Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 864/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 864/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 864
Ședința publică de la 11.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât C. M. A., împotriva deciziei civile nr. 434 A din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamanta B. I. și intimații - pârâți O. F. și I. O..
P. are ca obiect - acțiune în răspundere delectuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat T. F. în calitate de reprezentant al intimatei - reclamante B. I., prezentă personal, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 eliberată de Baroul București, lipsind recurentul - pârât C. M. A. și intimații - pârâți O. F. și I. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 04.09.2015, recurentul - pârât C. M. A. a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 lei - chitanța nr._ (17) din 1.09.2025, timbru judiciar de 0,30 lei.
Curtea procedează la legitimarea intimatei – reclamante B. I., cu CI . nr._, CNP_, eliberată de SPCLEP Jilava.
Apărătorul intimatei – reclamante, arată față de timbrajul recursului că, aceasta este o acțiune în pretenții derivând dintr-un fapt penal. Arată că s-a dispus începerea urmării penale, dar în cele din urmă s-a dispus încetarea procesului penal pentru prescripția răspunderii penale, motiv pentru care apreciază că potrivit lg. 147 lit. o, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În continuare arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului în dezbaterea motivelor de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei – reclamante solicită, a se observa că instanța de apel, a admis apelul declarat de reclamanta, făcând aplicarea disp.art. 19 alin. 2 C.pr.pen. în sensul suspendării oricărei judecăți, până la soluționarea definitivă a procesului penal.
Solicită a se observa că prin hotărârea nr. 814 R din 12.06.2009, care se află la dosar, s-a constatat că operează prescripția răspunderii penale, după ce s-a pronunțat la data de 22.06.2010, o rezoluție de către P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, motiv pentru care instanța de apel, a apreciat că de la această dată curge termenul prescripției.
Mai arată că petitul unic al acțiunii introductive de instanță, are în vedere o prestație periodică de întreținere cu caracter viager și că potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958, în cazul în care debitorul este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni, se stinge printr-o prescripției deosebită, aspect care nu este înfățișat de instanța de apel și asta nu înseamnă că soluția este nelegală.
Față de cele de mai sus solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța nr. 13/11.09.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.434A/03.02.2015 Tribunalul I. a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă B. I. împotriva sentinței civile nr.2503/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. F., I. O. și C. M. A., a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond Judecătoria Cornetu.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 22.10.2010, sub nr._, reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat obligarea pârâtei la plata unei prestații lunare de întreținere în cuantum de 2.500 lei, începând cu data de 18.11.2004, cu caracter viager, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în acțiune că, la data de 18.11.2004, organele de poliție s-au sesizat cu privire la faptul că, la aceiași dată, în timp ce reclamanta își desfășura activitatea la serviciul de injecție pentru produse tip Erat Plastik Makinalari, din cadrul secției de producție a societății pârâte, a avut loc un accident de muncă în urma căruia reclamanta a suferit multiple traumatisme ale mâinii stângi, fiindu-i amputate 2 falange, astfel cum rezultă din actele medicale anexate.
Prin Decizia penală nr.814R/12.06.2009, Tribunalul București, Secția I penală, a admis recursul reclamantei împotriva sentinței penale nr.103/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._, a casat în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond cauza a desființat rezoluția nr._/P/2004 dată de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria B. la 6.10.2005, menținută prin rezoluția nr.391/II-2/2008 dată de prim-procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria B. la 27.03.2008 și a trimis cauza în vederea începerii urmării penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.35 din Legea nr.90/1996 privind protecția muncii, republicată cu aplicarea art.13 C.pen., cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Prin rezoluția din data de 22.07.2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții Ziyattin Gokcimen, O. F. și C. M. A., prepuși ai pârâtei cu atribuții în respectarea normelor de securitate și protecția muncii, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.35 din Legea nr.90/1996 cu aplicarea art.13 C.pen. și art.184, alin.2 și 4 C.pen., reținându-se că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, expres prevăzut de art.122, alin.1, lit.d) C.pen., soluție menținută prin respingerea plângerii de prim-procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu prin rezoluția din 15.09.2010 dată în Dosarul nr.1279/II/2010.
Reclamanta a mai arătat că mașina pe care lucra la momentul accidentului de muncă era defectă, având termenul de casare depășit, iar numitul C. M. A. nu avea calificarea necesară pentru a efectua reparații și a asigura buna funcționare a mașinii.
De accidentul de muncă se fac vinovați prepușii pârâtei, mai sus menționați, iar până în ianuarie 2008 pârâta a asigurat reclamantei un venit lunar, deși nu a lucrat fiind în incapacitate de muncă, având interes pentru a asigura liniștea în jurul cazului, astfel că pârâta urmează să fie obligată, în cadrul răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului, la reparația prejudiciului suferit de reclamantă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 și urm., art.1000, alin.3 Cod civil.
În dovedirea cererii s-a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri privind situația de fapt mai sus menționată.
La termenul de judecată din data de 13.01.2011, pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, arătând că împotriva sa s-a deschis procedura falimentului, depunând la dosar copia încheierii pronunțate de Tribunalul București la data de 22.09.2010, în Dosarul nr._/3/2010.
La termenul de judecată din data de 17.03.2011 reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți a numiților O. F., I. O. și C. M. A., alături de pârâta inițială, instanța dispunând în acest sens.
La termenul de judecată din 3.11.2011, reclamanta a declarat, în ședință publică, că înțelege să renunțe la jucată față de pârâta ., aspect față de care instanța a luat act.
Pârâtul C. M. A., legal citat, a formulat întâmpinare în cauză, invocând, pe cale de excepție, tardivitatea formulării cererii precizatoare, întrucât a fost formulată după prima zi de înfățișare, încălcându-se art.134 C.pr.civ., netimbrarea cererii, având în vedere obiectul acesteia care este evaluabil în bani, și prescripția dreptului material la acțiune, arătând că accidentul de muncă a avut loc în anul 2004 iar chemarea sa în judecată a avut loc în data de 17.03.2011, astfel că termenul general de prescripție era împlinit, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. A depus la dosar un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 8.11.2012 reclamanta a depus o cerere precizatoare, arătând că solicită despăgubiri în cuantum de 116.000 lei și daune morale în cuantum de 200.000 lei.
Împotriva sentinței civile nr.2503/11.04.2013 a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare pentru examenul pe fond al cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.01.2015 intimatul-pârât C. M. A., a solicitat instanței respingerea apelului ca neîntemeiat si menținerea ca temeinica si legala a sentineti pronunțata la instanța de fond, solicitând in temeiul dispozițiilor art.282 indice 1 din vechiul cod de procedura civila și calificarea caii de atac ca fiind recurs, considerând că instanșa de fond a apreciat corect calea de atac a recursului având în vedere ca a fost investita inițial cu o cerere de obligare la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 2500 de lei lunar cu caracter viager, fiind incidente in cauza dispozițiile art.282 ind 1 vechiul cod de procedura, ulterior s-a completat acțiunea si cu alte capete secundare de cerere.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor Decretului nr.167/1958, termenul de prescripție a dreptului la acțiune in răspundere civila delictuala de 3 ani (art. 3) începe sa curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască paguba cât si pe cel care răspunde de ea (art. 8).
Totodată, conform art. 16 din acelasi act normativ, prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
In cauza de fata, astfel cum rezulta din actele dosarului, la data de 17.11.2004, in jurul orelor 24:00, apelanta-reclamanta a suferit un accident de munca în timp ce-și desfășura activitatea în calitate de operator chimist la mașina de injecție pentru tăvițe de 150 g, in urma căruia i-au fost amputate degetele nr. 1 si 2 de la mana stângă.
Urmare a acestui fapt au fost declanșate cercetări penale de către P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, finalizate inițial cu o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, cauza fiind trimisă ulterior la parchet in vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.35 din legea nr.90/1996 cu aplicare art.13 cod penal, astfel cum rezulta din decizia penala nr. 814/R/12.06.2009 (f. 17-21).
Ulterior prin Rezoluția din data de 22.07.2010 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
La data de 22.10.2010 apelanta-reclamanta a formulat prezenta acțiune.
Analizând situația de fapt, reținuta anterior, prin raportare la dispozițiile legale menționate, tribunalul a constatat ca susținerile apelantei-reclamante sunt întemeiate.
Aceasta deoarece, in procesul penal finalizat cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, apelanta-reclamantă avea calitatea de parte vătămată prin infracțiunea săvârșita, putându-se constitui parte civila până la citirea actului de sesizare, conform art.15 al.2 cod procedura penala (1968).
De asemăna, tribunalul a constatat că, în condițiile existenței unui proces penal, chiar dacă numai in faza de urmărire penala, partea vătămata, in speța, apelanta-reclamanta nu putea promova in paralel o acțiune civila pentru recuperarea prejudiciul suferit, dispozițiile art.19 al.2 cod procedura penala fiind în sensul suspendării judecații până la soluționarea definitivă a procesului penal.
In aceste condiții, dreptul la acțiune împotriva intimaților-pârâți reîncepe sa curgă de la data la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, respectiv de la data de 22.07.2010, data in raport de care, introducerea acțiunii la data de 22.10.2010 este făcută înăuntrul termenului de prescripție.
Prin urmare, față de considerentele de fapt si de drept menționate anterior, tribunalul a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta și față de împrejurarea ca instanța de fond a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului, văzând și dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, a anulat sentința civila apelata si a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Cornetu, in vederea soluționării cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul C. M. A..
În esență, a motivat recursul în sensul că (potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă) în mod greșit instanța de apel a calculat data formulării acțiunii, anume la 22.10.2010, deoarece soluția de netrimitere în judecată arată că accidentul s-a produs la 18.11.2004 și nu s-a făcut dovada întreruperii sau suspendării dreptului la prescripție.
Obiectul acțiunii este un drept de creanță, iar momentul în care curge termenul este data la care păgubitul cunoștea paguba.
Accidentul de muncă s-a produs la 18.11.2004, dată de la care curgea termenul (art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958).
S-a dat o interpretare eronată și a art.16 din Decretul nr.167/1958, termenul de 3 ani s-a împlinit în ianuarie 2011 și nu la 22.10.2010.
De asemenea, s-au interpretat greșit și dispozițiile art.19 și următoarele Cod procedură penală deoarece la data producerii infracțiunii partea vătămată a cunoscut fapta ilicită, persoana răspunzătoare iar întinderea prejudiciului a fost certă (dreptul material la acțiune s-a născut la 17.11.2004și nu au fost respectate dispozițiile legii - motive recurs filele 2-5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constituie motiv de nelegalitate (recursul fiind o cale extraordinară de atac de reformare) lipsa de temei legal (adică din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată sau hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (s-a aplicat o normă generală în locul celei speciale sau o normă ce nu era incidentă în speță).
Or, atât din mijloacele de probă de la dosar, cât și din verificarea considerentelor hotărârii recurate, niciunul din acestea nu a fost în mod corect arătat și critica s-a rezumat la expunerea unei susțineri care nu este conformă cu cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă referindu-se mai mult la netemeinicie decât la nelegalitate.
Cum motivele de recurs se rețin a fi neîntemeiate, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu art.274 alin.3 Cod procedură civilă (reținând și condițiile culpei procesuale dar și complexitatea cauzei) urmează a fi obligat recurentul la plata a 500 lei cheltuieli de judecată față de criteriile arătate mai sus, privind art.274 Cod procedură civilă.
Văzând și art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât C. M. A., împotriva deciziei civile nr. 434 A din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamanta B. I. și intimații - pârâți O. F. și I. O..
Obligă recurentul la plata către intimata B. I. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, aplicând reducerea onorariului de avocat în cuantum de 4.000 lei conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
2 ex/12.10.2015
Tribunalul I. - M.E.
- L.G.A.
Jud.Cornetu – B.M.V.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 159/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 907/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
