Anulare act. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 387/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.387A
Ședința publică de la 03.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă P. M., împotriva sentinței civile nr.193 din data de 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. BUCUREȘTI și cu intimatul-pârât P. G. AL M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta-pârâtă P. M., prin avocat N. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 05.03.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 5 din dosar, lipsind intimatul-reclamant P. M. București și intimatul-pârât P. G. al M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatului-reclamant P. M. București întâmpinare, în două exemplare, act procedural ce a fost comunicat și părților adverse, potrivit dovezilor de citare anexate la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantei-pârâte apreciază că prezenta cale de atac este apelul și nu recursul, așa cum a susținut intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciază, în raport de temeiul juridic reținut de instanța de fond și necriticat în fața instanței de apel, că prezenta cale de atac este apelul și nu recursul.
Apărătorul apelantei-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă apelantei-pârâte cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.4 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, având în vedere faptul că apelanta-pârâtă a fost singura care a formulat cerere de acordare a despăgubirilor.
Or, atât timp cât apelanta-pârâtă, în calitate de moștenitoare legală, a fost titulara cererii formulate în temeiul Legii nr.10/2001, iar ceilalți moștenitori nu au atacat actele premergătoare, se prezumă că a existat un mandat tacit din partea acestora cu privire la acordarea despăgubirilor.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX a C. administrativ și Fiscal la data de 05.11.2013, sub nr._, reclamantul P. M. BUCUREȘTI a solicitat, în contradictoriu cu P. G. al M. București și P. M., modificarea Dispoziției nr._/27.05.2013 ce modifică în parte Dispoziția nr._/04.08.2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr._/04.08.2010 s-au respins notificările nr. 6911/2001 și nr. 129/2002, formulate de numita P. M. prin care s-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București .. 69, sector 1 ca fiind rămase fără obiect. Acest act administrativ a fost contestat iar prin sentința civilă nr. 1025/2011 s-a anulat în parte dispoziția în sensul respingerii fără obiect a notificării nr.129/2002 și obligării primăriei la emiterea unei dispoziții motivate prin care să soluționeze notificarea nr. 6911/2001 privind imobilul construcție situat în București, .. 69 sector 1, București.
Prin Dispoziția nr._/27.05.2013 s-a luat act de sentința civilă nr. 1025/31.05.2011 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/3/2010 în sensul că s-a modificat în parte Dispoziția nr._/04.08.2010 și prin art. 1 al acestui act administrativ s-a respins notificarea nr. 129/2002 privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren notificat, ca rămasă fără obiect, fiind vândut în 1990 și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul construcție demolat în suprafață utilă de 97,98 mp ce a fost situat în București, .. 69m sector 1, imposibil de restituit în natură notificatoarei P. M..
Din actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1938 rezultă că soții Ș. I. și Ș. F. au cumpărat imobilul notificat. La data de 09.03.1982 a decedat Ș. F., iar din certificatul de moștenitor nr. 1013/1982 rezultă că imobilul notificat în cotă de ½ face parte din masa succesorală, iar moștenitorii defunctei sunt Ș. I. în cotă de 2/8, soț, P. M., fiică, în cotă de 3/8, și I. S. în cotă de 3/8 – fiică, menționându-se că Ș. M. este fiu renunțător.
La data de 29.09.1985, a decedat Ș. I., iar din certificatul de moștenitor nr. 1679/1985 rezultă că imobilul notificat face parte din masa succesorală, iar moștenitorii defunctului sunt Ș. M. cu cota de 2/3, P. M. cu cota de 1/3 și I. S. cu o cotă de 1/3.
Din fișa tehnică a imobilului rezultă că acesta se afla în coproprietatea numiților P. M., Ș. M. și I. S..
Din adresa nr. 9716/2002 emisă de DITL, rezultă că imobilul a fost demolat înainte de 1989 și trecut în proprietatea statului, iar o parte din teren, în suprafață de 416 mp din totalul de 751 mp. a fost vândut în 1990.
La data exproprierii, imobilul notificat se afla în proprietatea următoarelor persoane: P. M. cu o cotă de 19/48, I. S. cu o cotă de 19/48 și Ș. M. cu o cotă de 10/48, iar notificarea nu a fost formulată decât de P. M., în calitate de coproprietar, astfel încât aceasta nu poate beneficia de prevederile art. 4 alin. 4 din Lg. 10/2001.
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a dispoziției în sensul de a se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 19/48 din imobil.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.340/2004, Legea nr.10/2001, Legea nr.554/2004.
La data de 25.02.2014, pârâta P. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus notificare în termen. Se arată și faptul că a fost realizat deja un control judiciar de către o instanță care a apreciat asupra întregului material probatoriu administrat, iar dispoziția contestată reprezintă o transpunere a acestui control judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.03.2014, pârâtul P. M. București a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.5990/30.09.2014 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II contencios administrativ și declinată cauza în favoarea secțiilor civile ale Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București secția a III a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 12.11.2014.
Prin sentința civilă nr.193/10.02.2015, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul P. M. București în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București și P. M., astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, a modificat în parte Dispoziția nr._/27.05.2013 emisă în baza Legii nr.10/2001 de către P. M. București, în sensul că pârâta P. M. are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 19/48 din imobilul construcție demolată în suprafață utilă de 97,98 mp ce a fost situată în București .. 69, sector 1.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Notificarea nr.129/21.01.2002, pârâta P. M., în calitate de moștenitor al defuncților Ș. I. și F., a solicitat Primăriei M. București în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului situat în București .. 69 sector 1, trecut în proprietatea statului în baza HG nr. 556/1990.
Prin Notificarea nr. 129/21.01.2002, pârâta P. M., în calitate de moștenitor al defuncților Ș. I. și F., a solicitat Prefecturii M. București în baza Legii nr.10/2001 despăgubiri bănești pentru imobilului - teren situat în București ..69 sector 1, trecut în proprietatea statului în baza HG nr.556/1990. Valoarea imobilului a fost estimată la suma de_ dolari.
Această ultimă notificare a fost transmisă Primăriei M. București cu adresa nr.3208/E/27.09.2002.
La data de 27.11.2007, pârâta P. M. a dat o declarație autentificată sub nr.3497/2007 prin care arată că înțelege să „anuleze” dosarul nr._ cuprinzând notificarea nr. 129/2002 întrucât terenul viran ce face obiectul notificării a fost vândut conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8404/09.07.1990.
Prin Dispoziția nr._/04.08.2010 Primăria M. București a respins notificările formulate de pârâta P. M. ca fiind rămase fără obiect.
Prin Sentința civilă nr.1025/31.05.2011 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă în Dosarul nr._/3/2010, a fost admisă în parte contestata formulată de P. M., anulată în parte Dispoziția nr._/04.08.2010 în sensul că se respinge ca rămasă fără obiect doar notificarea nr. 129/2002 și a obligat pârâta Primăria M. București să emită o nouă dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea nr. 6911/2001 privind imobilul construcție situat în București .. 69, sector 1.
Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 189R/31.01.2012 în urma respingerii recursului formulat de Primăria M. București ca nefondat.
Prin Dispoziția nr._/27.05.2013 Primăria M. București a luat act de Sentința civilă nr. 1025/31.05.2011, a modificat art. 1 al Dispoziției nr._/04.08.2010 în sensul că se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată în suprafață utilă de 97,98 mp ce a fost situată în București .. 69 sector 1, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite P. M..
Această dispoziție a fost comunicată Prefecturii M. București la data de 30.07.2013 astfel cum rezultă din adresa de înaintare aflată la fila 9 din dosar.
În baza art. 19 alin. 1 lit. e din Legea nr. 340/2004 coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, în virtutea dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr.10/2001, Prefectura M. București a solicitat modificarea în parte a Dispoziției nr._/2013, în sensul acordării de măsuri reparatorii doar pentru cota de 19/48 din imobil, iar nu pentru cota 100%.
În ceea ce privește termenul în interiorul căruia reclamanta putea solicita modificarea dispoziției primarului, tribunalul a apreciat că acesta este cel prevăzut de Legea nr.554/2004, chiar dacă, datorită naturii juridice a dispoziției emisă în baza Legii nr.10/2001, soluționarea cererii este de competența instanței civile, astfel că cererea reclamantei este considerată ca fiind formulată în termen.
În ceea ce privește motivele invocate de reclamantă, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1938, soții I. A. S. și F. I S. au cumpărat un imobil compus din odaie, sală și marchiză, construcție de zid, cu toate îmbunătățirile ce se află pe teren situat în București Herăstrău ..
La data de 09.03.1982, a decedat S. F., rămânând ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr.1013/1982, Ș. I. cu o cotă de 2/8 în calitate de soț supraviețuitor, P. M. și I. S. în calitate de fii cu câte o cotă de 3/8, S. M. renunțând la succesiune.
În masa succesorală a intrat și cota de ½ din imobilul situat în București ..69 sector 1 compus din teren în suprafață de 751 mp situat în afara perimetrului construibil și construcția alcătuită din cinci camere dobândită de defunctă prin cumpărare în timpul căsătoriei cu S. I. conform contractului autentificat sub nr._/1938.
La data de 20.09.1985, Ș. I. a decedat rămânând ca moștenitori S. M., P. M. și I. S. în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 1/3 din moștenire.
În masa succesorală a intrat și cota de 5/8 din imobilul situat în București .. 69 sector 1 compus din teren în suprafață de 751 mp și construcția existentă compusă din cinci camere și dependințe dobândită de defunct astfel: cota de 4/8 prin cumpărare conform contractului autentificat sub nr._/1938 și cota de 1/8 prin moștenire de la S. F. conform certificatului de moștenitor nr.1013/1982.
Prin urmare, la data de 08.11.1985, P. M. – pârâtă în cauză, a devenit, prin transmiterea succesiunii de la părinții săi, proprietar asupra unei cote totale de 19/48 (3/8 din ½ + 1/3 din 5/8 = 19/48) din imobilul ce face obiectul notificării, cealaltă cotă de 29/48 aparținând fraților săi, S. M. (respectiv 1/3 din 5/8 = 10/48) și I. S. (respectiv 1/3 din 5/8 + 3/8 din ½ = 19/48).
Imobilul construcție a fost demolat înainte de anul 1990, iar terenul a fost în parte vândut prin actul de vânzare cumpărare nr. 8404/09.07.1990, respectiv suprafața de 416 mp. și în parte expropriat în anul 1990.
În art.1 al Decretului nr.550/17.05.1990 se prevede că imobilele compuse din terenuri, construcții și împrejurimile aferente situate în municipiul București, demolate înainte de data Revoluției, pentru realizarea unor obiective de investiții, se consideră trecute în proprietatea statului, urmând ca foștii proprietari prevăzuți în tabele anexă nr. 1–34 să primească despăgubirile cuvenite potrivit legii.
În anexa la această hotărâre este menționat și imobilul din ..69.
Față de această situație de fapt, rezultă că imobilul în litigiu, fiind expropriat după data de 22.12.1989, data limită de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu se încadrează în dispozițiile acestei legi.
Cu toate acestea, tribunalul a fost învestit cu o cerere în modificarea în parte a dispoziției numai cu privire la cota de 29/48 din imobil și pentru alte motive, nefiind adusă în discuție aplicabilitatea Legii nr.10/2001 în cauză și nici calitatea de persoană îndreptățită în sensul acestei legi, pentru cota de 100% din imobil.
Astfel, analizând în limitele investirii și plecând de la premisa că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că, într-adevăr, pârâta P. M. era coproprietar la data exproprierii imobilului – construcție împreună cu frații săi, S. M. si I. S., iar cota pârâtei era de 19/48.
Dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 se referă la cotele moștenitorilor legali sau testamentari, iar nu la cotele celorlalți proprietari de drept ai imobilul.
Pârâta, chiar dacă în notificare a precizat că solicită despăgubiri în calitate de moștenitor ai părinților săi, era în mod cert coproprietar al imobilului la data exproprierii, astfel că nu poate beneficia de dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, ceilalți coproprietari având la rândul lor opțiunea de a solicita sau nu cota corespunzătoare din imobil.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a admis cererea astfel cum a fost formulată și a modificat în parte Dispoziția nr._/27.05.2013 emisă în baza Legii nr.10/2001 de către P. M. București, în sensul că pârâta P. M. are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 19/48 din imobilul construcție demolată în suprafață utilă de 97,98 mp ce a fost situată în București ..69, sector 1.
Împotriva acestei sentințe, pârâta P. M. a formulat apel solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și, pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantul P. M. București, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului său, apelanta pârâtă a arătat că deși a solicitat despăgubiri, in calitate de moștenitoare legala, îi revine și cota de 19/48 din imobilul construcție demolata, ceilalți frați,in calitate de moștenitori legali si coproprietari, au la rândul lor opțiunea de a solicita sau nu cota corespunzătoare din imobil.
F. de aceasta motivare, astfel cum a fost reiterată de către tribunal, apreciază că aceasta nu poate fi întemeiata, pornind de la premiza ca apelanta este titulara cererii formulate în temeiul Legii nr.10/2001
Din interpretarea logică a dispozițiilor actului normativ mai sus menționat, art. 4 alin. 3 si 4 rezultă că se are in vedere un autor, in sensul legii, in speța, părinții moștenitorilor legali, adevărații proprietari care au transmis proprietatea succesorilor lor, inclusiv apelanta titulara notificării. Așadar,apelanta parata poate pretinde preluarea cotei ce aparține fraților, cu raportare la bunurile lăsate moștenire de părinți.
Este adevărat ca succesiunea părinților a fost dezbătuta anterior anului 1989, perioada când a fost demolata si construcția, fără a se indica temeiul legal, urmând a fi preluat si terenul, dar, întrucât, după revoluție, obiectivul nu a mai fost îndeplinit, proprietarii sunt îndreptățiți sa primească despăgubiri pentru locuințele demolate.
Raportat la aceasta situație, văzând singura notificare formulata de aplanata P. M., P. general al M. București a emis Dispoziția nr.7189/27.05.2013, având în vedere sentința civilă nr._11, definitivă si irevocabila, apreciind ca aceasta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru construcția demolata din ..69 sect.1, imposibil de restituit in natura.
Prin urmare, in speță, este dovedit faptul că imobilul a aparținut părinților, aceștia, prin succesiune, transmițând dreptul lor de proprietate succesorilor lor în cotele astfel cum au fost stabilite prin certificatul de moștenitor.
In calitate de moștenitor legal, apelanta pârâta a uzat de Legea nr.10/2001, fiind singura care a formulat notificare, solicitând despăgubiri pentru imobilul demolat, de altfel fiind singura care a locuit împreuna cu familia sa in locuința din ..69, aducându-i numeroase îmbunătățiri.
Cu toate acestea, apelanta pârâta, chiar daca a făcut cerere in nume propriu, fără a fi menționați ceilalți moștenitori, niciodată nu s-a gândit ca, atunci când va primi despăgubiri, nu-i va onora si pe ceilalți frați, în raport de cotele ce li se cuvin.
In aceasta situație, chiar daca apelanta parata a invocat dispozițiile art.4 alin. 3 si 4 din Legea nr.10/2001, motiv pentru care instanța retine ca nu sunt aplicabile aceste prevederi, se prezuma că atunci cererea formulata pe numele unui moștenitor, iar ceilalți moștenitori nu au atacat actele premergătoare, atunci titlu de proprietate, in speța Dispoziția nr.171 89/2013 se considera a fi emisa in mod valabil, întrucât se prezuma că a existat un mandat tacit din partea moștenitorilor care nu au formulat cerere de acordare de despăgubiri, urmând ca situația dintre comoștenitori să fie rezolvata pe calea partajului succesoral.
Daca s-ar admite ideea ca apelanta beneficiază numai de cota sa legala, deși este titulara cererii de acordare de despăgubiri, ar fi in detrimentul celorlalți moștenitori, privându-i de cotele legale care li se cuvin, aceștia neuzând de dispozițiile Legii nr.10/2001.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.480 (2) Cod procedură civilă.
La data de 29.04.2015 intimatul – reclamant P. M. București a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimatul – reclamant a arătat, în ceea ce privește motivele invocate, respectiv preluarea imobilului de la părinții notificatoarei, precum și existența unui mandat tacit al fraților acesteia, că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, prin sentința civilă nr.193/10.02.2015, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1938, soții I. A. Ș. și F. I Ș. au cumpărat un imobil compus din odaie, sală și marchiză, construcție de zid, cu toate îmbunătățirile ce se află pe teren situat în București Herăstrău ..
La data de 09.03.1982 a decedat Ș. F. rămânând ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 1013/1982, Ș. I. cu o cotă de 2/8 în calitate de soț supraviețuitor, P. M. și I. S. în calitate de fii cu câte o cotă de 3/8, Ș. M. renunțând la succesiune.
În masa succesorală a intrat și cota de 1/2 din imobilul situat în București .. 69 sector 1 compus din teren în suprafață de 751 mp situat în afara perimetrului construibil și construcția alcătuită din cinci camere dobândită de defunctă prin cumpărare în timpul căsătoriei cu Ș. I. conform contractului autentificat sub nr._/1938.
La data de 20.09.1985, Ș. I. a decedat rămânând ca moștenitori Ș. M., P. M. și I. S. în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 1/3 din moștenire.
În masa succesorală a intrat și cota de 5/8 din imobilul situat în București .. 69 sector 1 compus din teren în suprafață de 751 mp și construcția existentă compusă din cinci camere și dependințe dobândită de defunct astfel: cota de 4/8 prin cumpărare conform contractului autentificat sub nr._/1938 și cota de 1/8 prin moștenire de la Ș. F. conform certificatului de moștenitor nr.1013/1982.
Prin urmare, la data de 08.11.1985, P. M., a devenit, prin transmiterea succesiunii de la părinții săi, proprietar asupra unei cote totale de 19/48 (3/8 din 1/2 + 1/3 din 5/8 = 19/48) din imobilul ce face obiectul notificării, cealaltă cotă de 29/48 aparținând fraților săi, Ș. M. (respectiv 1/3 din 5/8 = 10/48) și I. S. (respectiv 1/3 din 5/8 + 3/8 din 1/2 = 19/48).
Imobilul construcție a fost demolat înainte de anul 1990, iar terenul a fost în parte vândut prin actul de vânzare cumpărare nr. 8404/09.07.1990, respectiv suprafața de 416 mp și în parte expropriat în anul 1990.
Astfel, la data exproprierii (1986-1990) imobilul notificat aparținea mai multor coproprietari: - P. M. - cota de 19/48; - Ș. M. - cota de 10/48 și I. S. - cota de 19/48, iar notificarea a fost formulată doar de P. M..
Ca atare, prevederile art. 4 (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu prevederile punctului 4.4 din HG nr. 250/2007, nu sunt aplicabile pentru cotele celorlalți doi coproprietari.
Astfel, raportat la faptul că ceilalți doi coproprietari nu au formulat notificare în termenul prevăzut de legea specială, notificatoarea P. M. are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent doar pentru cota proprie de 19/48 din imobilul-construcție și nu pentru cota de 100%.
Motivul invocat de recurenta pârâtă ar fi putut fi primit numai în situația în care imobilul ar fi fost expropriat de la părinții acesteia, or, în speță, expropriere a avut loc după decesul acestora, atâta vreme cât imobilul figura în masa succesorală a ambilor defuncți.
De asemenea, nu se poate aprecia ca pretinsul mandat tacit al fraților notificatoarei ar fi existat, de vreme ce notificările au fost formulate doar de doamna P. M. în nume propriu, nu și pentru frații acesteia.
Față de cele mai sus menționate, a apreciat că sentința civilă este temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea tuturor normelor legale, instanța de fond dispunând anularea dispoziției nr._/27.05.2013 ca urmare a analizării înscrisurilor doveditoare administrate ca probă la dosar, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondate
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 alin.2 coroborat cu art.490 alin.2 NCPC, pe prevederile Legii nr. 10/2001, republicată și pe celelalte prevederi legale invocate în prezenta.
Curtea, analizând cererea de apel, prin raportare la dispozițiile legale incidente cauzei, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit situației de fapt reținută de prima instanță și necontestată de către apelantă, imobilul în litigiu situat în București, .. 69, sector 1, a fost deținut în proprietate de către părinții apelantei, imobilul fiind trecut în proprietatea statului în fapt, anterior anului 1990, ulterior fiind inclus în anexa la HG nr. 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile, situate în Municipiul București și în sectorul agricol I..
Prezentul litigiu vizează îndreptățirea apelantei reclamante la măsuri reparatorii pentru întregul imobil construcție situat în București, .. 69, sector 1, cu privire la care aceasta a formulat notificare în condițiile legii speciale de reparație Legea nr.10/2001.
Prin cererea de apel, apelanta a susținut netemeinicia hotărârii primei instanțe, în opinia acestei părți arătând că poate pretinde preluarea cotei ce aparține fraților asupra bunurilor lăsate moștenire de părinți.
Apelanta a susținut că susținerea sa este întemeiată chiar în condițiile în care a făcut cerere în nume propriu fără a fi menționați ceilalți moștenitori, urmând ca la momentul primirii despăgubirilor să acorde acestora cota parte ce li se cuvine.
A mai invocat apelanta și existența unui mandat tacit din partea moștenitorilor care nu au formulat cerere de acordare de despăgubiri, urmând ca situația dintre comoștenitori să fie rezolvată pe calea partajului.
Or, contrar celor susținute de apelanta reclamantă, notificarea a fost formulată de către reclamantă în nume propriu, din cuprinsul acesteia nerezultând că aceasta a fost mandatată să solicite și cota parte ce ar fi revenit acestora din imobilul construcție.
Mai mult, în speță, nu este incidentă nici instituția gestiunii de afaceri.
Așa cum s-a arătat, reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, în nume propriu, nu și în interesul celorlalți frați, moștenitori ai părinților lor.
Pentru a fi în prezența gestiunii de afaceri trebuie ca gerantul să facă un act juridic, în speță notificarea, atât în interes propriu, cât și în interesul celorlalți comoștenitori. Or, câtă vreme din conținutul notificării nu rezultă că între reclamant și ceilalți comoștenitori a operat gestiunea de afaceri, în sensul că notificarea, ca act juridic, a fost făcută și în interesul comoștenitorilor, în mod legal a reținut instanța de fond că în speță nu este incidentă instituția gestiunii de afaceri.
Pe de altă parte, chiar dacă între reclamantă și ceilalți comoștenitori ar fi operat gestiunea de afaceri, reclamanta este îndreptățită să solicite pentru sine măsurile reparatorii pentru cota de 19/48 parte din imobilul construcție în litigiu, întrucât nu devin aplicabile prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, Curtea are în vedere faptul că părinții reclamantei, I. A. Ș. și F. Ș., au dobândit imobilul construcție compus din odaie, sală și marchiză, situat în București - Herăstrău, . în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/16 septembrie 1938, această construcție fiind extinsă cu noi încăperi.
Ulterior acest imobil a fost înscris cu adresa poștală .. 69, adresă cu care a figurat până la restructurarea zonei, astfel, cum rezultă din adresa nr._/1012/2005 emisă de Primăria M. București.
Potrivit adresei nr._.04.2006 emisă de ., imobilul în litigiu a fost expropriat în fapt, în perioada de referință a Legii nr.10/2001, ulterior fiind menționat în anexa la baza HG nr.556/1990, aceste relatări fiind confirmate de acest act guvernamental depus la dosarul cauzei.
Curtea reține, însă, că autorii reclamantei au decedat anterior trecerii imobilului în proprietatea statului.
Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr.1013/12.07.1982 emis de notariatul de Stat sector 1 București, de pe urma defunctei Ș. F., decedată la data de 09.03.1982, au rămas ca moștenitori Ș. I., în calitate de soț, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală, precum și reclamanta și I. S., în calitate de fiice, cărora le-a revenit o cotă de 3/8 din masa succesorală. Din același certificat de moștenitor rezultă că Ș. M., cel de-al treilea fiu al defunctei a renunțat la moștenire. Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, potrivit aceluiași certificat de moștenitor se compune din 1/2 din imobilul în litigiu și cota indiviză de ½ din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci.
De asemenea, potrivit certificatului de moștenitor nr.1679/8 noiembrie 1985 emis de Notariatul de Stat sector 1 emis de pe urma defunctului Ș. I., decedat la data de 8 noiembrie 1985, au rămas ca moștenitori reclamanta, Ș. I. și I. S., în calitate de fii, cărora le-a revenit 1/3 din masa succesorală. Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, masa succesorală rămasă de pe urma acestui defunct se compune, printre altele, din cota indiviză de 5/8 din imobilul în litigiu.
Curtea reține dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cu care: „De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire".
Astfel, în situația în care numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, republicată, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale. Succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire, ci ca moștenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționării dreptului de acrescământ.
Din cele reținute mai sus, Curtea constată că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis de la numiții I. A. Ș. și F. Ș., către fii acestora, potrivit certificatelor de moștenitor. Ca urmare, văzând și relațiile vizând trecerea imobilului în proprietatea statului, Curtea constată că reclamanta și ceilalți descendenți ai titularilor dreptului de proprietate înscriși în actul autentic de vânzare cumpărare sus-menționat, la momentul exproprierii, erau coproprietari asupra imobilului în litigiu, în cotele rezultate din certificatele de moștenitor.
Așa fiind, față de considerațiile teoretice sus-menționate, reclamanta nefiind moștenitoare de pe urma surorii și respectiv fratelui său, nu poate beneficia de dreptul de acrescământ, astfel că, prin însumarea cotelor ce i-ar reveni reclamantei potrivit celor două certificate de moștenitor, aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent doar pentru cota de proprietate de 19/48 din imobilul în litigiu; pentru restul imobilului, aflat în coproprietatea surorii și respectiv a fratelui acesteia, la momentul trecerii în proprietatea statului, aceștia din urmă trebuiau să-și manifeste intenția de a li se acorda măsuri reparatorii în condițiile legii speciale.
În consecință, în baza considerațiilor de drept și de fapt expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă P. M. – CNP _ cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.193 din data de 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. BUCUREȘTI cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, . 1 și cu intimatul-pârât P. G. AL M. BUCUREȘTI cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. N. G. I. D.
GREFIER
F. D.
Red.I.D.
Tehnored.C.S./B.I
5 ex/ 29.09.2015
T.B.Secția a III-a Civilă – E.M.S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 895/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
