Fond funciar. Decizia nr. 1848/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 1848/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1848
Ședința publică de la 05.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. B. T.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de revizuire formulată de revizuienții Ș. E. și S. C., împotriva deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007*, în contradictoriu cu intimații T. A., C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 A PRIMĂRIEI OTOPENI, C. JUDEȚEANĂ I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 A PRIMĂRIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și C. M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 03.12.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 05.12.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/299/2007 la data de 16.11.2007, reclamanții S. E. si S. G. au chemat în judecată pe pârâții TAULESCU A. - in calitate de moștenitor legal al defunctei I. P. I. -, C. LOCALA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 a PRIMĂRIEI OTOPENI, C. JUDEȚEANĂ I. PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. LOCALA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 A PRIMĂRIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și C. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, (1) să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/27.12.1996, emis de C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, in favoarea defunctei I. P. I., cu privire la suprafața de 6600 mp si (2) sa se dispună obligarea Subcomisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a Primăriei Sectorului 1 București si a Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor sa reconstituie reclamanților dreptul de proprietate si sa emita un titlu de proprietate in favoarea reclamanților pentru suprafațata de 6600 mp.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 26.06.1950, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafațata de 6600 mp, situat in București, .. 123, km 11,300, prin actul de vânzare-cumpărare incheiat cu vânzătoarea F. S. Plesoianu, ca terenul a fost dat ulterior in folosinta Fabricii de Medicamente nr. 6 București, ca s-au formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, ca s-a emis adeverinta nr. 1110/07.09.1992, prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamanților asupra unei suprafețe de teren de 0,6600 ha, prevazut in tabelul anexa nr. DX7-19, pozitia nr. 2, ca nu s-a emis insa titlu de proprietate in favoarea reclamanților cu privire la acest teren, ca, din contra, prin Titlul de Proprietate nr._/27.12.1996, emis de C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, in favoarea defunctei I. P. I., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 2 ha, in care se include si terenul revendicat de catre reclamanți si ca niciodată terenul respectiv nu s-a aflat in raza administrativ-teritoriala a județului I..
Prin întâmpinarea formulată în cauză și înregistrată la data de 04.12.2007, pârâta S. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar - Sector 1 București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive fata de primul capăt al cererii, excepția lipsei de interes, cu privire la capătul doi de cerere si a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare, s-a mentionat ca aceasta pârâta nici nu a propus, nici nu a emis Titlul de Proprietate a carei nulitate absoluta parțială se cere a fi declarata pe primul capat al cererii, precum si ca adeverinta emisa in anul 1992 in favoarea reclamanților are, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, valoarea unui titlu de proprietate definitiv.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și înregistrată la data de 04.12.2007, pârâta Taulescu A. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția inadmisibilității acțiunii si a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare, s-a invederat ca nu exista identitate intre reclamanți si persoanele menționate in adeverinta nr. 1110/1992, ca prin aceasta adeverinta s-au acordat persoanelor menționate in cuprinsul ei 5.000 mp teren fizic si 0,1600 ha actiuni la IA Chitila, ca reclamanții nu au avut niciodată posesia si folosința terenului cumpărat in anul 1950, nefiindu-le aplicabile prevederile art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, introdus prin Legea nr. 247/2005, ca nu a fost si nu este similitudine intre km 11,300- unde se pretinde ca se afla terenul care a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 1950, invocat de reclamanți - si km 11,500 - unde se afla terenul care a făcut obiectul Titlului de Proprietate nr._/27.12.1996 si ca reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea numitei I. P. I., mama pârâtei Taulescu A., s-a facut in mod legal, aspect recunoscut si de instanțe in mai multe litigii avute cu RA-APPS.
La data de 8.01.2008, pârâta Taulescu A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare, s-a arătat ca adeverinta nr. 1110/1992 nu a fost validata de C. Municipiului București si SAI prin hotărârea nr. 40/1993, ca reclamanții nu pot identifica si localiza terenul solicitat, ca in mod obiectiv nu exista identitate sub aspectul localizării, al numerelor poștale si al numărului parcelelor cadastrale intre terenul solicitat de catre reclamanți si cel care a făcut obiectul Titlului de Proprietate nr._/27.12.1996 si ca terenul revendicat de către reclamanți se afla încă în proprietatea statului, făcând parte din patrimoniul RA-APPS.
Prin notele scrise înregistrate la data de 5.02.2008, pârâta Taulescu A. a invocat excepția nulității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția autorității lucrului judecat, excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, excepția lipsei interesului legitim, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum si nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare de la fila 13-dosar, pentru lipsa formei autentice.
In motivare, s-a invederat ca nu este indicata cauza juridica a nulității titlului autoarei sale, ca reclamanții nu au inteles sa conteste in termenul prevazut de lege hotărârea nr. 35 a Comisiei Municipale sau sa reitereze cererea lor de reconstituire a dreptului de proprietate, ca, prin sentința civila nr._/19.09.2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, rămasă definitivă si irevocabilă, s-a statuat cu putere de lucru judecat valabilitatea titlului de proprietate nr._/27.12.1996, ca pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de_,5 mp din terenul menționat in Titlul de Proprietate nr._/27.12.1996, in baza contractului de donație autentificat sub nr._/21.09.1995, ca se impune menținerea titlului de proprietate amintit, precum si a actelor juridice subsecvente fata de principiul ocrotirii terțului dobânditor de buna-credință și al siguranței circuitului juridic civil, ca sunt aplicabile, în privința terenului dobândit de pârâtă, prevederile care reglementează uzucapiunea de scurta durata, ca reclamanții au calea acțiunii in realizare - acțiunea in revendicare a terenului -, precum și că nu există identitate nici între persoana reclamanților și persoana pretins îndreptățită care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, dar nici intre cumpărătoarea menționată in actul de vânzare de la fila 13-dosar si persoana pretins îndreptățită care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin notele scrise depuse la data de 26.02.2008, pârâta Taulescu A. a invocat si excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea ca nu este moștenitoarea defunctei sale mame, I. P.-I., fiind străină de succesiunea acesteia.
Prin notele scrise înregistrate la data de 26.02.2008, pârâta S. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar - Sector 1 București a susținut admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă la 4.12.2007.
Prin răspunsul la excepțiile invocate de pârâta Taulescu A., reclamanții au solicitat respingerea ca neîntemeiate a acestor excepții.
La termenul de judecată din data de 26.02.2008, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de primul capăt al cererii, excepția lipsei de interes, cu privire la capătul doi de cerere, invocate de catre pârâta S. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar- Sector 1 București, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocate de pârâta Taulescu A. si a rămas în pronunțare pe aceste excepții.
Prin sentință civila nr.3273/11.03.2008, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. L. de aplicare a Legilor fondului Funciar Sectorul 1 București pe capătul 1 al cererii și a respins in consecință acest capăt de cerere ca privind constatarea nulității absolute nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/27.12.1996 formulat împotriva acestei pârâte ca fiind introdusa în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes cu privire la capătul 2 de cerere invocată de pârâta S. locala de aplicare a legilor Fondului Funciar, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Taulescu A., a respins in consecință acțiunea formulata de reclamanți împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă in contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții S. E. și S. G. in contradictoriu cu pârâții Taulescu A., S. Locala de aplicare a Legilor Fondului Funciar sectorul 1 București, C. locala pentru aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, C. Județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Municipiului București, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Impotriva acestei sentințe, in termen legal au declarat recurs reclamanții S. E. și S. G. si pârâta Taulescu A., recursuri ce au fost înregistrate la Tribunalul București Secția a V-a Civilă sub nr._/299/2007.
Prin Decizia civila nr.382/R/17.02.2009, Tribunalul București Secția a V-a Civila a admis recursurile formulate de recurenții reclamanți S. E. si S. G. si recurenta pârâta Taulescu A. în contradictoriu cu intimatele parate C. locala a Primăriei Otopeni de aplicare a Legii nr.18/1991 C. Județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, S. Locala de aplicare a legii nr.18/1991 a Primăriei sect.1 București și C. Municipala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Municipiului București, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
In considerente s-a reținut ca instanța de fond a stabilit in mod greșit ordinea de soluționare a excepțiilor, ordinea corecta fiind următoarea: excepția nulității acțiunii, excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului la acțiune.
De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a procedat in mod greșit atunci când a admis in același timp atât excepția lipsei calității procesual active a reclamanților cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Taulescu A..
Instanța trebuia să analizeze excepțiile invocate in ordinea impusă de dispoziția legală, respectiv art.137 alin.1 C.proc.civ., de literatura de specialitate și de practica judiciara așa încât, daca găsea întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, nu mai trebuia să se pronunțe și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Taulescu A..
Procedând în maniera descrisă instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare care guvernează procesul civil întrucât nu a avut in vedere in mod corespunzător apărările pârâtei constând in excepțiile invocate prin întâmpinare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._./299/2007.
Prin sentința civila nr._/28.09.2010, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, a fost respinsa acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind introdusă de o persoana fără calitate procesuala activa, a fost admisa excepția inadmisibilității, a fost respinsa cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu C. locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a Primăria Otopeni, C. Județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, S. locală de aplicare a Legii 18/1991 a Primăriei sectorului 1 București și C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a Municipiului București ca fiind inadmisibilă, a fost admisă excepția lipsei de interes, a fost respinsă cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamanții pârâți S. G. si S. E. ca fiind lipsită de interes.
Impotriva acestei soluții au declarat recurs S. E. si S. C., considerand-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civila nr.428/R/17.02.2011, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis recursul formulat de recurentele reclamante S. E. si S. C. împotriva sentinței civile nr._/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București in dosarul_./299/2007 si a casat sentința civila recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
In considerente s-a reținut ca, in rejudecare, instanța de fond nu a administrat proba cu expertiza topografica, limitându-se să soluționeze excepția tot pe baza acelor înscrisuri și a unei expertize extrajudiciare, depusă de pârâți.
Or, față de motivul invocat in constatarea nulității actelor se impune așa cum a stabilit si instanța de control judiciar efectuarea unei expertize. De asemenea, s-a reținut ca prin hotărârea pronunțată în rejudecare după casare, prima instanța a reluat în considerentele sentinței inițiale astfel încât instanța de control judiciar este în imposibilitate de a verifica raționamentul judecătoriei și de a aprecia dacă sunt sau nu întemeiate motivele pentru care a pronunțat această soluție. Mai mult, prima instanță a fost anterior casata, trimițându-se pricina spre rejudecare în vederea completării probatoriului cu privire la situația terenurilor, insa in rejudecare, din hotărârea pronunțată nu reiese că s-a analizat vreun element probator suplimentar față de ceea ce a avut în vedere prima oara judecătoria, încălcându-se astfel prevederile art.315 alin.1 C.proc.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2007.
Prin sentința civilă nr._/17.07.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pe capătul 1 de cerere în cauza privind pe reclamanții Ș. E. și S. C., în contradictoriu cu pârâta T. A., C. L. Pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, S. L. de Aplicare a Legii 18/1991 a Primăriei Sectorului 1 București, C. M. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului București, a respins capătul 1 de cerere ca prescris; a admis excepția lipsei de interes pe capătul 2 de cerere; a respins capătul 2 de cerere ca lipsit de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta reclamanta Taulescu A. si pârâta S. Locala de aplicare a legilor fondului Funciar sectorului 1 București, prin întâmpinare, instanța a reținut asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, că reclamanții nu au respectat termenul prevăzut de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, art. IV alin.1 din Legea 169/1997, art.33 din Legea nr.1/2000, art.27 alin.2 din Legea 18/1991 modificata prin Legea nr.247/2005, față de data promovării acțiunii, instanța a constatat ca s-a prescris dreptul material la acțiune.
In consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins capătul 1 de cerere ca prescris.
Cu privire le excepția lipsei de interes, referitor la capătul 2 de cerere instanța a reținut că prin interes în promovarea unei acțiuni se intelege folosul practic urmărit de cel care a pus in mișcare acțiunea, raportat la scopul urmărit de reclamanta. Astfel, așa cum a rezulta din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din înscrisurile anexate pe numele reclamanților a fost emisă o adeverință privind dreptul acestora de proprietate asupra terenului in suprafațata de 0,66 ha. In prezent adeverința are valoarea unui titlu de proprietate definitiv, in conformitate cu prevederile art.2 alin.2 din Legea 2/2000.
Pe cale de consecință, reclamanții nu au un interes legitim actual de a promova prezenta acțiune, întrucât nu au contestat în termenul legal propria adeverință prin urmare nici constatarea nulității titlului autoarei pârâtei Taulescu A..
De altfel, din Hotărârea nr.40/28.05.1993 si din adresa 29S/14.12.2005 a Primăriei Otopeni depusa chiar de reclamanți, aceștia din urma recunosc ca au cunoscut situația juridica a terenului sub aspectul aplicării legilor fondului funciar și al reconstituirii dreptului lor de proprietate si nu au inteles sa conteste sub nicio forma, in termenul legal actele prin care li s-a stabilit aceasta situatie.
Mai mult chiar, prin Hotărârea nr.674/2.10.2008, Prefectura județului I., C. Județeană de Aplicarea Legii fondului Funciar a validat dreptul reclamanților si l-a înscris in Anexa 23 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005. Această hotărâre a fost comunicată Comisiei Orășenești Otopeni cu adresa nr._/ADE/06.11.2008 pentru punerea în executare în conformitate cu art.10 - anexa 23 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005.
Tot în acest sens, instanța a avut in vedere și sentința civilă nr.508/2008 a Judecătoriei B. și decizia civilă 867/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă precum și Hotărârea despre care s-a făcut vorbire mai sus, conform cărora cererea reclamanților a fost soluționată și li s-a atribuit in proprietate un teren în suprafațata de 6.600 mp in . - anexa 23 conform HG nr.890/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Ș. E. și S. C., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._./299/2007*, la data de 03.12.2012, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, reținerea cauzei în vederea rejudecării în fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că este nelegală și netemeinică sentința civilă sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la primul capăt de cerere și a excepției lipsei de interes cu privire la capătul doi de cerere,
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a solicitat a se constata că la niciun termen de judecată al instanței de fond, această excepție nu a fost analizată în contradictoriu cu părțile, fiind admisă de către instanța din oficiu.
Așa cum s-a mai indicat, motivarea sentinței civile cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune a fost redusă la un singur paragraf în cuprinsul căruia au fost indicate texte de lege, respectiv: art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesați prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. (2) împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. IV alin. 1 din Legea nr. 169/1997 (1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 33 din Legea nr. 1/2000, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere in posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse in termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru si persoanele îndreptățite. Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate in curs de constituire, cererea poate fi formulata de comitetul ad-hoc de inițiativă.
In situația in care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atesta alte terenuri ce au aparținut potenților in proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, daca sunt libere.
Art. 33 a fost modificat de pct. 37 al art. I din Titlul VI din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 653 din 22 iulie 2005. A.. (1) al art. 33 a fost modificat de art. I din Ordonanța de Urgenta nr. 127 din 15 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 851 din 21 septembrie 2005.
Art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005 (1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. (2) în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate. (21) Proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari și moștenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64. (22) în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Pentru terenurile aflate în exploatarea societăților agricole de tip privat, constituite în temeiul Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, comisiile locale și cele județene, în termen de 12 luni, vor efectua toate operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2) și vor elibera titlurile de proprietate.
Membrii și conducerea acestor societăți agricole au obligația de a solicita imediat comisiilor locale să efectueze operațiunile prevăzute la alineatul precedent, iar comisiile județene, să solicite eliberarea titlurilor de proprietate.
(41) Primarul va afișa lunar suprafața constituită sau reconstituită, numele beneficiarilor, amplasamentul, planurile parcelare, precum și suprafața rămasă în rezerva comisiei locale.
Încălcarea prevederilor alineatelor precedente atrage desființarea, de drept, a societăților agricole în cauză.
La desființarea cooperativei agricole de producție, o comisie de lichidare constituită în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriei, va proceda în termen de 9 luni de la desființarea cooperativei, la realizarea activului și la plata pasivului, în condițiile prevăzute de lege.
Legea 18/1991 actualizată prin Legea 247/2005 - privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, Monitorul Oficial 653/2005, din analiza textelor de lege invocate în susținerea admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, nu rezultă ce a determinat această soluție:
- Astfel, art 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 acordă posibilitatea persoanelor care nu au fost de acord cu hotărârile comisiei județene de a le contesta în termen de 30 de zile de la comunicare la judecătorie, însă în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu a fost necesar să formuleze o astfel de contestație, întrucât cererile privind reconstituirea dreptului de proprietate, înregistrate în anul 1991 au fost soluționate favorabil, în sensul emiterii adeverinței nr. 1110/1992, așa cum este indicat chiar de către instanța de judecată.
În această situație acest text de lege nu își găsește aplicabilitatea în motivarea admiterii excepției de prescripție a dreptului material la acțiune.
Art. IV alin. 1 din Legea nr. 169/1997 prezintă situația persoanelor care nu au formulat cererii în termenul prevăzut de Legea fondului funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, stabilind pentru noi cereri un termen de decădere.
Nici acest text de lege nu are aplicabilitate în motivarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, față de situația concretă a cauzei potrivit căreia reclamanții au formulat această cerere, fiind înregistrată sub numărul 4102/1991, la care au anexat toate înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate. În cuprinsul cererii au fost indicat vecinătățile terenului, lungimea și lățimea, acestuia, putând fi astfel identificat cu ușurință, fiind situat în intravilanul Sectorului 1 al Municipiului București. Cererile, depuse apoi în mod repetat, în termenele stabilite de legile în vigoare, au fost direcționate către Primăria Otopeni sau Primăria Sectorului 1 București și în final aceste cereri au fost soluționate prin emiterea adeverinței nr. 1110/1992, ce stabilea dreptul de proprietate al reclamanților, urmând a fi emis titlul de proprietate.
Neemiterea titlului de proprietate s-a datorat împrejurării că terenul reclamanților fusese între timp acordat în mod nelegal autoarei pârâtei T. A., respectiv I. P. I..
Art. 33 din Legea nr. 1/2000 așa cum fost modificat de pct. 37 al art. I din Titlul VI din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, stabilește un nou termen de depunere a cererilor de reconstituire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, pentru persoanele care din diferite motive nu și-au valorificat aceste drepturi.
Nici prin invocarea acestui text de lege nu rezultă motivele ce au determinat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât cererile existau fiind soluționate prin emiterea adeverinței nr. 1110/1992.
A.. 2 al art. 27 din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005, reprezintă metodologia de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, situație care sub nicio formă nu demonstrează care ar fi motivul pentru care a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește analiza prescripției dreptului material la acțiune cu privire la primul capăt de cerere, respectiv prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._ din data de 27.12.1996 emis de C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, în favoarea defunctei I. P. I., cu privire la suprafața de 6.600 mp, apreciază că o astfel de acțiune este imprescriptibilă extinctiv, nulitatea invocată fiind absolută, nulitate prevăzută expres în legislația fondului funciar.
Având în vedere cele prezentate apreciază ca nelegală hotărârea instanței de fond sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, în mod netemeinic a fost admisă excepția lipsei de interes cu privire la capătul doi de cerere.
Prin acțiunea formulată, au solicitat instanței de judecată să dispună obligarea Subcomisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a Primăriei Sectorului 1 și a Comisiei Municipale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului București, să le reconstituie dreptul de proprietate și să emită un titlu de proprietate asupra suprafeței de 6600 mp, în favoarea recurenților.
Argumentul instanței de fond în motivarea admiterii excepției, îl constituie faptul că a fost emisă o adeverință de proprietate nr. 1110/1992, care potrivit prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 are valoarea unui titlu de proprietate definitiv, precum și că prin sentința civilă nr. 508/2008 a Judecătoriei B., și decizia civilă nr. 867/06.05.2008 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă a fost soluționată cererea recurenților si le-a fost atribuit în proprietate un teren în suprafață de 6.600 mp în . - anexa 23, conform HG nr. 890/2005, situație în care nu se mai justifică o astfel de cerere față de folosul practic urmărit.
Interesul reclamanților în promovarea acțiunii a constat în aceea de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeței 6.600 mp de teren dobândit prin actul de vânzare cumpărare încheiat cu vânzătoarea F. S. P., transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Raionului LV. Stalin București, sub numărul 562 din data de 26 decembrie 1958, situat în București, șoseaua București-Ploiești nr. 123, (km 11,300), teren de care au fost deposedați de către regimul totalitar.
În temeiul dreptului lor de proprietate reclamanții au formulat cereri în vederea revalidării acestuia, solicitări care nu au (nai fost soluționate pe considerentul că asupra acestei suprafețe de teren în mod abuziv, autoritățile locale ale statului au reconstituit un drept de proprietate unei alte persoane care nu era îndreptățită la acest lucru, respectiv autoarei pârâtei Taulescu A., I. P. I..
Având în vedere că actul emis, respectiv titlul de proprietate, a intrat în circuitul civil singura modalitate de obținere a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, a constat în promovarea unei acțiuni care să aibă ca obiectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al autoarei pârâtei Taulescu A., prin verificarea documentelor care au stat la baza emiterii lui, și obligarea instituțiilor statului, la emiterea unui nou titlul de această dată titularului dreptului, respectiv reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 508/2008 a Judecătoriei B., și decizia civilă nr. 867/06.05.2008 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă a fost soluționată cererea recurentilor si au fost obligate C. L. pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor să emită în favoarea reclamanților un titlu de proprietate pentru suprafața de teren 6.600 mp pe vechiul amplasament, iar în cazul în care acesta este ocupat pe un alt amplasament.
Au fost încunoștințați cu privire la faptul că în temeiul acestei sentințe civile dreptul de proprietate urmează a fi reconstituit în localitatea Balotești.
Față de această nouă nedreptate, întrucât sentința se referea la teren în localitatea Otopeni, C. L. pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni fiind pârâta în cauză și nu în localitatea Balotești, terenul lor fiind în categoria de folosință arabil intravilan, fiind încunoștințați că urma să li se atribuie un teren arabil extravilan, de o valoare economică infinit mai mică decât terenul de care fusese deposedați, au refuzat punerea în posesie, solicitând ca reconstituirea să se realizeze pe vechiul amplasament, motiv pentru care au promovat prezenta acțiune în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea defunctei I. P. I., autoarea pârâtei T. A., întrucât nu era persoana îndreptățită pentru constituirea acestui drept.
Astfel, prin sentința civilă nr. 508/2008 a Judecătoriei B., și decizia civilă nr. 867/06.05.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, nu le-a fost afectat niciun drept, cum în mod nejustificat reține instanța de fond prin admiterea excepției lipsei de interes, ci le-a fost consolidat dreptul de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere aceste precizări, în sensul că nu se poate impune o anumită conduită reclamanților în sensul de a accepta o stare de fapt în defavoarea intereselor lor, apreciază că nu li se poate solicita să accepte reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei alte suprafețe de teren decât cea față de care indică că au un drept de proprietate valabil.
Intimata Taulescu A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 469 din 19.02.2013, pronunțată în dosarul nr._./299/2007,Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurenții-reclamanți Ș. E. și S. C., împotriva sentinței civile nr._/17.07.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._./299/2007*, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A., C. L. Pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, S. L. de Aplicare a Legii 18/1991 a Primăriei Sectorului 1 București și C. M. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului București, a casat sentința recurată și a reținut cauza pentru judecarea fondului și a acordat termen de judecată la data de 14.05.2013, F.F.1, cu citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului și motivele de recurs formulate de recurentele Ș. E. și S. C., tribunalul a constatat că potrivit art. 304 pct. 9 C. pr. civ., hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii atât sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pe capătul 1 de cerere prin care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._/27.12.1996 emis de C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, în favoarea defunctei I. P. I., cu privire la suprafața de 6.600 mp teren, cât și sub aspectul lipsei obiectului cu privire la capătul 2 de cerere și anume obligația celor 2 comisii de fond funciar de a reconstituii dreptul de proprietate și de a emite un titlu de proprietate asupra suprafeței de 6.600 mp, în favoarea recurenților reclamanți.
Cu privire la primul motiv de recurs care vizează excepția prescripției primului capăt de cerere, a constatat că motivele invocate în sprijinul acestei soluții de către instanța de fond nu au nici o legătură cu prescripția privind dreptul de a solicita nulitatea absolută a titlului de proprietate întrucât nulitatea absolută a unui act juridic invocată de către reclamante și care vizează în principal încălcarea unor norme imperative ale legii fondului funciar are un regim juridic guvernat de 3 reguli și anume: poate fi invocată de oricine, adică de orice persoană care are un interes și din oficiu de către instanță; poate fi invocată oricând, acțiunea în nulitate absolută fiind imprescriptibilă; nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt fel. Pe cale de consecință, aflându-se în prezența unei nulități absolute, aceasta este imprescriptibilă, deci prescripția reținută de către instanța de fond a dreptului material la acțiune pe primul capăt de cerere nu este întemeiată.
Nici soluția prin care instanța de fond a soluționat capătul 2 de cerere nu este fondată deoarece recurenții reclamanți din prezenta cauză au chemat în judecată comisiile de fond funciar și pe moștenitoarea defunctei I. P. I. solicitând instanței nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr._/27.12.1996. Instanța de fond a reținut în motivarea lipsei de interes a recurenților reclamanți că aceștia ar mai fi obținut o hotărâre judecătorească respectiv sentința civilă 508/04.02.2008 pronunțată de Judecătoria B., prin care, în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni și C. Județeană I. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor s-a dispus obligarea acestora de a elibera reclamantelor titlul de proprietate pentru suprafața de 6.600 mp teren situat în orașul Otopeni . 11,300 sau dacă acest amplasament este ocupat, pe orice amplasament liber. Această hotărâre judecătorească a stabilit dreptul lui Ș. E. și Ș. G. la emiterea Titlului de Proprietate și a procesului verbal în condițiile în care li se recunoscuse formal dreptul de proprietate prin Hotărârea nr. 35/1992 a Comisiei Municipale și după mai bine de 15 ani, nu se putea bucura de toate atributele dreptului de proprietate. Prezenta cauză are ca obiect emiterea titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie ca urmare a împrejurării că s-a solicitat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în favoarea defunctei I. P. I. pentru suprafața de 20.000 mp, în cuprinsul căreia, susțin recurentele reclamante, s-ar afla și cei 6.600 mp ce a constituit vechiul amplasament al acestora, iar solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, fiind formulată în termenul legal prevăzut de Legea 18/1991, titlul defunctei fiind ulterior emiterii Hotărârii nr. 35/1992 a Comisiei Municipale. Tribunalul a considerat că recurentele reclamante și-au justifică interesul în soluționarea prezentei cauze, astfel încât urmează să fie primit și acest motiv de recurs.
În temeiul disp. art. 312 alin. 6 din vechiul C. pr. civ., modificat prin Legea 202/2010, ca urmare a faptului că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără să intre în cercetarea fondului, în al treilea ciclu procesul Tribunalul a admis recursul, a casat sentința recurată și a reținut cauza pentru judecare fondului, acordând termen în acest sens la data de 14.05.2013, FF1, cu citarea părților.
Prin decizia civilă nr. 2719/16.09.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în rejudecare fond, a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității și inadmisibilității cererii, invocate de pârâtă, și a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Ș. E. și S. C., în contradictoriu cu pârâții T. A., C. L. Pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, C. Județeană I. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, S. L. de Aplicare a Legii 18/1991 a Primăriei Sectorului 1 București și C. M. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Municipiului București, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta T. A. a sumei de 10.000 lei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a expus următoarele considerente:
În baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, invocate de către pârâtă, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu respectarea ordinii de soluționare a acestora, astfel cum a fost stabilită prin decizia civilă nr. 382 R/17.02.2009.
Asupra excepției de nulitate a cererii de chemare în judecată, Tribunalul a reținut că, în motivarea acestei excepții, pârâta a arătat că reclamanții nu au indicat temeiul juridic al acțiunii, limitându-se la a indica prevederile Legii nr. 18/1991. Contrar acestei susțineri, Tribunalul a constatat că reclamanții și-au motivat în drept cererea, prin invocarea prevederilor Legii nr. 18/1991, motivul de nulitate al titlului de proprietate al pârâtei fiind că prin acesta i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al terenului preluat de la reclamanți. Totodată, a fost invocată greșita eliberare a titlului de către C. Județeană I. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, deși acest teren nu s-a aflat pe raza teritorială a județului I.. Relevant sub acest aspect este și faptul că reclamanții și-au precizat cererea în sensul invocării prevederilor art. 8 și 9 din Legea nr. 18/1991. Prin urmare, Tribunalul a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, neputând să se considere că acesteia îi lipsește obiectul, nefiind incidente dispozițiile art. 133 C.pr.civ.
Asupra excepției de inadmisibilitate a cererii, Tribunalul a constatat că argumentele în favoarea acesteia sunt neîntemeiate. A considerat că inadmisibilitatea unei acțiuni reprezintă un fine de neprimire a unei cereri, care este prevăzut în mod expres de lege sau care decurge din neîndeplinirea unor prevederi exprese ale legii. În cazul de față, faptul că la data emiterii titlului de proprietate, legea specială nu prevede cauze de nulitate în mod expres nu poate constitui un fine de neprimire a cererii, instanța urmând a analiza cererea de nulitate atât în baza prevederilor legii speciale, cât și în baza normelor de drept civil de drept comun care sunt aplicabile în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, Tribunalul a constatat că acest aspect nu a fost tranșat prin deciziile de casare anterioare, contrar susținerilor - reclamanților în acest sens. Astfel, a reținut că prin decizia civilă nr. 42 8R/17.02.2011 instanța de recurs a reținut că, în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar, prin decizia de casare, a dispus efectuarea unei expertize topografice, având ca obiectiv identificarea suprafețelor de teren, existența suprapunerii între aceste două terenuri, administrarea acestor probe fiind necesară pentru corecta soluționare a excepției lipsei calității procesual active. A se constata că, în ciuda celor dispuse, prima instanță nu a administrat acest probatoriu, și a reluat considerentele sentinței inițiale. Prin urmare, a fost admis recursul și a casat hotărârea, cu trimiterea cauzei primei instanțe, în vederea stabilirii temeiniciei excepțiilor și a acțiunii în urma analizei efective a probelor administrate. Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a constatat că aspectul litigios constând în lipsa calității procesuale active nu a fost tranșat, fiind ordonată administrarea probei cu expertiza topografică în vederea soluționării acesteia.
După casarea cu reținere pentru evocarea fondului, a fost administrată proba cu expertiza topografică, fiind efectuat raportul de expertiză de către expertul D. G.. Din cuprinsul raportului de expertiză s-a reținut că identificarea terenurilor s-a făcut pe baza documentației și a descrierilor din actele de proprietate, precum și prin compararea cartografică cu planurile topografice ale zonei, identificare care a fost confirmată de către părți. S-a constatat astfel că terenul menționat în titlul de proprietate nr._/27.12.1996 este situat la adresa .. 123, . 373. Pe de altă parte, terenul în suprafață de 6600 mp care formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 26.06.1950 este amplasat adiacent de . km 11 + 300. Concluziile la care a ajuns expertul au fost în sensul că suprafața de teren de 6600 mp nu se suprapune peste terenul de 20.000 mp situat pe . km 11 + 500. Astfel, s-a reținut că între punctul de centru al celor două terenuri se află o distanță de aproximativ 200 m.
În plus, tot sub aspectul existenței unei suprapuneri între cele două terenuri, Tribunalul a reținut că, astfel cum a rezultat din actele depuse la dosar, terenul în suprafață de 2 ha a fost preluat de CAP Otopeni, în timp ce terenul în suprafață de 6600 mp a fost preluat de Fabrica de Medicamente nr. 6, astfel cum a rezultat din adeverința nr. 2194/893 din data de 22.07.1954, depusă de reclamanți.
Nu au fost avute în vedere concluziile expertului parte M. F., care a stabilit că cele două terenuri se suprapun, susțineri reluate și de către reclamanți. A considera că concluziile acestui expert nu pot fi avute în vedere, întrucât acesta nu s-a raportat la elementele de identificare ale terenului reclamantelor oferite chiar de contractul de vânzare - cumpărare din data de 26.06.1950, ci s-a limitat la a aduce la aceeași scară două planuri cadastrale, accentul fiind pus pe . moșia contesei de Montesquieu. Astfel, expertul parte nu a avut în vedere localizarea acestui teren la km 11 + 300, localizare care nu s-a modificat de-a lungul timpului, și nici vecinătățile menționate chiar în cuprinsul acestui act. Expertul nu a explicat într-o modalitate suficient de clară cum au fost stabilite punctele comune dintre planurile acestei moșii și planurile cadastrale ale Municipiului București. Analizând planurile depuse de acest expert, Tribunalul a constatat că în cuprinsul planșei de la fila 177, prin comparație cu planșa de la fila 178 s-a strecurat o neconcordanță de natură a lipsi de credibilitate suprapunerea efectuată de expertul parte. Spre exemplu, s-a reținut că, pe planșa de la fila 177, expertul a identificat punctele comune 1 și 2 pe un alt amplasament decât punctele 1 și 2 de la planșa de la fila 178. Astfel, s-a reținut că punctele comune 1 și 2 pe planșa 178 se află în imediata apropiere a unui turn de apă și a Horticolei 1 Mai, vis-a-vis aflându-se un loc pe care se află amplasată o centrală termică, în timp ce pe planșa de la fila 177 aceleași puncte comune 1 și 2 se află la o distanță de 99,69 m de locația turnului de apă și a Horticolei 1 Mai, acestea din urmă aflându-se în continuare localizate vis-a-vis de centrala termică. Întrucât concluziile expertului parte se fundamentează tocmai pe amplasamentul punctelor comune, acestea nefiind menționate în mod riguros pe ambele planșe, Tribunalul nu a avut în vedere concluziile acestuia. A considerat astfel că elementele de fapt pe care și-a întemeiat concluziile expertul judiciar D. G., respectiv amplasamentul acestora astfel este cum este menționat în actele de proprietate este preferabil, acestea constituind elemente care nu s-au modificat de-a lungul timpului. Localizarea km. 11 + 300 și 11 + 500 se poate face de către expert, prin măsurător, chiar dacă borna kilometrică 11 nu s-ar afla în materialitatea ei în acel loc, întrucât aceste borne sunt amplasate în funcție de niște uzanțe și măsurătorii care pot fi aplicate și în lipsa unor semne exterioare.
Considerând că împrejurările reținute de expertul judiciar sunt mai riguroase decât cele învederate de către reclamanți sub forma obiecțiunilor la expertiză, Tribunalul a considerat ca fiind neutilă soluționării cauzei efectuarea unui supliment la expertiză prin aducerea planurilor topografice la aceeași scară și identificarea terenurilor pe acesta.
Prin urmare, întemeindu-și considerentele atât pe concluziile expertului desemnat de instanță, cât și pe înscrisurile de puse de către părți, din care a rezulta preluarea terenului deținut de pârâte de către CAP Otopeni, pe de o parte, iar al reclamantelor de către Fabrica de Medicamente nr.6, pe de altă parte, Tribunalul a considerat că nu există suprapunere între aceste două terenuri. În lipsa unei suprapuneri, reclamanții nu au putut justifica calitatea procesuală activă în demararea prezentului demers judiciar, motiv pentru care a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Având în vedere soluția pronunțată pe cererea principală, Tribunalul a constatat că reclamanții se află în culpă procesuală, urmând să-i oblige la plata către pârâta T. A. a sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în recurs, potrivit chitanței nr. 106/27.08.2014 și chitanța nr. 25/20.08.2010, depusă în dosarul nr._/299/2007, la fila 256.
Împotriva deciziei de rejudecare a fondului, nr. 2719/16.09.2014, reclamantele Ș. E. și S. C., au depus, prin serviciul poștal la data de 15.10.2014, cerere de revizuire care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie la data de 17.10.2014.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuientele arată că temeiul acesteia este art. 322 alin. l pct. 7 din Codul de Procedură Civilă, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate", arătând că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, revizuientele au chemat în judecată în calitate de pârâți pe T. A. C. L. pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, S. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a Primăriei Sectorului 1, C. M. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/27.12.1996, emis de C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, în favoarea defunctei lonescu P. I., autoarea pârâtei T. A., cu privire la suprafața de 6.600 mp și să dispună obligarea Subcomisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a Primăriei Sectorului l București și a Comisiei Municipale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor să le reconstituie și să emită un titlu de proprietate pentru suprafața de 6.600 mp;
Prin sentința civilă nr.3273 din data de 11.03.2008, Judecătoria Sectorului 1, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Sector l București, pe capătul unu de cerere, respingând acest capăt de cerere ca fiind introdus în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis excepțiile formulate de către pârâta T. A., respectiv a lipsei calității procesuale pasive a acesteia, precum și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu consecința respingerii acțiunii, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și de către persoane fără calitate procesuală activă.
Arată în continuare reviziuientele că împotriva sentinței civile, au formulat recurs, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, și care, prin decizia civilă nr. 382 R a Tribunalului București, secția a IV-a Civilă, din data de 17 februarie 2009 a fost admis, sentința civilă nr. 3273 din data de 11 martie 2008 fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Rejudecând cauza, Judecătoria Sectorului 1 București, a pronunțat sentința civilă nr._ din data de 28 septembrie 2010 și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, respingând acțiunea formulată ca Fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Au promovat recurs și împotriva acestei sentințe civile, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, care, prin decizia civilă nr. 428R din data de 17 februarie 2011 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, a fost admis, sentința fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
In cel de-al treilea ciclu procesual, rejudecând cauza, Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr._ din data de 17 iulie 2012, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la primul capăt de cerere și a excepției lipsei de interes cu privire la capătul doi de cerere, respingând cererea de chemare în judecată.
În continuare menționează revizuientele că au formulat recurs și împotriva sentinței civile, care prin decizia civilă nr. 469 din data de 19.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a fost admis, a fost dispusă casarea hotărârii și cauza a fost reținută pentru judecarea fondului.
In rejudecarea fondului, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 2719din data de 16 septembrie 2014 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active si a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Mai arată revizuientele și că, în mod distinct, în contradictoriu cu C. L. pentru Aplicarea Legii 18/1991 a Primăriei Otopeni, și C. Județeană I. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, prin sentința civilă nr. 508/4.02.2008 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia civilă nr. 867/06.05.2008 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, a fost admisă cererea revizuientelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 6.600 mp, pe vechiul amplasament, sau pe un alt amplasament disponibil, stabilind astfel calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere faptul că există contrarietate de hotărâri, respectiv între deciziile civile nr. 382 R din data de 17 februarie 2009 și nr. 428 R din data de 17 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă prin care au fost admise recursurile formulate împotriva sentințelor civile nr. 3273 din data de 11 martie 2008 și nr._ din data de 28 septembrie 2010 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1, casându-se hotărârile prin care fusese admisă excepția lipsei calității procesuale active, și decizia civilă atacată cu revizuire, prin care a fost admisă excepția lisei calității procesuale active, apreciază că este îndeplinit cazul de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 322 alin. l pct. 7 din Codul de Procedură Civilă.
Intimatele S. L. de Fond Funciar a Sectoruilui 1 București, C. M. București Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor și T. A. au depus întâmpinări în sensul respingerii cererii de revizuire.
Examinând asupra cererii de revizuire,declarată de revizuiente în termenul prevăzut de art.324 C.proc.civ. împotriva deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 C.proc.civ.”Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
În speța de față, revizuientele au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007*, criticată de revizuiente pentru contradictorialitate față de decizia civilă nr.382R din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/299/2007, și față de decizia civilă nr.428R/17.02.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă,în dosarul nr._./299/2007, pe motiv că decizia civilă nr.2719 din 16.09.2014 ar contraveni celor două decizii invocate, deoarece a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată fără calitate procesuală pasivă, făcând trimitere revizuientele și la sentința civilă nr. 508/4.02.2008, a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Cererea de revizuire a deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._./2099/2007*, criticată de revizuiente, în baza art. 322 pct. 7 C.proc.civ., pentru contradictorialitate față de cele două decizii menționate de revizuiente, decizia civilă nr.382R din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/299/2007, și decizia civilă nr.428R/17.02.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă,în dosarul nr._./299/2007, este nefondată, deoarece, așa cum se dovedește prin considerentele deciziei ce se cere revizuită, nr.2719 din 16.09.2014, deja s-a tranșat cu putere de lucru judecat asupra excepției autorității de lucru judecat(a deciziei nr.382R din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/299/2007, și a deciziei civile nr.428R/17.02.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007, invocate de revizuiente), tocmai prin decizia atacată, 2719 din 16.09.2014, astfel încât instanța de revizuire nu are îndreptățirea legală de a tranșa în sens contrar problema, deoarece ea s-a dezlegat deja anterior în fața Tribunalului.
Astfel, decizia civilă nr.2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007*, menționează: ,,În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, Tribunalul a constatat că acest aspect nu a fost tranșat prin deciziile de casare anterioare, contrar susținerilor - reclamanților în acest sens. Astfel, a reținut că prin decizia civilă nr. 42 8R/17.02.2011 instanța de recurs a reținut că, în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar, prin decizia de casare, a dispus efectuarea unei expertize topografice, având ca obiectiv identificarea suprafețelor de teren, existența suprapunerii între aceste două terenuri, administrarea acestor probe fiind necesară pentru corecta soluționare a excepției lipsei calității procesual active. A se constata că, în ciuda celor dispuse, prima instanță nu a administrat acest probatoriu, și a reluat considerentele sentinței inițiale. Prin urmare, a fost admis recursul și a casat hotărârea, cu trimiterea cauzei primei instanțe, în vederea stabilirii temeiniciei excepțiilor și a acțiunii în urma analizei efective a probelor administrate. Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a constatat că aspectul litigios constând în lipsa calității procesuale active nu a fost tranșat, fiind ordonată administrarea probei cu expertiza topografică în vederea soluționării acesteia``.
Trebuie menționat și că sentința civilă nr. 508/4.02.2008, a Judecătoriei B.,pronunțată în dosarul nr._, invocată de revizuiente, obligând Comisiile de Fond Funciar, Județeană I. și L. Otopeni, la eliberarea de proces verbal de punere in posesie și titlu de proprietate, pe orice amplasament disponibil, pentru un teren de 6.600 mp situat în Orș. Otopeni, nu neapărat pe amplasamentul din titlul de proprietate contestat de revizuientele-reclamante în procesul de față, nu intră în stare de contrarietate cu decizia civilă nr.2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._./299/2007*, atacată de revizuiente în cererea de revizuire sub aspectul lipsei calității procesuale active din dosarul nr._./299/2007*.
Art.322 pct.7 C.proc.civ. privește revizuirea pentru situația când contradictorialitatea față de altă hotărâre judecătorească definitivă este dedusă judecății instanței de revizuire pentru prima dată, nefiind dobândită anterior putere de lucru judecat pentru dezlegarea tocmai a motivului revizuirii (anterior cererii de revizuire), cum constant s-a stabilit în jurisprudență și doctrină.
Cum, în speță, chiar decizia nr.2719 din 16.09.2014,ce se cere revizuită pentru contradictorialitate față de deciziile nr.382 R și nr.428 R, a tranșat problema cu putere de lucru judecat, în sensul necontradictorialității față de cele două decizii invocate de revizuiente, cu privire la calitatea procesuală activă, instanța de față nu este legal îndreptățită să desființeze decizia nr.2719 din 16.09.2014, ea nefiind o instanță supranațională ci, fiind învestită cu o cerere de revizuire pe aspecte care nu se încadrează prin ele însele la revizuirea solicitată, trebuie să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoresti(cu privire la excepția de fond a lipsei calității procesuale active de a solicita anularea titlului de proprietate nr._/27.12.1996) atât timp cât argumentele de revizuire nu se încadrează real la prevederile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. privind cererea de revizuire așa cum a fost declarată de revizuente împotriva deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007*.
Deoarece argumentele de nelegalitate a deciziei nr. 2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007*, așa cum sunt invocate de revizuente, nu se încadrează întocmai motivelor expres si limitativ prevăzute de lege pentru calea extraordinară de atac a revizuirii așa cum a fost declarată de revizuiente față de decizia nr. 2719 din 16.09.2014 ( art. 322 pct. 7 C.proc.civ.), ele sunt vădit nefondat invocate într-o asemenea cale de atac.
În consecință, față de toate cele arătate, instanța de față nu este legal îndreptățită să desființeze decizia Tribunalului București nr. 2719 din 16.09.2014, ci, față de criticile nefondate ale cererii de revizuire formulate de revizuiente împotriva acestei decizii, trebuie să respecte cele statuate în hotărârea judecătorească irevocabilă, nr.2719 din 16.09.2014, urmând a respinge cererea de revizuire, așa cum a fost formulată împotriva deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții Ș. E. și S. C., împotriva deciziei civile nr.2719 din 16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._./299/2007*, în contradictoriu cu intimații T. A., C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 A PRIMĂRIEI OTOPENI, C. JUDEȚEANĂ I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 A PRIMĂRIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și C. M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. M.-A. I. D.
T. N.-G.
GREFIER,
Ș. P.
Red.CBT
Tehnored.CBT/GIA
Ex.2/…
TB - S. a IV-a civ. - C.Segărcianu, D.I.T., I.Târțău
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 540/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1902/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
