Conflict de competenţă. Sentința nr. 159/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 159/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Sentința civilă nr. 159
Ședința din camera de consiliu de la 13.10.2015
Curtea constituită din:
P. - C. G.
GREFIER - N. C. I.
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și Judecătoria Sectorului 5 București, în cauza civilă privind pe reclamanta S.C. C. T. S.R.L. și pe pârâții N. C., N. M., I. C., S. E., N. I. - prin reprezentant legal N. C., S. N. - prin reprezentant legal S. E., I. V., I. C., N. S. - prin reprezentant legal N. M., N. F. T. - prin reprezentant legal N. M., M. L., M. N. - prin reprezentant legal M. L., M. A. - prin reprezentant M. L., și I. M., având ca obiect revendicare imobiliară – obligație de a face.
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 08.10.2010 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._/302/2010 și ulterior precizată, reclamanta S.C. C. T. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților N. C., N. M., I. C., S. E., N. I. - prin reprezentant legal N. C., S. N. - prin reprezentant legal S. E., I. V., I. C., N. S. - prin reprezentant legal N. M., N. F. T. - prin reprezentant legal N. M., M. L., M. N. - prin reprezentant legal M. L., M. A. - prin reprezentant legal M. L. și I. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5.000 m.p. situat în București, .. 131-135, sola A130, . 5, cu obligarea acestora să ridice construcțiile amplasate în mod ilegal pe acest teren, iar în ipoteza în care pârâții nu vor executa de bunăvoie ridicarea construcțiilor, să fie autorizată reclamanta să ridice aceste construcții, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, pârâtul N. C. a invocat excepția necompetenței materiale.
P. sentința civilă nr. 2033/12.03.2015, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, Secția Civilă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (…).
Se observă că, în cazul prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, delimitarea competenței de primă instanță a tribunalului de cea a judecătoriei se face după criteriul valorii obiectului litigiului, fiind deci necesar să se stabilească, în lipsa unor dispoziții legale suficiente, anumite reguli de utilizare a acestui criteriu.
E drept că, potrivit art. 181 Cod procedură civilă (aplicabil în raport de data sesizării instanței de judecată), instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Cu toate acestea, potrivit celor de mai sus, competența materială se determină în funcție de valoarea obiectului procesului sau cererii.
Or, în cazul de față, valoarea obiectului procesului (revendicare a unui imobil evaluat la suma de 929.187 lei) este cea rezultată din raportul de expertiză efectuat în cauză, la care a achiesat și reclamantul la termenul de judecată din 29.01.2015 când a declarat că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză.
Suma de 100.000 lei la care a fost evaluat provizoriu obiectul cauzei prin cererea de chemare în judecată reprezintă estimarea provizorie a valorii obiectului procesului, efectuată de reclamant în îndeplinirea obligației legale prevăzute de art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă și în scopul îndeplinirii obligației de timbrare prealabilă provizorie a acțiunii.
Competența materială reală în soluționarea cauzei de față nu putea fi însă stabilită decât în urma efectuării expertizei evaluatorii, de determinare a valorii obiectului procesului.
Trebuie subliniat faptul că obiectul procesului este reprezentat de revendicare imobiliară a cărui valoare a fost determinată real, obiectiv și definitiv doar prin raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel încât natura cererii formulate verbal de reclamant la 29.01.2015 este aceea de precizare definitivă a valorii obiectului acțiunii, după evaluarea provizorie operată la momentul sesizării instanței, precizare întemeiată pe concluziile raportului de expertiză, iar nu de modificare (majorare) a cuantumului valorii obiectului cererii, pentru a fi în discuție incidența art. 181 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la data de 28.05.2015 pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă.
La termenul din 22.09.2015, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
P. sentința civilă nr. 1045/22.09.2015, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis cauza Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a reținut că prin cererea sa de chemare în judecată reclamanta a evaluat imobilul revendicat la suma de 100.000 lei, cu mult sub cuantumul prevăzut de lege pentru atragerea competenței Tribunalului.
De asemenea, la dosar a fost depus contractul de vânzare cumpărare invocat drept titlu de către reclamantă, din care rezultă că imobilul a fost tranzacționat la suma de 331.970 lei (100.000 euro).
Niciuna dintre părți și nici instanța din oficiu nu a avut obiecțiuni cu privire la valoarea imobilului, astfel cum a fost precizată de reclamantă, iar la termenul din data de 24.07.2012 au fost discutate și încuviințate probele în cauză.
P. raportul de expertiză efectuat la data de 28.11.2014, expertul a estimat valoarea întregului teren la data de 28.11.2014, la suma de 929.187 lei și valoarea terenului ocupat de pârâți de 2.248 m.p., la suma de 417.762 lei.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 181Cod procedură civilă, astfel cum acesta era în vigoare la momentul sesizării instanței și a reținut că în anul 2010 valoarea indicată de reclamant și necontestată de părți sau de instanță a fost de 100.000 lei, iar cea rezultată din acte, respectiv din contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a dobândit imobilul în litigiu era de 331.970 lei, ambele valori situându-se sub pragul stabili de legiuitor pentru atragerea competentei Tribunalului.
Faptul că la 4 ani de la introducerea acțiunii valoarea acestui imobil s-a modificat, expertul evaluând imobilul la data de 28.11.2014, nu poate determina în niciun caz schimbarea competenței instanței, legiuitorul prevăzând în mod expres acest lucru în art. 181 Cod procedură civilă.
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 judecătoriile judecă în primă instanță toate cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Rezultă că judecătoria este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, ceea ce înseamnă că, ori de câte ori nu se prevede competența unei alte instanțe judecătorești de a rezolva în primă instanță o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de judecătorie. De asemenea, art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă - având aceeași formă și la data sesizării instanței, respectiv 08.10.2010 -, stabilește competența tribunalelor de a judeca în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei”.
În al doilea rând, conform principiului reglementat de art. 181Cod procedură civilă, momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este tot acela al sesizării instanței prin introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece de la acea dată se pune problema legalei învestiri a instanței, atât sub aspect material, cât și teritorial, iar pe de altă parte este necesar să se pornească de la un criteriu invariabil, care să conducă la evitarea unor măsuri ce ar putea avea ca efect întârzierea soluționării cauzei.
Identificând corect aceste reguli de drept, cele două instanțe au pronunțat soluții diferite pentru că au pornit de la premise diferite în ceea ce privește valoarea obiectului litigiului.
Principial este corect, așa cum a reținut judecătoria, că trebuie să se dea preferință valorii reale - stabilite pe bază de probe, estimării făcute de către reclamant.
Expertiza efectuată de experta B. M. la data de 28.11.2014 a stabilit însă valoarea imobilului la data definitivării expertizei, iar nu la data sesizării instanței (08.10.2010), astfel că nu poate fi avută în vedere în determinarea normei de competență incidente.
În ceea ce privește valoarea imobilului la data introducerii acțiunii, se constată că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă de a evalua obiectul cererii la momentul care prezintă relevanță juridică potrivit celor expuse anterior, indicând valoarea de 100.000 lei, care nu a fost combătută prin probe corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, poate fi luat în considerare într-adevăr, așa cum a reținut tribunalul, și prețul la care reclamanta a dobândit imobilul ce formează obiectul revendicării, la data de 07.05.2007, având în vedere că între prețurile din anul 2007 și cele din anul 2010 nu există diferențe majore, evoluția pieței imobiliare cunoscând o creștere a lor în anii 2007 și 2008, an ce a constituit maximul istoric (mai precis, luna martie), după care a urmat o descreștere progresivă. Or, acest preț de 331.970 lei, menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2068/07.05.2007 de notar public G. C. C., este situat sub pragul valoric stabilit prin dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, de 500.000 lei, care ar atrage competența tribunalului de soluționare a cauzei în primă instanță.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să pronunțe un regulator de competență prin care să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. C. T. S.R.L., cu sediul în ., ., jud. I., și pe pârâții N. C., domiciliat în București, .. 63B, sector 5, N. M., domiciliat în B. - V., ., jud. G., I. C., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, S. E., domiciliată în București, .. 63B, sector 5, N. I. - prin reprezentant legal N. C., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, citat și la adresa din București, .. 63B, sector 5, S. N. - prin reprezentant legal S. E., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, I. V., domiciliată în București, .. 131-135, sector 5, citată și la adresa din București, .. 63A, sector 5, I. C., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, citat și la adresa din București, .. 63A, sector 5, N. S. - prin reprezentant legal N. M., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, citat și la adresele din București, .. 63B, sector 5, respectiv B. - V., ., jud. G., N. F. T. - prin reprezentant legal N. M., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, citat și la adresele din B.-V., ., jud. G., .. B. Deal jud. G. și București, .. 63A, sector 5, M. L., domiciliată în oraș V., ., jud. Teleorman, M. N. - prin reprezentant legal M. L., domiciliat în oraș V., ., jud. Teleorman, M. A. - prin reprezentant legal M. L., domiciliat în oraș V., ., jud. Teleorman și I. M., domiciliat în București, .. 131-135, sector 5, citat și la adresa din oraș V., ., jud. Teleorman, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE
C. G. GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
17 ex/10.11.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1962/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 864/2015. Curtea... → |
|---|
