Conflict de competenţă. Sentința nr. 127/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 127/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 127 F
Ședința din camera de consiliu din 19.08.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. A. N. G.
Grefier - M. C.
- XXX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamantul Ț. D. și pe pârâții S.C. Z. 2002 S.R.L., M. București, prin Primarul G., S. E.-D. și C. G. al Municipiului București.
Cauza se soluționează în condițiile art.135 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2014 inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr._ , reclamantul Tințoiu D. în contradictoriu cu pârâții S.C. Z. 2002 S.R.L., M. București prin Primarul G., C. G. al Municipiului BucureștI și S. E. D. a solicitat constatarea nulității parțiale a contractului de tranzacție încheiat între acesta și pârâtul . la data de 17.02.2009 astfel cum a fost consfințit prin Decizia civilă nr. 155R pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, numai în ceea ce privește suprafața de teren pe care . o deține din imobilul situat în București, ., să se dispună constituirea pe terenul părților a unui drept de servitute în favoarea reclamantului, constând într-o alee de acces la calea publică atât cu piciorul cât și cu autoturismul, pe distanța existentă între apartamentul nr. 2 și șoseaua Cotroceni, obligarea pârâtei . la ridicarea materialelor și bunurilor depozitate pe terenul din fața apartamentului reclamantului sau, în caz contrar, autorizarea reclamantului să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei . să permită accesul reclamantului în spațiile comune ale imobilului din Șoseaua Cotroceni, nr. 17, sector 6, respectiv pivnița de pe gangul de la intrare și podul imobilului, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea completatoare formulată în data de 14.04.2014, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei S.C. Z. 2002 SRL să închidă fereastra și ușa pe care le-a practicat fără drept în zidul imobilului din Șoseaua Cotroceni nr. 17, sector 6 și să aducă imobilul în starea inițială
Prin întâmpinarea formulată de M. București, prin Primar G., și C. G. al Municipiului București, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 25.04.2015, pârâții au a solicitat respingerea acțiunii principale, invocând excepția inadmisibilității acesteia, excepția lipsei calității procesuale pasive a CGMB și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București pentru capetele de cerere 1,3 și 4.
La data de 25.04.2014 pârâții M. București prin Primarul G. și C. G. al Municipiului București au depus cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata despăgubirii pentru servitutea de trecere.
La data de 13.11.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.
În data de 10.02.2015, prin serviciul registratură, pârâta S.C. Z. 2002 SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra podului și pivniței imobilului situat în București, șoseaua Cotroceni nr. 17, sector 6.
La termenul din 14.01.2015 a fost invocată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 1134/11.02.2015 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, apreciind că, raportat la valoarea primului capăt de cerere (nulitate act) nu este competentă material, reținând totodată incidența dispozițiilor art. 99 alin.2 C.proc.civ.
S-a arătat că, potrivit art. 101 alin.2 C.proc.civ., valoarea obiectului primului capăt de cerere calculat în funcție de grilele notarilor publici este de 971.698,09 lei, terenul neavând o valoare impozabilă stabilită prin certificatul de testare fiscală, iar reclamantul neindicând vreo valoare a acestuia, menționând doar că ar fi neevaluabil în bani .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 23.04.2015.
La primul termen de judecată tribunalul a invocat și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale cu privire la capetele 2-4 ale cererii introductive, a cererii adiționale formulate de reclamant, precum și a cererilor reconvenționale formulate în cauză în raport de prevederile art. 99 alin. 1, art. 94 lit. e și h, art. 123 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, precum și disjungerea primului capăt de cerere din cererea principală, având ca obiect anulare act.
Prin sentința civilă nr.726/29.05.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, cu privire la capetele 2,3,4 din cererea introductivă având ca obiect constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantului, obligarea pârâtei . la ridicarea materialelor și bunurilor depozitate pe terenul din fața apartamentului reclamantului sau, în caz contrar, autorizarea reclamantului să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtei . să permită accesul reclamantului în spațiile comune ale imobilului, cu privire la cererea adițională a reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei S.C. Z. 2002 SRL să închidă fereastra și ușa pe care le-a practicat fără drept în zidul imobilului și să aducă imobilul în starea inițială, precum și cu privire la cererile reconvenționale formulate de pârâții M. București prin Primar G., C. G. al Municipiului București și . având ca obiect partaj judiciar.
A declinat competența de soluționare a capetelor 2,3,4 din cererea introductivă având ca obiect constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantului, obligarea pârâtei . la ridicarea materialelor și bunurilor depozitate pe terenul din fața apartamentului reclamantului sau, în caz contrar, autorizarea reclamantului să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtei . să permită accesul reclamantului în spațiile comune ale imobilului – cereri formulate de reclamantul-pârât Ț. D., cu domiciliu ales în SECTOR 1, ., în contradictoriu cu pârâții - reclamanți ., cu sediul sector 6, București, ., ., PRIN PRIMARUL G. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ambii cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293, . pârâtul S. E. – D. cu domiciliul sector 3, București, ., ., ., – a cererii adiționale a reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei S.C. Z. 2002 SRL să închidă fereastra și ușa pe care le-a practicat fără drept în zidul imobilului și să aducă imobilul în starea inițială, precum și a cererilor reconvenționale formulate de pârâții M. București prin Primar G., C. G. al Municipiului București și . având ca obiect partaj judiciar în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
A disjuns primul capăt al cererii introductive având ca obiect nulitate act și dispune formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 26.06.2015, pentru când se vor cita părțile.
A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalului București și, pe cale de consecință, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului
Tribunalul a reținut că, față de motivele de fapt și temeiul de drept invocate de reclamant, partea ce a declanșat litigiu a sesizat judecătoria cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte și cauze diferite. În cazul de față sunt aplicabile prevederile art. 99 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, competența stabilindu-se în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
Făcând aplicarea acestor prevederi legale, tribunalul a dispus disjungerea primului capăt al cererii introductive având ca obiect nulitate act – în raport de care se reține ca fiind competent față de valoarea obiectului capătului de cerere.
În raport de capetele 2, 3 și 4 din cererea inițială de chemare în judecată tribunalul a constatat cu privire la capătul 2 al cererii introductive că acesta are ca obiect constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantului. Potrivit art. 94 lit. e din Noul Cod de procedură civilă „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească.
Față de aceste prevederi legale, s-a reținut că judecătoria întâi sesizată era competentă indiferent de valoarea ce ar fi rezultat pentru constituirea servituții cerute.
Capetele 3 și 4 din acțiunea inițială au ca obiect obligarea pârâtei . la ridicarea materialelor și bunurilor depozitate pe terenul din fața apartamentului reclamantului sau, în caz contrar, autorizarea reclamantului să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtei . să permită accesul reclamantului în spațiile comune ale imobilului. Potrivit art. 94 lit. h din Noul Cod de procedură civilă „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe”. Or, cererile în discuție au ca obiect obligații de a face, neevaluabile, devenind incidente prevederile redate anterior, față de care Judecătoria Sectorului 6 București era competentă materială.
În raport de cererea adițională a reclamantului – având ca obiect obligarea pârâtei S.C. Z. 2002 SRL să închidă fereastra și ușa pe care le-a practicat fără drept în zidul imobilului și să aducă imobilul în starea inițială – și de cererile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți ., M. București, prin Primarul G., și C. G. al Municipiului București – având ca obiect partajarea podului și pivniței imobilului și despăgubiri în cazul constituirii servituții de trecere – tribunalul a constatat, pe de o parte, că operează prorogarea legală de competență în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București în raport de prevederile art. 123 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă iar, pe de altă parte, că și în ipoteza în care ar fi fost formulate pe cale principală tot judecătoria ar fi fost competentă în temeiul prevederilor art. 94 pct. 1 lit. e și i NCPC.
În considerarea celor expuse anterior, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – secția a IV-a civilă cu privire la capetele 2,3,4 din cererea introductivă, la cererea adițională a reclamantului și la cererile reconvenționale formulate de pârâții M. București prin Primar G., C. G. al Municipiului București și ., iar în baza art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 131 alin. 1 din Noul C.proc.civ., raportat la art. 99 alin. 1, art. 94 lit. e și h, art. 123 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, și a declinat competența materială de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, instanță mai întâi sesizată.
Constatând ivit conflictul de competență între Tribunalului București – secția a IV-a civilă și Judecătoria Sectorului 6 București, conform art. 133 pct. 2 NCPC, tribunalul a dispus ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București – secția civilă în vederea soluționării conflictului, suspendând judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei Curți la 17.07.2015.
Examinând, conflictul de competență ivit în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 135 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
In prealabil, raportându-se la limitele învestirii sale, Curtea va avea în vedere că prezentul conflict de competență vizează exclusiv capetele 2, 3 și 4 din cererea introductivă, cererea adițională și cererile reconvenționale, în condițiile în care ultima instanță care s-a declarat necompetentă a luat măsura disjungerii primului capăt al cererii introductive având ca obiect nulitate act, apreciind că este competentă material în privința judecării acestuia.
Curtea va reține astfel că prin capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii deduse judecății prima instanța a fost sesizată cu cereri având ca obiect constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantului, respectiv, obligarea pârâtei . la ridicarea materialelor și bunurilor depozitate pe terenul din fața apartamentului reclamantului sau, în caz contrar, autorizarea reclamantului să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtei . să permită accesul reclamantului în spațiile comune ale imobilului.
Aceste cereri au caracterul unor cereri principale (calificare dată, de altfel, de ambele instanțe învestite succesiv cu soluționarea pricinii de față), reclamantul justificându-și pretențiile prin calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din imobilul din București, ., sector 6, și pe obligația care le-ar reveni pârâților decurgând din raporturile de vecinătate ori din respectarea prerogativelor care decurg din exercitarea unui drept de proprietate comună și forțată asupra unor accesorii ale bunului principal.
Potrivit art.99 alin.2 C.pr.civilă, „în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.” Aceste prevederi legale instituie, deci, un caz de prorogare (legală) de competență în favoarea instanței de grad mai înalt.
Referitor la capătul 2 de cerere, Curtea reține incidența art. 94 lit. e din Noul Cod de procedură civilă „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească”.
In privința celorlalte capete de cerere ale acțiunii introductive, menționate anterior, Curtea, având în vedere caracterul neevaluabil al acestora, reține incidența art. 94 lit. h din Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe”.
Prin urmare, judecătoria este instanța competentă să soluționeze toate aceste cereri, aceasta fiind, totodată, competentă să soluționeze și celelalte cereri adiționale și reconvenționale, conform art. 123 alin.1 C.proc.civ..
De altfel, aceste cereri având ca obiect obligarea pârâtei S.C. Z. 2002 SRL să închidă fereastra și ușa pe care le-a practicat fără drept în zidul imobilului și să aducă imobilul în starea inițială și, respectiv, de partajarea podului și pivniței imobilului și despăgubiri în cazul constituirii servituții de trecere ar fi trebuit soluționate tot de judecătorie, dacă ar fi fost formulate pe cale principală, potrivit dispozițiilor 94 pct. 1 lit. e și i (lit.j, după republicare) din Codul de procedură civilă.
In consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cererilor principale ce constituie capetele 2, 3 și 4 din cererea introductivă, a cererii adiționale și a cererilor reconvenționale în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererilor principale ce constituie capetele 2, 3 și 4 din cererea introductivă, a cererii adiționale și a cererilor reconvenționale, în cauza privind pe reclamantul-pârât Ț. D., cu domiciliu ales în sector 1, ., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți ., cu sediul sector 6, București, ., ., prin Primarul G., și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ambii cu sediul în sector 6, București, splaiul independentei, nr. 291-293, . pârâtul S. E.-D. cu domiciliul sector 3, București, ., ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2015.
PREȘEDINTE,
M.-A. N.-G. GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.M./BI
7 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 402/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 114/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
