Evacuare. Decizia nr. 1650/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1650/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1650/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1650
Ședința publică de la 21.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă, N. M., împotriva deciziei civile nr.1.A. din 04.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. A. ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT și intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – evacuare.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 14.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4003 din 06 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a admis cererea principală privind pe reclamanta R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și pârâții N. M. și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice; s-a dispus evacuarea pârâtei N. M. din imobilul situat în București, ., sector 1; s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamanta R. A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat în contradictoriu cu pârâta N. M. evacuarea acesteia din imobilul situat în București, ., sector 1.
În motivare reclamanta a învederat că Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a încheiat cu D. I. contractul de închiriere nr._ din 22 octombrie 2004, referitor la acest imobil, atribuit cu destinația de locuință de serviciu, în baza OUG nr. 80/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 717/2001, contractul fiind valabil până la data încetării calității ce a determinat atribuirea unei locuințe de serviciu, în fapt temeiul fiind reprezentat de funcția de consilier prezidențial.
Prin adresa nr. 2155 din 22 februarie 2005 D. I. i-a comunicat reclamantei că nu mai deține această funcție. A fost notificată să predea spațiul, dar a refuzat, astfel încât Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a formulat acțiune în instanță – obiect al dosarului nr._/299/2005 pe rolul Curții de Apel București, solicitând evacuarea acestuia din spațiu. A precizat reclamanta că nu mai fost achitată chiria din martie 2007. La data de 05 decembrie 2007 D. I. a decedat, iar la data de 31 martie 2008 D. A. A., în calitate de moștenitoare, a solicitat suspendarea cauzei până la dezbaterea succesiunii. La data de 04 mai 2009 a fost admisă cererea de repunere pe rol.
Prin adresa nr. 3803 din 26 martie 2009 reclamantei i s-a comunicat că a fost identificată de către șeful de pază al Sucursalei pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar o doamnă cu numele N. M., care s-a recomandat ca fiind sora defunctului și a menționat că în imobil locuiește și văduva acestuia.
La termenul din 04 mai 2009 a fost depusă de Biroul Notarului Public I. N. Încheierea de suspendare a procedurii succesorale, în care N. M. apare în calitate de concubină a defunctului D. I..
La data de 22 iunie 2009 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acesteia, dar instanța a apreciat că se lărgește cadrul procesual în cauză și a respins cererea.
A precizat că pârâta ocupa fără titlu spațiile aflate în administrarea reclamantei, o împiedică să demareze lucrări de igienizare – modernizare și să utilizeze spațiul eficient, conform HG nr. 60/2005, cu modificările și completările ulterioare, privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, imobilul aflându-se în domeniul privat al statului – poziția 145 din HG nr. 265/2005.
În drept a invocat art. 1 din HG nr. 60/2005 astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr. 265/2005, art. 4 din anexa la HG nr. 60/2005, art. 17 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, Ordinul nr. 773 din 28 decembrie 2007 al Secretariatului General al Guvernului, art. 1436, 1439 Cod civil, OUG nr. 80/2001 actualizată, art. 51 și următoarele din Legea nr._.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a oricăror alte mijloace de probă a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată; prin cererea reconvențională, a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a reclamantei R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat la plata sumei reprezentând ½ din contravaloarea reactualizată a tuturor cheltuielilor necesare și utile efectuate de pârâtă, alături de defunctul D. I., cu ocazia executării lucrărilor de consolidare, reparații, renovare și modernizare a imobilului situat în București, ., sector 1, sumă care, la data de 30 mai 2006, era de 2.428.158 lei, așa cum a reieșit din expertiza tehnică judiciară întocmită în dosar nr._/299/2009 al Curții de apel București de arh. R. S.; a cerut instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, până la plata integrală a acestei sume.
În drept a invocat îmbogățirea fără justă cauză, art. 115, 119, 581 și următoarele Cod de procedură civilă, art. 1444 Cod civil.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională (filele 35 – 40 dosar fond), reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a lui Nistoriu M. și a cerut respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Prin note scrise (filele 61 – 65 dosar fond), pârâta-reclamată a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active pe cererea reconvențională.
Prin încheierea din 06 aprilie 2010, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, conform considerentelor din încheiere.
La data de 21 iunie 2011, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții D. A. A. și D. E. M. (filele 10 – 13 dosar fond), această cerere a fost anulată ca netimbrată.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați martorii Nițeanu P. (filele 245 – 246 dosar fond), D. A. A. (filele 247 – 248 dosar fond), proba cu interogatoriul reclamantei pârâte (fila 249 dosar fond), proba cu expertiză tehnică, fiind efectuat raportul de către ing. I. A. (filele 265 – 304 dosar fond).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar – SAIFI a încheiat cu D. I. contractul de închiriere nr._ din 22 octombrie 2004, referitor la acest imobil, atribuit cu destinația de locuință de serviciu, în baza OUG nr. 80/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 717/2001, contractul fiind valabil până la data încetării calității ce a determinat atribuirea unei locuințe de serviciu, temeiul fiind reprezentat de funcția de consilier prezidențial.
La data de 05 decembrie 2007 D. I. a decedat. Pârâta a continuat să folosească imobilul, fapt necontestat. Din înscrisurile depuse la dosar, nu a rezultat vreun drept locativ al pârâtei asupra apartamentului în cauză. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod civil, instanța a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, ., sector 1.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 08 aprilie 2003, R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat i-a comunicat lui D. I., prin adresa nr. 4521 din 08 aprilie 2003 (fila 66 dosar fond), că este de acord cu solicitarea sa, este de acord ca „lucrările de consolidare și reparații la imobilul din ., sector 1, București (…) să fie efectuate pe cheltuiala dumneavoastră”.
La data de 18 aprilie 2003, D. I. a încheiat un contract de antrepriză cu ., cu următorul obiect: „lucrări de consolidare, extinderea locuinței, păstrând dimensiunile maxime în plan ale construcției, reconfigurarea acoperișului pentru transformarea podului existent în mansardă, recompartimentarea spațiilor interioare” (filele 67 – 68 dosar fond). La data de 14 iulie 2004, s-a încheiat între antreprenor și N. M. un „contract de antrepriză/convenție de fidejusiune” (fila 69 dosar fond), prin care aceasta a „aderat” la contractul de antrepriză, și s-a obligat să suporte ½ din valoarea lucrărilor efectuate, valoare majorată, de 595.000 euro. Lucrările s-au încheiat, la data de 22 octombrie 2004 conform procesului-verbal de recepție (fila 70 dosar fond).
Exact la aceeași dată, 22 octombrie 2004, s-a încheiat contractul de locațiune privitor la imobil cu nr._ din data de 22 octombrie 2004 (filele 41 – 48 dosar fond).
Instanța a reținut, că în cauză, nu sunt întrunite cerințele îmbogățirii fără justă cauză. Una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este mărirea patrimoniului pârâtei pe seama patrimoniului reclamantei, ca efect al unei cauze unice.
Astfel, elementul cheie îl constituie, în cazul unei asemenea acțiuni, ca mărirea patrimoniului unei persoane să se realizeze, pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără să existe o cauză justă în acest sens. „Cauza” poate fi de natură legală sau contractuală.
Instanța a reținut că, în speță, „cauza” măririi patrimoniului Statului R. o reprezintă convenția dintre părți, prin intermediul R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, prin care s-a convenit numai ca D. I. să efectueze reparațiile necesare aducerii imobilului în stare normală de folosință, pe cheltuiala sa, beneficiul constând în posibilitatea de a închiria acea locuință, și nu alta, pe durata exercitării funcției, și de a beneficia de îmbunătățirile făcute.
În opinia instanței, acesta a acționat cu rea credință, reconstruind, practic, imobilul, fără a avea acordul Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și, ulterior, refuzând plata chiriei, situația de fapt reieșind, cu autoritate de lucru judecat, și din sentința civilă nr._ din 03 iulie 2006, definitivă prin respingerea apelului, prin decizia nr. 347 din 04 mai 2011 (filele 76 – 79 dosar fond).
Aceleași aspecte sunt valabile în ceea ce o privește pe N. M., care, dată fiind relația apropiată cu D. I., cunoștea situația imobilului. Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată”.
Apelul formulat de pârâta N. M. împotriva sentinței civile nr. 4003 din 03 martie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București susmenționată, s-a anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 1/A din 04 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, constatându-se că apelanta-pârâtă n-a achitat taxa de timbru aferentă apelului declarat, în cuantum de 8.125,90 lei și timbrul judiciar de 0,50 lei, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și OG nr. 32/1995.
Împotriva deciziei civile n. 1/A din 04 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs pârâta N. M., criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea art. 304 pct. 5 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că în mod greșit s-a anulat apelul său ca netimbrat, întrucât la fond a fost reprezentată de avocatul M. B., toate actele de procedură fiind efectuate la sediul profesional al avocatului din .. 23, sector 1, iar în apel, a fost reprezentată de avocatul B. I., cu sediul profesional în Ploiești, .. 7, ., județ Prahova.
După depunerea declarației de apel de către avocatul B. I., acesta a promovat în funcția de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încetând calitatea sa de avocat, începând cu data de 30 septembrie 2012.
Cu toate acestea, instanța de apel a dispus citarea sa la sediul avocatului de la fond – M. B. precum și la domiciliul din București, .. 8, în condițiile în care, pârâta locuiește în imobilul a cărui evacuare se solicită, situat în București, ., sector 1.
Recurenta apreciază astfel, că procedura de citare pentru termenul din 04 ianuarie 2013, când instanța a rămas în pronunțare, anulând apelul ca netimbrat prin decizia pronunțată, a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 105 Cod de procedură civilă, motiv de casare a deciziei recurate prevăzut de art. 304 pct.5 Cod de procedură civilă.
Recurenta-pârâtă învederează totodată, că la data de 18 decembrie 2012, a depus prin serviciul poștal o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat ales, imediat ce i s-a comunicat telefonic de către avocatul care a avut mandat în etapa fondului, că a fost transmisă la adresa societății de avocați B. & Asociații, o citație emisă în mod eronat pe numele apelantei-pârâte, însă Tribunalul București nu a luat în discuție cererea de amânare, a considerat că a fost citată legal cu mențiunea achitării taxei de timbru și a anulat apelul ca netimbrat, întrucât n-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul din 04 ianuarie 2013.
Decizia din apel este apreciată ca fiind nelegală, întrucât apelanta-pârâtă pentru termenul de judecată din 04 ianuarie 2013, nu a fost citată legal la domiciliul în care locuiește, iar pe de altă parte, se apreciază că apelantei-pârâte i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât la termenul din 04 ianuarie 2013, când s-a anulat apelul ca netimbrat, urma să se prezinte cu un alt avocat, cel angajat anterior fiind promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție ca magistrat asistent, fiind îndeplinit și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, întrucât Tribunalul București trebuia să admită cererea de amânare pentru angajarea unui avocat pentru faza de judecată a apelului.
În susținerea recursului, s-a atașat tabelul cu rezultatele finale obținute pentru ocuparea locurilor vacante de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 30 septembrie 2012.
S-a solicitat admiterea recursului și casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În sprijinul recursului, s-a depus la doar un extras cu Tabelul din 30.09.2012 cu rezultatele obținute de candidații la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, la poziția 1 – Admis figurând pentru Secția Civilă – B. M. I..
La data de 14.08.2013, intimata R. A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a formulat întâmpinare prin care a solicitat în situația în care se timbrează legal recursul, acesta să fie constatat nul pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., întrucât criticile dezvoltate nu se încadrează în textul susmenționat, și să fie respins ca nefondat recursul întemeiat pe prevederile art.304 pct.5 C.proc.civ., întrucât în situația în care apărătorul ar fi renunțat la mandat ori însăși recurenta l-ar fi retras, exista obligația de a se aduce la cunoștința instanței acest aspect, fiind incidente și prevederile art.69 alin.2 C.proc.civ. privind diligențele pe care însuși avocatul ales era dator a le îndeplini cu privire la orice act procedural, în scopul păstrării drepturilor supuse unui termen.
Totodată, s-a depus și o cerere scrisă, în sensul de a se lua act de faptul că acțiunea vizând evaluarea a rămas fără obiect, în condițiile în care, spațiul în cauză a fost eliberat de către recurentă, prin predarea lui către S.A.I.F.I., fiind încheiat cu această ocazie. Procesul verbal de predare-primire a spațiului din București, ., sector 1.
S-a atașat o copie a acestui proces-verbal de predare a spațiului de către N. M. către reprezentanții S.A.I.F.I. cu menționarea stării fizice a bunului și dotările corespunzătoare și a unor debite înregistrate pentru acest imobil de 111.083,88 lei – contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 2007 – 2013 și dobânzi aferente – încheiat la data de 30.01.2013 (fila 13).
La data de 14.10.2013 s-a depus la dosar de către Societatea Civilă de Avocați B. & Asociații, prin avocat M. B. pentru recurentă (fără delegașie la dosar) de împuternicire a numitei N. A. Ginette de a depune dovada achitării taxei de timbru de 4 lei în cauză cu chitanța (fila 24) și timbru judicir de 0,15 lei.
Recursul nu este fondat.
Mai întâi, Curtea constată că excepția de nulitate vizează recursul în ansamblul său.
În al doilea rând, se constată că atât în baza art.304 pct.5, cât și în baza art.304 pct.9 C.proc.civ., pot fi analizate criticile în fapt susținute în recurs, unul vizând încălcări ale normelor de procedură menite să vatăme drepturile procesuale ale recurentei, astfel cum au fost invocate de către aceasta, dar deopotrivă, și chestiuni legate de aplicarea greșită a legii de către instanța de apel.
Recursul nu este fondat, sub raportul criticilor de nelegalitate invocate, pentru următoarele considerente:
Astfel, verificând actele dosarului, Curtea constată că atât în acțiune, cât și în întâmpinarea de la fond, în raportul de expertiză efectuat la fond, adresa indicată pentru recurenta reclamantă N. M. a fost cea din București, ..8, . – fiind reprezentată susnumita de avocat M. B., ulterior substituit de avocatul B. I. (filele 31 – 32) – adresă unde i s-a și comunicat sentința primei instanțe.
Pârâta, prin avocat B. M. I., a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, menționându-se domiciliul ales în București, ..23, ., sector 1 – la data de 04.04.2012 (sublin.red.).
Instanța de apel – Tribunalul București a stabilit primul termen de judecată la data de 04.01.2013, când apelanta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă apelului în cuantum de 8.125,9 lei și timbru judiciar de 5 lei stabilite prin rezoluția de primire a dosarului, atât la domiciliul ales menționat din . și la adresa necontestată de la fond a pârâtei (și indicată și în întâmpinare), din ..8, ., ..
Apelanta N. M. a depus la data de 18.12.2012 o cerere de acordare a unui nou termen pentru a-și angaja avocat și a-și pregăti apărarea – pe cerere menționând că termenul fixat de instanță pentru soluționarea dosarului din apel era la data de 04.01.2013 (fără a arăta motivele solicitării sale).
Curtea, contrar criticilor recurentei pârâte, constată că în mod temeinic și legal, instanța de apel a constatat că potrivit art.156 C.proc.civ. nu se justifică acordarea unui nou termen de judecată pentru angajare avocat în apel, dat fiind lipsa motivelor temeinice ale acestei solicitări, potrivit textului de lege susmenționat, întrucât din aprilie 2012 până la 4.01.2013, apelanta a avut suficient timp pentru a-și angaja avocat pentru susținerea apelului său, dar și pentru faptul că în raport de cererea de lipsă de apărare care era vădit nefondată, prioritate avea dovedirea timbrării cererii de apel cu care s-a învestit instanța, ce trebuia plătită cu anticipație, potrivit art.11-20 din Legea nr.146/1997, republicată, sub sancțiunea anulării cererii (de apel, în speță).
Curtea constată că mențiunea achitării taxei de timbru aferentă apelului s-a efectuat atât pe citația de la domiciliul indicat de pârâtă – din . 4 (fila 48 dosar apel), cât și la domiciliul ales în ..23 (sediul Societății de Avocați B. & Asociații), fără a fi depusă până la termenul de judecată din 04.01.2013 inclusiv, dovada achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, în mod legal s-a anulat apelul declarat, ca netimbrat.
Invocarea în recurs a faptului că, în realitate, pârâta trebuie să fie citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantumul susmenționat, la adresa imobilului din care se cere evacuarea, nu poate constitui motiv real de critică privind nelegalitatea deciziei recurate, întruct însăși pârâta nu și-a menționat prin cererile efectuate în cauză, o astfel de adresă.
Se constată, de altfel, că la data formulării recursului, 26.06.2013, recurenta predase deja spațiul, conform procesului-verbal depus de intimată încheiat la 31.01.2013.
Mai trebuie menționat și faptul că tabelul vizând admiterea candidaturii avocatului B. I. M. pe un post de magistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție datează din data de 30.09.2012 – timpul de până la 04.01.2013 fiind suficient pentru recurentă spre a-și angaja avocat pentru reprezentarea/asistarea sa în apel, fiind lipsită de relevanță susținerea că Societatea de avocați B. i-ar fi transmid telefonic destul de târziu (deși citația era efectuată încă din data de 01.10.2012 la „domiciliul ales” din Schitu M. nr.23), că s-ar fi primit o citație a recurentei pentru dosarul de apel, în mod nelegal, în condițiile în care, recurenta, pentru apelul declarat, a fost citată și la adresa indicată în cauză, din ..8.
Dreptul de apărare, așadar, și dreptul la un proces echitabil nu i-au fost încălcate pârâtei, în apelul declarat și prin soluția Tribunalului București recurată, astfel cum aceasta susține.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, N. M., împotriva deciziei civile nr.1/A. din 04.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. A. ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT și intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.C.F/B.I
2 ex/12.11.2013
---------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – R.E.G.
- D.N.T.
Jud.Sector 1 - C.N.G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 295/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1726/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
