Legea 10/2001. Decizia nr. 1925/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1925/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1925/2014
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1925 R
Ședința publică din data de 11.12.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. E. F.
JUDECĂTOR - M. S. C.
JUDECĂTOR - M. S.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. E. împotriva Sentinței civile nr. 526/05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „contestație la Legea nr. 10/2001”.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2014 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 04.12.2014 și apoi la 11.12.2014 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.08.2012, reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, a contestat Dispoziția nr._/09.07.2012 a Primarului General al Municipiului București și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia, obligarea Primarului General al Municipiului București si M. București la restituirea în natura a suprafeței de 1697 mp (pe alt amplasament daca altfel nu este posibil); iar în subsidiar acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1697,00 mp in cazul in care nu va fi posibila restituirea in natura cu obligarea pârâților sa emită dispoziție in acest sens.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc P. S. sub nr. 525/21.06.2001, a solicitat restituirea in natura a terenului aflat în proprietatea sa în suprafață de 2297 mp situat în București, ., sector 4.
Reclamanta a arătat că pentru suprafața de 1697 mp, rămasă nerestituita si pentru care nu s-au acordat despăgubiri, notificarea a fost respinsă în mod eronat, cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada certă a calității de proprietar pentru aceasta.
Reclamanta a criticat Dispoziția indicată mai sus ca fiind nelegală susținând că este persoana îndreptățita la acordarea de masuri reparatorii astfel cum reiese cuprinsul testamentul autentificat sub nr. 96/23.03.1998 de către BNP Ș. D., în cuprinsul căruia este identificat și terenul in suprafața de 2535 mp situat in București, ., Sector 4, menționând că autorul său, A. T. a dobândit imobilul (L. 1) format din teren in suprafața totala de 3747 mp și construcțiile existente pe acesta, situat în ., actual ., București, Sector 4, in anul 1957 prin Sentința Civila nr. 4624bis/l6.10.1957, pronunțata in Dosarul nr._/1955, având ca obiect partaj.
Reclamanta a indicat că o parte din terenul dobândit de către A. T. (L. 1), respectiv suprafața de 2297 mp, a fost expropriată și trecută in proprietatea statului in baza Decretului nr. 311/1972, întocmindu-se in acest sens si Procesul Verbal de constatare din 15.11.1972.
Reclamanta a precizat că suprafața de 2297 mp a făcut obiectul notificării nr. 525 a executorului judecătoresc P. S., iar în anul 2005 (Dispoziția nr. 4161), respectiv în anul 2007 ( Dispoziția nr. 7387) s-a procedat la restituirea în natura a unei suprafețe de 145,37 mp și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 454,63 mp, iar ulterior, prin dispoziția nr._/09.07.2012, contestată prin prezenta acțiune, s-a respins notificarea considerându-se ca nu s-a făcut dovada certă a proprietății pentru restul terenului rămas nerestituit, respectiv 1697 mp (2297-145,37-454,63).
Reclamanta a criticat motivarea Dispoziției Primarului Municipiului București apreciind că a făcut dovada atât a calității de persoană îndreptățită asupra proprietății pe care o solicită în vederea restituirii în natura sau prin despăgubiri, sens în care a indicat următoarele înscrisuri: Procesul Verbal de Constatare întocmit in anul 1972, Decizia nr. 1158/04.09.1972 a Consiliului Popular al Municipiului București și raportul de expertiza extrajudiciară efectuat de expertul F. L., care dovedesc că suprafața confiscată de la A. T., al cărui moștenitor este, a fost de 2297 mp.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cerere pe dispozițiile Legii 10/2001, completată prin Legea 247/2005, cu modificările si completările ulterioare.
În dovedirea cererii formulate, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a oricăror probe a căror necesitatea va rezulta din dezbateri.
La data de 25.03.2013 s-a atașat la dosarul cauzei dosarul administrativ al Primăriei Municipiului București soluționat prin Decizia Primarului General nr._/09.07.2012, contestată prin prezenta acțiune.
La data de 27.05.2013 reclamanta a formulat note scrise pe aspectul combaterii excepției autorității de lucru judecat, în eventualitatea invocării acestei excepții din oficiu.
Astfel reclamanta a indicat că notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 având ca obiect imobilul situat în București, ., sector 4 cu suprafața totală de 2297 m.p. a fost comunicată prin B. P. S. la data de 21.06.2001.
Reclamanta a precizat că prin Dispoziția nr. 4161/31.03.2005, în urma soluționării notificării s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de 145,37 m.p., fără justificarea nerestituirii diferenței de suprafață, astfel că a formulat contestație împotriva acestei dispoziții – dosarul nr._/3/2005, soluționat irevocabil prin Decizia 6817/18.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma căreia Primăria Municipiului a fost obligată la emiterea unei dispoziții pentru acordare de despăgubiri pentru o suprafață de 452,63 m.p..
Reclamanta a mai indicat faptul că prin Dispoziția_/09.07.2012 Primăria Municipiului București s-a pronunțat asupra imobilului teren în suprafață de 1697 m.p. reprezentând diferența dintre suprafața care a făcut obiectul notificării inițiale și cea restituită efectiv prin echivalent. Totodată a precizat că dispoziția indicată mai sus a fost contestată în termenul legal prevăzut de legea specială prin introducerea prezentei acțiuni.
Concluzionând, reclamanta a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat argumentând că asupra diferenței de suprafață nerestituită – 1697 m.p. –, care face obiectul prezentei pricini, nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească.
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică în specialitate topografie.
La solicitarea tribunalului s-au depus la dosar de catre parat toate inscrisurile care au stat la baza Dispozitiei contestate- f. 45-193.
Prin sentința civilă nr. 526/05.05.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația împotriva Dispoziției nr._/09.07.2012 formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrata la executorul judecătoresc P. S. sub nr. 525/21.06.2001, A. E. a solicitat restituirea in natura a terenului in suprafața de 2297 mp situat in București, ., sector 4, iar in situația in care restituirea in natura numai este posibila a solicitat masuri reparatorii constând în despăgubiri bănești.
Terenul în suprafață de 2297 mp situat în București, ., sector 4 a fost preluat prin Decretul nr. 311/1972, iar in prezent pe acest amplasament s-a realizat un ansamblu de blocuri.
Prin Dispoziția nr. 4161/2005-f. 11, respectiv in anul 2007 s-a procedat la restituirea in natura a unei suprafețe de 145,37 mp. din ., sector 4 .
Împotriva acestei Dispoziții a fost formulata contestație prin care s-a solicitat restituirea întregii suprafețe ce a format obiectul notificării sau acordarea masurilor reparatorii prin echivalent. Prin sentința civila nr. 1153/15.09.2006 pronunțata în dosarul nr._/3/2005 de Tribunalul București Secția a III a Civila - rămasa definitiva si irevocabila ca urmare a pronunțării deciziilor civile nr. 63A/12.04.2007 pronunțata de Curtea de Apel București si nr. 6817/18.10.2007 pronunțata de ICCJ, s-a admis contestația si s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului București prin primar General sa emită dispoziție in favoarea lui A. E. privind acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 452,63 mp situata in București, ., sector 4.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța a reținut ca in privința imobilului din București, ., sector 4 au fost efectuate mai multe operațiuni juridice, respectiv vânzări, astfel ca nu rezulta cu exactitate suprafața deținuta de autorii contestatoarei A. E.. Instanța a reținut ca s-a făcut dovada numai a suprafeței de 600 mp ce a fost identificata prin raportul de expertiza efectuat in cauza din care deja s-a restituit in natura suprafața de 145,37 mp si ca diferența pana la 600 mp se afla in domeniul public, motiv pentru care se pot acorda numai despăgubiri .
Ca urmare a pronunțării acestei hotărâri s-a emis Dispoziția nr. 7387/12.02.2007 prin care s-a dispus acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru suprafața de 454,63 mp. din ., sector 4 ce reprezenta diferența dintre suprafața totala de teren de 600 mp si cea restituita prin Dispozitia nr. 4161/31.03.2005.
Aceasta Dispoziție a fost atacata cu contestație, pe motiv ca nu i s-a restituit integral terenul de 2297 mp solicitat prin notificare, iar prin sentința civila nr. 386/25.02.2008 pronunțata de Tribunalul București Secția a III-a Civila s-a respins cererea ca neîntemeiata. In considerentele sentinței civile nr. 386/25.02.2008 s-a reținut ca sentința civila nr. 1153/15.09.2006 pronunțata in dosarul nr._/3/2005 de Tribunalul București Secția a III a Civila a intrat in puterea lucrului judecat, iar dispoziția nr. 7387/12.02.2007 respecta cele stabilite prin hotărârea judecătoreasca menționata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat cale de atac A. E., criticând ca instanța nu a menționat de ce a reținut că autorul său a avut doar terenul de 600 mp în loc de 2297 mp.
Prin decizia civila nr. 13/09.01.2009 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr._/3/2007 s-a respins cererea de apel formulata de A. E., iar in considerente s-a reținut ca prin sentința civila nr. 1153/05.09.2006 s-a tranșat asupra pretențiilor reclamantei A. E. de a primi masuri reparatorii cu privire la suprafața de 2297 mp, reținându-se ca s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca aceasta are dreptul la despăgubiri numai in ce privește suprafața de 600 mp.
Prin Dispoziția nr._/09.07.2012, contestata prin prezenta acțiune, s-a respins notificarea pentru restul terenului rămas nerestituit, respectiv 1697 mp considerându-se ca nu s-a făcut dovada certa a proprietății.
Dispoziția a fost primita de contestatoare la data de 16.07.2012, conform datei postei de pe confirmarea de primire-f. 47, calea de atac fiind depusa in termenul legal prevăzut de lege.
In prezenta contestație, formulata împotriva Dispoziției nr._/09.07.2012, se solicita repunerea in discuție a faptul ca autorul contestatoarei a avut o suprafața de 2297 mp, solicitându-se acordarea masurilor reparatorii pentru o suprafața de teren de 1697 mp ce este diferența rezultata ca urmare a scăderii suprafețelor de teren pentru care s-au acordat masuri reparatorii - 2297-145,37-454,63 mp prin Dispozițiile anterioare.
Tribunalul nu a mai analizat daca contestatoarea are calitatea de persoana indreptatita la acordarea masurilor reparatorii, întrucât acest aspect rezulta din Dispozițiile anterioare si nu a fost contestat.
De asemenea, nu a analizat modul de preluare a imobilului, întrucât nici acest aspect nu este contestat.
Tribunalul a apreciat că nu mai poate relua analiza celor susținute in contestație, respectiv daca autorul contestatoarei a deținut o suprafața de 2297 mp în loc de 600 mp, întrucât acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat in sentința civila nr. 1153/15.09.2006 pronunțata in dosarul nr._/3/2005 de Tribunalul București Secția a III-a Civila, rămasa definitiva si irevocabila ca urmare a pronunțării deciziilor civile nr. 63A/12.04.2007 pronunțata de Curtea de Apel București si nr. 68/08.10.2007 pronunțata de ICCJ.
Tribunalul a observat că în această hotărâre s-a reținut ca reclamanta a făcut dovada proprietății unei suprafețe de 600 mp nu de 2297 mp, consecința fiind acordarea de masuri reparatorii numai pentru suprafața de 600 mp.
Rezulta cu claritate ca prin sentința civila nr. 1153/15.09.2006 pronunțata în dosarul nr._/3/2005 de Tribunalul București Secția a III a Civila, rămasa definitiva si irevocabila prin deciziile civile nr. 63A/12.04.2007 pronunțata de Curtea de Apel București si nr. 68/08.10.2007 pronunțata de ICCJ s-a stabilit ca reclamanta are numai dreptul la restituirea in natura sau echivalent numai a unei suprafețe de 600 mp .
Tribunalul a ținut cont de faptul ca printr-o hotărâre anterioara s-a constat ca autorul reclamantei a avut un drept de proprietate numai cu privire la suprafața de 600 mp, întrucât acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat. Aceasta constatare reprezintă o prezumție legala absoluta ce reprezintă adevărul. Legea nu permite dovada contrara si nici soluționarea unei alte cereri având același obiect .
In acest context, in prezenta contestație, tribunalul nu mai poate analiza daca contestatoarea avea dreptul la acordarea de masuri reparatorii si pentru suprafața de 1697 mp, respectiv 1258 mp cat a menționat expertul in expertiza efectuata în cauză, întrucât acest aspect a fost tranșat printr-o hotărâre judecătoreasca rămasa irevocabila.
Așadar, solicitarea acordării masurilor reparatorii pentru suprafața de 1697 mp este neîntemeiata, in condițiile in care nu se mai poate relua o discuție irevocabil soluționata.
F. de cele ce preced, tribunalul a respins contestația împotriva Dispoziției nr._/09.07.2012, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. E. a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă 1153/15.09.2006 pronunțata în dosarul nr._/3/2005 a Tribunalului București, Secția a IlI-a civilă rămasă definitiva si irevocabila ca urmare a pronunțării deciziilor civile nr.63 A/12.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel București și nr. 6817/18.10.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis contestația si s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului București prin Primar General să emită dispoziție în favoarea lui A. E. privind acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 452,63 mp situat in București . sector 4. Acordarea acestor despăgubiri pentru suprafața de 452,63 mp s-a alăturat restituirii în natura a suprafeței de 145,37 mp si astfel restituirea totala s-a făcut pentru suprafața de 600 mp. Ca urmare a pronunțării acestor hotărâri s-a reținut ca sentințele civile emise in urma atacării dispozițiilor Primarului General au intrat în puterea rea lucrului judecat si ca dispozițiile in cauza nu au făcut decât să respecte hotărârile judecătorești. In felul acesta prin dispoziția_/9.07.2012 contestata prin prezenta acțiune, Primarul General al Municipiului București a considerat că s-au restituit practic cei 600 mp iar suprafața de 1697 mp situata in București, . sector 4 este nedovedita.
Recurenta reclamantă consideră că toate hotărârile si deciziile date ca urmare a contestațiilor dispozițiilor emise de Primărie nu sunt legale din următorul motiv: practic reclamanta a solicitat 2297 mp din lotul I ce a aparținut tatălui său A. T. așa cum rezulta din actele depuse si i-au fost restituiți 600 mp de teren din lotul II care a aparținut mamei sale E. M. Bock (A.).
Acest lucru rezulta atât din expertiza tehnica extrajudiciara a expertului V. G. cât și din expertiza tehnica topografica a expertului Cioanca N. efectuata în dosarul_ .
Ca urmare rezulta ca toate instanțele de fond in procesele care s-au derulat nu au rezolvat fondul cererii de chemare in judecata deși din actele depuse în dosar rezulta clar că trebuie să i se restituie cei 2297 mp.
În opinia recurentei reclamante, este inexplicabil cum M. București prin Primarul General susține că nu a dovedit existenta suprafeței de teren solicitate având în vedere că din actele depuse odată cu notificarea rezultă ca tatălui său, A. T., i-au fost expropriați 2297 mp conform procesului verbal din 15.11.1972 iar instanța de fond susține același lucru pe baza hotărârilor anterioare, deși acestea nu reflecta realitatea obiectiva a situației de fapt si de drept.
F. de cele relatate, recurenta reclamantă consideră că nu poate fi invocata excepția autorității de lucru judecat întrucât suprafața restituita aparține lotului II în suprafața de 3426 mp, iar cererea recurentei se refera la suprafața de 2297 mp ce i se cuvin din lotul I ce a aparținut tatălui său.
Astfel, consideră că instanța nu a rezolvat fondul problemei si a apreciat în mod eronat dovezile depuse, lucru ce a dus la o soluție netemeinică si nelegală, fapt pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii în cauza si rejudecarea cauzei pe fond.
Prin altă cerere de recurs, depusă la aceeași dată cu cea al cărei conținut a fost redat mai sus, recurenta a mai arătat că s-a reținut de către Tribunal faptul ca printr-o hotărâre anterioara s-a constatat ca autorul recurentei reclamante a avut un drept de proprietate numai cu privire la suprafața de 600 mp, solicitarea acordării masurilor reparatorii pentru suprafața de 1697 mp fiind neîntemeiată.
F. de acestea, recurenta reclamantă consideră că instanțele au constatat faptul că imobilul proprietatea familie A. a fost preluat de către stat, expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 311/27.07.1972, pe acel amplasament realizându-se un ansamblu de blocuri, proprietarii neîncasând despăgubiri.
Abia în anul 2012 intimata Primăria Municipiului București se pronunța prin dispoziția nr._/09.07.2012 si asupra diferenței de suprafața dintre cea licitata prin Notificarea nr. 525/2005 si cea restituita in natura sau prin echivalent, de 1697 mp.
Recurenta reclamantă a susținut, contrar motivării neîntemeiate a intimatei, că suprafața de 1697 mp poate fi ușor dovedita prin efectuarea unui raport de expertiza de specialitate, aspect ce a condus în fata instanței de fond la identificarea suprafeței de 1258 mp.
Așa cum se poate constata și din cuprinsul documentației depuse si analizate împreuna cu notificarea, autorul reclamantei A. T. a dobândit imobilul (L. 1) format din teren in suprafața totala de 3747 mp si construcțiile existente pe acesta, situat in ., actual . A, București, Sector 4, în anul 1957 prin sentința civila nr. 4624bis/16.10.1957, pronunțata in dosarul nr._/1955, având ca obiect partaj.
Instanța de fond a fost investita cu soluționarea contestației împotriva unei dispoziții privind suprafața de 1697 mp rămasa nerestituita. Dispoziția atacata in cauza este motivata pe constatarea ca „nu s-a făcut dovada certa a proprietății pentru suprafața solicitata".
Tocmai acest aspect a fost atacat de către reclamantă iar prin administrarea în cauza a probei cu expertiza topografica a arătat ca cererea de chemare in judecata este întemeiata.
Se precizează că nu are relevanță și nici legătură soluția pronunțata in Dosarul nr._/3/2005 cu faptul ca in prezenta contestație face dovada nerestituirii (în natură sau echivalent) a suprafeței de 1258 mp. Acest aspect trebuia avut în vedere de către instanța de fond si doar asupra acestuia trebuia să se pronunțe.
În final, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate si pronunțarea unei decizii care sa stabilească anularea dispoziției nr._/09.07.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București; obligarea Primarului General al Municipiului București și M. București la restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 1697 mp (1258 mp identificați prin expertiza), suprafață de teren ce face obiectul notificării; obligarea pârâților să emită dispoziție privind restituirea în natura a suprafeței menționate; acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1697,00 mp (1258 mp identificați prin expertiză) în cazul în care nu este posibila restituirea în natură și obligarea pârâților să emită dispoziție în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041, 312 pct.2 Cod procedura civila din 1865 modificat si completat.
Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Notificarea 525/2001 a privit suprafața de teren de 2297 mp situată în . A.
Soluționarea acestei notificări s-a făcut inițial prin dispoziția nr. 4161/31.03.2005.
Reclamanta a contestat această dispoziție, solicitând să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent a diferenței de suprafață până la suprafața de 2297 mp ce a făcut obiectul notificării.
Contestația a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1153/15.09.2006 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a (definitivă prin decizia civilă nr. 63A/12.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a și irevocabilă prin decizia civilă nr. 6817/18.10.2007 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție). Împotriva acestei sentințe reclamanta nu a declarat apel.
Prin această sentință s-a stabilit că suprafața certă cu privire la care s-a făcut dovada dreptului este de 600 mp, din care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 145,37 mp, restul suprafeței de până la 600 mp aparținând domeniului public.
S-a dispus prin sentință ca pentru diferența între suprafața de 600 mp și cea de 145,37 mp restituită în natură să fie emisă dispoziție privind acordarea despăgubirilor.
Prin dispoziția nr. 7387/12.02.2007 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 454,63 mp, ce prezintă diferența dintre suprafața totală de teren de 600,00 mp și cea restituită în natură prin Dispoziția Primarului General nr. 4161/31.03.2005.
Reclamanta a contestat această dispoziție pentru faptul că i-a fost respinsă restituirea integrală în natură a terenului solicitat prin notificare.
Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 386/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, reținându-se că dispoziția atacată respectă dispozițiile sentinței civile nr. 1153/15.09.2006, care a intrat în puterea lucrului judecat.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 13/9.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut în prezenta cauză că cele statuate prin sentința civilă nr. 1153/2006 cu privire la întinderea dreptului la restituire au putere de lucru judecat și nu se mai pot analiza în prezenta cauză aspecte ce au fost deja analizate și soluționate prin sentința sus-menționată, respectiv întinderea dreptului la restituire în ceea ce privește terenul ce a făcut obiectul notificării nr. 525/2001.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că suprafața de 600 mp care i-a fost restituită parțial în natură și parțial prin echivalent face parte dintr-o suprafața de 3426 mp care nu a făcut obiectul notificării 525/2001.
Astfel, toate dispozițiile și hotărârile judecătorești pronunțate în contestațiile împotriva acestor dispoziții se referă la notificarea 525/2001.
Prin urmare, acestea au analizat întinderea dreptului reclamantei la restituire cu privire la imobilul ce a făcut obiectul acestei notificări, nicidecum cu privire la vreun alt imobil nemenționat în notificare.
De altfel, în respectivele cauze reclamanta nici nu a pretins că ar fi primit în natură și, respectiv, prin echivalent drepturi cu privire la un teren pentru care nu formulase notificare sau, în orice caz, nu formulase notificarea 525/2001.
Cele statuate în sentința civilă nr. 1153/2006 nu mai pot fi contestate sau repuse în discuție. În măsura în care reclamanta aprecia că la acel moment făcuse dovada dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe ce a făcut obiectul notificării, aceasta avea posibilitatea să formuleze apel împotriva sentinței civile nr. 1153/2006, însă nu a valorificat această posibilitate, iar la acest moment nu mai poate contesta cele stabilite prin sentința menționată.
În consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. E. împotriva sentinței civile nr. 526/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. E. F. M. S. C. M. S.
GREFIER
F. J.
Red. MS
Tehnored. GC 2 ex
29.12.2014.
Jud. fond L. F.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Decizia nr. 1904/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
