Pretenţii. Decizia nr. 278/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 278/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.278R
Ședința publică de la data de 08.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de S. S. împotriva deciziei civile nr. 471Rdin 07.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. E., C. M., S. I. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Dosarul se află la primul termen în contestație în anulare și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, intimaților C. E., C. M. și S. I., nu le-au fost comunicate motivele contestației în anulare, nefiind depuse în exemplare corespunzătoare pentru a fi comunicate tuturor părților.
S-a mai învederat că la data de 22.01.2013, s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, un exemplar fiind comunicat contestatorului, în aceeași zi, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depusă la dosar(fila 16).
Totodată, s-a învederat că a fost atașat dosarul Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, nr._, în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație( 13 file), înaintat de Tribunalul Teleorman, cu adresa nr._ din 08.01.2013(fila 17), la care se află atașat dosarul Tribunalului Teleorman nr._ - 79 file.
La data de 04.02.2013, s-a înregistrat cererea formulată de S. D., în calitate de mandatar al contestatorului prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza documentelor aflate la dosar conform art. 242 alin.2 C.opr.civ., deoarece nu poate fi prezent în instanță pentru termenul de astăzi.
Curtea, având în vedere că, în prezenta cauză, s-a solicitat judecarea cauzei și că contestația în anulare a fost comunicată intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și ținând cont de faptul că celelalte părți cărora nu li s-au comunicat motivele contestației au aceeași poziție procesuală cu contestatorul și reține cauza în pronunțare atâta asupra excepției inadmisibilității invocată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cât și asupra fondului contestației în anulare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.147 din 26.09.2011 îndreptată și completată prin încheierea din 9.11 2011 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Teleorman s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii invocate de S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și ca neîntemeiate acțiunea și cererile de intervenție formulate de reclamantul S. S. prin reprezentant S. D., S. I., C. E. și C. M. de obligare a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de câte 500 euro daune morale și 120.000 euro daune materiale.
Pentru a dispune în acest sens în sinteză, s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât în raport de existența deciziilor Curții Constituționale nr.1358 și 1360 din 21.12.2010 s-a arătat că este neîntemeiată deoarece cele două decizii au înrâuri asupra fondului cauzei și vor fi avute în vedere pentru a se verifica temeinicia acțiunii.
Pe fondul acțiunii principale și a cererilor de intervenție s-a reținut că dispozițiile art.5 alin.1 lit. a teza întâi din Legea nr.221/2009 care prevedeau acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr.1358 și 1360 din 21.10.2010 și publicate în Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010.
Consecința acestor decizii este aceea că reclamantul și intervenienții nu mai au temei legal pentru admiterea acțiunilor lor.
În ce privește daunele materiale s-a reținut că bunurile la care s-a făcut referire au fost preluate de stat în anul 1962 ca urmare a colectivizării, iar nu ca urmare a condamnării politice a autorului reclamantului și intervenienților situație în care art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 nu se aplică bunurile pretins preluate de stat.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul S. S. prin procurator S. D..
Prin decizia civilă nr. 471 R din 07.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, s-a respins recursul formulat de recurentul - reclamant S. S., prin procurator S. D. împotriva sentinței civile nr.147 din 26.09.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP Teleorman și intimații - intervenienți S. I., C. E. și C. M. ca nefondat.
Recursul a fost considerat, ca fiind nefundat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea cererii de chemare în judecată și a cererilor de intervenție s-a constatat că, atât cererea de chemare în judecată cât și cererile de intervenție au fost întemeiate pe Legea nr.221/2009 și totodată au fost soluționate în raport de temeiurile de drept ale acestor legi speciale.
Față de această constatare și de dispozițiile art. 316 raportat la art.292 și 294 C. pr. civ. a rezultat că în faza recursului nu se poate schimba temeiul de drept al cererii.
Critica recurentului în sensul că instanța nu a ținut seama de art. 998 C. civ. este deci nefondată, deoarece instanța de fond nu a fost investită cu acest temei de drept, iar în recurs nu se poate modifica temeiul de drept invocat la instanța de fond.
Reținând deci că sentința de fond este temeinică și legală în temeiul art.312 C. pr. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul S. D., arătând că prin decizia civilă nr. 471 R din 07.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, i s-a respins recursul introdus împotriva D.G.F.P. Teleorman pentru că la solicitarea de a i se acorda despăgubiri pentru locomobila preluată abuziv de către stat în 1962 și folosită mai întâi de C.A.P. Călmățuiu de Sus, apoi de I.A.S Roșiori de Vede pentru încălzirea serelor și de o Întreprindere de construcții pentru încălzirea unor spații la Casa Scânteii, București, pentru că i s-au produs pagube materiale prin preluarea abuzivă a utilajului respectiv, iar legea civilă prevede la art. 998 că acela care cauzează un prejudiciu este obligat a-l repara, instanța constată că în cererea de chemare în judecată și în cererile de intervenție contestatorul a invocat prevederile Legii nr. 221/2009, ceea ce este adevărat, însă invocarea acestei legi era în scopul obținerii de daune morale.
Contestatorul a considerat că pentru daunele materiale instanța va ține seama de justețea cererii acestuia, chiar dacă, în cererea de chemare în judecată, acesta nu a indicat expres articolul de lege care prevede dreptul acestuia la dezdăunare.
Pentru a i se respinge cererea, instanța a invocat dispozițiile art. 316 raportat la art. 292 și 294 c.pr.civ., în sensul că nu poate schimba temeiul de drept al cererii, însă din aceste texte de lege nu rezultă expres că nu poate schimba temeiul de drept al cererii ", instanța apreciind că acest fapt rezultă din respectivele texte.
Ori, dacă legea nu prevede, nici instanța nu poate adăuga, soluția instanței fiind viciată, fiindcă înfrânge voința legiuitorului.
Mai mult, art. 294 c.pr.civ., prevede chiar că pot cere orice alte despăgubiri civile. Un argument în plus că voința legiuitorului nu este cea invocată de instanță îl constituie prevederea art. 138 (4) C.pr.civ. care permite să fie invocate în instanță alte dovezi când dovada nu a fost cerută din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții.
Conform art. 112 (3), contestatorul a arătat că obiectul cererii este despăgubirea materială pentru acest utilaj preluat abuziv.
În final, contestatorul solicită modificarea deciziei civile nr. 471 R din 07.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în sensul admiterii acordării de despăgubiri materiale pentru utilajul (Iocomobila) preluat abuziv și anexele arătate in concluziile scrise depuse la Tribunalul Teleorman la termenul din data de 11.04.2011.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 112(3) 138(4) 294, 318 alin. 1 c.pr.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fond, respingerea acesteia, ca nefondată.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare, Curtea învederează că S. S. a invocat în cuprinsul contestației în anulare dispozițiile art.318 alin.1 din codul de procedură civilă și a formulat critici, prin care a învederat că, prin decizia pronunțată instanța de recurs a dezlegat fondul cauzei, ca urmare a comiterii unei greșeli materiale.
Pe cale de consecință, având în vedere că contestatorul a invocat ca motiv existența unor erori materiale comise de către instanța de recurs, fiind invocate dispozițiile art.318 din Codul de Procedură Civilă, se va respinge, ca neîntemeiată excepția invocată.
Analizând contestația în anulare în raport de criticile formulate și de dispozițiile art.318 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, în raport de dispozițiile art.312 din Codul de Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 din Codul de Procedură Civilă, pentru admisibilitatea contestației în anulare este necesar ca dezlegarea dată de către instanța de recurs să fie rezultatul unei erori materiale sau atunci când instanța de recurs respingând recursul a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare.
Motivul contestației în anulare constă în susținerea contestatorului că instanța trebuia să țină cont de justețea cererii sale și să soluționeze cererea de dezdăunare, chiar dacă nu a indicat temeiul de drept în mod expres, prin cererea de chemare în judecată.
Instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare învederează că noțiunea de greșealã materialã nu vizeazã acele erori care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea greșitã a unui recurs, ca tardiv formulat, deși recursul s-a depus la oficiul poștal în termen legal, anularea greșitã a unui recurs ca netimbrat, deși la dosar exista depusã dovada achitãrii taxei judiciare de timbru, anularea recursului ca fãcut de un mandatar fãrã calitate ori ca nemotivat, deși motivele de recurs s-au depus la dosar în termenul legal, pronunțarea instanței de recurs asupra altei hotãrâri decât cea recuratã.
În cauza de față, se susține de către contestator că instanța avea obligația de a analiza cererea sa privind acordarea daunelor materiale, din prisma dispozițiilor art.998 din Codul Civil din 1864, chiar dacă nu a invocat acest temei de drept, în susținerea cererii de chemare în judecată.
În primul rând, se constată că motivele menționate în cuprinsul contestației în anulare au fost invocate și în memoriul de recurs, fiind analizate de către instanța de control judiciar.
În al doilea rând, se învederează că, instanța de control judiciar, prin considerentele deciziei civile nr. 471 R din 07.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, a răspuns la critica recurentului, în sensul că instanța de fond nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.998 din Codul Civil din 1864, iar în recurs sau în apel nu se poate modifica temeiul de drept invocat în fața primei instanțe.
În al treilea rând, criticile formulate nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială, pentru a fi incidente dispozițiile art.318 alin.1 din Codul de Procedură Civilă.
Pe cale de consecință, se constată că susținerile contestatorului reprezintă critici la soluția pronunțată de către instanța de recurs, iar scopul acestuia este ca, pe calea contestației în anulare, să se realizeze o rejudecare a recursului.
Având în vedere considerentele menționate, în conformitate cu dispozițiile art.320 din Codul de Procedură Civilă va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. S. împotriva deciziei civile nr. 471Rdin 07.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. E., C. M., S. I. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția de inadmisibilitate.
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de S. S. împotriva deciziei civile nr. 471Rdin 07.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. E., C. M., S. I. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. S. I. L. -M.
Grefier,
D. L.
GREFIER
L. D.
Red. D.Z.
Tehnored. T.I.
2 ex./19.02.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 294/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
