Legea 10/2001. Decizia nr. 1913/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1913/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 1913/2013

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1913 R

Ședința publică de la 12.11.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE – D. F. G.

JUDECĂTOR – F. C.

JUDECĂTOR – D. L. M.

GREFIER – S. V.

……………………

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. București prin P. G., împotriva sentinței civile nr. 1038/10.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. și intimații pârâți P. G. al M. București și P. M. București, având ca obiect „Legea 10/2001”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. reprezentați de avocat P. D. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin P. G. și intimații pârâți P. G. al M. București și P. M. București.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimații reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. întâmpinare, în 3 exemplare.

Apărătorul intimaților reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. solicită amânarea cauzei pentru a se comunica recurentului întâmpinarea formulată în cauză.

După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimaților reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. pentru a se comunica recurentului întâmpinarea, fiind în datoria părților să urmărească derularea procesului.

Apărătorul intimaților reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul intimaților reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Din punctul lor de vedere instanța de fond nu a menționat modalitatea și măsurile reparatorii, având în vedere că acestea au suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV a Civilă la data de 05.07.2012 reclamanții S. M., V. L., V. G. Prin Mandatar V. L. si V. A. Ș. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București, P. M. București si M. București, constatarea calității de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren în suprafață de 203 m.p. și construcții (2 corpuri de casă și anexe – 2 magazii și un wc) în suprafață de 97 m.p. situat București, .. 60, sector 5, obligarea pârâtului să emită o dispoziție prin care să dispună restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul menționat, obligarea pârâților să înainteze dosarul nr._/2002 către Comisia Centrală a Despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 1038/10.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis în parte cererea reclamanților, s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 60, sector 5, compus din teren în suprafață de 203 mp și construcție în suprafață de 97 mp în prezent demolată și a fost obligat pârâtul M. București, prin P. G. să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent. Totodată, s-a respins cererea de obligare a pârâților să înainteze dosarul administrativ către CCSD.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul reține următoarele:

Prin notificarea înregistrată la Prefectura M. București sub nr._/08.08.2001, S. M. și V. G. au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 200 m.p. și construcții (2 corpuri de casă în suprafață de 60 m.p. situat București, .. 60, sector 5.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.08.1939 la Tribunalul I., M. I. V. și I. V. au cumpărat imobilul situat în Com. Subrubană Lupeasca, .. 60, M. București, acestia figurand apoi in evidentele fiscale cu teren în suprafață de 192 m.p. și construcții, iar prin Decretul nr. 50/1981 imobilul teren în suprafață de 203 m.p. și construcții în suprafață de 97 m.p. situat București, .. 60, sector 5 a fost expropriat, fiind preluat de la soții V. I. și M., poziția nr. 66 din Anexa la decret.

Prin urmare, Tribunalul constată că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind preluat abuziv de stat, potrivit prevederilor art. 2.

Se retine ca reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în condițiile art. 4 alin. 2 și 4 rap. la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 1388/30.11.1981, nr. 66/15.11.2000 eliberat de BNP Sandrescu si nr. 16/27.05.2011 eliberat de BNPA Consensus.

În ceea ce privește modalitatea de restituire, din probe a rezultat ca terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare – . blocului, trotuar, parcaj, carosabil, construcția a fost demolată în baza Decretului 50/1981, prin procesul verbal 141/26.02.1982 stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 18.074 lei, încasate de foștii proprietari, aspect recunoscut chiar în conținutul notificării.

Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, este respinsă cererea de obligare a pârâtului la înaintarea dosarului administrativ direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fata de dispozițiile art.16 alin.2 si art.16 alin.2 ind.1 din Titlul VII al legii nr.247/2005, intrucat dosarul administrativ trebuie însoțit de avizul de legalitate al instituției prefectului, aviz care nu va putea viza legalitatea acestei decizii, ci numai respectarea restului dispozițiilor art. 16 alin.2 din titlul VII al legii nr.247/2005.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat, in termen legal, prezentul recurs pârâtul M. București, dezvoltand următoarele critici:

În mod greșit instanța a admis în parte acțiunea, a constatat că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a reclamanților și a obligat M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi.

Conform art. 1 alin. 1 și 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.

Soluționând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltate, a caror incadrare in dispozitiile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. nu este necesara, fata de disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:

Este nefondată critica recurentului legata de interventia Legii nr. 165/ 2013 si inaplicabilitatea Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, deși la momentul pronunțării sentinței recurate, 10.05.2013, Legea nr. 165/2013 nu intrase în vigoare și deci, judecătorul fondului a soluționat cauza în mod perfect legal, în raport de cadrul normativ existent la data pronunțării, Curtea constata că la momentul soluționării prezentului recurs a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care, pe de o parte, în art. 4 prevede că dispozițiile sale se aplică și acțiunilor și proceselor în curs, iar pe de altă parte, abrogă din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 dispozițiile referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor.

Așa fiind, Curtea constată că măsurile reglementate de această lege referitoare la compensarea prin puncte devin aplicabile și litigiului prezent.

Pe de alta parte, Curtea constata ca in dispozitivul sentintei recurate nu s-a facut nicio mentiune de trimitere la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care sa impuna necesitatea de a fi modificata in prezentul recurs.

Este adevarat ca se face referire in considerentele sentintei la acest cadru normativ in prezent inaplicabil, insa aceasta nu justifica solutia de admitere a recursului paratului, in conditiile in care dispozitivul nu suporta modificare, considerentele tribunalului sub acest aspect urmand a fi considerate inlaturate prin . Legii nr. 165/ 2013. De altfel, aceste considerente intemeiate pe disp. Titlului VII al Legii nr. 247/ 2005 au fost retinute de tribunal pentru motivarea solutiei de respingere a capatului de cerere privind inaintarea directa a dosarului catre CCSD, deci asupra unei solutii care nu a prejudiciat pe recurent in niciun fel.

Curtea constată că nu este necesară abandonarea formulării „masuri reparatorii in echivalent”, folosita de tribunal in dispozitiv, formulare care este în perfect acord cu Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013, compensarea prin puncte fiind în esență o măsură reparatorie prin echivalent, astfel cum chiar art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 arată.

În concluzie, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul paratului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin P. G., împotriva sentinței civile nr. 1038 din 10.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. M., V. A. Ș., V. G. și V. L. și intimații pârâți P. G. al M. București și P. M. București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D. F. G. F. C. D. L. M.

GREFIER,

S. V.

Red. DFG

Tehnored. DFG/PS 2 ex.

14.11.2013

Jud. fond: A. I. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 1913/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI