Expropriere. Decizia nr. 38/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 38/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 38A
Ședința publică de 08.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat domnul procuror V. D. C..
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice – cu sediul în București, ., sector 5, și M. București prin Primarul General – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 40/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. D. – cu domiciliul ales la C..Av. Stanculescu M. din București, ..18, ., ., sector 4, I. F. – domiciliată în București, .. 158, .,., sector 6, I. M. – domiciliată în București, Calea 13 septembrie nr.133, ..2, ., sector 5, și cu intimata - pârâtă P. S. 5, cu sediul în București, ..29-31, sector 5, cauza având ca obiect „expropriere”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 01.02.2013 și ulterior la data de 08.02.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 26.02.2008, reclamanții I. F., I. M. și I. D. au chemat în judecată pe pârâții P. S. 5 BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe P. S. 5 București să o despăgubească pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică efectuată fără titlu.
În motivarea cererii, reclamanții susțin că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1751 m.p., situat în București, .. 48, sector 5, dobândit conform certificatului de moștenitor nr. 4/24.02.2005, intabulat în Cartea Funciară nr. 14/54;3229 a S. 5, cu nr. cadastral 5299/1,1, potrivit încheierii nr. 2740/15.04.2005.
Se mai susține că au dorit să construiască un imobil pe terenul proprietate personală și au solicitat autorizație de construire Primăriei S. 5 București, autorizație emisă la data de 23.03.2006 sub nr. 140F, dar, spre surprinderea lor, au fost obligați să se retragă cu 4 m.p. de pe proprietatea acestora spre . 5.
Se mai arată că au făcut demersuri la P. S. 5 București, solicitând o justificare privind temeiul legal al exproprierii, dar nu au primit nici un răspuns. Li s-a comunicat că ar exista un Plan Urbanistic Zonal pentru Prelungirea G., . ar fi trebuit, conform Legii nr. 33/1994, Consiliul Local prin Primarul S. 5 și Consiliul General al Municipiului București să parcurgă procedura prevăzută de lege privind exproprierea și să emită un act de expropriere cu despăgubirea cuvenită.
Reclamanții arată că, prin emiterea autorizației de construire sus menționată, P. S. 5 București i-a expropriat fără titlu, că își permite să îi șicaneze și să dispună de terenul proprietatea reclamanților fără să aibă o dispoziție legală în acest sens.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 481 C.civ., Legea nr. 33/1994, art. 4 din C.E.D.O.
La termenul din 10.10.2008, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 21-31 din Legea nr. 33/1994 și art. 44 din Constituția României.
Reclamanții au justificat calitatea procesuală a Statului Român prin faptul că acesta are competența de a suporta cheltuielile făcute cu exproprierea acestora, fără titlu, în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C.civ., art. 44 din Constituția României și a Normelor europene privind dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 40/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei S. 5 București și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate de folosință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentant de Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, ca nefondată, s-a admis acțiunea reclamanților I. F., I. M. și I. D., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și au fost obligați pârâții la plata unor despăgubiri în cuantum de_ Euro - respectiv_ lei, pentru terenul în suprafață de 207,64 m.p., situat in București . sector 5, expropriat, din totalul de 1751 m.p. situat la adresa sus-menționată. A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul ing. B. I. D., care face parte din prezenta hotărâre și au fost obligați pârâții la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Cu privire la calitatea procesuală a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a respins ca nefondată această excepție, față de împrejurarea că în acest moment, neexistând o declarație de expropriere legal făcută de către Guvernul României, și nu se cunoaște dacă exproprierea va fi de interes public sau local, iar, pe de altă parte, lipsirea reclamanților de către o porțiune din terenul proprietatea acestora are loc în acest moment fără titlu legal, potrivit Legii nr. 213/1998 urmând ca Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice să răspundă pentru bunul preluat fără titlu din patrimoniul reclamanților.
Tribunalul a respins și excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, invocată de M. București prin Primarul General, deoarece aceasta este singura cale legală în acest moment, printr-o acțiune provocatorie deschisă de către reclamanți, în condițiile în care aceștia sunt lipsiți de către o porțiune din terenul proprietatea lor, fără să existe o bază legală.
S-a reținut că doar instanța de judecată este în drept să stabilească despăgubirile ce urmează să fie acordate acestora pentru exproprierea de fapt a terenului, făcută fără un titlu legal, în condițiile în care reclamanții au făcut demersuri la M. București și P. S. 5 pentru soluționarea situației lor.
Pe fond, tribunalul a admis acțiunea reclamanților, potrivit art. 480-481 C.civ. și Protocolului 1 C.E.D.O., precum și art. 21 din Legea nr. 33/1934, cu trimitere expresă la decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut că, chiar dacă exproprierea, fără titlu, a avut loc după decembrie 1989, prin analogie se poate considera că lipsirea fără titlu de un bun proprietatea reclamanților poate forma obiectul constatării de către instanță a acestei exproprieri.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pârâtul M. București prin Primar General.
Apelantul-pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice învederează că, raportat la obiectul cererii de chemare in judecată, respectiv expropriere precum și la sediul materiei, care reglementează participarea reprezentantului Ministerului Public la judecarea cauzelor de natura celei dedusă judecății înțelege să invoce excepția nulității sentinței pronunțate de instanța de fond având în vedere următoarele:
C. legal al participării procurorului la activitatea judiciară este statornicit în art.131 alin.1 din Constituție, art.45 Cod procedură civilă precum și în art.63 alin.1 lit. e din Legea nr.304/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Participarea Ministerului Public în cauzele civile este reglementată în art.45 Cod procedură civilă, text de lege care distinge între participarea facultativă și cea obligatorie.
Conform art.23 alin.1 din Legea nr.33/1994, soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului. În considerarea acestei norme juridice participarea procurorului era obligatorie pe tot parcursul judecării litigiului și până la finalizare, fapt care în speța analizată nu s-a realizat decât în parte.
Deși pe parcursul derulării litigiului procurorul a mai participat la ședințele de judecată, fapt consemnat în încheierile de ședință, la termenul la care instanța a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare asupra fondului, reprezentantul Ministerului Public nu a fost prezent. Din încheierea de ședință de la data de 08.01.2010, termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare, reiese faptul că la judecarea cauzei au fost doar părțile nu și un reprezentant al Ministerului Public așa cum impuneau reglementările art.45 alin.3 Cod procedură civilă raportate la art. 23 alin.1 din Legea nr.33/1994 .
Apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă și, ținând cont de cele expuse mai sus, l a invocat nulitatea sentinței pronunțate de instanța de fond și a solicitat ca, în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură civilă desființarea hotărârii atacate și să trimiterea cauzai spre rejudecare aceleași instanțe.
Un al doilea motiv de critică vizează greșita analizare și pronunțare a instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, în considerentele hotărârii se reține că a fost analizată și respinsă această excepție, dar după cum reiese din înscrisurile existente la dosar nici una din părți și nici instanța din oficiu nu a invocat-o pentru a putea fi pusă în discuția litiganților.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 21.11.2008, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, excepție care nu a fost pusă în discuția părților și care nu a făcut obiectul analizei instanței de fond, motiv pentru care pârâtul înțelege să o reitereze.
Potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și juridice, regula generală instituită este cea a reprezentării ope legis a Statului Român de către Ministerul Finanțelor Publice, dar așa cum a stabilit, în mod expres, legiuitorul de la aceasta regulă se poate deroga dacă prin legi speciale se dispune altfel.
Raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată, apelantul-pârât învederează că, în conformitate cu art.5 și 7 din Legea nr.33/1994, expropriatorul, care este statul, este reprezentat prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes național, iar pentru lucrări de interes local este reprezentat de județele, municipiile, orașele și comunele, conform art.12 din Legea nr.33/1994.
Susține că, coroborând dispozițiile art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954 cu ale textului de lege mai sus menționat rezulta ca în cauza de față, calitatea de reprezentant a Statului R. nu o poate avea Ministerul Finanțelor Publice, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de legiuitor, ci așa cum rezultă chiar din acțiunea reclamanților calitatea de expropriator a avut-o unitatea administrativ teritorială.
Învederează că, din motivarea în fapt a acțiunii, rezultă că exproprierea s-a realizat de către unitatea administrativ teritorială.
De altfel, chiar și pârâta P. S. 5 București, unitate administrativ teritorială în a cărei rază se află imobilul, a susținut prin apărările sale faptul că în cazul unei exproprieri, despăgubirile sunt acordate de expropriator, în speța de față, Statul Român prin Consiliul General al Municipiului București.
În consecință, apelantul-pârât solicită admiterea excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate de reprezentant.
Cu privire la fondul cauzei, apelantul-pârât învederează că instanța, în mod greșit, a admis acțiunea reclamanților întrucât în cauză, la acest moment, nu a operat încă o expropriere pentru a se vorbi de o acordare a despăgubirilor proporțional cu imobilul ce a fost scos din patrimoniul intimaților.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în cauză ar exista premisele unei exproprieri, însă acest fapt nu s-a realizat fiind necesare studii si cercetări cu privire la alinierea imobilelor pentru viitoarea stradă.
Din adresa nr._/20.05.2009 emisă de M. București P. Sector 5 rezultă că această instituție a eliberat Autorizația de construire nr.140F/23.03.2006 reclamantei I. M., pentru executarea, lucrărilor de construire a unei locuințe P+1 E+M și împrejmuire.
Tot în această adresă se arată că urmare a celor două documentații de urbanism au fost stabilite străzile ce sunt supuse sistematizării din punct de vedere al circulației, situație în care reclamanții aveau cunoștință întrucât au obținut avizul Comisiei de circulație din cadrul Primăriei Municipiului București eliberat sub nr. 6585/SSCATU /1411.2005.
Împrejurarea că reclamanții aveau cunoștință de o eventuală sistematizare rezultă și din adresa nr._/19.07.2006 emisă de M. București – P. Sector 5, în care se menționează existența unei înțelegeri între intimați și primărie cu privire la viitoarea sistematizare.
Faptul că s-a emis autorizație de construcție în alte limite decât cele dorite de reclamanți nu echivalează cu o expropriere, aceștia fiind obligați ca și alți proprietari să respecte planurile urbanistice aprobate de unitățile administrativ teritoriale.
Din informațiile cuprinse în adresele mai sus menționate, rezultă că nu s-a realizat o expropriere, până în prezent, acest fapt urmând a fi decis de P. Municipiului București, în calitate de beneficiar al lucrărilor de utilitate publică.
În altă ordine de idei, instanța de fond stabilind, că în cauză s-a produs o expropriere, a dispus administrarea probei cu expertiză, fără a respecta procedura stabilită de legiuitor pentru astfel de cauze.
În ceea ce privește stabilirea despăgubirilor, s-a învederat că evaluarea nu se poate face în mod discreționar de către instanța de judecată cu nerespectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, care prevede întocmirea raportului de expertiză de o comisie formată din trei experți.
Apelanta-pârâtă învederează că nu s-a constituit o comisie de experți, așa cum prevede legea, raportul de expertiză fiind întocmit de un singur expert și cu nerespectarea criteriilor instituite de Legea nr.33/1994 privind evaluarea, iar despăgubirile au fost calculate în funcție de valoarea de circulație a terenului la data de 26.02.2008.
Față de motivele expuse, pârâtul solicită instanței, în principal, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și art.287 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Apelantul-pârât M. București prin Primar General, prin motivele de apel, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, a învederat că acțiunea promovată era inadmisibilă în raport de considerentele Deciziei pronunțate în interesul legii nr.53/2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și de dispozițiile Legii nr.10/2001.
O altă critică se referă la obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că, în mod greșit, instanța a dispus suportarea acestora de către pârâtul M. București prin Primar General.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282-298 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apeluri, ca nefondate.
În motivarea întâmpinării, învederează că acțiunea promovată a fost întemeiată pe dispozițiile art.21-31 din Legea nr.33/1994, precum și pe dispozițiile art.44 din Constituție.
Susține respingerea excepției inadmisibilității, cu motivarea că nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.481-481 din Codul Civil.
În drept, nu a invocat nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat încuviințarea nici unui mijloc de probă.
La termenul de judecată din data de 24.09.2010, Curtea a pus în discuția părților nulitatea sentinței civile nr.40/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, invocată de către apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin motivele de apel formulate, în raport de temeiul de drept invocat de către intimata-reclamantă, prin precizarea depusă în fața primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.545/24.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, s-au admits apelurile declarate de apelantul – pârât Ministerul Finanțelor Publice și de M. București, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 40/15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, a fost anulată sentința civilă apelată și a fost reținută cauza spre rejudecare
În motivarea deciziei, s-au reținut următoarele:
Cu privire la nulitatea sentinței pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind obligativitatea participării procurorului în cauzele având ca obiect exproprierea, întemeiate pe dispozițiile art.23 din Legea nr.33/1994, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâtului M. București prin Primar General și a Primăriei S. 5 București la plata despăgubirilor pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică efectuată fără titlu.
Cererea inițială a fost întemeiată pe dispozițiile art.481 din Codul Civil, pe dispozițiile Legii nr.33/1994 și pe dispozițiile art.4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ulterior, la data de 9.10.2008, intimați-reclamanți au formulat o precizare, prin care au învederat că solicită chemarea în judecată a Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
De asemenea, aceștia, și-au modificat și temeiul juridic al acțiunii formulate în sensul că au precizat ca temeiuri juridice dispozițiile art.21-31 din Legea nr.33/1994 și art.44 din Constituția României.
Curtea învederează că intimații-reclamanți au menționat în cuprinsul întâmpinării formulate, în calea de atac a apelului, că temeiurile cererii de chemare în judecată au fost dispozițiile art.21-31 din Legea nr.33/1994 și art.44 din Constituția României.
În raport de aceste susțineri și de actele depuse la dosar, instanța de apel constată că intimații-reclamanți au formulat o cerere, prin care au solicitat plata despăgubirilor pentru exproprierea intervenită fără titlu, conform susținerilor lor.
Astfel, în cauză, prima instanță trebuia să aibă în vedere la soluționarea pe fond a cauzei dispozițiile capitolului IV din Legea nr.33/1994, care prevede obligativitatea participării procurorului, precum și norme de procedură privind modalitatea de administrare a expertizei pentru stabilirea valorii despăgubirilor.
Instanța, în calea de atac a apelului, constată că prima instanță, deși a soluționat cauza pe fond, nu a respectat dispozițiile legale privind participarea obligatorie a procurorului.
Astfel, se constată ca fiind întemeiate criticile din cuprinsul motivelor de apel formulate de către apelantul-intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la împrejurarea căla termenul la care instanța a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare asupra fondului, reprezentantul Ministerului Public nu a fost prezent. Din încheierea de ședință de la data de 08.01.2010, termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare, reiese faptul că la judecarea cauzei au fost doar părțile nu și un reprezentant al Ministerului Public, așa cum impuneau reglementările art.45 alin.3 Cod procedură civilă raportate la art. 23 alin.1 din Legea nr.33/1994 .
Curtea va înlătura susținerile intimaților-reclamanți cu privire la împrejurarea că procurorul ar fi participat la termenul de judecată din data de 08.01.2010, însă nu este menționat în cuprinsul încheierii de dezbateri, având în vedere că consemnările din cuprinsul încheierii de ședință fac dovada până la înscrierea în fals.
Atâta timp cât intimații-reclamanți nu au solicitat rectificarea mențiunilor din cuprinsul încheierii de ședință, în conformitate cu dispozițiile art.281 din codul de procedură civilă și având în vedere că nu s-au înscris în fals împotriva acestor mențiunii, instanța de apel va considera că mențiunile din cuprinsul încheierii de dezbateri corespund realități.
Curtea învederează că procurorul nu a participat nici la termenul de judecată din data de 10.04.2009, când s-au încuviințat probatoriile.
Având în vedere aceste aspecte, în conformitate cu dispozițiile art.45 din Codul de Procedură Civilă coroborate cu dispozițiile art.21-23 din Legea nr.33/1994, Curtea constată că lipsa procurorului atrage nulitatea sentinței pronunțate, în condițiile art.105 alin.2 teza II din Codul de Procedură Civilă.
Instanța de apel constată că soluționarea cauzei, în lipsa reprezentantului Ministerului Public, a cărui prezență era obligatorie, este de natură a atrage nulitatea sentinței pronunțate.
În urma anulării sentinței civile apelate și reținerii în vederea evocării fondului, s-au administrat următoarele probe:
Au fost depuse înscrisuri, care se află la filele 72-105 din dosarul de apel.
A fost încuviințată și administrată proba cu expertiză, la termenul de judecată din data de 20.05.2010, fila 142-143 din dosar apel.
A fost depus raportul de expertiză întocmit de către comisia alcătuită din experți, care se află la filele188-198.
Împotriva raportului de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către reclamantă, prin încheierea de ședință din data de 15.06.2012, filele 208-209 din dosarul de apel.
S-a răspuns la obiecțiunile formulate în ceea ce privește suprafața expropriată, prin răspunsul la obiecțiuni aflat la fila 226 din dosarul de apel, precum și prin răspunsul la obiecțiuni de la fila 254 din dosar.
În ceea ce privește obiectivul privind stabilirea despăgubirii în raport de valorile de tranzacționare ale imobilelor de același fel, s-a constatat de către instanța de apel că nu au fost comunicate acte de tranzacționare, din care să rezulte valorile de vânzare ale imobilelor de același fel, fiind depuse la dosar negații cu privire la existența actelor de tranzacționare de la Oficiul de Casadtru și Publicitate Imobiliară (adresa nr._/24.09.2012, prin care se comunică numai actele de proprietate ale reclamanților) și de la Direcția de Impozite și Taxe Locale (adresa nr.R/_/453/25.09.2012, fila 262).
Pe cale de consecință, comisia de experți a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor valorile cuprinse în „Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare ale Municipiului București”.
În acest sens, a fost comunicat răspunsul la obiecțiunea privind evaluarea terenului, aflat la fila 362 dosar apel.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei S. 5 București, instanța de apel va admite excepția invocată față de împrejurarea că, potrivit art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială reprezentată prin primar este persoană juridică și are capacitate juridică deplină, aceasta fiind și titulara dreptului de proprietate privată în condițiile în care s-ar dispune exproprierea pentru caz de utilitate publică, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 33/1934, declarația de utilitate publică se face de către Guvern, pentru lucrările de interes național, și de către consiliile județene și de către Consiliul Local al Municipiului București pentru lucrările de interes local.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M. Finanțelor publice, instanța de apel constată că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că măsura lărgirii și sistematizării . fost luată de către autoritățile administrative publice locale.
Analizând acțiunea formulată, Curtea evocând fondul, constată că este fondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt proprietari asupra imobilului situat în București, ., sector 5, cu suprafața de 1751 mp intabulat în Cartea Funciară nr._ ;_ a S. 5 București.
Conform certificatului de moștenitor nr4/24.02.2005 imobilul in cauza a fost dobândit de reclamanți, in calitate de moștenitori ai defunctului I. A. comoștenitor al defunctei I. T.. Acest imobil cu suprafața de 1751 mp a fost identificat prin numărul cadastral 5299/1; atribuit Lotului 1 in suprafața de 1636,01 mp si a cotei părți de 63,257% din Lotul 8- drum de acces, caruia i s-atribuit numărului cadastra15299/1;8 pentru suprafata indiviza de 391,76 mp.
Prin planul urbanistic de detaliu(PUD) aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr.80/15.12.2004, la pozitia nr.13 din anexa nr.1, a stabilit o lățime a străzii Funigeilor de 7m, urmând ca la viitoarea sistematizare a străzii, limitele proprietăților, de o parte si de alta a străzii, sa fie retrase cu 4 metri, așa cum rezultă din adresei nr._/ 19.07.2006 emisă de către P. S. 5.
Conform adresei nr.18/2243/14.08.2006 a Primăriei Municipiului București-Direcția Inspecție și Control General, s-a solicitat reclamantei să respecte condițiile de executare a locuinței si a împrejmuiri stabilite in Autorizația de construire nr.140F /2006 emisa de P. S. 5 si sa retragă aliniamentul gardului cu 3m. Conform aceleiași autorizații P. S. 5 precizează că amp1asamentul construcției P+ 1 este la 4m retras de la noua limită de proprietate a imobilului din . de la limita existentă la data emiterii autorizației) si de 4m de la limita din parte dreapta a proprietății (lam de la actuala limita dreapta).
Din documentația cadastrala a imobilului, rezulta configurația parcelei, amplasamentul, suprafața laturile si vecinătățile lotului in cauza, inclusiv a drumului de acces la . conform Titlului de proprietate nr._/21.11.1994 și respectiv partajată in doua parcele.
Din hotărârea Consiliul Local nr.80/15.12.2004, aflată la fila 100 din dosar apel coroborat cu avizul de urbanism nr.66/2004 și nr.nr.14DU/1F/03.08.2004 (aflate la filele 101-105 dosar apel), rezultă că s-a hotărât retragerea cu 4 m a limitelor proprietăților aflate pe . realizării lărgirii străzii.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către comisia de experți coroborat cu răspunsul la obiecțiuni aflat la fila 254 dosar C. a rezultat că s-a produs sistematizarea și lărgirea . încât terenul reclamanților în suprafață de 118,7 mp+ este ocupat, în prezent de către trotuarul și carosabilul străzii.
În drept,
Potrivit art.44 din Constituție „(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.
Potrivit art. 480 din Codul Civil din 1864, orice persoană fizică se poate bucura de prerogativele dreptului său de proprietate.
În cauza de față, se constată, din probele administrate în cauză, respectiv hotărârea Consiliul Local nr.80/15.12.2004, aflată la fila 100 din dosar apel, avizul de urbanism nr.66/2004 și nr.14DU/1F/03.08.2004 (aflate la filele 101-105 dosar apel), precum și din raportul de expertiză efectuat în cauză completat prin răspunsul la obiecțiuni, aflat la fila 254 din dosar apel, că apelanții- reclamanți nu mai pot exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 118,7 mp, deoarece aceasta este ocupată de trotuarul și carosabilul străzii.
Imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren menționate reprezintă o expropriere în fapt, care s-a realizat în mod efectiv, în scopul lărgirii . urmare a hotărârilor adoptate de către autoritățile administrative publice locale.
Având în vedere faptul că suprafața de teren menționată nu mai poate fi folosită în mod efectiv de către apelanții-reclamanți, instanța de apel constată că s-a produs o expropriere în fapt.
În conformitate cu art.1 din Protocolul 11 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborate cu dispozițiile art.480 din Codul Civil din 1864 și cu aplicarea art.44 și art.11 din Constituție, instanța de apel constată că apelanții-reclamanți au dreptul la o despăgubire echitabilă și dreaptă.
În ceea ce privește valoarea despăgubirilor, ca urmare a exproprierii în fapt a suprafeței de teren de 118,7 mp, instanța de apel învederează că s-au avut în vedere valorile cuprinse în „Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare ale Municipiului București”, datorită faptului că nu au fost comunicate acte de tranzacționare, din care să rezulte valorile de vânzare ale imobilelor de același fel. În acest sens, au fost depuse la dosar negații cu privire la existența actelor de tranzacționare de la Oficiul de Casadtru și Publicitate Imobiliară (adresa nr._/24.09.2012, prin care se comunică numai actele de proprietate ale reclamanților) și de la Direcția de Impozite și Taxe Locale (adresa nr.R/_/453/25.09.2012, fila 262).
Astfel, având în vedere valoarea de 170 euro/mp, indicată în răspunsul la obiecțiunea privind evaluarea terenului, aflată la fila 362 dosar C., instanța de apel constată că valoarea totală a despăgubirii pentru suprafața de teren de 118,7 mp este în cuantum de 20.179 Euro, sumă care va fi plătită în echivalent în lei la cursul BNR, de la data plății efective.
Cu privire la această modalitate de stabilire a valorii despăgubirii, instanța de apel învederează că niciuna dintre părți nu a mai formulat obiecțiuni.
Având în vedere aspectele menționate, în conformitate cu art.297 alin.2 teza finală din Codul de Procedură Civilă coroborat cu art.11,20 și 44 din Constituție și cu aplicarea art.480 din Codul Civil, evocând fondul, va admite în parte acțiunea formulată și va obliga M. București prin Primar General la plata sumei de 20.179 Euro, sumă care va fi plătită în echivalent în lei la cursul BNR, de la data plății efective, reprezentând despăgubirea stabilită pentru exproprierea în fapt a suprafeței de teren de 118,7 mp situată în București, . 5.
În temeiul art.274 din Codul de Procedură Civilă va obliga M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL la plata sumei de 6.000 lei, cheltuieli de judecată.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată au fost avute în vedere onorariul de expert din fața primei instanțe, conform chitanței aflate la fila 93 din dosarul Tribunalului București-1000 ron, onorariul de expert de 2.000 ron pentru raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel și onorariul de avocat de 3.000 ron, care a fost redus la jumătate în conformitate cu art.274 alin.3 din Codul de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Evocând fondul:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții I. F., I. M. și I. D. în contradictoriu cu M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL.
Obliga M. București prin Primar General la plata sumei de 20.179 Euro, sumă care va fi plătită în echivalent în lei la cursul BNR, de la data plății efective, reprezentând despăgubirea stabilită pentru exproprierea în fapt a suprafeței de teren de 118,7 mp situată în București, . 5.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu P. S. 5 BUCUREȘTI, ca fiind formulată față de o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Obliga M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL la plata sumei de 6.000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
Z. D. C. M. S. D. L.
Red. Jud. D.Z/14.02.2013
Dact GC.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 269/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
