Pretenţii. Decizia nr. 1962/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1962/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 1962/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1962R
Ședința publică de la 19 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. D..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. E. împotriva sentinței civile nr.3164/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Curtea având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
Repezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temenică și legală. În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, solicită a se observa că în cauză fiind vorba de o măsură de strămutare luată în temeiul deciziei nr.200/1951, această măsură are de drept caracter politic, fiind prevăzută astfel de lege și nu mai este necesar a se constata și pe cale judecătorească caracterul politic. În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale și daunele materiale, în mod corect instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3164 din 15.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului I. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei D. E. de constatare a caracterului politic al măsurii administrative de strămutare și de obligare la plata sumei de 100.000 euro, cu titlul de despăgubiri morale și materiale a Statului R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice .
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul a reținut urmatoarea situatie de fapt:
Dupa cum rezulta din adeverinta 422/C din 20.04.2007 (fila 32 dosar atasat) reclamanta D. (fosta Batu) Elefteria) a fost stramutata impreuna cu familia din localitatea Besenova Noua-Timis, parintilor acesteia (ea insasi fiind in varsta de 3 ani la data faptelor) fixandu-li-se domiciliu obligatoriu in Localitatea Cacomeanca Noua, raion Calarasi, in data de 18 iunie 1951.
Din înscrisul anexat la fila 30 dosar atasat tribunalul a reținut ca la data stramutarii familia reclamantei detinea în loc. Besenova Noua, raionul Timisoara o casa cu 2 odai, 1 bucatarie, 1 sala, precum si 5 ha de teren cu care fusese împroprietărit.
In acestea se aflau o soba de teracota, o soba cu cuptor, o masina de gatit si 1 pat.
In anul 1953 tatal reclamantei a solicitat sa i se aprobe stabilirea domiciliului în loc. Dalga Noua, raionul L., motivat de împrejurarea ca acolo locuieste si sora sa, acolo are o parte din bagaje precum si un cal cu caruta. Cererea sa a fost aprobata (fila 23-29 dosar)
In anul 1955 restrictiile domiciliare au fost ridicate
F. a contesta neplacerile create tatalui reclamantei de regimul comunist, in lipsa oricaror alte probe din care sa rezulte ca stramutarea sa din jud. Timis în jud. Calarasi a fost justificata de criterii politice tribunalul apreciaza ca, din inscrisurile depuse deja de reclamanta nu rezulta caracterul politic al stramutarii.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, din înscrisul aflat la fila 25 dosar atasat rezulta ca tatal reclamantei era membru UTM (Uniunea Tineretului Muncitor) inca din anul 1949, anterior asadar stramutarii.
Asa stand lucrurile tribunalul apreciaza ca nefondata actiunea sub acest capat de cerere si o va respinge.
In ce priveste capetele de cerere privind repararea prejudiciului material si moral, întemeiat pe dispozitiile dreptului comun (art. 998-999 C.civ) tribunalul retine ca reclamanta nu a probat, in prezenta cauza, nici fapta ilicita a paratei, nici prejudiciul cauzat prin aceasta si nici legatura de cauzalitate între cele doua.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta D. E..
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că hotărârea recurată nu este motivată deoarece a reținut doar faptul că dosarul s-a aflat pe rolul Tribunalului București care și-a declinat competența la Tribunalul I..
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că în mod greșit s-a reținut lipsa caracterului politic al măsurii de strămutare în condițiile în care s-a dispus strămutarea prin decizia Ministerului Administrației și Internelor nr.200/1951 care este menționate în Legea nr.221/2009.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut că în condițiile în care art.5 din Legea nr.221/2009 nu mai este operațional, termenul de la care curge dreptul de despăgubiri este cel de la care s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative, caz în care sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Recurenta arată că pe toată durata strămutării autorului ei, acestuia i-au fost încălcate dreptul la viață, la libertate, la identitate, la siguranța, la domiciliu la respectarea vieții private, drepturi garantate de Convenția și art.1 din Primul Protocol al Drepturilor Omului, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale și art.48 (3) din Constituția României.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Primul motiv de recurs este nefondat, hotărârea recurată prezentând motive pe care s-a sprijinit soluția pronunțată.
Al doilea motiv este fondat.
Din examinarea probatoriului administrat rezultă că toate familia autorul recurentei reclamante a fost strămutate din localitatea Besinova Noua, Raionul Timișoara, Regiunea Timișoara în localitatea Dîlga, Raion L., Regiunea București la 18.06.1951, în baza deciziei Mai nr.200/1951 iar decizia Ministerului Administrației și Internelor este menționată ca fiind parte din deciziile care au dispus măsuri administrative cu caracter politic, motiv pentru care Curtea va admite motivul doi de recurs și va constata caracterul politic al măsurii administrative.
Al treilea motiv este nefondat pentru că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun iar termenul de la care ar curge prescripția nu este cel din momentul constatării de către instanța al caracterului politic al măsurii administrative ci din momentul săvârșirii faptul sau cel mai târziu din momentul în care au dispărut orice restricții de a formula o cerere în despăgubiri pentru delicte civile, moment care poate fi începutul anului 1990.
Curtea constată că în faza recursului nu s-a făcut nici o critică în ce privește respingerea acțiunii pentru daunele materiale, situație în care este ținute să se limiteze la motivele de recurs.
În concluzie, cum pe temeiul Legii nr.221/2009 nu se mai pot acorda despăgubiri pentru prejudicii morale, iar pe temeiul dreptului comun orice pretenții sunt prescrise, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, numai în ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative, și va menține restul dispozițiilor de respingere a despăgubirilor pentru prejudicii morale și materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant D. E. împotriva sentinței civile nr.3164/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică în parte sentința civilă nr.3164/15.10.2014 în sensul că se constată caracterul politic al măsurii administrative de dislocare a numitului Batu G. din localitatea Besenova Nouă, județul T. în localitatea Ezeru, județul Călărași, în perioada 18.06.1951 - 1955.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
30.12.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 546/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 159/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
