Obligaţie de a face. Decizia nr. 1297/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1297/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1297/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1297
Ședința publică de la 12.09.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant S. S. CLUB SNAGOV, împotriva deciziei civile nr. 492 A din 13.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă FEDERAȚIA R. DE S..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă domnul Turigioiu V., în calitate de reprezentant al recurentului reclamant S. S. Club Snagov, conform delegației pe care o depune la dosar, avocatul G. I., în calitate de reprezentant al cu intimatei pârâte Federația R. de S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 3.09.2013, a unei întâmpinări formulate de către intimata pârâtă, act procedural comunicat și recurentei reclamante.
A fost legitimat reprezentantul recurentei reclamante, respectiv domnul Turigioiu V., care prezintă CI, . nr._, eliberată de Secția 6 Poliție la data de 09.08.2005, având CNP_.
Reprezentantul recurentei depune la dosar delegația de reprezentare nr. 032 din 10.09.2013, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a domnului Turigioiou V., în calitate de președinte al recurentei reclamante, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Avocatul intimatei pârâte solicită instanței ca în raport de dispozițiile art. 68 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să verifice dacă delegația depusă la dosar de partea adversă respectă dispozițiile legale invocate. În acest sens, urmează a se avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Codul de procedură civilă, mandatul acordat unui reprezentant trebuie să fie în formă autentică și care se face de către o autoritate publică.
Un alt aspect care dorește a fi verificat de către instanță constă în identificarea persoanei care a achitat taxa judiciară de timbru, întrucât nu cunoaște dacă a fost achitată de către domnul Turigioiu personal sau de către societatea recurentă, prin raportare la dispozițiile art. 38 alin. 1 din Ordinul nr. 760C/1999.
Curtea aduce la cunoștință faptul că taxa judiciară de timbru a fost achitată de către domnul Turigioiu G., situație în care avocatul intimatei pârâte arată că, dacă instanța apreciază că timbrajul a fost corect satisfăcut, nu are nimic împotrivă să se procedeze la continuarea judecății.
Interpelat fiind, reprezentantul recurentei reclamante învederează instanței împrejurarea că este președintele S. S. Club Snagov și în combaterea excepției înțelege să depună la dosar Statutul Asociației Clubului Sportiv, actul constitutiv al acesteia, procesul verbal încheiat la data de 11.02.2008, avizul nr. 111/10.12.2012.
Interpelat fiind de instanță, avocatul intimatei pârâte arată că nu contestă calitatea de președinte a domnului Turigioiu V. și nici posibilitatea acestuia de a reprezenta partea recurentă, dar, în opinia sa, mandatul de reprezentare al acestuia trebuia să îndeplinească cerințele legale și anume forma autentică. Referitor la înscrisurile depuse, arată că le cunoaște întrucât partea adversă le depune în toate dosarele existente între aceste părți pe rolul instanțelor judecătorești și acestea sunt în număr foarte mare.
Deliberând, Curtea apreciază excepția lipsei calității de reprezentant ca nefondată. Are în vedere că din actul constitutiv rezultă că președintele recurentei are posibilitatea de a o reprezenta în relațiile cu terții și, de asemenea, s-a făcut dovada la dosar, necontestat de altfel acest aspect de către reprezentantul intimatei, a calității de președinte.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, cu prioritate asupra excepției nulități recursului invocată prin întâmpinare.
Avocatul intimatei pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului și pe cale de consecință să se constate nulitatea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 302 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că din modalitatea de redactare nu se pot deduce critici în adevăratul sens al prevederilor art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată.
Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, urmând a se avea în vedere că prin acțiunea formulată reprezintă interesul unor copii de 8-10-12 ani și care, prin pasiune, ambiție și muncă au câștigat competiții de nivel național, însă, ulterior, nu au mai fost recompensați în niciun fel conform regulamentului.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, având în vedere că regulamentul a fost aplicat în mod corect, astfel cum au reținut și instanțele de fond și apel. Este adevărat că regulamentul a fost cel din anul 2008 când era membru al Federației și S. S. Club Snagov. Totodată, este adevărat că în conformitate cu pct. 7 din Regulament aceste cupe și medalii se acordă după posibilități și astfel cum se cunoaște posibilitățile unei Federații Sportive sunt limitate la bugetul aprobat în exercițiul financiar de către Ministerul Tineretului și Sportului.
Cu privire la celelalte afirmații expuse prin motivele de recurs referitoare la anumite depoziții, urmează a se avea în vedere că acestea sunt nedovedite.
De altfel, toate susținerile făcute de către președinte S. S. Club Snagov, care în prezent este exclus din Federația R. de S. și este exclus atât ca membru, cât și în calitate de club sportiv, apreciază că sunt făcute doar în scop șicanator, existând pe rolul instanței un număr de 68 de procese.
Cu privire la excepția nulității recursului, Curtea verificând cererea de recurs constată că în cuprinsul acesteia se invocă motivarea necorespunzătoare, respectiv neanalizarea criticilor formulate de către apelantă, situație în care regăsește cel puțin un motiv de nelegalitate, astfel încât apreciază excepția ca nefondată, urmând a o respinge.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București sub nr._ 24.12.2009, reclamantul S. S. Club Snagov a chemat în judecată pârâta Federația R. de S. pentru ca în temeiul art. 998 c.civ, coroborat cu art. 37 pct. 1 lit. b din Legea nr.69/2000 să fie obligată pârâta să atribuie sportivilor legitimați la reclamant trofeele ce li se cuvin, după cum urmează: A. M. – două cupe pentru locul II cadeți, 2 cupe, una locul II și una locul II juniori, M. G. - două cupe locul I cadeți, o cupă locul III juniori, G. I. - o cupă locul III cadeți, Ș. A. o cupă locul II cadeți, M. C. – o cupă locul II și una locul III la categoria feminin.
În motivare, s-a arătat că acest club deține cea mai puternică echipă de copii și juniori din România având la activ peste 400 trofee (100 la S. și 300 la Biliard).
În ultimele 3-4 etape ale campionatelor naționale de cadeți (8-15 ani) și juniori (15-19 ani) nu s-au mai acordat trofee.
Prin sentința civilă nr._ din 18 nov. 2010, Judecătoria sector 2 a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit Regulamentului de funcționare și organizare aprobat prin ședința Adunării Generale al F.R. S. din 15 martie 2008 s-a stabilit structura turneelor pe categorii de vârstă, stabilindu-se la capitolul 6 că, în funcție de posibilități, organizatorul turneului să poată oferi diplome, trofee, cupe și plachete la primii 4 clasați.
În aceste condiții, a reținut instanța de fond, că organizatorul turneului nu este obligat a oferi aceste diplome sau trofee, decât dacă are posibilități, iar pe parcursul procesului reprezentantul pârâtei a prezentat un număr de 15 diplome, din care 6 au fost înmânate personal către M. G., iar restul reprezentantului reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanta a declarat apel, susținând că Regulamentul de organizare și funcționare datat 2008, depus la dosarul cauzei, menționează, spre deosebire de cel din anul 2007, în plus: „Cupe și diplome se atribuie primilor clasați numai în cazul în care Federația dispune de fonduri pecuniare”. Apelantul a susținut că în prezent este în vigoare tot Regulamentul de organizare și funcționare din anul 2007, dat fiind că numai acesta prevede categoria „masters”, iar în anul 2009 s-a organizat o astfel de competiție la această categorie. Apelantul a susținut că motivarea primei instanțe trebuia să cuprindă și referiri la faptul că a contestat valabilitatea și legalitatea regulamentului depus la dosar. A mai menționat că pe rolul instanțelor de judecată este înregistrat un proces având ca obiect anularea Regulamentului de organizare și funcționare din anul 2008.
Prin decizia civilă nr._/18.11.2010, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de reclamant, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că prin raportare la dispozițiile art. 294 pct.1 C.proc.civ., acesta nu este fondat întrucât în apel nu se poate schimba obiectul cererii deduse judecății.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul S. S. CLUB SNAGOV, susținând că instanța de apel a tratat cu superficialitate soluționarea apelului, întrucât nu a avut în vedere susținerile sale privind faptul că pârâta, pentru a-și acoperi încălcarea propriului statut și Regulament de organizare și funcționare, a fabricat un fals care nu are nici un suport logic.
Deși a subliniat faptul că un Regulament de organizare și funcționare se oficializează prin aprobarea sa la Adunarea Generală, în cadrul căreia se întocmește un proces-verbal, instanța de apel nu a avut în vedere aceste aspecte.
De altfel, la dosar nu există o copie a procesului verbal menționat, deși reclamantul a solicitat acest lucru și, prin urmare, nu există nici o dovadă a faptului că respectivul Regulament ar fi legal sub aspectul procedurii de avizare a sa.
Recurentul reclamant a mai arătat că pe rolul instanțelor de judecată există două procese prin care se solicită anularea Adunării Generale 2008, adunare în care s-ar fi aprobat modificarea Regulamentului respectiv, iar cel de-al doilea proces vizează anularea Regulamentului 2008.
Recurentul a menționat că nu a solicitat anularea Regulamentului, după cum susține instanța de apel, deci nu a schimbat obiectul cererii, ci a solicitat să se constate că respectivul Regulament nu poate fi tratat ca un act oficial, legal și în vigoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8, 9 10 Cod de procedură civilă.
În calea de atac a recursului intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-au depus înscrisuri noi.
Curtea, având în vedere criticile din cererea de recurs, a constatat că reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să atribuie sportivilor legitimați la reclamant trofeele ce li se cuvin, întrucât în ultimele 3-4 etape ale campionatelor naționale de cadeți ( 8-15 ani) și juniori (15-19 ani) nu s-au mai acordat asemenea trofee, deși se impunea.
Instanța de fond a analizat cererea cu care a fost învestită prin raportare la Regulamentul de organizare și funcționare depus la dosarul cauzei revizuit și aprobat în ședința adunării Generale din 15.03.2008, constatând că în conținutul acestuia există o asemenea obligație vizată de reclamant numai în cazul în care există posibilități materiale.
Instanța de fond a apreciat că pârâta nu deține aceste cupe neavând posibilități materiale de a fi achiziționate de această parte.
Prin criticile de apel, apelantul a susținut că instanța de fond avea obligația de a se raporta la Regulamentul de organizare și funcționare datat 2007 și nu cel din anul 2008, despre care a susținut că nu este aprobat potrivit dispozițiilor legale și statutare.
Ca urmare, instanța de apel era chemată să analizeze care dintre regulamentele depuse la dosarul cauzei este destinat a lămuri conflictul dintre părți, respectiv dacă Regulamentul de organizare și funcționare aprobat în ședința adunării generale din 15.03.2008 luat în considerare de instanța de fond este cel care își produce efectele la acest moment, respectiv pentru care considerente cel datat 2007, depus de reclamant, este îndepărtat de la soluționarea cauzei.
Instanța de recurs a apreciat că instanța de apel în mod greșit a considerat că a fost învestită cu anularea Regulamentului de organizare și funcționare aprobat în ședința adunării generale din 15.03.2008. Într-adevăr, dacă așa ar fi stat lucrurile cum au fost reținute de instanța de apel, aceasta nu putea să analizeze respectiva cerere, fiind cu adevărat o cerere nouă, care nu respecta cerințele art. 294 Cod procedură civilă.
Constatând însă că susținerile apelantului în cererea de apel au legătură cu soluționarea dată de instanța de fond, constituindu-se într-o critică a celor reținute ca situație de fapt și apreciate ca și constatări în drept de către instanța de fond, nefiind o cerere nouă, așa cum este ea prevăzută de art. 294 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților de a beneficia de o judecată concretă și efectivă, dar și ca o garanție a respectării dreptului prevăzut de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia orice persoană are dreptul ca o instanță să judece orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil,pentru situația de față, în sistemul dublului grad de jurisdicție, Curtea, în baza art. 312 alin 1, 3 și 5 din Codul de procedură civilă, găsind fondat recursul, îl va admite, a casat decizia civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță – Tribunalul București.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._ .
Prin decizia civilă nr.492 A/13.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul reclamant S. S. CLUB SNAGOV, în contradictoriu cu intimata pârâtă FEDERAȚIA R. DE S., împotriva sentinței civile nr._ din 18.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că reclamantul S. S. CLUB SNAGOV a solicitat obligarea pârâtului FEDERAȚIA R. DE S. să atribuie sportivilor legitimați în cadrul său trofeele ce li se cuvin pentru competițiile la care au participat, conform prevederilor din Regulamentul FSR din 2007 care prevedea la pct. 6.1 (Condiții organizator etapa CN) printre altele, și trofee (cupe, plachete sau medalii la primii 4 clasați). În Regulamentul FSR din 2008, aprobat în data de 15.03.2008 s-a prevăzut la pct.6.2 că în funcție de posibilități organizatorul turneului poate oferi diplome, trofee etc.
Tribunalul a constatat că potrivit Adeverinței nr.28/13.04.2010, emisă de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, depusă la dosarul de fond (fila 18) precizează că Clubul Sportiv S. S. Club Snagov a fost afiliat la Federația R. de S. la data de 12.02.2009, ca urmare a aprobării Adunării generale a FRS. Consecința acestui fapt este că reclamantului din cauză nu i se poate aplica Regulamentul FSR din 2007, dat fiind că în 2007 reclamantul nu era afiliat la FSR. Astfel, de la data afilierii, reclamantului i se aplică doar regulamentul în vigoare, respectiv cel din 2008, a cărui valabilitate nu a fost contestată. Întrucât conform regulamentului actual organizatorul poate oferi în măsura posibilităților trofee și alte premii, în mod corect s-a respins acțiunea reclamantului de către instanța de fond.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, tribunalul a respins ca nefondat apelul, în baza dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.492 A/13.05.2013 a formulat recurs reclamantul S. S. Club Snagov, criticând-o pentru următoarele motive:
Recurentul a susținut că în mod nefondat copii care au participat la concursuri nu au primit premiile care li se cuveneau. A mai susținut recurentul că Regulamentul valabil este cel din 2007 și nu are nicio relevanță faptul afilierii sale la intimata pârâtă în 2008.
A mai susținut recurentul că motivarea instanței de apel este lipsită de logică, întrucât regulamentele nu se adoptă în fiecare an și chiar și în acest caz trebuie să se dovedească faptul că sunt legale. Recurentul a susținut că nu este aplicabil acest Regulament adoptat în anul 2008 de vreme ce s-au organizat competiții de „masters” care nu erau trecute la categoriile competiționale din acest regulament, respectiv faptul că acestor competiții organizate în anul 2009 nu li s-a aplicat acest regulament.
Recurentul a susținut că hotărârea nu este motivată, nefăcându-se nicio referire la depozițiile martorilor.
Intimata – pârâtă Federația R. de S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere modul de redactare a recursului și faptul că din motivarea acestuia în fapt și nemotivarea în drept nu se pot deduce critici în adevăratul sens al prevederilor art. 304 pct.1-9 Cod de procedură civilă, intimata a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 302 și 306 alin.1 Cod de procedură civilă.
Mai mult, față de modalitatea de redactare a recursului și de adresare către instanța de către o persoana care se pretinde reprezentantul reclamantului, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art.68 alin.1 Cod de procedură civilă și a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care se pretinde reprezentantul legal al reclamantului în fața instanței, având în vedere că prezenta cerere a fost formulată la data de 03.06.2013.
În referire la excepția lipsei calității de reprezentant al recurentului a domnului Turigioiu V., Curtea, la data de 19.09.2013, în urma deliberării, a apreciat-o ca nefondată având în vedere că din actul constitutiv rezultă că președintele recurentului are posibilitatea de a-l reprezenta în relațiile cu terții și, de asemenea, s-a făcut dovada că domnul Turigioiu are calitatea de președinte, aspect necontestat de către reprezentantul intimatei.
Curtea, analizând criticile de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Față de criticile recurentului în sensul că instanța de apel nu a motivat hotărârea atacată în condițiile cerute de legiuitor, Curtea urmează a face analiza hotărârii atacate din perspectiva art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă care dispune în sensul că: „modificarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.
Curtea reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv.
În aplicarea dispozițiile art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, există o jurisprudență constantă a CEDO în cauzele pronunțate împotriva României, respectiv cauzele Albina și V. I., în care Curtea a statuat faptul că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor și, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina „instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-1).
Obligația pe care o impune art.6 paragraful 1 din CEDO instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81: Hotărârea V. der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61), însă pentru a se respecta prevederile art.6 din CEDO este necesar ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997. Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930. paragraful 60).
Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel, respectând dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă și anume îndrumările date de instanța de recurs, în rejudecare a analizat care dintre cele două regulamente este aplicabil situației deduse judecății de către recurent, stabilind că Regulamentul în vigoare aprobat de intimată în anul 2008 este aplicabil recurentului, pentru considerentele expuse, respectiv că organizatorul poate oferi în măsura posibilităților trofee și alte premii.
În cauza de față, Curtea, în raport de prevederile art. 261 din Codul de procedură civilă, apreciază că nu poate fi reținută nici o neregularitate procedurală relativă la motivarea hotărârii atacate, întrucât din expunerea de motive rezultă cu evidență structurarea argumentelor avute în vedere de instanța de apel în stabilirea regulamentului aplicabil recurentului reclamant, argumente care au constituit temei al soluției adoptate de către aceasta, așa încât acest motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este nefondat.
Curtea precizează că acest motiv de recurs nu vizează greșeli de raționament sau de aplicare greșită a legii, ci strict de prezentare deficitară a considerentelor pentru care instanța anterioară a adoptat soluția dispusă.
Analizând din această perspectivă a aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că în mod corect a stabilit instanța de apel faptul că recurentului îi este aplicabil Regulamentul revizuit și aprobat în ședința Adunării Generale a FR S. din data de 15.03.2008, recurentul fiind afiliat la Federația R. de S. la data de 12.02.2009 ca urmare a aprobării Adunării Generale a FRS, nefăcându-se nicio dovadă în sensul afilierii sub condiție la această federație din partea recurentului.
Cele mai sus enunțate rezultă fără echivoc din adresa nr. 28/13.04.2010 emisă de Autoritatea Națională pentru sport și tineret – Federația R. de S., conținutul acestei adrese nefiind contestat de către recurent.
Mai mult, în Regulamentul adoptat în anul 2008, la Capitolul 8: „Dispoziții finale” se prevede că: „Sportivii, antrenorii, instructorii, arbitrii, conducătorii de cluburi, oficialii FR S. au obligația de a cunoaște și respecta statutul, regulamentul de organizare și funcționare, regulamentul oficial de snooker EBSA, IBSF, WSA” astfel încât recurentul, prin membrii săi, nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor acestui Regulament.
Curtea are în vedere că recurentul nu justifică pentru care considerații i-ar fi aplicabile dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare din anul 2007, simpla susținere, în lipsa unor dovezi certe - care ar lipsi de efecte, în ceea ce îl privește, dispozițiile cuprinse în noul Regulament - nefiind suficientă, concluzie ce rezultă cu prisosință din dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Tot astfel, competiția în raport de care se invocă obligația intimatei de a acorda trofee s-a organizat în cursul anului 2009, astfel încât aceasta era supusă, cât privește drepturile și obligațiile participanților, normelor regulamentare și legale în vigoare la momentul organizării acesteia.
Curtea are în vedere, totodată, că prin prezenta cerere reclamantul nu a învestit instanța cu vreo cerere în sensul anulării Regulamentului de organizare și funcționare a FR de S. astfel cum a fost revizuit și aprobat în ședința Adunării Generale a FR S. din data de 15.03.2008, astfel că în mod corect instanța de apel în rejudecare s-a limitat la analiza cauzei prin raportare la dispozițiile noului Regulament, aspect care ar fi putut fi analizat și din perspectiva susținerii recurentului în sensul că a participat la o competiție masters care nu era prevăzută în acest Regulament,
În ce privește susținerea recurentului în sensul că nu s-a aplicat acest nou Regulament la competițiile din anul 2009, cu incidență în ceea ce privește afirmația că nu au fost primite trofeele, respectiv cupele ce se cuveneau câștigătorilor afiliați la recurent, Curtea are în vedere dispozițiile cuprinse în capitolul 6 din Regulamentul FRS 2008 unde la pct. 6.2 se menționează că în funcție de posibilități organizatorul turneului poate oferi diplome, trofee, respectiv cupe. Or, recurentul nu a făcut nicio dovadă, în acord cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, în sensul că intimata avea asemenea posibilități materiale.
Recurentul a mai criticat decizia instanței de apel în sensul că nu a analizat declarațiile martorilor, fără a arăta teza probatorie ce s-a dorit a fi reținută de către instanță, recurentul nefăcând o critică concretă în privința situației de fapt ce ar fi rezultat din aceste declarații, greșit reținute în opinia acestuia de către instanța de apel.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, găsind nefondate criticile de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant S. S. CLUB SNAGOV împotriva deciziei civile nr.492/A/13.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă FEDERAȚIA R. DE S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.- A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/30.09.2013
------------------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a –C.M.; C.P.
Jud.Sector 2 – N.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1686/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 624/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
