Conflict de competenţă. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 88/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTIȚA CIVILĂ NR.88 F
Ședința din camera de consiliu de la 18.09.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. și Judecătoria Sectorului 4 București, în cauza civilă având ca obiect încuviințarea executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., împotriva debitoarei L. M., la cererea creditorului E. N. EUROPE FUNDING II B.V SRL
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin adresa nr. 2248/B/2014 din data de 27.05.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr._/299/2014 la data de 16.06.2014, Biroul Executorului Judecătoresc „S. I. C.”, cu sediul în sectorul 1 București, a înaintat spre încuviințarea executării silite contractul de credit ipotecar nr. HL_/19.04.2007, modificat prin actul adițional nr. 1/22.12.2009 și prin actul adițional nr. 2/11.10.2011, privind pe creditoarea S.C. Bancpost S.A. și pe debitoarea L. M., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4. Restituirea creditului a fost garantată de către debitoare prin încheierea cu banca a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 124/19.04.2007 de B.N.P. „D. M.”, din București.
S-a solicitat încuviințarea executării silite de către E. N. Europe Funding II B.V., în calitate de cesionar al creanței decurgând din contractul de credit anterior menționat.
Prin sentința civilă nr._/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., județul I., invocându-se dispozițiile art. 819 din Noul Cod de procedură civilă ca urmare a faptului că se solicită încuviințarea, printre altele, a executării silite imobiliare indirecte asupra imobilului situat în ., ., județul I..
Prin sentința civilă nr. 3374/14.08.2014 pronunțată de Judecătoria B., județul I. în dosarul nr._ , s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, invocându-se decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 și faptul că debitoarea își are sediul în sectorul 4 București.
În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 21.08.2014, sub nr._ .
La termenul de judecată de la 29.08.2014, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr.7204/29.08.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., județul I. și, constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța a reținut că, potrivit art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanță de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Singura excepție reglementată de legiuitor de la prevederile art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă se întâlnește în cazul executării silite imobiliare indirecte, unde, conform art. 819 Noul Cod de procedură civilă, instanță de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul executat silit.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și s-a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în ceea ce privește criteriul de determinare sub aspect teritorial a instanței de executare.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.” Tot astfel, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”
Competența instanțelor judecătorești se verifică în raport de data sesizării lor cu cererea de chemare în judecată. Or, în cazul de față, cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată prima dată pe rolul instanțelor de judecată la data de 16.06.2014, la Judecătoria sectorului 1 București, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr.348/2014. Prin urmare, întrucât deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, fiind obligatorii numai începând cu data publicării lor în Monitorul Oficial, cererii de încuviințare a executării silite ce formează obiectul prezentei analize nu îi este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, aceasta vizând numai cauzele înregistrate pe rolul instanțelor de judecată ulterior publicării sale în Monitorul Oficial.
Prin urmare, câtă vreme în speță sunt aplicabile prevederile art. 650 alin. 1 și art. 819 din Noul Cod de procedură civilă, faptul că debitoarea domiciliază în sectorul 4 București nu are nici o relevanță în determinarea instanței de executare, deci a instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, astfel că Judecătoria sectorului 4 București nu este competentă teritorial să judece cererea menționată.
Câtă vreme s-a solicitat încuviințarea, printre altele, a executării silite imobiliare indirecte asupra imobilului situat în ., ., ., județul I., iar legiuitorul a prevăzut pentru această formă de executare, prin art. 819 din Noul Cod de procedură civilă, o competență specială în favoarea judecătoriei de la locul situării imobilului, instanță de executare este în situația de față pentru cererea de încuviințare a executării silite în ansamblul ei Judecătoria B., județul I., în circumscripția căreia se află imobilul menționat. Prin urmare, în calitate de instanță de executare, Judecătoriei B. îi revine competența de a judeca prezenta cerere de încuviințare a executării silite, conform art. 665 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă. De menționat că această concluzie rămânea valabilă chiar și pentru ipoteza în care în speță ar fi fost incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, câtă vreme această decizie nu a vizat și dispozițiile art. 819 din Noul Cod de procedură civilă, care derogă de la cele ale art. 650 alin. 1 din același act normativ.
Față de cele arătate, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., județul I., în circumscripția căreia se află imobilul urmărit silit pentru realizarea creanței creditoarei.
În baza art. 133 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța, constatând conflict negativ de competență, în baza art. 135 alin. 1 din același act normativ, a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 10.09.2014, sub nr._ .
Curtea, deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Curtea reține că prin adresa nr. 2248/B/2014 din data de 27.05.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr._/299/2014 la data de 16.06.2014, Biroul Executorului Judecătoresc „S. I. C.”, cu sediul în sectorul 1 București, a înaintat spre încuviințarea executării silite contractul de credit ipotecar nr. HL_/19.04.2007, modificat prin actul adițional nr. 1/22.12.2009 și prin actul adițional nr. 2/11.10.2011, privind pe creditoarea E. N. EUROPE FUNDING II BV și pe debitoarea L. M., cu domiciliul în București, ., ., ..
Prin urmare, cererea creditorului este cât se poate de evidentă, nelăsând nicio urmă de echivoc, acesta dorind satisfacerea creanței sale fie prin înființarea popririi asupra tuturor veniturilor debitorului până la concurența sumelor menționate în titlul executoriu, fie urmărirea silită asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului până la satisfacerea creanței.
Așa fiind, Curtea este chemată să stabilească competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea debitoarei, cât și prin poprire a disponibilităților prezente sau viitoare sau asupra veniturilor salariale, creditoarea indicând în mod expres un bun imobil ce s-a cerut a fi executat silit ca fiind situat în sat Ghermănești, Snagov, ., .> Potrivit art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin acest text de drept legiuitorul a urmărit stabilirea unei norme generale de competență în cazul în care creditorul intenționează executarea silită, reperul ales de legiuitor fiind biroul executorului judecătoresc care face executarea, birou ales de către creditor. De la acest text de lege, s-a prevăzut o singură excepție, cuprinsă în art. 819 din Noul Cod procedură civilă, în cazul urmăririi silite imobiliare, legiuitorul dispunând în sensul că instanța de executare este cea în circumscripția căreia se află imobilul.
În ce privește art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a acestei dispoziții legale și s-a constatat că este neconstituționale în ceea ce privește criteriul de determinare sub aspect teritorial a instanței de executare.
Într-adevăr, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.” Tot astfel, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Numai că prezenta instanță, Curtea de Apel este chemată să stabilească la acest moment competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, iar la acest moment nu poate face abstracție de . deciziei Curții Constituționale.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: „decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie”.
Curtea are în vedere prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție care enunță în sensul că: „Dispozițiile din legile [...] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul [...], după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Ca urmare, Curtea urmează să constate că până la data soluționării prezentei cauze termenul de 45 zile, anterior menționat, s-a împlinit, fără a avea loc o punere de acord a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel încât instanța nu poate decât să procedeze la aplicarea acestor decizii definitive și obligatorii în prezenta cauză.
Curtea are, de asemenea, în vedere faptul că în situația excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din lege, decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice.
În cazul în care se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională - cum este și cazul de față - ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice.
Prin urmare, decizia Curții Constituționale, paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate și constatată ca nefiind conformă prevederilor Constituției.
Efectele pentru viitor ale deciziilor instanței constituționale prin care au fost declarate neconstituționale unele prevederi legale, semnifică faptul că ele nu se aplică situațiilor juridice sau drepturilor câștigate sub imperiul legii înainte de declararea ei ca neconstituțională.
Curtea reține, totodată, că principiul care stă la baza controlului constituționalității legilor este acela potrivit cu care Constituția este superioară legii, așadar orice lege contrară Constituției nu este lege și că a admite contrariul înseamnă a se ajunge la aplicarea unei norme legale care înfrânge Constituția.
Ca urmare a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, pronunțate în temeiul art. 146 lit. c din Constituție, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe, prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată, încetându-și de drept efectele pentru viitor.
Efectele admiterii excepției se produc erga omnes și, ca atare, în aceleași condiții, atât față de autorul excepției, cât și față de alții.
Totodată, Curtea, are în vedere că, în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia s-a invocat excepția nu mai poate face aplicarea textului declarat neconstituțional prin ipoteză ulterior sesizării instanței.
Așa fiind, Curtea nu poate decât să facă aplicarea textului de drept pe deplin aplicabil în cauză, respectiv art. 819 Noul Cod de procedură civilă, nu atât ca urmare a intervenirii deciziei Curții Constituționale și declarării ca fiind neconstituțional art. 650 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, cât a faptului că acest articol reprezintă o dispoziție specială derogatorie de la aplicarea art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Câtă vreme s-a solicitat încuviințarea, printre altele, a executării silite imobiliare indirecte asupra imobilului situat în ., ., ., iar legiuitorul a prevăzut pentru această formă de executare, prin art. 819 din Noul Cod de procedură civilă, o competență specială în favoarea judecătoriei de la locul situării imobilului, instanța de executare este în situația de față pentru cererea de încuviințare a executării silite în ansamblul ei, Judecătoria B., județul I., în circumscripția căreia se află imobilul menționat.
Prin urmare, în calitate de instanță de executare, Judecătoriei B. îi revine competența de a judeca prezenta cerere de încuviințare a executării silite, în condițiile art. 665 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Dispozițiile privitoare la executarea silită au drept scop nu numai de a pune la dispoziția celor interesați posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bunăvoie, ci constituie în același timp o garanție procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Ca atare, aceste dispoziții au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperită în nici un mod.
Cu alte cuvinte, competenta materială, dar și teritorială a instanței de executare astfel cum aceasta este stabilită prin articolele de drept la care s-a făcut referire mai sus, este reglementată de dispoziții imperative, de la care părțile nu pot deroga.
Or, părțile pot alege o altă instanță de judecată în cazul în care legea permite acestora să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește, respectiv în cazul competenței reglementate de norme dispozitive, nu însă și în cazul de față.
Așa fiind, având în vedere că sus-numita creditoare a solicitat executarea silită a debitorului atât pe calea popririi, cât și a urmăririi silite mobiliare și imobiliare, cum în speță s-a făcut dovadă în privința situării bunului imobil ce s-a cerut a fi executat silit, ca fiind în circumscripția teritorială a Judecătoriei B., Curtea, în baza art. 135 din Noul Cod procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE NOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B.E.J. S. I. C., cu sediul în București, ..7A, Corp B, ., sector 1 – Complex Alia Apartments – cont bancar RO31 RZBR_ 2215 deschis la Raoffeosen Bank, C.I.F._, creditoarea E. N. EUROPE FUNDING II B.V. SRL, cu sediul în București, . G. nr.19, parter, ., CUI LVN 8193.45.969, și debitoarea L. M., CNP_ domiciliată în București, ., ., ., sector 4, în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2014.
PREȘEDINTE
I. D. GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
5 ex/29.09.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1316/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1319/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
