Partaj judiciar. Decizia nr. 780/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 780/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.780
Ședința publică de la 30.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. S.
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți D. N. – C., D. R. – A., D. V. – A., împotriva deciziei civile nr. 104 din data de 16.03.2015, pronunțate de către Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți D. L., D. F., D. S. și I. D..
Obiectul pricinii – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților – reclamanți D. N. – C., D. R. – A., D. V. – A. și a intimaților – pârâți D. L., D. F., D. S. și I. D..
Procedura de citare este legal Îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 28.05.2015 notă scrisă din partea numitului P. M., prin care solicită introducerea sa în cauză, în calitate de moștenitor de pe urma defunctei D. C..
Se prezintă în sala de judecată numitul P. M..
Curtea procedează la legitimarea numitului P. M., acesta prezentând Ci . nr._ – CNP_ – domiciliat în București, sector 5, ., ., etj.2, .> În continuare, solicită domnului P. M. să precizeze dacă la acest moment procesual este posibilă introducerea sa în cauză.
Domnul P. M., personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii sale de introducere în cauză în calitate de succesor de pe urma defunctei D. C..
Curtea, în urma deliberării, în ce privește solicitarea formulată de domnul P. M. care este terț față de proces de a fi introdus în cauză în calitate de moștenitor de pe urma intimatei decedate, apreciază că în contextul procesul al recursului pendinte care vizează o hotărâre de perimare ce este grefată tocmai pe neindicarea moștenitorilor acestei defuncte, nu este întemeiată cererea de introducere în cauză în această etapă procesuală; recursul exercitat urmează a fi analizat potrivit cadrului procesual în care a fost hotărâtă perimarea cererii de apel.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, Curtea o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoria B. V. la data de 10.04.2009, reclamanții D. A. și D. A., în contradictoriu cu pârâții D. L., D. F., D. S., D. C. și I. D., au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea terenului înscris în titlul de proprietate nr._/1996.
Pârâta D. C. formulat o întâmpinare - cerere reconvențională prin care a solicitat înlăturarea de la partaj a terenului de 5000 mp. și 2500 mp. înscris în titlul de proprietate nr._/1996 deoarece sunt bunuri proprii.
Prin sentința civilă nr.111 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. V. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții D. A., D. A. în prezent decedat și continuată de moștenitorii D. N. C., D. V. A. si D. R. A., în contradictoriu cu pârâții D. L., D. F., D. S., D. C. si I. D. și respinge cererea reconvențională formulată de pârâta D. C., ca rămasă fără obiect .
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr._/1996, conform raportului de expertiză topo refăcut, întocmit de expert D. M. A..
A fost atribuită reclamanților (moșt. ai def.D. V.) suprafața de 1025 m.p. extravilan, din T.47/3, P.25, cu vecinii: N-I. D., E-dr.expl,V-dr.expl, S- D. C-tina si suprafața de 2200 m.p. intravilan arabil din T.86/2, P.73, cuvecinii: N-D. C., E-V. G.,S-Tuicanu I., V- dr.expl. Valoarea lotului atribuit este de 51.089 lei.
A fost atribuită moștenitorilor def. D. I., respectiv D. L., D. F., D. S., suprafata de 1025 m.p. extravilan din T.47/3,P.25, cu vecinii N-D. M, E-dr.expl, S-I. D., V-dr.expl, suprafața de 1975 m.p.- extravilan din T.51, P.5, N-N. T., E-D. I., S-I. D., V- D. C., suprafața de 500,50 m.p. intravilan T.51, P.5, cu vecinii N-N. T., E-dr.comunal, S-I. D., V-D. I., suprafata de 900 m.p. intravilan curți construcții, T.86/10, P.12, N-S. F., E-dr.., V- D. M.. Valoarea lotului atribuit este de 34.499 lei.
A fost atribuită pârâtului I. D. suprafața de 1025 m.p. extravilan T.47/3,P.25, N –D. I., E-dr.expl, S- D. V., V- dr.expl., suprafața de 987,50 m extravilan din T.51, P.5, cu vecinii: N- moșt.D. I., E- I. D-tru, S-D. C., V-D. C., suprafața de 1412,50 m.p. intravilan arabil din T.51, P.5, cu vecinii :N-D. I., E-dr..-tina, V-I. D-tru. Valoarea lotului atribuit este de 33.257 lei.
A fost atribuit pârâtei D. C. suprafata de 1025 m.p extravilan din T.47/3,P.25,cu vecinii N-D. V., E-dr.expl, S-dr.expl, V-dr.expl., suprafata de 987,50 extravilan arabil din T.51, P.5, cu vecinii: N-I. D-tru, E-D. C-tina, S-B. T., V-D. C-tina, suprafata de 637 m.p. intravilan arabil din T.51,P.5, cu vecinii: N-I. D., E-dr.comunal,S-B. T., V-D. C-tina. Valoarea terenului atribuit este de 15.360 lei.
În vederea egalizării loturilor, moștenitorii defunctului D. V. urmând să plătească sultă către pârâta D. C. în sumă de 17.908 lei, iar moștenitorii def. D. I. urmând să plătească o sultă de 277 lei către moșt. def. D. V..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanta D. A. și reclamanții moștenitori D. N. C., D. R. A. și D. V. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.282-298 C.proc.civ. (modificate și completate de art.1 din Ordonanța de Urgență nr.138/2000, art.1 din Legea nr.195/2000, art.1 din Legea nr.219/2005, art.1 din Ordonanța de Urgență nr.58/2003).
La termenul de judecată din data de 25.11.2013, instanța a dispus suspendarea judecății apelului ca urmare a decesului apelantei D. A. și intimatei D. C., până la momentul introducerii în cauză a moștenitorilor persoanelor decedate.
Prin decizia civilă nr.104/16.03.2015 Tribunalul G. a respins, cererea de menținere a suspendării judecății apelului și, pe cale de consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă raportat la art.248,252 Cod procedură civilă a constatat perimat de drept apelul declarat de apelantele-reclamante D. A. - decedată, D. N. C., D. R. A., D. V. A. împotriva sentinței civile nr.111/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. V., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. L. cu domiciliul în ., D. F. cu domiciliul în . G., D. S. - decedată și I. D..
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut din actele dosarului, că cererea de față a fost suspendată prin încheierea din data de 25.11.2015, ca urmare a decesului apelantei D. A. și intimatei D. C., până la momentul introducerii în cauză a moștenitorilor persoanelor decedate.
Cauza a rămas suspendată până la data de 16.03.2015 când apelantele au solicitat repunerea pe rol a cauzei și menținerea suspendării dispuse prin încheierea de ședință din data de 25.11.2013 în temeiul art.243 pct.1 C.proc.civ. până la dezbaterea succesiunii defunctelor D. C. și D. A., cererea de menținere a suspendării judecății apelului apărând ca nejustificată.
În acest context, tribunalul a constatat că de la momentul suspendării pricinii, părțile nu au făcut nici un demers pentru dezbaterea succesiunii defunctelor D. C. și D. A., lăsând pricina în nelucrare mai mult de 1 an de zile, la termenul din 16.03.2015 prezentându-se numitul P. M. moștenitorul intimatei–pârâte D. C. care a prezentat un testament autentificat sub nr.1135/18.04.2013.
Însă, în privința numitei D. A. nu s-au prezentat nici un fel de înscrisuri din care să rezulte moștenitorii acesteia, respectiv certificat de moștenitor, certificat de calitate de moștenitor sau orice alte înscrisuri relevante, pricina rămânând în nelucrare și neputându-se soluționa fondul apelului din cauza decesului uneia dintre părți.
În conformitate cu art.248 alin.1 Cod .proc.civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părților timp de un an”, iar conform art.252 alin.1 C.proc.civ., perimarea se constată atât din oficiu, cât și la cererea părții interesate.
În speță, din conținutul referatului, rezultă că părțile au lăsat în nelucrare mai mult de un an apelul formulat de apelantele–reclamante D. N. C., D. R. A. și D. V. A., situație în care, tribunalul în baza textelor de lege enunțate mai sus, a perimat din oficiu apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, la data de 23.03.2015 au declarat recurs reclamanții D. N. C., D. V. A. și D. R. A. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 21.05.2015.
În motivarea recursului lor, recurenții – reclamanți au arătat că, în fapt, la data de 25.11.2013, în baza art. 243 pct.1 Cod procedură civilă, Tribunalul G. suspendă judecata apelului, ca urmare a decesului apelantei D. A. și intimatei D. C. defunctului, până la momentul introducerii în cauză a moștenitorilor persoanelor decedate.
La data de 07.11.2014, o parte din apelanți, respectiv subsemnații D. N. C., D. V. A. si D. R. A., au formulat către Tribunalul G. în dosarul arătat o cerere de menținere a suspendării de drept motivate de faptul că se dezbate încă succesiunea defunctelor D. C. si D. A. și ca atare nu aveau de unde să cunoască moștenitorii unuia dintre pârâți, respectiv D. C..
În acest sens, au depus la dosarul cauzei certificatul nr. 6566/03.11.2014 emis de Camera Notarilor Publici la solicitarea recurenților din care reiese că procedura succesorală privind defuncta D. C., decedată la data 14.05.2013, nu a fost demarată, respectiv înregistrată pe rolul niciunui Birou Notarial Public.
În pofida acestui demers, făcut de recurenții apelanți și contrar principiului respectării dreptului la apărare, precum și a principiului contradictorialității și contrar dispozițiilor art.252 alin.(1) cod procedură civilă, instanța de apel, fără a pune în discuția apelanților și a le da dreptul la apărare, a dispus perimarea apelului.
Recurenții menționează că citația emisă pentru termenul de judecată din data de 16.03.2015, nu cuprinde nicio mențiune privind o eventuală perimare a judecății cauzei, drept pentru care apreciază ca nelegală sentința instanței de apel, fără a da posibilitate reclamanților de a se apăra cu privire la perimare.
Totodată, instanța de apel în pronunțarea acestei hotărâri atacate, nu ține seama de faptul că recurenții nu aveau cum să cunoască moștenitorii unuia dintre apelanții pârâți, respectiv ai dnei D. C. și că au depus la dosarul cauzei demersul făcut de ei la Camera Notarilor Publici cu privire la acest aspect.
Astfel, în cauză este vorba despre o imposibilitate reală de identificare a moștenitorilor unuia dintre pârâți până la dezbaterea succesiunii pârâtei D. C..
De asemenea, recurenții învederează instanței de control judiciar, că în cauza de față a avut loc o suspendare de drept în temeiul art. 243 cod procedură civilă, judecarea cauzei putând reîncepe potrivit art.245 alin.(2) cod procedură civilă numai cu arătarea moștenitorilor pârâtei.
Un al treilea aspect de nelegalitate pe care recurenții – reclamanți îl învederează instanțe de control judiciar, este cel potrivit căruia în mod eronat instanța de apel se pronunță asupra perimării, în condițiile în care au formulat cererea de menținere a suspendării judecății în data de 07.11.2014, or termenul de perimare s-ar fi împlinit în data de 25.11.2014.
Recurenții – reclamanți au depus la dosar dovada formulării cererii de menținerii a cauzelor de suspendare a cauzei, precum și a demersurilor făcute de ei în vederea continuării judecării cauzei pe lângă Camera Notarilor Publice București.
Totodată, în data de 06.03.2015, prin adresa depusă la dosarul de apel, a înaintat un înscris care ar modifica în mod evident soluția instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.1672/20.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ (anexată în copie și prezentei), rămasă irevocabilă prin nerecurare, prin care Judecătoria B. V. a dispus anularea parțiala a titlului de proprietate nr._/08.04.1994 eliberat de CJSDPT G. în sensul radierii anumitor suprafețe de teren din titlul de proprietate, suprafețe ce au făcut obiectul partajului din prezenta cauză, respectiv au fost incluse in raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, ceea ce face ca la momentul prezentei acest raport să fie NUL.
Totodată, au arătat că având în vedere această sentință nr. 1672/20.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._, completate cu cele expuse în cererea de apel (în principal faptul că nu au fost citați la efectuarea raportului de
expertiza tehnică dispus în dosarul cauzei, ceea ce determină nulitatea acestui raport) cu cele de mai sus, solicită admiterea cererii de apel si dispunerea în principal a desființării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, solicită instanței de control judiciar să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să dispună continuarea judecății în apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299, art.307 alin.(7) și (9) coroborat cu art.253 alin.(2) cod procedură civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Recurentul și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 7 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
Cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă, referitor la nemotivarea hotărârii atacate, Curtea constată că, aceste dispoziții consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.
Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției.
În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că decizia recurată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de apel motivându-și soluția cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale incidente.
În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că, la nivel teoretic, se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, formulat și întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea.
Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile.
Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
Din conținutul cererii de recurs rezultă că în susținerea acestei critici, reclamanta a invocat soluționarea eronată a cauzei pe incidentul perimării, în condițiile în care recurenții formulaseră o cerere de menținere a suspendării anterior împlinirii termenului de perimare. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că s-a formulat o astfel de cerere la data de 10 11 2014, care a fost respinsă prin decizia atacată, ca o consecință a admiterii excepției perimării, fără ca această cerere de repunere pe rol, astfel cum a fost formulată( fila 70 dosar tribunalului) să fi fost examinată din perspectiva efectelor juridice produse, prin raportare la termenul de perimare. Prin urmare, deși instanța de fond se pronunță asupra cererii, nu analizează și nu statuează asupra existenței sau inexistenței caracterului întrerupător de perimare al acesteia.
Pentru toate aceste considerente, față de prevederile art 312 cod procedură civilă, Curtea constată că se impune admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți D. N. C., D. V. A. și D. R. A. împotriva deciziei civile nr.104 din 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți D. L., D. F., D. S. și I. D..
Casează decizie și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored.C.S./IS
2 ex./14.07.2015
Tribunalul G. - G.U.
- M.Z.U.
Jud. B. V. - D.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 725/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
