Fond funciar. Decizia nr. 294/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 294/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 294 R
Ședința publică de la 12.02.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul revizuent I. C., împotriva sentinței civile nr. 1620/01.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană I. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, P. Județului I., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., P. orașului B., C. G. și C. I., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul revizuent I. C. personal și asistat de avocat C. G., cu împuternicire avocațială la dosar, intimata C. I. personal și asistată de avocat M. C., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul C. G. reprezentat de același avocat, lipsind intimații C. Județeană I. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, P. Județului I., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., P. orașului B..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurentul revizuent I. C. dovada achitării taxei de timbru în sumă de 5 lei (chitanța nr._/19.12.2012) și timbru judiciar de 0,15 lei.
Apărătorul intimaților C. G. și C. I. depune la dosar întâmpinare.
Apărătorul recurentului revizuent I. C., față de data depunerii întâmpinării, solicită c aceasta să fie avută în vedere ca și concluzii scrise.
Apărătorul intimaților C. G. și C. I. arată că lasă la aprecierea instanței.
Văzând că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar cu respectarea termenului legal, Curtea o va aprecia ca note scrise și constată că nu se impune amânarea cauzei pentru că nu se invocă excepții prin această cerere.
Apărătorul recurentului revizuent I. C. arată că hotărârile potrivnice se referă la cereri distincte de cele care au făcut obiectul judecății. Instanțele au fost investite cu mai multe cereri, printre care și cereri reconvenționale, care se refereau la anularea procesului verbal de punere în posesie. Acest aspect din hotărârile judecătorești pronunțate face obiectul cererii de revizuire și pe acest aspect au considerat că există hotărâri potrivnice. Față de conținutul și motivele sentinței tribunalului, care a judecat în fond cererea de revizuire a fost nevoit a formula mai pe larg motivele. Instanța a reținut greșit că nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză juridică. Arată că atunci când s-a judecat la B. a precizat că cererea reconvențională nu poate fi primită pentru că există autoritate de lucru judecat. Hotărârile potrivnice sunt date cu reclamantul și C. L. B. nu și între celelalte părți care figurează în acest proces. Arată că dosarul soluționat în anul 2003 este între reclamant și C. L. B. și în dosarele soluționate în anul 2006 și 2008, pentru constatarea nulității procesului verbal din 1992 este analizată cererea reconvențională formulată de C. L. B. și recurent. Solicită să se constate că există identitate între aceste dosare prin care se solicită punerea în posesie și anularea procesului verbal de punere în posesie. Consideră că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de revizuire cu care a fost investită. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților C. G. și C. I. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Dispozițiile art. 322 pct. 7 C.pr.civ. prevăd tripla identitate de persoană, obiect și cauză și se prevede ca persoanele implicate în proces să aibă aceeași calitate. Să se constate că între părți s-au derulat 3 procese, dar doar în dosarul soluționat în anul 2006 au fost părți și intimații pe care îi reprezintă. Solicită să se constate că în dosarul din anul 2008 nici C. L. B. nu a avut calitate procesuală pasivă. Față de obiectul cauzei instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale B., iar cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. În ceea ce privește identitatea de obiect, consideră că nici această cerință nu este îndeplinită. Arată că instanța nu a luat în discuție legalitatea procesului verbal de punere în posesie. Să se constate că soluțiile pronunțate în precedent nu impietează soluția pronunțată în anul 2011. nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, revizuentul I. C. a solicitat în contradictoriu cu intimații C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 B., Primarului Orașului B., C. Județeană I. de aplicare a Legii nr. 18/1991, P. Județului I. și cu intervenienții C. G. și C. I. anularea sentinței civile nr. 1808/04.04.2011.
În motivarea cererii revizuentul a menționat că prin sentința civilă nr. 2935/2003 s-a dispus reconstituirea dreptul de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate de către C. L. B. și C. Județeană I. pentru terenurile proprietatea sa situate în intravilanul și extravilanul localității B. printre acestea figurând și terenul de 0,27 ha situat în B. pe șoseaua București – Târgoviște, conform proceselor verbale emise la 20.07.1992 și 27.02.1996.
Prin sentința civilă nr. 1808 s-a respins cererea de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate și s-a anulat procesul verbal de punere în posesie din 20.07.1992, privind și terenul de 0,27 ha.
Se menționează că sentința civilă nr. 1808/2011 a rămas irevocabilă prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă (neredactată la data formulării acestei cereri) la data de 10.08.2011.
În cele două dosare există triplă identitate, părți, obiect, cauză juridică.
Astfel, în ambele dosare judecata s-a desfășurat în contradictoriu cu revizuentul în calitate de reclamant și C. L. B., C. Județeană I. de aplicare a Legii nr. 18/1991.
În plus, în dosarul nr._ a mai figurat ca parte și primarul și au intervenit în proces soții C. G. și C. I..
Există obiect juridic comun în ambele dosar și anume punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,27 ha. situată pe . două obiecte deduse judecății au figurat atât în prima sa acțiune din 2003 cât și în acțiunea din 2006. După cum se observă, instanțele au fost investite printre altele, cu situația aceluiași teren – 0,27 ha. situată pe .>
De asemenea, cauza acțiunii, scopul acesteia și temeiul acțiunii au fost aceleași în ambele dosare: punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenul de 0,27 ha situat pe . cereri au fost formulate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Aceste trei condiții care ilustrează identitatea de părți, obiect și cauză juridică, definesc elementele care conturează noțiunea de hotărâri potrivnice la care se referă textul procedural citat.
Hotărârile sunt potrivnice și pentru faptul că prin sentința civilă nr. 2935/2003, așa cum a fost rectificată prin încheierea din 18.10.2004, se validează implicit procesul verbal din 20.07.1992, iar prin sentința civilă nr. 1808/2011, acest proces verbal este anulat.
În opinia sa, atâta timp cât prin sentința civilă nr. 2935/2003 s-a dispus punerea în posesie conform procesului verbal din 20.07.1992, o altă instanță nu putea ulterior să anuleze respectivul proces verbal. Se arată că nu cunoaște motivele care au dus la respingerea recursului dar se arată că în cele două cauze deduse judecății nu s-au pus în discuție valabilitatea titlului său de proprietate și întinderea dreptului. De îndată ce părinții săi au fost înscriși în registrul agricol, nu se mai putea face nici un fel de discuții în legătură cu dreptul săi de proprietate.
În drept au fost invocate disp. art. 322 alin. 1 pct. 7 C.pr.civ.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Intimații C. G. și C. I. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de restituire ca neîntemeiată.
La data de 12.06.2012, revizuentul a depus cerere precizatoare și completatoare prin care a arătat că sentința civilă nr. 1808/04.04.2011 este potrivnică și sentinței civile nr. 5572/06.11.2008.
Prin sentința civilă nr. 1620 din 01.10.2012, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1808/04.04.2011 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 17.01.2003 ce a făcut obiectul dosarului nr. 2965/2003 al Judecătoriei B. revizuentul a solicitat să se dispună emiterea titlului de proprietate conform adeverințelor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie din 1992 respectiv 1996 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul de suprafață.
În urma acestei solicitări, instanța, prin sentința civilă nr. 2935/27.10.2003, a admis cererea reclamantului I. C. și a obligat C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate la emiterea titlului de proprietate conform proceselor verbale de punere în posesie și validate, precizând că reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe vechile amplasamente dacă acestea sunt libere.
Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2006 sub nr._ a solicitat obligarea pârâtelor Comisii de fond funciar să-l pună în posesie și să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate conform proceselor verbale din data de 20.07.1992 și din data de 27.02.1996 menționate în sentința civilă nr. 2935/27.10.2003, precum și obligarea pârâților persoane fizice ( primar, viceprimar, prefect) la daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța și până la efectiva punere în posesie și eliberarea titlului.
În cadrul aceluiași dosar reclamantul și-a precizat acțiunea atât sub aspectul cadrului procesual pasiv cât și sub aspectul obiectului acestuia.
De asemenea, s-a formulat cerere reconvențională prin care s-a solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie din data de 20.07.1998 instanța respingând excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta C. L. de fond funciar (fila 211 dosar nr._ ) constatând inexistența identității de obiect între cauza de față prin care reclamantul a solicitat în cadrul obligației de a face, ca pârâtele să respecte cele stabilite prin sentința civilă nr. 2935/27.10.2003 și cauza soluționată prin hotărârea menționată, ce a avut ca obiect obligarea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, la emiterea titlului de proprietate.
În această situație prin sentința civilă nr. 1808/04.04.2011 rămasă definitivă și irevocabilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. C. și a fost admisă în parte cererea reconvențională în sensul că s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis la data de 20.07.1972 în ceea ce privește suprafața de 2000 mp. de teren înstrăinată de fostul CAP B. prin contractele de vânzare cumpărare din data de 10.05.1990.
Obiectul dosarului nr._ este reprezentat de anularea contractelor de vânzare cumpărare din 03.05.1990 prin care pârâții I. E. și respectiv C. N. au cumpărat de la CAP B. câte 1000 mp., anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1224 și 1225/08.05.1997 prin care pârâta . a dobândit cele două suprafețe de teren de la I. E. și respectiv C. N. și S. și obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2000 mp. de teren.
Prin sentința civilă nr. 5572/06.11.2008 a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu cele două comisii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu persoanele fizice I. E. și respectiv C. N. și S. pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate în anul 1990 pentru existența autorității de lucru judecat iar pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate în anul 1997 ca neîntemeiată.
Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri conform art. 322 pct. 7 C.pr.civ. este condiționată ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat triplă identitate de elemente, părți, obiect, cauză iar pe de altă parte să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau dacă a fost ridicată să nu se fi discutat excepția.
Din analiza situației de fapt anterior menționată se reține că hotărârile nu au fost pronunțate în aceeași pricină, întrucât nu se poate constata existența triplei identități de părți, obiect și cauză, fiecare litigiu în parte având un obiect și cauză total distincte de cel care a făcut obiectul dosarului nr. 2695/2003 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2935/27.10.2003, părțile fiind alături de Comisiile pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și persoanele fizice care au cumpărat, respectiv au vândut suprafața de 2000 mp. de teren ce au făcut obiectul procesului verbal de punere în posesie din 20.07.1992 ce a fost anulat prin sentința civilă nr. 1808/04.04.2011.
Totodată, referitor la contractele de vânzare cumpărare încheiat în anul 1990 încheiate CAP B. și I. E. și respectiv C. N. și S. s-a reținut existența autorității de lucru judecat.
În consecință, tribunalul a apreciat că în cazul revizuirii prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr.civ. nu se realizează un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat aspect ce nu se poate constata pentru argumentele anterior menționate.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentințe a declarat revizuentul I. C..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că tribunalul a greșit reținând că nu este îndeplinită condiția triplei identități. Astfel, în toate cele trei dosare a existat identitate de părți, I. având calitatea de reclamant și reclamant pârât iar C. L. B., în raport de care s-a reclamat contradictorialitatea, a avut calitatea de pârâtă și pârâtă reclamantă.
De asemenea, în toate cele trei cauze, cel puțin unul din obiectul cererii de chemare în judecată se referea la procesul verbal din 20.07.1992 (fie punerea în posesie, fie anularea lui).
Cele trei cauze au avut și aceeași cauză juridică, respectiv punerea în posesie în baza procesului verbal din 20.07.1992, pentru suprafața de 0,27 ha în temeiul Legii nr. 18/1991.
Recurentul apreciază că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de revizuire cu care a fost învestit, întrucât nu s-a înțeles obiectul cererii de revizuire și la ce părți din hotărâre s-a invocat contradictorialitatea. Astfel, recurentul a susținut că sentința civ. nr. 1808/04.04.2011 este potrivnică sentinței civile nr. 2935/2003 și sentinței civile nr. 5572/06.11.2008, întrucât prin sentința civ. nr. 2935/2003, C. L. B. a fost obligată să-l pună în posesie conform procesului verbal din 20.07.1992, prin sentința civ. nr. 5572/06.11.2008 s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie din 20.07.1992, pentru ca ulterior, prin sentința civ. nr. 1808/04.04.2011 sa fie anulat procesul verbal de punere în posesie din 20.07.1992.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.proc.civ., „revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere si daca exista hotarâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una si aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate”.
Ratiunea reglementarii cazului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 Cod pr.civila se gaseste în necesitatea de a se înlatura încalcarea principiului puterii lucrului judecat, când instantele au dat solutii contrare în dosare diferite, dar având acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.
Rezultă din textul de lege enunțat că acest caz de revizuire are în vedere hotărâri definitive prin care s-au creat situații contradictorii soluționându-se diferit același raport juridic în fața acelorași instanțe ori instanțe diferite.
Finalitatea acestui caz de revizuire este aceea de a se remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, iar acest lucru nu se poate realiza decat prin revizuirea ultimei hotarari care infrange principiul autoritatii lucrului judecat.
Puterea lucrului judecat este reglementată de dispozițiile art. 1201 Cod civil, potrivit cărora „este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Prin urmare, pentru a verifica dacă există sau nu putere de lucru judecat, trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art.1201 Cod civil: părți, obiect și cauză.
Recurentul revizuent a susținut că sentința civilă nr. 1808/04.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. este potrivnică sentinței civile nr. 2935/27.10.2003 și sentinței civile nr. 5572/06.11.2008, pronunțate de aceeași instanță.
Analizând sentința civilă nr. 2935/27.10.2003, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr. nr. 2965/2003, Curtea constată că obiectul acestui litigiu l-a constituit cererea revizuentului formulată în contradictoriu cu intimatele C. L. B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană I. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a solicitat să se dispună emiterea titlului de proprietate conform adeverințelor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie din 1992 respectiv 1996 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul de suprafață. Această acțiune a fost admisă, instanța obligând C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate la emiterea titlului de proprietate conform proceselor verbale de punere în posesie și validate, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente cu condiția ca acestea să fie libere.
Obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 5572/06.11.2008 pronunțată de Judecătoria B. l-a reprezentat cererea formulată de revizuentul din prezenta cauză, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 I., I. E., C. N., C. S. și ., anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1224/1997, nr. 1225/1997, nr. 489/1990 și nr. 490/1990 și obligarea acestor pârâți să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2000 mp. de teren, precum și cererea reconvențională formulată de C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., prin care a solicitat, în contradictoriu cu revizuentul din prezenta cauză, anularea procesului-verbal de punere în posesie din 20.07.1992 emis pe numele autorului acestuia.
Prin sentința civilă nr. 5572/06.11.2008 a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu cele două comisii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu persoanele fizice I. E. și respectiv C. N. și S. pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate în anul 1990 pentru existența autorității de lucru judecat iar pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate în anul 1997 ca neîntemeiată.
Cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă.
Ulterior, în cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. și care a avut ca obiect cererea formulată de revizuentul din prezenta cauză privind obligarea pârâtelor Comisii de fond funciar să-l pună în posesie și să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate conform proceselor verbale din data de 20.07.1992 și din data de 27.02.1996 menționate în sentința civilă nr. 2935/27.10.2003, precum și obligarea pârâților persoane fizice ( primar, viceprimar, prefect) la daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța și până la efectiva punere în posesie și eliberarea titlului, s-a formulat cerere reconvențională de către P. Orașului B. și C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 B., prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie din 20.07.1992 emis pe numele autorului revizuentului.
Prin sentința civilă nr. 1808/04.04.2011 rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. C. și a fost admisă în parte cererea reconvențională în sensul că s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis la data de 20.07.1972 în ceea ce privește suprafața de 2000 mp. de teren înstrăinată de fostul CAP B. prin contractele de vânzare cumpărare din data de 10.05.1990.
În analizarea triplei identități de elemente la care se referă art.1201 Cod civil, Curtea reține în principal că putere de lucru judecat dobândește orice hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat fondul pretențiilor și a drepturilor subiective afirmate de părți. Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care reclamantul renunță la judecata cererii, cererea este respinsă pentru anumite aspecte de ordin procedural, este anulată, respinsă ca inadmisibilă, prematură sau introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală ori împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În speță, fondul pretențiilor solicitate prin cererea reconvențională formulată de C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. în dosarul nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 5572/06.11.2008 a Judecătoriei B., prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu revizuentul din prezenta cauză, anularea procesului-verbal de punere în posesie din 20.07.1992 emis pe numele autorului acestuia, nu a fost soluționat, această cerere fiind respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B..
Prin urmare, această hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat, efect ce ar putea fi opus sentinței civile nr. 1808/04.04.2011 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-a soluționat fondul cererii în constatarea nulității parțiale a procesului verbal de punere în posesie emis la data de 20.07.1972 în ceea ce privește suprafața de 2000 mp. de teren înstrăinată de fostul CAP B. prin contractele de vânzare cumpărare din data de 10.05.1990.
În ceea ce privește cererile ce au format obiect al dosarelor nr. 2965/2003 și nr._ ale Judecătoriei B., soluționate prin sentința civilă nr. 2935/27.10.2003 și prin sentința civilă nr. 1808/04.04.2011, Curtea constată că între aceste cauze nu există identitate de obiect, astfel încât cerințele art. 1201 C.civ. nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel cum s-a arătat deja, obiectul dosarului nr. 2965/2003 l-a constituit cererea revizuentului din prezenta cauză formulată în contradictoriu cu intimatele C. L. B. de aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană I. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a solicitat să se dispună emiterea titlului de proprietate conform adeverințelor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie din 1992 respectiv 1996 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul de suprafață.
În primul rând, Curtea constată că analiza instanței în cadrul acestui litigiu s-a rezumat la limitele cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată, legalitatea proceselor verbale nefiind pusă în discuție nici prin cererea de chemare în judecată, nici printr-o altă cerere formulată de părți. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 2935/27.10.2003 instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția ca acestea să fie libere.
Or, legalitatea procesului verbal de punere în posesie din 20.07.1992 a fost analizată tocmai în dosarul nr._ al Judecătoriei B., instanța constatând că acesta este lovit de nulitate absolută parțială în ceea ce privește suprafața de teren de 2000 mp ce fusese înstrăinată anterior de CAP prin contractele de vânzare-cumpărare din anul 1990.
Cele două hotărâri nu sunt potrivnice nici în ceea ce privește cererea revizuentului de punere în posesie pentru suprafața de 2.700 mp, pe vechile amplasamente. Astfel, prin sentința civilă nr. 2935/27.10.2003 pronunțată de Judecătoria B. a fost soluționată acțiunea prin care s-a solicitat să se dispună emiterea titlului de proprietate conform adeverințelor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie din 1992 respectiv 1996 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul de suprafață.
Obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 1808 din 04.04.2011 a Judecătoriei B., a fost diferit de cel soluționat prin hotărârea anterioară, revizuentul din prezenta cauză învestind instanța cu o acțiune prin care a solicitat punerea sa în posesie în mod efectiv pentru suprafața de 2700 mp, pe vechile amplasamente.
În această situație, Curtea constată că între cele două litigii nu se regăsește identitatea de obiect pentru a fi incidente dispozițiile art. 1201 C.civ. Pe de altă parte, în cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 2965/2003 al Judecătoriei B., instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția ca acestea să fie libere. Or, cu ocazia soluționării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., instanța a constatat că punerea în posesie nu se poate realiza pe vechile amplasamente, în raport de probatoriul administrat în cauză.
Față de această situație de fapt, Curtea apreciază că, în lipsa identității de obiect al celor litigiilor soluționate prin sentințele civile nr. 1808/04.04.2011, nr. 2935/27.10.2003 și nr. 5572/06.11.2008, pronunțate de Judecătoria B., nu exista contrarietate nici între aceste hotărâri pentru a fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea sentinței și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul revizuent I. C., împotriva sentinței civile nr. 1620/01.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană I. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, P. Județului I., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., P. orașului B., C. G. și C. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
21.02.2013
Jud. fond: I. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 278/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 296/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
