Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 10/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr.10 F
Ședința din camera de consiliu de la 26.01.2016
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București privind pe reclamanții B. M., B. G., B. C., C. D. în contradictoriu cu pârâtul BELEUȘ (B.) C., având ca obiect declararea judecătorească a morții autorului acestora (bunicul).
La termenul de judecată din 19.01.2016, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 26.02.2016, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data 03.10.2014 sub nr._/303/2014, reclamanții au solicitat declararea judecătorească a morții bunicului lor Belous C. și constatarea calității reclamanților de moștenitori ai defunctului.
Prin sentința civilă nr. 8439/13.11.2014, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția de necompetență teritorială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 2238/09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, urmare admiterii excepției de necompetență materială.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București la data 20.04.2015 sub nr._/3/2015, fiind repartizată aleatoriu Completului F 6.
Prin încheierea de la 29.04.2015, completul F6 a admis excepția de necompetență funcțională și a înaintat cauza completului de minori și familie Fond 2.
Prin încheierea din ședința pronunțată în camera de consiliu la data de 07.05.2015, completul de minori și familie Fond 2 din cadrul Tribunalul București - Secția a V-a Civilăa admis excepția de necompetența funcțională a completului specializat în cauze cu minori și de familie, a dispus restituirea cauzei spre competentă soluționare completului F6 inițial investit, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București - Secția Civilă-pentru cauze cu minori și de familie.
Prin sentința civilă nr. 82 F/02.06.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a conflictului de competență ivit în cauza privind pe reclamanții B. M., B. G., B. C., C. M. și C. D. și pe pârâtul B. (B.) C., în favoarea completului F 6 din cadrul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Prin sentința civilă nr.1068/15.09.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, a constatat ivit conflict negativ de competență privind pe reclamanții B. M., B. G., B. C., C. M. și C. D. și pe pârâtul B. (B.) C., a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, Secția Civilă.
Astfel, completul F6 al Tribunalului București a constatat următoarele:
Prin încheierea din ședința pronunțată în camera de consiliu la data de 07.05.2015, completul de minori și familie Fond 2 din cadrul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de necompetența funcțională a completului specializat în cauze cu minori și de familie, a dispus restituirea cauzei spre competentă soluționare completului F6 inițial investit, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București - Secția Civilă-pentru cauze cu minori și de familie.
Din conținutul sentinței nr. 82/F/02.06.2015, rezultă că instanța Curții de Apel București a reținut că este investită cu soluționarea unui conflict de competență între cele două Secții ale Tribunalului București având ca obiect soluționarea conflictului ivit între Judecătoria Sector 6 București și Judecătoria Sector 1 București. În acest sens a reținut că este competent completul F6 în soluționarea conflictului, nefiind necesar ca soluționarea acestui conflict să fie făcută de un complet specializat în cauze cu minori și familie.
Or, Judecătoria Sector 6 a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, apreciind că teritorial nu este competentă. Judecătoria Sector 1 București a declinat cauza în favoarea Tribunalului București (nu Judecătoriei Sector 6), apreciind că material nu este competentă.
În urma înregistrării cauzei aleatoriu la completul F6, aceasta a constatat pentru considerentele reținute în încheierea din 29.04.2015, competența funcțională a completului specializat în dreptul familiei în soluționarea cauzei (nu a vreunui conflict de competență). Acesta din urmă s-a constatat necompetent și a constat existența conflictului, trimițând Curții de Apel să se pronunțe asupra competenței funcționale a completului în soluționarea cauzei.
În situația dată, Curtea de Apel București a apreciat acest complet F6 ca fiind competent să soluționeze conflictul de competență ivit, motivarea sentinței nr. 82/F/02.06.2015, susținând dispozitivul, rezultând cu evidență că a avut în vedere competența F6 în a soluționa un conflict între cele două judecătorii, deși în realitate nu a fost investită în acest sens.
Tribunalul București, verificându-și competența materială conform art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, a constatat că material nu este competent să soluționeze cauza, această competență aparținând Judecătoriei Sector 1 București, pentru următoarele considerente:
La momentul promovării prezentei cereri de declarare a morții, respectiv 03.10.2014, era în vigoare Noul Cod de procedură civilă, fără modificările și completările aduse de Legea nr. 134/2014, în vigoare din 19.10.2014.
Astfel, doar odată cu . Legii nr. 138/2014, a fost introdusă lit.i (în actuala numerotare) de la art. 94 NCPC, prin care legiuitorul a prevăzut expres că judecătoriile judecă în primă instanță cererile de declarare judecătorească a morții.
Astfel, la data promovării cererii, potrivit art. 944 NCPC (în actuala numerotare), aceasta trebuia soluționată de „instanța competentă” în a cărei circumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut. Art. 944 face parte din Titlul III Cartea a VI-a NCPC, care reglementează procedura de declarare a morții, după ce, odată cu . Noului Cod de procedură civilă, au fost abrogate dispozițiile Decretului nr.32/1954. Această procedură a fost calificată de doctrină ca o procedură specială judiciară cu caracter contencios, căreia, în completare, trebuie să i se aplice prevederile generale în materia procedurii necontencioase judiciare, respectiv art. 527- art.540 NCPC.
Odată cu . Noului Cod de procedură civilă, potrivit art. 94 pct.1 NCPC, judecătoriile soluționează în primă instanță cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 107 cod civil și art. 265 Cod civil rezultă că instanța de tutelă este formațiunea jurisdicțională competentă în materia ocrotirii persoanelor fizice și a familiei, exercitând în acest sens atribuții jurisdicționale contencioase și necontencioase.
În doctrină s-a exprimat opinia că acțiunile vizate de art. 107 Noul Cod civil, de competența instanței de tutelă, sunt doar cele reglementate de Titlul III, „Ocrotirea persoanei fizice”. Nu fac parte din acest Titlu, prevederile art. 57 Noul Cod civil, care se referă la declararea judecătorească a morții.
Totuși, instanța a apreciat că o problemă cu implicații asupra capacității de folosință a persoanei fizice, cum este declararea judecătorească a morții, este și o măsură de ocrotire a persoanei fizice, pentru că scopul unei astfel de proceduri este acela de verificare a condițiilor în care o persoană a dispărut și a indiciilor că aceasta ar fi încetat din viață.
Astfel, în absența unei competențe speciale, expres prevăzute de legiuitor anterior completării aduse prin Legea nr. 138/2014, se putea aprecia că și procedura de declarare a morții este de competența judecătoriei, ca instanță de tutelă, concluzie care rezultă din interpretarea teleologică a art. 944 –art. 950 NCP coroborat cu art.107 Noul Cod civil. În sprijinul acestei interpretări vine și faptul că, atunci când legiuitorul a dorit, a prevăzut expres competența altor instanțe decât judecătoria în luarea măsurilor de ocrotire, cum este cazul competenței tribunalului în materie de plasament, plasament în regim de urgență sau adopția. Or, în materie de declarare judecătorească a morții, nu s-a prevăzut o competență specială.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a apreciat că și la data înregistrării prezentei acțiuni de declarare judecătorești a morții, competența de soluționare aparținea judecătoriei, ca instanță de tutelă, în baza art. 107 Noul Cod civil. Cu atât mai mult, la momentul pronunțării sentinței de declinare a competentei de către judecătorie, când era deja în vigoare completarea adusă de Legea nr. 138/2014, excepția de necompetență materială a judecătoriei la soluționarea prezentei cereri a fost nefondată. Astfel, prin introducerea lit.i a pct.1 de la art. 94 NCPC, legiuitorul nu a modificat o competență care aparținea anterior tribunalului, ci a clarificat competența care aparținea judecătoriei.
În consecință, în temeiul art. 132 C., tribunalul a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, iar pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În baza art.133 pct.2 și art. 135 al.1) NCPC, tribunalul a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București – Secția Civilă, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 09.12.2015, sub nr._ .
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul conflictul negativ de competență materială, date fiind prevederile art. 96 pct.4 Cod de procedură civilă și art. 135 al. 1 din Codul de procedură civilă.
Examinând în continuare, actele și lucrările celor două dosare, Curtea apreciază că revine Judecătoriei Sectorului 1 București, competența materială de soluționare a prezentei cauze având ca obiect declararea judecătorească a morții unei persoane, pentru următoarele considerente:
1. Sub un prim aspect preliminar, Curtea constată că, așa cum s-a arătat în doctrina judiciară, prevederile art. 133 din codul de procedură civilă reglementează instituția conflictului de competență, instituție care presupune situația în care două sau mai multe instanțe judecătorești ori alte organe cu activitate jurisdicțională, se consideră deopotrivă competente, să soluționeze o pricină sau dimpotrivă, se consideră toate necompetente și își declină reciproc competența.
Așadar, conflictele de competență pot fi pozitive sau negative. Conflictul negativ de competență apare atunci când două sau mai multe instanțe, sesizate cu aceeași pricină, s-au declarat prin hotărâri definitive, necompetente de a o judeca. Astfel, instanța care a primit dosarul în urma hotărârii de declinare a competenței, constată că este necompetentă și apreciind ca și competentă, instanța care i-a trimis dosarul, își declină la rândul ei, competența, în favoarea primei instanțe. Pentru părți, există interesul de a se rezolva pricina și de a obține hotărârea pe fond, astfel încât se impune rezolvarea conflictului negativ de competență, pe calea regulatorului de competență.
Pentru a exista conflictul negativ de competență, este necesară întrunirea mai multor cerințe: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, același obiect, aceeași cauză); instanțele să se fi declarat necompetente; declinările de competență între instanțele sesizate să fie reciproce (declinările succesive de competență, intervenite între două sau mai multe instanțe, neechivalând cu un conflict negativ de competență, dacă nici una dintre instanțe nu a intrat în contradicție între ele); cel puțin una dintre instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă (dacă instanța sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de competență, consideră că nici una dintre instanțele sesizate, nu este competentă, apreciind ca fiind competentă o altă instanță, va trimite acesteia dosarul, pe cale administrativă, existând posibilitatea ca această din urmă instanță să își decline competența).
2. Sub un alt aspect, în continuarea considerentelor teoretice anterioare, Curtea constată că regulatorul de competență poate privi stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei deduse judecății.
Competența materială poate fi definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege, unei instanțe judecătorești sau unui alt organ cu activitate jurisdicțională din mai multe de grade diferite, de a judeca o anumită pricină. Competența materială (ratione materiae) presupune așadar, o delimitare între instanțe de grade diferite.
Normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii), reprezentând în principiu, norme absolute, cu caracter imperativ, de la care părțile nu pot deroga, nici chiar cu autorizarea instanței de judecată.
3. Aplicând toate aceste considerente cu caracter teoretic cauzei deduse judecății, Curtea observă faptul că potrivit art. 95 pct. 1 noul Cod Procedură Civilă, „Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;”.
Conform art. 94 pct. 1 lit. i din noul Cod Procedură Civilă, în forma modificată prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014, „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) i) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane”.
Contrar susținerii tribunalului, Curtea observă că prin sentința civilă definitivă nr. 82/F/02.06.2015 pronunțată în cadrul prezentului litigiu, de Curtea de Apel București – Secția a III – A Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, asupra regulatorului de competență funcțională anterior, s-a statuat cu putere de lucru judecat, faptul că prezentul litigiu, având ca obiect declararea judecătorească a morții unei persoane, nu reprezintă un litigiu relativ ocrotirii persoanei fizice. D. urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. a Noul Cod Procedură Civilă coroborate cu dispozițiile art. 107 Cod Civil și Titlul III – Ocrotirea persoanei fizice din același Cod Civil, care ar fi atras competența materială de soluționare a prezentei cauze, în favoarea tribunalului.
În continuare, Curtea apreciază că prezentul regulator de competență trebuie soluționat prin prisma normelor juridice procesuale relative aplicării în timp a legii procesuale civile (în cauză, ipoteza fiind aceea a modificării art. 94 din Codul de Procedură Civilă, prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, când s-a instituit în mod expres, competența materială de soluționare a cauzelor având prezentul obiect, în favoarea judecătoriei), recte art. 25 al.2 prima teză Cod Procedură Civilă: „Legea aplicabilă proceselor în curs – (…) (2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început”.
Or, Curtea constată că Judecătoria Sectorului 1 București a fost învestită cu prezenta cauză, la data de 07.01.2015 (fila 1 dosar Judecătoria Sector 1 București). Curtea nu poate reține ca dată a sesizării Judecătoriei Sectorului 1 București, data la care Judecătoria Sectorului 6 București a fost învestită (03.10.2014), întrucât această din urmă instanță s-a constatat nelegal învestită, declinându-i Judecătoriei Sectorului 1 București, competența teritorială de soluționare a cauzei (dispoziție de declinare care nu a fost contestată, infirmată în vreun mod procedural, până în prezent).
Or, la data de 07.01.2015, art. 94 din noul Cod de Procedură Civilă, fusese deja modificat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014, aplicabilă începând cu data de 19 octombrie 2014.
Așadar, grefându-ne pe această situație de fapt și aplicând coroborat norma juridică a art. 94 pct. 1 lit.i din noul Cod Procedură Civilă cu art. 25 al. 2 prima teză din noul Cod Procedură Civilă, devine incidentă competența materială de drept comun a Judecătoriei Sectorului 1 București, reglementată de textul procesual prim evocat, cu consecința stabilirii competenței materiale de soluționare a prezentei cauze în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a litigiului privind pe reclamanții B. M., B. G., B. C., C. M. și C. D., toți cu domiciliul în București, ..43, sector 2 și pe pârâtul B. (B.) C., citat prin afișare la ușa instanței, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
PREȘEDINTE
M. H.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
8 ex./TB-S.5 – S.P.
Jud.S.1 – S.A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2016. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
