Legea 10/2001. Decizia nr. 1902/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1902/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 1902/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1902
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă C. A., împotriva sentinței civile nr.348 din 20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._ /3/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., C. L. DE FOND FUNCIAR M., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA D. STATULUI .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. R., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante C. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul București pe care o depune la dosar și consilier juridic C. -T. C., în calitate de reprezentant al intimatei pârâte Agenția D. Statului, în baza delegației nr._ din 09.10.2014, aflată la fila 17 din dosar, lipsind intimații pârâți C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor V., C. L. de Fond Funciar M. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimata pârâtă C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor V., la data de 15.10.2014.
Apărătorul recurentei reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei înțelege să depună dovada comunicării Deciziei nr.1152 din 22.04.2008 de respingere a cererii formulată de reclamantă de restituire în natură a imobilului - teren agricol în suprafață de 50 ha.
Curtea primește înscrisul la dosar și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menționează că instanța de fond, a considerat în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art.86 alin.3 din Codul de procedură civilă, faptul că dispoziția atacată a fost legal comunicată, având în vedere că, din cuprinsul actelor existente la dosarul cauzei referitoare la comunicarea deciziei se constată că nu s-a făcut dovada certă a comunicării acesteia către reclamantă până la momentul promovării acțiunii.
Reprezentantul intimatei pârâte Agenția D. Statului, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, având în vedere că instanța de apel, a reținut în mod corect că este tardivă acțiunea formulată de reclamantă, motivat de faptul că s-a depășit termenul prevăzut de lege pentru contestarea deciziei.
Solicită a se avea în vedere că din înscrisul depus la dosar rezultă că, decizia a fost comunicată recurentei, iar aceasta a semnat personal de primirea acestui înscris, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2012 pe rolul Judecătoriei Bîrlad sub nr._, reclamanta C. A. a chemat în judecată pârâții C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. M. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București având ca obiect Lg.10/2001 prin care a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru terenul agricol din extravilan în suprafață de 2 ha și pentru conacul ce se află pe acest teren, punerea în posesie cu privire la imobilele menționte și obligarea la despăgubiri dacă restituirea nu va fi posibilă.
Prin sentința civilă nr. 2793/9.10.2012 Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Bârlad cu privire la cererea reclamantei C. A., referitoare la despăgubiri pentru construcții, astfel cum a fost completată la data de 06.03.2012, a disjuns această cerere formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, C. județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a declinat competenta materială de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului V..
Cauza a fost înregistrată la data de 19.10.2012, la Tribunalul V. – Secția Civilă sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 104/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul V. – Secția Civilă în dosarul nr._, Tribunalul V. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență obiectul cererii – contestație întemeiată pe prevederile art. 26 alin. 3 din legea nr.10/2001 și faptul că entitatea ce a soluționat notificarea este Agenția D. Statului aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului București.
Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 15.04.2013 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.348/20.03.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția tardivității formulării contestației și, în consecință, a respins contestația promovată de contestatoarea C. A., ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în motivarea cererii sale, așa cum a fost precizată, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitoare a lui Haralamnb P., a notificat Primăria M. la data de 02.02.2002, Prefectul județului V. la data de 05.02.2002 și S.C. Agrisem SA Fălciu, A.P. A.P.S. București și Agenția D. Statului București, în calitate de unitate deținătoare, solicitând restituirea imobilelor menționate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. A precizat că solicită obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru conac, teren în suprafață de 2 hectare aferent acestuia, casă administrație, locuință administrator, locuință personal și locuință lucrători. (fila 102 vol. I dosar judecătoria Bârlad)
În ședința publică de la data de 20.03.2014, Tribunalul a invocat, din oficiu, excepția tardivității prezentei contestații întemeiată pe disp. art. 26 alin.3 din legea nr. 10/2001, asupra căreia a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1152/22.04.2008 emisă de pârâta Agenția D. Statului (fila 19) a fost respinsă notificarea reclamantei C. A. de acordare a despăgubirilor pentru conacul situat pe raza comunei M., anexele agricole.
Decizia menționată a fost comunicată reclamantei contestatoare la data de 23.04.2008, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată în copie la fila 21 dosar Tribunalul București, în privința acesteia reclamanta personal învederând în ședința publică de la 20.03.2014, că recunoaște semnătura existentă pe această dovadă.
Potrivit disp. art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Așa fiind, în cauza dedusă judecății s-a constatat că dispoziția a fost comunicată reclamantei la data de 23.04.2008, împrejurare ce nu a fost contestată.
Cum prezenta contestația a fost formulată abia la data de 27.01.2012, (data înregistrării cererii la Judecătoria Bârlad conform rezoluției de primire fila 2 Vol. I dosar judecătoria Bârlad), așadar după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare (23.04.2008) prevăzut de disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, iar în cauză nu a fost formulată vreo cerere de repunere în termen, tribunalul a apreciat că excepția tardivității invocată este întemeiată, fiind admisă cu consecința respingerii contestației ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta C. A., apreciind că aceasta este nelegală sub aspectul soluționării excepției tardivității.
Conform art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, iar conform art.26 alin.3 din aceeași lege, termenul de sesizare a instanței este de 30 de zile de la data comunicării.
Legea nr.10/2001 nu prevede o procedură specială a comunicării dispoziției, situație în care sunt aplicabile dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă.
Conform art.86 alin.3 C.proc.civ., atunci când comunicarea nu se poate face prin angajații proprii, aceasta se va face prin poștă, prin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acesteia.
Sarcina probei respectării unei proceduri capabile să asigure transmiterea și primirea comunicării aparține emitentului actului, iar lipsa unei asemenea probe profită reclamantului.
În cauză, pârâtul a depus la dosar un înscris, considerat greșit de către instanța de fond, ca fiind dovada de comunicare, deoarece nici o mențiune din cuprinsul acestuia nu dovedește natura documentului ce a fost comunicat recurentei, nu există vreo mențiune referitoare la conținutul corespondenței, și nici nu s-a depus un borderou din care să rezulte actele ce au fost comunicate.
De asemenea, pârâta nu a depus la dosar confirmarea primirii corespondenței, care să dovedească că aceasta a ajuns la destinație, așa cum prevede art.86 alin.3 C.proc.civ.
Comunicarea actului emis în faza administrativă trebuie să fie certă și nu dedusă din înscrisuri, ce ar putea reprezenta expedierea oricărei alte corespondențe către reclamantă.
Intimata C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată la 27.01.2012, reclamanta, în calitate de moștenitoare a lui H. P., a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 și a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se emită titlu de proprietate pentru un teren agricol, în extravilan, în suprafață de 2 ha și pentru construcția ce se află pe acest teren, punerea sa în posesie, iar în subsidiar, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri.
Prin decizia nr.1152/22.04.2008, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția D. Statului a soluționat notificarea înregistrată sub nr.16/2002, formulată de recurentă, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, teren agricol în suprafață de 50 ha situat pe raza comunei M., Platou M., vecin cu teritoriul comunei Vadeni și acordare de despăgubiri pentru conac și anexe și pentru utilitățile agricole.
Această decizie a fost comunicată recurentei la data de 23.04.2008, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 21 dosar fond, înscris din care rezultă că recurenta a primit decizia într-un exemplar original la data de 23.04.2008, semnând în acest sens.
Acest înscris a fost recunoscut de către recurentă în ședința publică de la 20.03.2014, instanța de fond luând act de această împrejurare.
Față de această situație de fapt, din care rezultă că reclamanta și-a recunoscut semnătura pe înscrisul ce consemnează împrejurarea că a primit decizia în original la data de 23.04.2008, dispozițiile art.86 alin.3 C.proc.civ. au fost corect aplicate și interpretate de către instanța de fond.
În raport cu dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, termenul de 30 de zile în care se putea contesta decizia este cu mult depășit, astfel încât contestația formulată în anul 2012 este tardiv formulată.
Având în vedere aceste considerente și în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă C. A., împotriva sentinței civile nr.348 din 20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ /3/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., C. L. DE FOND FUNCIAR M., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA D. STATULUI .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I.
14 ex./11.02.2015
-------------------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – E.P.-J.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1848/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
