Legea 10/2001. Decizia nr. 725/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 725/2015
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 725 R
Ședința publică de la data de 24.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. S. C.
JUDECĂTOR - M. S.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București, prin P. G., împotriva sentinței civile nr. 1229/23.10.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. G. și D. E., intimatul-pârât P. G. al Municipiului București și intimatul-intervenient D. H..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.06.2015 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 24.06.2015, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V a Civilă la data de 25.04.2012 sub nr._, reclamantele O. G. si D. E. au chemat în judecată pe pârâții M. București, reprezentat de P. G., și P. G. al Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea în natură, prin dispoziție motivata, a dreptului de proprietate asupra imobilelor, ce formează obiectul următoarelor notificări: 1713/07.08.2001, 1714/06.08.2001, 1747/07.08.2001,1582/14.08.2001, 1583/14.08.2001 și1584/14.08.2001.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, au fost formulate notificările nr. 1713/07.08.2001, 1714/06.08.2001, 1747/07.08.2001, 1582/14.08.2001, 1583/14.08.2001 si 1584/14.08.2001, astfel:
-Notificarea nr.1714/06.08.2001 a fost formulata de D. E., privind restituirea în natura a terenului în suprafața de 312 m.p., situat în ., nr. 1, sectorul 6, formând dosarul nr. 8953;
-Notificarea nr. 1713/07.08.2001 a fost formulata de D. E., privind restituirea în natura a imobilului situat în ., nr. 1, sectorul 6, formând dosarul nr. 9034;
-Notificarea nr. 1747/07.08.2001 a fost formulata de D. E., privind restituirea în natura a terenului în suprafața de 700 m.p., situat în . nr. 18 sectorul 6 si .. 3, sectorul 6, formând dosarul nr. 8968;
-Notificarea nr. 1582/14.08.2001 a fost formulata de O. M., privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafața de 174 m.p. si construcție, situate în ., sectorul 6, formând dosarul nr._;
-Notificarea nr. 1583/14.08.2001 formulată de O. M., privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafața de 192 m.p, si construcție, situate în .. 3, sectorul 6, formând dosarul nr._ si
-Notificarea nr.1584/14.08.2001, formulată de O. M., privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafața de 460,80 m.p. si trei corpuri de clădire, situat în ., colt cu Fundătura C., sectorul 6, formând dosarul nr._.
Cu toate acestea, notificările adresate în 2001 au rămas si până în prezent nesoluționate.
Solicitanții D. E. si O. M. sunt moștenitorii părinților lor, O. C. si O. E., potrivit Certificatului de moștenitor nr. 726/1987, eliberat de fostul notariat de Stat local al Sectorului 6 București, si a certificatului de moștenitor nr. 50/2005, emis de Notarul Public B. E..
Autorii solicitanților, O. C. și O. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, astfel:
-prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr. 9073/02.04.1934 si transcris sub nr. 5413/02.04.1934 - teren în suprafața de 460,80 m.p. si trei corpuri de clădire, situate în . colt cu Fundătura C.;
-prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr._/16.05.1942 si transcris sub nr. 5301/16.05.1942 - teren în suprafața de 174 m.p. si construcțiile aflate pe el, situate în .;
-prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr. 1675/16.01.1936 si transcris sub nr. 776/16.01.1936 - teren în suprafața de 78,75 m.p. si construcția aflata pe el, situate în .. 3;
-prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr._/20.03.1936 si transcris sub nr. 6639/20.03.1936 - teren în suprafața de 192 m.p. si construcțiile aflate pe el, situate în .. 1.
Reclamantele au arătat că își legitimează calitatea procesuală activa astfel: reclamanta D. E. este una dintre solicitanți, iar prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 43/30.08.2010 întocmit de Notarul Public S. M., reclamantele O. G. si D. E. sunt moștenitoarele solicitantului O. M..
Autorilor acestora, O. C. și O. E., statul le-a preluat imobilele, ce formează obiectul notificărilor, în mod abuziv, atât în baza Decretului nr. 92/1950 si a Decretului Consiliului de Stat nr. 136/1981, cat si în lipsa oricărui titlu.
Din istoricul de artera nr._ eliberat de Direcția Patrimoniu, Evidenta Proprietății, cadastru a Primăriei Municipiului București rezulta ca .-a numit anterior . Ghercu C. a purtat anterior denumirea de .> Identitatea imobilelor proprietatea autorilor reclamantei, preluate de stat si a celor ce formează obiectul dosarului de fata, precum si individualizarea acestora, urmează a fi dovedita pe baza concluziilor expertizelor tehnice de specialitate, ce vor fi administrate în cauza.
Prin urmare având în vedere ca preluarea imobilelor constituie în înțelesul Legii nr. 10/2001 o preluare abuziva, potrivit prevederilor art. 2, lit. a, ca în conformitate cu prevederile art. 4, alin 2 moștenitorii legali ai proprietarului deposedat beneficiază de masurile reparatorii dispuse prin lege si ca nu exista nici un impediment, ca regula prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 10/2001 sa fie aplicata, consideră că toate acestea conduc la concluzia ca reclamantele sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură, apreciind că acțiunea în instanță este justificată de refuzul autorității administrative de soluționare a cererilor.
Temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile pertinente ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În susținerea acțiunii, reclamantele au depus înscrisuri.
Prin cererea de la fila nr. 33 din dosar, reclamantele O. G. si D. E. au menționat că imobilele ce formează obiectul notificărilor: 1713/07.08.2001, 1714/06.08.2001, 1747/07.08.2001,1582/14.08.2001, 1583/14.08.2001 și 1584/14.08.2001 au fost dobândite prin acte de vânzare-cumpărare succesive de către autorii lor, au fost și sunt învecinate și formează practic un corp comun din proprietatea autorilor acestora, motivând în acest fel promovarea unei singure acțiuni pentru rezolvarea Notificărilor menționate, care se află în același stadiu de nesoluționare.
La data de 09.11.2012, intervenientul D. H. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acesteia în principiu, având în vedere că prin contractul de vânzare – cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.325/09.04.2012 de Notarul Public S. Tabarna și actul adițional la acest contract autentificat sub nr. 558/31.05.2012 de același notar public, a dobândit de la reclamante drepturi litigioase ce formează obiectul prezentului dosar.
Având în vedere că prin efectul contractului de vânzare – cumpărare a drepturi litigioase de la reclamante, susține că a operat subrogarea convențională în drepturile reclamantelor în favoarea intervenientului, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de intervenție principală și admiterea acțiunii reclamantelor, astfel cum a fost promovată de acestea.
La data de 13.11.2012, reclamantele au depus la dosar cerere precizatoare prin care au solicitat obligarea pârâților la restituirea în natură, prin dispoziția motivată, a dreptului de proprietate asupra imobilelor ce formează obiectul notificărilor nr. nr. 1713/07.08.2001, 1714/7.08.2001, 1747/07.08.2001, 1582/14.08.2001, 1583/14.08.2001 si 1584/14.08.2001, iar în măsura în care restituirea în natură a imobilului ce formează obiectul notificării nr.1584/14.08.2001 nu va fi posibilă, să se dispună emiterea unei dispoziții motivate de acordare în compensarea imobilului notificat terenurile situate la adresa din București, .. 20 și 22, sectorul 6, aflate în proprietate privată a municipalității în care împreună au o valoare inferioară celui ce formează obiectul notificării.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014, intervenientul D. Husan a depus la dosar cerere prin care a solicitat să se ia act că înțelege să renunțe la judecarea cererii de intervenție în interes propriu, motivat de faptul că prin actul adițional autentificat sub nr. 910/30.09.2014 de Biroul Individual Notarial S. Tabarana, s-a convenit desființarea contractului de vânzare – cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.325/09.04.2012 de același notar public prin care dobândise de la reclamante drepturi litigioase ce rezultau din prezentul dosar.
Atașat cererii principale și cererilor de precizare, au fost depuse la dosar: actele de vânzare-cumpărare din perioada 1936 – 1943, prin care autorii O. C. și O. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor din . C.; Contractele de vânzare-cumpărare nr. 998/2 aprilie 1997, nr. 1282/1998 și nr. 983 din 20 martie 1997 prin care s-au vândut părți din imobil către chiriașii-cumpărători, conform Legii nr. 112/1995; înscrisuri de la Administrația Fondului Imobiliar și Tabelul anexă la Decretul nr. 92/1950, din care se reține că imobilele din . C. nr. 16 – 18, au fost preluate prin naționalizare de la autorii O. C. și O. E.; Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de la nivelul Mun. București, nr. 1638 din 16 iulie 1998, prin care li s-au acordat solicitanților D. E. și O. M. despăgubiri echivalente de_ lei pentru terenul de 269 mp și construcția situată pe el, cu referire la imobilul situat în București, Sectorul 6, .. 1, cu precizarea că reclamantele declară pe proprie răspundere în cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 10/2001, că nici acestea și nici autorul O. M., nu au încasat în fapt, nici-o despăgubire, declarații confirmate și de către autoritățile administrative implicate în cauză.
La filele 80-175 din dosar, au fost depuse înscrisurile din dosarele administrative constituite pentru rezolvarea Notificărilor, tribunalul apreciind că era posibilă emiterea Dispoziției motivate de către P. G. al Municipiului București, fiind vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a Notificărilor o perioadă de peste 10 ani.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică de specialitate în construcții și evaluarea proprietății imobiliare prin expertul M. I. A. prin care a fost identificat și evaluat imobilul din .. 1, preluat de la autorii reclamantelor, constând în: terenul de 269 mp și construcția vândută integral conform Legii nr. 112/1995, stabilindu-se o valoare de piață la 31 mai 2013 de 29.811 Euro Construcția și 54.278 euro terenul. Expertul a constatat că aceste imobile au format obiectul Notificării nr. 1584/2001, nu există părți libere care să poată fi restituite în natură, iar terenurile solicitate în compensare din .. 20-22, au o valoare de 270 Euro/mp.
A fost administrată proba cu expertiză de specialitate în topografie și cadastru prin expertul ing. D. I., prin care au fost identificate terenurile de: 126 mp situat în București, Int. Serg. Ghercu C., nr. 3, sector 6; de 133 mp. situat în București, .. 16, sector 6 și de 256 mp situat în București, .. 18, sector 6, prin Planurile de amplasament și delimitare anexă la Raportul de expertiză, imobile cu privire la care tribunalul constată că este posibilă restituirea în natură.
Totodată, prin aceeași expertiză s-a identificat posibilitatea restituirii în natură, prin compensare pentru imobilul teren și construcție, situat în București, ., nr. 1, sectorul 6, către aceleași reclamante, a terenurilor de 255 mp situat în București, ., nr. 20, Sector 6 și de 215 mp. situat în București, .. 22, Sector 6, astfel cum au fost identificate de către expertul ing. D. I. prin Planurile de amplasament și delimitare anexă la Raportul de expertiză, aceste terenuri fiind ocupate de construcții metalice ușor demontabile.
Prin sentința civilă nr. 1229/23.10.2014 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a luat act că intervenientul D. H. renunță la judecată privind cererea de intervenție în interes propriu de la fila nr. 35, vol I din dosar, a admis cererea principală a reclamantelor O. G. și D. E., în contradictoriu cu pârâții M. București, reprezentat de P. G. și P. G. al Municipiului București, a dispus restituirea în natură, pe vechiul amplasament către reclamante a terenurilor de: 126 mp situat în București, Int. Serg. Ghercu C., nr. 3, sector 6; de 133 mp. situat în București, .. 16, sector 6 și de 256 mp situat în București, .. 18, sector 6, astfel cum au fost identificate de către expertul ing. D. I. prin Planurile de amplasament și delimitare anexă la Raportul de expertiză, a dispus restituirea în natură, prin compensare pentru imobilul teren și construcție, situat în București, ., nr. 1, sectorul 6, către aceleași reclamante, a terenurilor de 255 mp situat în București, ., nr. 20, Sector 6 și de 215 mp. situat în București, .. 22, Sector 6, astfel cum au fost identificate de către expertul ing. D. I. prin Planurile de amplasament și delimitare anexă la Raportul de expertiză și a respins cererea subsidiară a reclamantelor privind alte măsuri reparatorii echivalente.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că autorii solicitanților O. M. și D. E. (O. C. și O. E.), au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, astfel: prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr. 9073/02.04.1934 si transcris sub nr. 5413/02.04.1934 - teren în suprafața de 460,80 m.p. si trei corpuri de clădire, situate în . colt cu Fundătura C.; prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr._/16.05.1942 si transcris sub nr. 5301/16.05.1942 - teren în suprafața de 174 m.p. si construcțiile aflate pe el, situate în .; prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr. 1675/16.01.1936 si transcris sub nr. 776/16.01.1936 - teren în suprafața de 78,75 m.p. si construcția aflata pe el, situate în .. 3; și prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secțiunea Notariat sub nr._/20.03.1936 si transcris sub nr. 6639/20.03.1936 - teren în suprafața de 192 m.p. si construcțiile aflate pe el, situate în .. 1.
Toate aceste imobile au format un corp comun după vânzările succesive.
Autorii O. C. și O. E., au fost deposedați în mod abuziv statul român prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 136/1981 si fără titlu.
Din istoricul de artera nr._ eliberat de Direcția Patrimoniu, Evidenta Proprietății, Cadastru a Primăriei Municipiului București rezulta ca .-a numit anterior . Ghercu C. a purtat anterior denumirea de .> Identitatea imobilelor proprietatea autorilor reclamantelor, preluate de stat si a celor ce formează obiectul dosarului de fata, precum si individualizarea acestora, a fost dovedita prin expertizele tehnice de specialitate administrate în cauză.
Naționalizarea, exproprierea, ori preluarea pur și simplu, nu s-au făcut cu acordarea unor despăgubiri juste și prealabile.
Conform art. 481 C. civil de la 1864, în vigoare la data preluării, nimeni nu putea fi silit să cedeze proprietatea sa, „afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.
În același sens ocrotea dreptul de proprietate privată și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată prin Rezoluția Adunării Generale a O. în 1952, opozabilă și Statului Român semnatar al Declarației, potrivit căruia statele membre se obligau să ia toate măsurile pentru ocrotirea dreptului de proprietate privată.
În cazul în speță, s-au încălcat la preluare, atât normele dreptului intern, cât și normele dreptului internațional, întrucât nu a fost vorba despre o expropriere pentru cauză de utilitate publică și nu s-a acordat „o dreaptă și prealabilă despăgubire”, așa cum cerea expres norma internă.
Astfel, conform art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, intră în categoria imobilelor preluate abuziv, printre altele, imobilele preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Având în vedere modul de preluare a imobilelor, tribunalul a constatat că în înțelesul Legii nr. 10/2001, este vorba despre o preluare abuziva, conform art. 2, lit. a, referitor la Decretul nr. 92/1950 și art. 2 lit. i pentru restul preluărilor.
În conformitate cu prevederile art. 4, alin 2 moștenitorii legali ai proprietarilor deposedați beneficiază de masurile reparatorii prevăzute de lege, iar reclamantele au dovedit calitatea procesuală activă: reclamanta D. E., solicitantă și moștenitoare, iar reclamanta O. G., moștenitoare a solicitantului O. M., astfel că reclamantele sunt persoane îndreptățite să obțină măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Tribunalul a mai reținut că, deși prin Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de la nivelul Mun. București, nr. 1638 din 16 iulie 1998, li s-au acordat solicitanților D. E. și O. M. despăgubiri echivalente de_ lei pentru terenul de 269 mp și construcția situată pe el, cu referire la imobilul situat în București, Sectorul 6, .. 1, nici reclamantele și nici autorul O. M., nu au încasat în fapt, nici-o despăgubire, declarații confirmate și de către autoritățile administrative implicate în cauză, astfel că pot obține măsuri reparatorii conform procedurii de aplicare a Legii nr. 10/2001, inclusiv pentru imobilul vândut integral în temeiul Legii nr. 112/1995.
Din probele analizate mai sus, tribunalul a reținut că nu există nici un impediment ca regula prevăzută de art. 7 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură sa nu fie aplicata, concluzia fiind că reclamantele sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură, iar acțiunea în instanță este justificată de refuzul autorității administrative de soluționare a cererilor.
Tribunalul a mai reținut că Notificările adresate potrivit Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost expuse mai sus, au fost însoțite de actele anterioare de proprietate, de documentația privind modul de preluare de către autoritățile Statului comunist și de acte de moștenire, respectiv, de acte de stare civilă, astfel că era posibilă rezolvarea Notificărilor privind restituirea în natură a imobilului, în termenul de 60 de zile de la înregistrarea Notificărilor sau de la data depunerii actelor doveditoare de către cei doi moștenitori, conform art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Deși au trecut peste 10 ani de la formularea Notificărilor privind restituirea imobilului, se constată că cererile nu au fost rezolvate nici în termenul legal și nici într-un alt termen rezonabil, fiind în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum a fost calificat prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel că instanța este abilitată să cerceteze și să se pronunțe asupra însuși dreptului pretins de către reclamante.
Tribunalul a constatat că o parte din imobilele preluate de la autori, pot fi restituite în natură, astfel că se va admite cererea reclamantelor și se va dispune restituirea în natură, pe vechiul amplasament către reclamante a terenurilor de: 126 mp situat în București, Int. Serg. Ghercu C., nr. 3, sector 6; de 133 mp. situat în București, .. 16, sector 6 și de 256 mp situat în București, .. 18, sector 6, astfel cum au fost identificate de către expertul ing. D. I. prin Planurile de amplasament și delimitare anexă la Raportul de expertiză.
Imobilul teren și construcție, situat în București, ., nr. 1, sectorul 6, a fost vândut conform Legii nr. 112/1995, către foștii chiriași, astfel că nu este posibilă restituirea în natură, iar despăgubirile stabilite în temeiul Legii nr. 112/1995, nu au fost efectiv încasate.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea 10/2001, republicată, regula este că „imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură” și numai prin excepție se recurge la măsurile reparatorii echivalente prevăzute de lege.
Art. 7 alin.2 din Legea nr. 10/2001, prevede că “dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege”, astfel că reclamantele trebuie să primească, în primul rând, suprafața de teren și construcțiile “libere din punct de vedere juridic” și numai pentru diferența nerestituită în natură, pot opta pentru alte măsuri reparatorii (compensare sau despăgubiri bănești).
Conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, „în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.
Tribunalul a reținut că în cauza de față s-a identificat posibilitatea de acordare a unor măsuri reparatorii prin compensare privind imobilele vândute conform Legii nr. 112/1995, motiv pentru care a admis cererea reclamantelor și a dispus restituirea în natură, prin compensare, pentru imobilul teren și construcție, situat în București, ., nr. 1, sectorul 6, către aceleași reclamante, a terenurilor de 255 mp, situat în București, ., nr. 20, Sector 6 și de 215 mp. situat în București, .. 22, Sector 6, astfel cum au fost identificate de către expertul ing. D. I. prin Planurile de amplasament și delimitare anexă la Raportul de expertiză.
Cu privire la terenurile atribuite în natură prin compensare, tribunalul a reținut că acestea sunt echivalente imobilului vândut conform Legii nr. 112/1995 din proprietatea autorilor reclamantelor, iar instituția pârâtă nu a ridicat obiecțiuni privind situația juridică și de fapt a acestor imobile, fiind astfel posibilă restituirea în natură prin compensare.
Fiind posibilă restituirea în natură pe vechiul amplasament al imobilelor și în parte prin compensare cu imobilele echivalente menționate, tribunalul a respins cererea subsidiară a reclamantelor privind alte măsuri reparatorii echivalente.
Sub acest aspect, tribunalul a mai reținut că, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001, republicată, „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.
A mai reținut Tribunalul că potrivit art. 4 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dispozițiile acestei legi se aplică și litigiilor în curs, aflate pe rolul instanțelor de judecată, astfel că drepturile reclamantelor trebuie să fie stabilite în concordanță și cu dispozițiile acestei legi adoptată în timpul procesului, în condițiile în care nu sunt vătămate drepturile acestora.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 și această lege instituie regula restituirii în natură, astfel că numai atunci când este imposibilă restituirea în natură a imobilelor, sau a unor părți din acestea, măsurile reparatorii echivalente ce se pot acorda, sunt, compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării, precum și compensarea prin puncte conform cap. III din această lege.
Conform art. 246 C. pr. civilă, în condițiile în care cesiunea drepturilor litigioase a fost desființată, tribunalul a luat act că intervenientul D. H. renunță la judecată privind cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței tribunalului pârâtul M. București, prin P. G., a declarat recurs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit notificărilor nr. 1714/2001, 1713/2001 și nr. 1747/2001 formulate de către reclamanta D. E. s-au format dosarele administrative nr. 8953, 9034, 8968 și potrivit notificările nr. 1582/2001, 1583/2001, 1584/2001 formulate de către autorul reclamantelor O. G. și D. E., s-au format dosarele administrative nr._,_,_ prin care au solicitat restituirea următoarelor imobile situate în București, sector 6: 312 mp si construcție - ., nr. 1; 700 mp - ., nr. 18 și ., nr. 3; 174 mp și construcție - .; 192 mp și construcție - Fundătura C., nr. 3; 460,80 mp și trei corpuri de clădire - . colț cu Fundătura C..
Imobilele au trecut în proprietatea statului, prin Decretul - Lege nr. 92/1950 și Decretului Consiliului de Stat nr. 136/1981, fiind expropriat de la autorii O. C. și O..
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat soluționarea pe fond a notificărilor formulate de către autorul lor.
Soluționarea pe fond a notificării presupune verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv: depunerea notificării in termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001; calitatea imobilului de a fi preluat abuziv, în sensul art. 2 și art. 6 din aceeași lege; calitatea notificatorului de persoana îndreptățită, respectiv daca este proprietarul legal sau testamentar al persoanei fizice îndreptățite, potrivit art. 3 si 4; posibilitatea restituirii în natură, cu respectarea art. 7 din Legea nr. 10/2001.
În motivele de fapt ale acțiunii s-a invocat dreptul de proprietate al reclamantelor asupra imobilului situat la adresa sus menționata, caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat si refuzul paratului de a soluționa notificarea, iar in drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001. Atât petitul clar al acțiunii, cat si motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acesteia duc la concluzia sesizării instanței de fond cu o contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001 îndreptată împotriva refuzului unității deținătoare de a soluționa notificarea înregistrata de reclamantului
Legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
Aceasta, deoarece, unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită o decizie sau, după caz, dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.
Conform art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 10/2001, atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară, petentul trebuie să facă dovada calității de persoana îndreptățită, respectiv dovada că la data preluării abuzive era proprietar sau moștenitor al proprietarului imobilului preluat abuziv.
În motivarea hotărârii, instanța nu a ținut cont de punctul de vedere si obiecțiunile formulate de către Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru din cadrul Primăriei Municipiului București.
Astfel, expertul deși a menționat 4 acte de proprietate datate 1934 -1942, nu a făcut nicio referire la conținutul acestora, respectiv la suprafețele, vecinătățile si componenta lor la acea data. De asemenea, expertul nu a făcut nicio referire la situația juridica a fostelor imobile, la evoluția lor in timp pana la preluarea lor de către stat.
Mai mult, deși din istoricul de artera nr._ rezultă că .-a numit anterior . Ghercu C. a purtat anterior denumirea de . afirma ca este vorba despre fosta . în virtutea rolului activ, nu face demersuri pentru a identifica imobilele solicitate și situate în . identitate între . C..
Cu privire la cererea de compensare a imobilului notificat cu un alt imobil, recurentul pârât a mai arătat că instanța nu poate acorda reclamanților un teren în compensare indiferent de claritatea situației juridice dovedite și de echivalenta valorii terenului existent în raport de valoarea terenului ce nu poate fi restituit in natura.
Această imposibilitate legală se menține chiar dacă s-ar considera că în mod culpabil M. București nu si-a îndeplinit obligația de a emite și a afișa lunar, la loc vizibil, lista cu bunurile care pot fi acordate în compensare.
Instanța nu poate atribui un teren la propunerea reclamantului, in condițiile in care aceasta modalitate este discriminatorie, deoarece nu toate persoanele îndreptățite au acces la aceleași informații privind existenta unor terenuri libere.
De asemenea, aceasta atribuire nu este echitabilă, deoarece atribuirea terenurilor libere ar trebui să respecte anumite criterii de selecție si o procedura unitara, condiții ce nu pot fi atinse de o hotărâre judecătoreasca ce stabilește situația de fapt si aplicarea legii într-un dosar concret, iar în lipsa unor criterii legale de atribuire si in lipsa unei ordini general impuse, atribuirea unui teren de către instanța ar fi inechitabila si aleatorie, pentru lipsa unei viziuni de ansamblu atât asupra terenurilor ce pot fi atribuite in compensare cât și asupra notificărilor nesoluționate.
Recurentul pârât consideră că, chiar și în baza Deciziei nr. 20/2007 pronunțata de Înalta Curte de Justiție si Casație în interesul legii si în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța nu se poate substitui entității investite cu soluționarea notificării pentru a atribui terenuri in compensare, din cauza motivelor deja menționate si a modului specific de exercitare a puterii judiciare, căreia îi lipsește posibilitatea de a stabili reguli generale, iar în lipsa acestora, regulile stabilite într-un caz concret pot deveni inechitabile, discriminatorii si creatoare de practica judiciara neunitara, ce pot compromite, în final, chiar scopul înfăptuirii justiției.
Cu privire la evaluarea imobilelor, obiect al notificării, recurentul pârât consideră că au fost încălcate prevederile legii nr. 165/2013 art. 50 lit. b conform cărora: „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și ta măsura reparatorie a compensării cu ( alte bunuri sau servicii oferite în echivalent prevăzute în Legea nr. 10/2001, se abrogă".
In cauza s-a procedat la o evaluare a bunurilor imposibil de restituit în natura, evaluare la care au fost folosite alte criterii de evaluare decât cele conținute de legea nouă, art. 21 alin. 6.
În final, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Identificând criticile formulate la adresa sentinței recurate, Curtea constată că primul motiv de critică se referă la împrejurarea că instanța de fond nu ar fi ținut cont de punctul de vedere si obiecțiunile formulate de către Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru din cadrul Primăriei Municipiului București.
Din analiza dosarului de fond Curtea constată că la niciuna dintre expertizele realizate la fond recurentul nu a formulat obiecțiuni.
Experții au răspuns obiectivelor stabilite pentru expertiză, iar în măsura în care pârâtul-recurent avea obiective proprii de solicitat, putea formula astfel de obiective, urmând ca instanță să se pronunțe asupra utilității lor. Recurentul-pârât nu a formulat însă obiective proprii la expertizele încuviințate în cauză.
Suprafețele au fost reținute în expertiză, iar acestea și vecinătățile rezultă din actele de proprietate depuse la dosar.
Recurentul nu a făcut dovada că ar exista o altă stradă identificată prin denumirea Fundătura C., care să fie diferită de . consecință, că identificarea imobilelor în litigiu ar fi fost eronată.
Criticile referitoare la acordarea de către instanța de fond a unor imobile în compensare sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, „(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”
Potrivit art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001, „În situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”
Potrivit art. 26 alin. 5 si 6 din Legea nr. 10/2001, „(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).
(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.”
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, „Primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.”
Prin urmare, in sensul Legii nr. 10/2001, măsura compensării cu alte bunuri sau servicii presupune o ofertă care să vină din partea entității investite cu soluționarea notificării, în speță o ofertă realizată de M. București, ofertă care să aibă caracterul public prevăzut de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că reclamantul a identificat un teren pe care l-a solicitat în compensare nu poate acoperi cerințele legii legate de existența unei oferte și de publicitatea acestei oferte. Or, în lipsa unei oferte din partea pârâtului, nu se poate stabili caracterul „disponibil” al bunului cerut spre compensare, caracteristica „disponibilității” fiind impusă de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și presupunând o apreciere a pârâtului asupra acestui caracter al bunului respectiv.
Mai mult, lipsa publicității impuse de textul legal menționat este de natură să creeze discriminări între beneficiarii Legii nr. 10/2001 aflați în aceeași situație, ajungând să fie avantajați aceia dintre beneficiari care identifică o . bunuri printr-o procedură fără nicio acoperire în procedura reglementată de lege. De asemenea, o astfel de modalitate de identificare a bunurilor este de natura să creeze posibilitatea de a aduce atingere drepturilor pe care terții le-ar putea avea sau invoca asupra acestor bunuri sau de a se ajunge ca același bun să fie acordat în compensare mai multor beneficiari ai Legii nr. 10/2001, în condițiile în care acordarea în compensare nu s-ar realiza ca urmare a unei oferte acceptate.
În consecință, pentru imobilul imposibil de restituit în natură ca urmare a faptului că a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1996, situat în București, . nr. 1, sect. 6, compus din teren și construcție, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 11 din Legea nr. 10/2001, reclamantele au dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 165/2013. De asemenea, reclamantele au dreptul la diferența de suprafețe între cele din acte și cele din restituite în natură.
Astfel, autorii reclamantelor au avut în proprietate 460,80 mp teren și construcții în ., colț cu Fundatura C., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9073/2.04.1934 și transcris sub nr. 5413/2.04.1934, 174 mp teren și construcții în . în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/16.05.1942 și transcris sub nr. 5301/16.05.1942, 78,75 mp și construcție în Fundătura C. nr. 3 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675/16.01.1936 și transcris sub nr. 776/16.01.1936, 192 mp teren și construcții, în Fundătura C. nr. 1 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/20.03.1936 și transcris sub nr. 6639/20.03.1936.
Din raportul de expertiză topo efectuat în cauză rezultă că imobilele, fiind situate în același perimetru, au fost parțial modificate prin trecerea unor suprafețe de la un număr poștal la altul învecinat.
Din suprafața totală de 905 mp teren ce a aparținut autorilor reclamanților s-a dispus restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de totale de 515 mp. Prin urmare, pentru restul de teren de 390 mp și construcții nerestituite în natură reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, stabilite potrivit Legii nr. 165/2013.
În condițiile în care au fost găsite întemeiate criticile referitoare la atribuirea unor imobile în compensare, devin lipsite de interes criticile privind evaluarea imobilelor, întrucât evaluarea acestora rămâne fără efecte. De altfel, aceste critici sunt și nefondate, întrucât evaluarea nu s-a făcut în vederea compensării în procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, ci a fost realizată pentru a se stabili echivalența sau nu a imobilelor, așa încât nu era importantă metoda de evaluare, ci doar aplicarea unitară a acesteia, atât imobilului care nu putea fi restituit, cât și imobilului propus spre compensare.
În consecință, în raport de considerentele reținute mai sus, Curtea urmează să admită recursul și, modificând în parte sentința recurată, va obliga recurentul-pârât să emită dispoziție prin care să propună acordarea unor măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte pentru diferențele de teren și pentru construcțiile preluate de stat, cu privire la care nu s-a dispus restituirea în natură.
Totodată, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la restituirea în natură pe vechiul amplasament.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. București, prin P. G., împotriva sentinței civile nr. 1229/23.10.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. G. și D. E., intimatul-pârât P. G. al Municipiului București și intimatul-intervenient D. H..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul:
Obligă recurentul-pârât să emită dispoziție prin care să propună acordarea unor măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte pentru imobilul teren în suprafață de 390 mp și construcție situată în București, ., nr. 1, sector 6, în favoarea intimaților-reclamanți, în condițiile Legii nr. 165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.06.2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. S. C. M. S. L. E. F.
Grefier,
F. J.
Red. MS
Tehnored. GC 2 ex
Jud. fond S. V.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 780/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 402/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
