Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 925/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 925/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 925
Ședința publică de la 18.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele-pârâte, I. M., I. M. D., împotriva deciziei civile nr.770.A. din 16.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, I. V.-V. și intimații-pârâți, I. I. Ș., I. E. și I. M..
P. are ca obiect – constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, D. F., pentru recurentele pârâte, I. M., I. M. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, eliberată de Baroul Maramureș, avocatul, P. M., în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, I. V. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, acesta fiind prezent și personal, legitimat cu C.I. seriaGA nr._/03.07.1991, delegație emisă de București, lipsind intimații-pârâți, I. I. Ș. și I. E. și I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se referă faptul că intimatul-reclamant, I. V.-V. a depus în data de 11.09.2015 o întâmpinare care s-a comunicat părților adverse.
De asemenea, avocatul recurentelor-pârâte face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri noi de formulat și probe de administrat în cauză.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri noi de formulat și probe de administrat, ori excepții de invocat, constată închise dezbaterile, potrivit art. 150 C.p.civ. și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentelor-pârâte, I. M. și I. M. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului.
Precizează că a indicat ca motive de nelegalitate, prevederile art. 304 pct. 9 C.p.civ și a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art.3 din aceeași lege și art. 19 din Decretul 167/1958.
Instanța de apel, fiind învestită cu o cerere în constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor a avut la îndemână două proceduri: una generală și de drept comun pentru dezbaterea succesiunii și o procedură specială a Legii nr. 10/2001, care se exclud.
În măsura în care se merge pe procedura Legii nr. 10/2001 nu se poate aplica procedura specială a dreptului comun. Or, instanța de fond a aplicat ambele proceduri cu privire la un act succesoral, încheiat în anul 1980, dată la care nu era în vigoare Legea nr. 10/2001.
Eroarea instanței de apel provine din faptul că această persoană care a făcut cerere în fața instanței de fond, nu este o persoană îndreptățită, raportat la art.3 din Legea nr. 10/2001, pentru că imobilul în litigiu nu a fost preluat de la antecesorii reclamantului, ci a fost preluat de la antecesorul clientelor sale.
Imobilul a fost inclus în certificatul de moștenitor în anul 1980 și a fost preluat de stat, printr-un proces verbal de predare primire prin decretul de expropriere.
Arată că la sfârșitul anului 1980, după data când aceste părți au devenit proprietari, prin certificatul de moștenitor, calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, o au proprietarii imobilelor de la data preluării acestuia sau succesorii acestora.
Prin posibilitatea conferită de instanța de apel, de modificare a acelui certificat de moștenitor, raportat la o repunere de drept în termen, pentru un imobil care nu a fost preluat de la antecesorul intimatului-reclamant, se ajunge în situația în care se deschide calea modificării unui certificat de moștenitor, în baza unor norme care nu erau în vigoare la acel moment.
Mai arată că ei au primit o sumă de bani, pentru expropriere de la Statul Român, iar intimatul-reclamant, la mai bine de 20 de ani de la acel moment solicită o parte din acele despăgubiri, pe considerentul că instanța l-a considerat de drept repus în termenul de opțiune succesorală.
În opinia sa, este inadmisibil a se face o astfel de aplicare legislativă, considerând că instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției.
Chiar dacă instanța de apel ar fi apreciat că este de drept repus în termenul de opțiune succesorală, nu consideră necesar modificarea certificatului de moștenitor.
Cu cheltuieli de judecată pentru toate gradele de jurisdicție la suma de 2200 lei.
Avocatul intimatului-reclamant, I. V. V., având cuvântul, solicită respingere recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate.
Consideră că instanța de fond în mod eronat a soluționat cauza, în temeiul unor excepții de procedură, fără a soluționa fondul pricinii.
În opinia sa, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că reclamantul este repus în dreptul de acceptare a succesiunii, potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, precum și faptul că își justifică un interes personal și actual de a supune analizei motivele de nulitate ale certificatului de moștenitor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 09.04.2012, sub nr._, reclamantul I. V. V. a chemat în judecată pe pârâții I. M., I. I. Ș., I. E. și I. M., solicitând ca în contradictoriu cu aceștia, să se constate nulitatea absolută a Certificatului de Moștenitor nr.282/20.03.1980 emis de notariatul de Stat Sector 5 în dosarul succesoral nr. 834/1980, reînregistrat la nr. 474/1979 prin fraudă la lege, precum și ca instanța să constate calitatea reclamantului de moștenitor al defunctei I. E.. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19.11.2012, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare (fila 46), prin care a arătat că la data deschiderii succesiunii defunctei sale mame, se afla în Algeria, țară în care a locuit până în anul 1981. De asemenea, a precizat că data deschiderii și a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei sale mame, nu i-a fost comunicată niciodată.
La termenul de judecată din data de 31.01.2013, reclamantul a solicitat, prin cererea completatoare depusă la dosar, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.
Tot la acest termen de judecată, instanța a luat acte de completarea cererii sub aspectul cadrului procesual pasiv, introducând în cauză, în calitate de pârâtă, pe numita I. M..
Prin sentința civilă nr.3989/07.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 5 București a admis excepția prescripției dreptului de a solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii; a respins capătul de cerere având ca obiect repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, ca fiind prescris; a constatat că reclamantul este străin de moștenirea defunctei I. E., decedată la data de 12.08.1979; a admis excepția lipsei de interes; a respins ca fiind lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 282/20.03.1980 emis de Notariatul de Stat Sector 5 în dosarul succesoral nr. 834/1980, reînregistrat la nr. 474/1979; a obligat reclamantul la plata către pârâta I. M. D. a sumei de 1.759,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata către pârâta I. M. a sumei de 1.686,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
După cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 282/1980 emis de notarul de stat Sapsa I., depus la fila 8 din dosar, la data de 12 august 1979 a intervenit decesul numitei I. E., moștenitorii acesteia fiind I. I. M. și I. G. în calitate de fii, fiecare cu o cotă de ½ din masa succesorală. Pârâtul I. V. V., fiu, a fost menționat în certificat ca străin de succesiune, prin prescripția dreptului de opțiune succesorală, conform art. 700 Cod civil.
Prin același certificat de moștenitor s-a stabilit că de pe urma defunctei I. E. a rămas imobilul situat în București, ., sector 5, în suprafață totală de 345 mp, precum și dreptul de concesiune asupra unui loc de înmormântare situat în Cimitirul „Ș. V.” București.
La data decesului numitei I. E., reclamantul nu se afla în țară, motiv pentru care, conform susținerilor sale, acesta nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, prevăzut de lege – art. 700, cod civil 1864.
Având în vedere data decesului numitei I. E., respectiv 12.08.1979, termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală s-a împlinit la data de 12.02.1980. Reclamantul nu a exercitat dreptul de opțiune succesorală în acest termen, nici expres și nici tacit, astfel că trebuie analizată existența cauzelor care l-au împiedicat pe reclamant să exercite acest drept iar în caz afirmativ, data la care acestea au încetat.
Reclamantul a revenit în țară în luna iulie 1990, astfel că din acest moment, încetând cauza care a justificat depășirea termenului de prescripție și având cunoștință despre decesul mamei sale, acesta avea la dispoziție un termen de o lună pentru a formula cerere de repunere în termenul de opțiune succesorală, de acceptare a succesiunii, ceea ce nu s-a întâmplat, conform actelor dosarului.
Instanța arată că excepția prescripției nu vizează dreptul reclamantului de a solicita constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, drept care într-adevăr este imprescriptibil, ci vizează dreptul de a cere repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, acesta fiind supus, potrivit art. 19 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, unui termen de o lună, termen care începe să curgă de la încetării cauzelor care au justificat exercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege.
Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. Analizând aceste texte de lege instanța de fond a reținut că notificarea formulată de către reclamant atrage repunerea în termen a acestuia numai cu privire la bunurile ce fac obiectul legii, fără a avea consecințe cu privire la certificatul de moștenitor eliberat în cauză. Legea nr.10/2001 reglementează o procedură specială, care nu este incidentă în dosarul în cauză, astfel că această apărare a reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste motive, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. În consecință, a respins capătul de cerere având ca obiect repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, ca fiind prescris.
Instanța a constatat totodată că reclamantul este străin de moștenirea defunctei I. E., decedată la data de 12.08.1979.
Chiar dacă legea recunoaște dreptul oricărei persoane interesate de a solicita anularea certificatului de moștenitor, totuși, persoana interesată trebuie să facă dovada existenței unei vătămări pe care a suferit-o prin emiterea acestuia, justificând existența unui interes. În raport de aceste considerații, prima instanță a apreciat că, din moment ce s-a constatat că reclamantul este străin de moștenire, prin neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege, cu observarea motivelor de nulitate invocate, acesta nu mai justifică nici un interes în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, nefiindu-i produsă nici o vătămare.
Pentru motivele anterior menționate, instanța a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și, în consecință, a respins ca fiind lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 282/20.03.1980 emis de Notariatul de Stat Sector 5 în dosarul succesoral nr. 834/1980, reînregistrat la nr. 474/1979.
Prin decizia civilă nr.770 A/16.06.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de către apelantul-reclamant I. V. V., împotriva sentinței civile nr.3989/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. M. (fosta soție a defunctului I. M.), I. I. Ș., I. E., I. M. D. și I. M. (fosta soție a defunctului I. G.), a anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că atâta vreme cât în cauză a rezultat fără echivoc că s-a formulat cerere de restituire în temeiul legii speciale pentru imobilul din ., sector 5, iar din mențiunile certificatului de moștenitor rezultă că acest bun face parte din masa succesorală, precum și că apelantul reclamant nu a acceptat moștenirea (nefiind susținută, cu atât mai puțin dovedită o renunțare expresă la succesiune), apreciind că acesta este repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru acest imobil, fiind întrunite toate cerințele textului legal mai sus citat.
Totodată, prin efectul legii, însăși cererea de restituire are valoare de acceptare, astfel încât repunerea în termen operează automat, fără a mai fi necesare alte formalități, situație în care greșit s-a considerat de către prima instanță că ar fi fost necesară formularea unei cereri distincte, de repunere în termenul de opțiune succesorală, potrivit dreptului comun.
Deoarece apelantul reclamant este repus de drept în termenul de opțiune succesorală cu privire la succesiunea mamei sale, Iodăchescu E. – exclusiv pentru imobilul situat în strada I. nr.124, sector 5, București – în temeiul unei norme speciale, derogatorii, s-a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile de drept comun, astfel că art. 19 din Decretul 167/1958 nu este incident.
D. consecință, excepția prescripției dreptului de a cere repunerea în termenul de opțiune succesorală nu poate fi primită, rămânând astfel fără suport legal constatarea primei instanțe, în sensul că apelantul-reclamant ar fi străin de succesiunea mamei sale, criticile apelantului fiind întemeiate sub acest aspect.
Trebuie însă subliniat că repunerea de drept în termenul de acceptare nu are nefondat efect asupra celorlalte bunuri incluse în masa succesorală, operând, așa cum prevede expres textul art.4 alin 3 din Legea nr.10/2001, exclusiv pentru imobilul pentru care s-a formulat notificarea.
Cum excepția lipsei de interes a fost admisă exclusiv în considerarea constatării eronate a împrejurării că apelantul-reclamant ar fi străin de succesiune, Tribunalul a apreciat că și această excepție este neîntemeiată, reținând că apelantul, fiind repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii mamei sale pentru imobilul menționat, ce face obiectul unei notificări în condițiile legii speciale, justifică un interes personal, direct și actual, de a supune analizei pe fond a motivelor de nulitate a certificatului de moștenitor invocate în cauză, respectiv frauda la lege și încălcarea drepturilor sale succesorale.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtele I. M. D. și I. M., criticând-o pentru nelegalitate, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, respectiv a fost dată cu aplicarea greșită a legii în concret a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.19 din Decretul nr.167/1958.
Raportat la dispozițiile art. 3 alin.1, coroborate cu dispozițiile art. 4 alin.2 din Legea nr.10/2001 calitatea de persoane îndreptățite o au moștenitorii proprietarilor (lordachcscu loan Mlircea și lordăchescu G.) de la care s-a preluat imobilul, respectiv pârâții din prezentul dosar. Reclamantul nu este moștenitorul defuncților lordăchescu loan M. și lordăchescu G., el fiind înlăturat de la moștenirea lor dat fiind ca aceștia au urmași în linie directa din clasa I de moștenire. El nu se poate prevala de dispozițiile art. 4 alin 3 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, recurentele apreciază că raportat la obiectul acțiunii, privind anularea certificatului de moștenitor pentru frauda la lege, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu se poale modifica un certificat de moștenitor eliberat în condițiile legilor în vigoare la nivelul anului 1980. Instanța de fond a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor art. 19 din Decretul-Lege nr.167/1958.
În condițiile în care se invocă de către reclamant o imposibilitate de a-și fi exercitat dreptul de opțiune succesorală și solicită constatarea calității sale de moștenitor, recurentele apreciază că cererea acestuia trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 700 C.civil coroborate cu art. 19 din Decretul nr. 167/1958. Indică acest articol din Decretul nr. 167/1958, deoarece din motivarea acțiunii se deduce că se invocă o cauză „temeinic justificată” pentru neacceptarea în termen (și anume că nu a fost anunțat), aspect ce poale fi valorificat doar printr-o repunere în termenul de acceptare a succesiunii.
Intimatul – reclamant Iordăghescu V. V. a formulat întâmpinare arătând că din probatoriul administrat, rezultă fără echivoc că intimatul reclamant a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură sau prin schimb de teren pentru proprietatea ce a aparținut mamei sale E. I., situată în ., sector 5, București, fiind înregistrată la data de 05.11.2001 la Primăria Municipiului București, sub nr. 2777.
În mod eronat recurentele – pârâte declară că intimatul reclamant nu are calitatea de persoană îndreptățită de a-i fi aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001, întrucât din certificatul de moștenitor nr.282/1980 emis de Notarul de Stat, Sapsa lulia, de care și acestea fac vorbire, reiese fără echivoc că în succesiunea rămasă de pe urma mamei intimatului reclamant, este inclus la acea dată și imobilul situat în ., sector 5, București.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurenții au invocat prin recursul declarat prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.19 din Decretul nr.167/1958.
Dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr.10/2001 arată că succesibilii care, după data de 06.03.1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii speciale.
Problema de drept ridicată în fața instanțelor de fond a reprezentant-o raportul dintre legea generală privitoare la acceptarea succesiunii defunctei I. E. invocată de recurenți și legea specială reprezentată de Legea nr.10/2001.
În prezenta cauză operează principiul specialia generalibus derogant, fiind aplicabilă legea specială nr.10/2001 care în alin.3 al art.4 precizează expres că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii speciale. În mod corect tribunalul a reținut că intimatul este repus de drept în termenul de opțiune succesorală cu privire la succesiunea mamei sale, exclusiv pentru imobilul situat în ., sector 5, în temeiul normei speciale, derogatorii, astfel că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.19 din Decretul nr.167/1958 – dispoziții de drept comun.
Intimatul a făcut dovada că a formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în ., sector 5, așa cum rezultă din fila 116 a dosarului de fond la care a fost depusă notificarea nr.2777 din 05.11.2001.
La fila 8 din dosarul de fond a fost depus certificatul de moștenitor nr.282/20.03.1980 emis de Notariatul de Stat Sector 5 în urma decesului defunctei I. E., din care rezultă că intimatul I. V. V. a fost menționat ca străin de succesiune. În cauză, nu s-a făcut dovada că intimatul a renunțat la succesiunea mamei sale. Numai actul de opțiune succesorală al renunțării este indivizibil și irevocabil, și vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă în viitor. Întotdeauna actul de renunțare la succesiune se face în formă autentică, din actul notarial al renunțării rezultând să renunțătorul înțelege să rămână străin de succesiune, iar titlul său de erede se desființează cu efect retroactiv.
Situația renunțătorului este diferită de situația neacceptantului succesiunii, cum este cazul reclamantului care beneficiază de dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, care privește succesibilii neacceptanți.
Statuările din decizia în interesul legii nr.XI/05.02.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, referitoare la dispozițiile art.13 din Legea nr.18/1991, sunt aplicabile și în materia Legii nr.10/2001 prin analogie, existând identitate de rațiune juridică.
Cum prin efectul legii cererea de restituire a imobilului situat în ., sector 5 valorează acceptarea succesiunii, Curtea nu a reținut criticile recurenților în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.19 din Decretul nr.167/1958, reclamantul fiind repus în termen ope legis, fără a fi necesare alte formalități, respectiv cererea de repunere în termen cu respectarea termenului de o lună prevăzut de norma mai sus menționată de la data încetării cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele-pârâte I. M. și I. M. D., împotriva deciziei civile nr.770 A din 16.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. V.-V. și intimații-pârâți I. I. Ș., I. E. și I. M..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./30.09.2015
TB-S.5 – G.R.; E.D.
Jud.S.5 – A.-M.F.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 797/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 887/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
