata de reclamantele N. C. și D. S. M., în contradictoriu cu pârâta D. N.; s-a constatat deschisă succesiunea defunctului D. Valerie decedat la data de 04.04.2010; s-a a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului reclamantele N. C. și D. S. M. în calitate de fiice și pârâta D. N. în calitate de soție supraviețuitoare; s-a dispus reducțiunea contractului de donație aut. sub nr. 257/ 15.03.2007 de BNP D. C. până la reîntregirea rezervei succesorale a reclamantelor; s-a constatat că reclamantelor N. C. și D. S. M., fiice le revine în calitate de moștenitoare rezerva de 14/24 și cota de 3/96, în total o cotă de 59/96 din moștenire (cate 59/192 pentru fiecare); s-a constatat că pârâtei D. N., soție supraviețuitoare îi revine în calitate de moștenitor legal rezerva de 1/8, cota speciala de 6/24 și cota de 1/96, în total o cotă de 37/96 din moștenire; s-a constatat că masa succesorală este compusă din: imobilul (teren și construcție) situat în București, ., sector 3, teren în suprafața de 800 mp situat în ., în valoare totala de_,7 lei; s-a luat act că reclamantele solicita plata cheltuielilor de judecata pe cale separata și obliga reclamantele sa plătească pârâtei suma de 200 lei onorariu redus pentru avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel motivat reclamantele N. C. și D. S. M., arătând că instanța a aplicat greșit legea la situația de fapt reținută corect.
În drept, instanța, în mod greșit aplică art. 939 C.civ. ignorând legea specială (Legea nr. 319/1944) care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun; a reținut art. 841 C.civ. teza l în loc de art. 841 teza II C.civ. "....peste o a treia parte, dacă lasă doi copii..."; a reținut că rezerva succesorală a soției supraviețuitoare este de 1/8 din masa succesorală cu referire la art. 2 raportat la art. 1 litera a din Legea nr. 319/1944, în loc de cota de 1/4; conchide, tot greșit, că partea disponibilă de care putea să dispună defunctul prin Contractul de donație autentificat sub nr. 257 din 15.03.2007 este de 4/16 din masa succesorală, când în realitate acesta nu poate trece de jumătate din drepturile prevăzute de art. 1 litera a din Legea nr. 319/1944, pentru soția supraviețuitoare a stabilit drepturi mai mari decât pentru fiecare copil, nu a indicat măsura în care reducțiunea liberalității excesive a afectat Contractul de donație autentificat sub nr. 257 din 15.03.2007.
Față de aceste grave erori de aplicare a legii, solicită să se constate ca incidente dispozițiile legii speciale (Legea nr. 319/1944) cu referire la art. 841 teza II C.civ., respectiv: art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944 arată cota legală succesorală a soțului supraviețuitor ca fiind de 1/4 din masa succesorală, respectiv cota de 8/32; art. 2 din Legea nr. 319/1944 conform căruia la cota succesorală legală de 8/32 (1/4) se adaugă jumătate din cotă, respectiv 4/32 (liberalitățile făcute în favoarea soțului supraviețuitor);
Al doilea motiv de apel vizează acordarea nelegală a cheltuielilor de judecată. Cererea reconvențională a fost anulată ca insuficient timbrată iar cererea principală a fost admisă. Reaua credință a intimatei D. N. este evidentă. Poziția procesuală este reflectată de cererile depuse în instanță. Aceasta nu admite că donația primită se supune reducțiunii liberalităților excesive. Culpa procesuală aparține chiar pârâtei D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282- 298 C.pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata D. N. a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. Consideră că motivele de apel formulate
de către apelantele-reclamante N. C. și D. S. M., nu au o susținere legală, iar pe situația de fapt acestea constituie doar o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei prezente în mod definitiv și irevocabil, și de asemenea o șicanare a subsemnatei, apelantele-reclamante dând dovadă de rea credință în ceea ce o privește pe parata, fiind o modalitate a acestora de a o tulbura și a o purta prin judecăți, toate acestea afectându-i starea de sănătate, care și așa este precară. Îi este greu să-și procure medicamentele de care are nevoie și nu mai poate suporta stresul și cheltuielile materiale și financiare la care este supusă din pricina apelantelor-reclamante din prezentul dosar, suferind pierderea soțului sau D. Valerie, care este decedat, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a cărei succesiune a fost dezbătută, la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, precum și orice alte dispoziții legale în materie.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut ca apelul este fondat, apreciind insa, temeinicia doar în parte a criticilor formulate.
Apelul este calea de atac ordinară, de reformare, devolutivă. Obiectul unui apel îl constituie întotdeauna o hotărâre judecătorească, ceea ce înseamnă ca apelantul are obligația de a indica motivele de critica, tocmai pentru ca este o cale de atac al cărei obiect este hotărârea de prima instanța, în speța de fata, hotărâre care este subsecventa cererii de chemare în judecata și celorlalte cereri incidentale. Având un asemenea obiect, în cererea de apel nu trebuie reiterate susținerile din cererea de chemare în judecata ori întâmpinare, ci apelantul trebuie sa arate care sunt motivele sale de nemulțumire față de modul în care s-a desfășurat prima judecata în fond, precum și față de hotărârea apelata. În aceeași măsura, o asemenea cale de atac nu poate fi declarata pur formal, ci în mod evident trebuie sa existe reale critici fata de judecata în prima instanța.
Față de dispozițiile art.294-295 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța.
În esența, prima critica formulata de apelanții reclamanți vizează întinderea cotelor succesorale. Cum în mod corect a reținut prima instanța, conform dispozițiilor art.728 Cod civil, nici o persoana nu poate fi obligată să rămână în indiviziune. În baza art.651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte, prin urmare la data decesului se considera deschisa succesiunea. Instanța, a constatat astfel, îndeplinite condițiile legale pentru a dispune deschisa succesiunea defunctului D. Valerie, la data de 4.04.2010. Necontestate de către apelanți sunt și calitatea de moștenitori atât a acestora, cât și a intimatei.
Rezerva este o parte a moștenirii care se atribuie moștenitorilor rezervatari chiar împotriva voinței defunctului. Legea stabilește calitatea de rezervatar descendenților. Așadar, în speța reclamantele, fiice dintr-o căsătorie anterioara a defunctului au calitatea de moștenitori rezervatari. Descendentul este moștenitor rezervatar, sezinar, iar din interpretarea dispozițiilor art.841 din Cod civil rezulta ca rezerva este de ½ din bunurile dispunătorului, dacă acesta lasă un copil, 2/3 dacă lasă doi copii și 3/4 dacă lasă trei sau mai mulți copii. Cu caracter imperativ este stabilita și calitatea de moștenitor rezervatar a soțului supraviețuitor, care potrivit art.2 rap la art.1 lit.a din Legea nr.319/1944 va dobândi, în concurs cu descendenții, o rezerva succesorala în cota de 1/8 din masa. Soțul supraviețuitor are un drept special la moștenire, prin urmare întotdeauna se stabilește prioritar cota acestuia.
Văzând dispozițiile art.6735 Cod procedură civilă, precum și materialul probator administrat, în mod legal prima instanța a constatat ca masa partajabila a defunctului D. Valerie este constituita din teren în suprafața de 800 mp situat în .. Cu privire la imobilul situat în București . sector 3, a fost avuta în vedere sentința civila nr.6268/10.01.2004 pronunțata de Judecătoria sector 3, hotărâre judecătoreasca prin care s-a constatat dobândit de către defunct dreptul de proprietate asupra acestuia, prin efectul uzucapiunii de 30 ani. Insa, esențial în modalitatea aceasta de dobândire a dreptului de proprietate este efectul retroactiv de care beneficiază, adică începând cu data de la care uzucapantul a intrat în posesia de buna credința asupra bunului. Or, în speța, potrivit considerentelor hotărârii judecătorești citate, intrate în puterea lucrului judecat, acest efect dăinuie în timp începând cu anul 1969. Prin urmare, acesta este momentul la care dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . sector 3 a intrat în patrimoniul defunctului.
Căsătoria defunctului cu parata în cauza a fost încheiată la data de 18.11.1987, astfel cum rezulta din mențiunile certificatului de căsătorie existent la dosarul de fond. Așadar, imobilul în discuție este dobândit în mod exclusiv de către defunct, anterior încheierii căsătoriei. De altfel, încheierea contractului de donație autentificat sub nr.15.03.2007, precum și mențiunile acestuia, transpun percepția defunctului asupra imobilului dobândit ca bun propriu. Și în considerarea acestei modalități de dobândire, este încheiat contractul de donație în baza căruia parata dobândește dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din imobil, într-adevăr cu scutire de raport. Insa, cum just a observat primul judecător, contrar opiniei paratei, scutirea de raport nu are nicio influenta asupra reducțiunii liberalității, daca aceasta este excesiva.
Reducțiunea este sancțiunea civila aplicabila liberalităților excesive, lipsindu-le de eficacitate în măsura necesara întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor. Acțiunea în reducțiune este una patrimoniala, personala, divizibila și prescriptibila în interiorul termenului general de 3 ani. Potrivit art. 847 C.civ, când liberalitățile prin act intre vii sau prin testament trec peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte. De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.939 C.civ, potrivit cu care bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soțului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului care a luat mai puțin și fără ca, nici într-un caz, donațiunea să treacă peste cuartul bunurilor. Contrar opiniei apelantelor, prevederile art 939 C.civ nu exclud de la aplicare L 319/1944. În atare situație, prin corelarea dispozițiilor L 319/1944 cu cele ale art 939 C.civ, rezulta ca prima operațiune este stabilirea cotității ordinare a soțului supraviețuitor și indirect a rezervei descendenților. Astfel, cotitatea ordinara a paratei este de 1/8 din masa, cota care se imputa asupra întregii moșteniri, iar rezerva reclamantelor va fi de 2/3, care se calculează asupra restului moștenirii (adică 2/3 din 7/8, respectiv 14/24). Venind în concurs cu descendenți din afara căsătoriei sale cu defunctul, soțul supraviețuitor mai beneficiază și de cotitatea disponibila speciala de ¼, adică din cotitatea ordinara de 7/24, soțul mai primește cotitatea disponibila speciala de 6/24, iar diferenta de 1/24 se imparte intre soțul supraviețuitor (1/4 din 1/24=1/96) și cei doi copii (3/4 din 1/24=3/96), conform cotelor prevăzute de art 1 L 319/1944. Deci soțul supraviețuitor, în speța pârâta va primi de pe urma defunctului D. Valerie 1/8+6/24+1/96=37/96, iar descendentele reclamante 14/24+3/96=59/96, adică 59/192 fiecare (a se vedea Tratat de drept succesoral, F. D., Editia 2002, Universul Juridic, pag. 326-327).
Pentru lămurirea apelantelor în ceea ce privește rezerva soției supraviețuitoare, tribunalul a reamintit dispozițiile art.2 din Legea nr.319/1944 potrivit cu care rezerva soțului este de ½ din cota succesorala ce i se cuvine în calitate de moștenitor legal, adică este o cota fixa de ½ dintr-o cota variabila, în funcție de categoria de moștenitori cu care vine în concurs, astfel cum sunt indicate în cuprinsul art.1 din Legea nr. 319/1944 (a se vedea Tratat de drept succesoral, F. D., Editia 2002, Universul Juridic, pag. 314-315).
Prin urmare, fata de toate aceste precizări, tribunalul a reținut ca prima instanța a efectuat corect calculele asupra cotelor succesorale ale parților, cu atât mai mult cu cat din cuprinsul motivelor de apel nu rezulta care este, în opinia apelantelor, calculul corect.
Revenind la critica în sensul ca prima instanța nu a indicat în ce măsura a fost afectat contractul de donație de sancțiunea reducțiunii, tribunalul, fără a reitera definiția expusa mai sus, a reamintit ca efectul juridic principal a constat în ineficacitatea actului juridic, în speța a contractului de donație, pana la limita cotității disponibile de 4/16. Pentru a opera întoarcerea în natura în patrimoniul succesoral, reclamantele aveau la indemnă deschisa calea partajului, insa nu au investit instanța de judecata cu o astfel de pretenție. Cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar reclamantele au solicitat doar sa se constate întinderea drepturilor părților asupra masei succesorale, tribunalul a opinat ca aceasta pretenție a fost soluționata corect de prima instanța, cu lămuririle suplimentare existenta în prezenta decizie.
Tribunalul a reținut însa, temeinicia criticii privind cheltuielile de judecata la care reclamantele au fost obligate la judecata în fond a pricinii.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, în cazul în care o parte cade în pretenții, a fost obligată, la cerere la plata cheltuielilor de judecata. Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, de unde rezultă că un contract de asistență juridică, încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul. În cauza, pârâta nu este partea care a câștigat procesul, întrucât cererea reconvențională formulată a fost anulata ca netimbrata. Și nici reclamantele nu se afla în situația de a fi pierdut procesul, întrucât cererea lor a fost admisa în integralitate. Mai mult, în acest litigiu, similar celor având ca obiect partajul averii, părțile au dubla calitate, iar soluția pronunțata este deopotrivă în interesul tuturor.
În baza art.296 C.proc.civ, a schimbat în parte sentința civila apelata, în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina reclamantelor de plata a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către pârâta, menținând restul dispozițiilor.
F. de același temei de drept, art.274 Cod procedură civilă, văzând cererea apelanților de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiata, reținând aceleași considerente expuse mai sus, respectiv lipsa culpei procesuale în sarcina intimatei.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs N. C. și D. S. M..
În esență, au motivat recursul în sensul că, potrivit art.304 pct.6 Cod procedură civilă „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori nu s-a cerut”, deoarece rezerva succesorală a soției supraviețuitoare trebuie calculată la masa bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii (25.000 €).
Că potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a leii …” în sensul că face vorbire de ineficacitatea donației, în realitate fiind desființarea donației (confundând ineficacitatea donațiilor cu desființarea donațiilor) fiind o acțiune de reducțiune a liberalităților excesive.
Trebuie să indice măsura în care reducțiunea a afectat contractul de donație.
Și în fina, pe cheltuielile de judecată nu a avut în vedere culpa soției supraviețuitoare, care era evidentă (motive de recurs filele 2-5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs invocat și indicat de art.304 pct.6 Cod procedură civilă vizează situațiile de plus petita și de ultra petita, fiind expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.
Ori, fiind de ordine publică numai partea interesată îl poate invoca și din mijloacele de probă aflate la dosar se reține că acesta nu se susține, argumentarea fiind teoretică și lipsită de fond probator, așa încât critica nu poate fi primită.
Motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă vizează două ipoteze:
Hotărârea este lipsită de temei legal, adică atunci când din modul în care a fost redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu aplicată, motiv care nu subzistă în condițiile probatoriului de la dosar și nu poate fi primit.
A doua ipoteză, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică a aplicat o normă generală nesocotind o normă specială, o normă care nu este incidentă în speță sau a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt. Or, verificând aceste situații nu reiese că s-ar fi produs o asemenea încălcare, fapt ce conduce de asemenea la neprimirea criticilor formulate pe acest motiv.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a dat eficiență art.274 Cod procedură civilă (culpa și complexitatea cauzei) și sub acest aspect critica este nefondată.
Cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art.312 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentele - reclamante N. C. și D. S. M., împotriva deciziei civile nr.171 A din 22.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă D. N..
Obligă recurentele la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red. C.M.T.
Tehnored. C.S.
Ex.2/06.01.2014
T.B.Secția a V-a Civilă – L.I.G.
- C.L.B.
Jud.sector 3 București – A.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1613/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1723/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
