Obligaţie de a face. Decizia nr. 175/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 175/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 175 A
Ședința publică de la 25.04.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S.C. A. C. INVEST S.R.L., cu sediul în București, .. 89-97, Corp A, . și la sediul ales la SCA Pachiu & Asociații în București, ..4-8, ., împotriva Sentinței civile nr. 1112/03.06.2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în București, .. 38, sector 1, având ca obiect, expropriere, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant S.C. A. C. INVEST S.R.L. prin apărător, avocat C. R., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 59 dosar și intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin apărător, avocat E. J., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 12 dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul apelantului-reclamant S.C. A. C. INVEST S.R.L. depune la dosar note de ședință privind legea aplicabilă în materia strămutării ipotecii asupra sumelor acordate societății pe care o reprezintă cu titlu de despăgubire pe terenul expropriat, pe care o susține și oral.
Apărătorul intimatului-pârât S. R. prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA apreciază că despăgubirile sunt eliberate proprietarului, respectiv în cauza de față . SRL.
Apărătorul apelantului-reclamant S.C. A. C. INVEST S.R.L. menționează că pe toate conturile se va institui ipotecă, conform actelor pe care le depune la dosar, terenul fiind ipotecat, cu mențiunea că înscrisurile pe care le-a depus sunt înscrisuri în completarea probelor solicitate și încuviințate la termenul anterior.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul-reclamant S.C. A. C. INVEST S.R.L. prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, modificarea în tot a deciziei atacate și obligarea intimatului la plata despăgubirilor conform expertizei efectuată la fond, cu precizarea că la fond părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu mențiunea că raportul de expertiză efectuat la fond nu îndeplinește condițiile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. B. pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cu mențiunea că în mod corect instanța de fond a respins contestația ca neîntemeiată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1112 din 03.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta . SRL, de anulare parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 103/23.04.2009, numai în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafața de 11.843 mp, situată în ., . număr cadastral 88/1/2, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și prin Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 103/23.04.2009 emisă de Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 11.843 mp, situat în ., . I., cu număr cadastral 88/1/2, teren ce aparține expropriatului . SRL și s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 1.646.000 lei.
Potrivit raportului de expertiză, întocmit în faza judiciară a procesului, s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor în sumă de 675.050 euro, iar valoarea daunelor cauzate reclamantei, ca urmare a exproprierii, pentru terenul rămas în proprietatea reclamantei de 231.350 euro.
Instanța a considerat că valoarea reală a despăgubirilor este cea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, deoarece în raportul de evaluare avut în vedere de comisia de expropriere s-au avut în vedere prețurile obișnuite pentru terenuri similare aflate în aceeași unitate administrativ-teritorială, iar, pe de altă parte, daunele aduse proprietarului s-au stabilit ținându-se seama de categoria de folosință a terenului, clasa de calitate, rangul unității administrativ-teritoriale, importanța economică și destinația terenului. În urma evaluării s-a stabilit un preț de 38,5 euro/mp în care s-a inclus și coeficientul de rupere de 1,10, față de 31,5 euro/mp cu cât a fost cumpărat terenul.
Instanța a mai arătat, în ce privește raportul întocmit în faza procesului, că s-a menționat greșit în raport faptul că restul de teren rămas în proprietatea expropriatorului ar fi lipsit de drum de acces, față de planul de amplasament și de delimitarea imobilului, precum și de documentația cadastrală pentru dezmembrarea terenului, terenul rămas având drum de acces la De 349/1.
În ce privește echiparea tehnico-edilitară a terenului s-a arătat că nu au existat la momentul exproprierii și, deci, nu se poate reține un prejudiciu provocat, iar ipoteca existentă se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite, conform art. 28 din Legea nr. 33/1994.
Instanța a mai arătat că nu poate reține valoarea din expertiză întocmită în timpul procesului pentru că la stabilirea valorii cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere valoarea imobiliară pentru 3 imobile din care două reprezintă loturi parcelate în cartiere rezidențiale sau pretabile pentru cartiere rezidențiale, terenuri care nu pot fi considerate similare cu cel expropriat, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994. În plus, s-au avut în vedere prețuri din ofertele imobiliare, iar pe de altă parte, exproprierea s-a făcut în anul 2007, iar expertiza din proces în anul 2010, când valoarea imobilelor a scăzut.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea . SRL.
În motivarea cererii de apel, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv de apel s-a reținut că s-a pronunțat o situație nelegală prin interpretarea trunchiată a materialului probator administrat în cauză.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că terenul a fost greșit încadrat ca și categorie de folosință la momentul analizării valorii sale de circulație, în faza exproprierii, terenul intrând în categoria terenurilor intravilan-construibil încă din anul 2005 și deci, nu putea fi reținut ca teren agricol din extravilan, cum l-a categorisit comisia.
S-a arătat că acest aspect a fost exprimat și cu ocazia întocmirii procesului-verbal nr. 103 din 09.04.2009 al Comisiei de expropriere.
Apelanta arată că instanța în loc să se bazeze pe aceste probe s-a bazat pe o prezumție simplă, potrivit cu care ar fi de notorietate scăderea pieței imobiliare, aspect care întărește susținerea de apreciere trunchiată a probatoriului și lezând astfel dreptul la un proces echitabil și efectiv, drept recunoscut de art. 13 CEDO.
Sub un al doilea aspect, s-a arătat că instanța nu a analizat faptul că, prin contractul de credit ipotecar a avut loc o refinanțare din partea Băncii Austria și nici faptul că există mențiunea ipotecii în cartea funciară, iar Bank Austria nu și-a mutat ipoteca pe diferența de teren rămasă în proprietatea societății.
Se arată de apelantă că este fără susținere faptică considerentul instanței potrivit cu care nu s-ar fi creat vreun prejudiciu de vreme ce terenul a beneficiat de o evaluare corectă, că momentul acordării creditului este cu mult peste evaluarea stabilită de expropriator și se reflectă prin contractul de credit ipotecar.
Sub un al treilea aspect s-a susținut că nelegal nu s-a dat relevanță juridică certificatelor de urbanism nr. 43 și 44 din 22.04.2005, obținute la momentul achiziționării terenului în vederea ridicării unui complex rezidențial și comercial, s-a apreciat superficial că terenul nu avea utilitate.
Printr-un al doilea motiv de apel s-a susținut că raportul întocmit în faza procesuală a respectat criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că despăgubirea trebuie să cuprindă atât din valoarea reală a terenului expropriat cât și din valoarea prejudiciului, că imobilele avute în vedere de experți au caracteristici similare cu cel expropriat și sunt amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială.
S-a mai arătat că stabilirea despăgubirilor s-a făcut prin metoda comparării directe a ofertelor de vânzare ale unor terenuri comparabile situate în perimetrul comunei Ștefăneștii de Jos, iar la prețul stabilit s-a aplicat un coeficient de corecție de 10% și deci, corect s-a stabilit un preț de 55 euro/mp.
Printr-un al treilea motiv de apel s-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța în mod greșit s-a substituit comisiei de experți și voinței părților, atunci când s-a pus problema prejudiciului, respingând sumele identificate cu titlu de prejudiciu, pe considerentul că restul de teren nu ar fi lipsit de drum de acces, apreciere care este eronată, deoarece, pe de o parte, nu s-au făcut obiecțiuni cu privire la modul de calcul al prejudiciului, iar pe de altă parte, a minimalizat efectele prejudiciului.
Se mai arată de apelantă că în mod corect s-a reținut de experți că pentru terenul de 16.466 mp nu există trasată o cale de acces ceea ce implică demersuri pentru stabilirea unei asemenea căi de acces, trebuind a fi modificate PUG și PUZ, căci implică cheltuieli de proiectare și consultanță.
Sub un al doilea aspect s-a arătat că este eronată reținerea instanței potrivit cu care, prin strămutarea ipotecii s-ar înlătura prejudiciul creat.
Apelanta arată că prin terenul expropriat alături de alte terenuri s-a garantat un împrumut de 12.700.000 euro, valoarea despăgubirilor fiind foarte mică, fapt ce determină ca diferența să fie suportată de apelantă.
Sub un al treilea aspect s-a arătat că stabilirea despăgubirilor s-a făcut în raport de terenuri similare, respectiv intravilan construcții, iar valorile unor terenuri comparabile la momentul anului 2010 nu reprezintă un criteriu care să nu justifice valoarea stabilită de către experți prin metoda comparabilă și reținerea unei simple prezumții.
Printr-un al patrulea motiv de apel, referitor la prejudiciu, s-a reținut că prețul este real, deoarece terenul, la momentul exproprierii, era ipotecat alături de alte bunuri și garanta un împrumut.
Nu au fost stabilite/trasate căile de acces la suprafața de teren rămasă în proprietate.
A scăzut valoarea de circulație a terenului rămas în proprietate și ca urmare, a imposibilității utilizării lui.
În apel s-au depus extrase de carte funciară din CF nr._; CF_, hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 104/23.04.2009 și proces-verbal nr. 104/09.09.2009, hotărârea nr. 102/13.04.2009 și procesul-verbal nr. 102/09.04.2009, hotărârea nr. 91/23.04.2009 și procesul-verbal nr. 91/09.04.2009, hotărârea nr. 90/23.04.2009 și procesul-verbal nr. 90/09.04.2009 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 – Județul I. – Consiliul Local Ștefăneștii de Jos, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel, astfel cum a fost dezvoltat, din examinarea probelor administrate rezultă că, într-adevăr, categoria de folosință a imobilului expropriat a fost intravilan construibil, dovadă fiind ordinele privind scoaterea terenului din circuitul agricol aflate la filele 97-102 dosar nr._ al Tribunalului București.
Acest aspect nu este însă, de natură a schimba sentința de fond prin omologarea raportului de expertiză efectuat în faza judiciară, atâta timp cât acest raport întocmit de experții C. A. A., A. N. și M. V., nu a respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în sensul că stabilirea despăgubirilor nu s-a făcut în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobile de același fel.
Astfel, din expertiză rezultă că s-a avut în vedere prețuri din anunțuri aflate pe site-ul „imobiliare.ro”.
Referitor la cel de-al doilea aspect a motivului, respectiv că nu s-a avut în vedere existența menținerii ipotecii pe teren, că Bank Austria nu și-a mutat ipoteca pe diferența de teren și că terenul a beneficiat de o evaluare corectă la momentul acordării creditului.
Și sub acest aspect critica este nefondată, instanța de fond arătând că ipoteca se strămută de drept potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr. 33/1994 asupra despăgubirilor, iar pretinsa evaluare la acordarea creditului nu poate înlocui întocmirea unei expertize în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Referitor la cel de-al treilea aspect al motivului, respectiv că nu s-ar fi dat relevanță certificatelor de urbanism nr. 43 și 44 din 22.04.2005 și că s-ar fi apreciat superficial că terenul nu avea utilități:
Critica este lipsită de relevanță sub aspectul stabilirii despăgubirilor. Faptul că s-au obținut niște certificate de urbanism dovedește, cel mult, o intenție de a construi. Atâta timp însă, cât intenția nu s-a materializat în construcția ce se urmărea a fi realizată, nu se poate spune că existența unor certificate cu acest scop ar fi condus la creșterea valorii terenului expropriat. În ce privește pretinsele utilități ale terenului nu există nici o probă care să susțină afirmația apelanților în sensul că ar fi adus îmbunătățiri la teren prin realizarea de utilități.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, astfel cum a fost dezvoltat, critica este nefondată pentru că corect instanța de fond a reținut că expertiza întocmită în faza procesuală nu a respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, chiar dacă ofertele de la site-ul „imobiliare.ro” a privit terenuri din aceeași unitate administrativă și caracteristici similare. Cât timp nu s-a avut în vedere vânzarea la un preț obișnuit, corect a fost înlăturată expertiza.
În ce privește pretinsul prejudiciu, din însuși expertiza înlăturată de instanță rezultă că este vorba de un pretins prejudiciu viitor și nu actual, astfel că și sub acest aspect critica nu poate fi primită.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, astfel cum a fost dezvoltat, critica este nefondată.
Astfel, o expertiză întocmită în cauză reprezintă o probă în dosar care este supusă aprecierii de către instanțele de judecată. Faptul că instanța a înlăturat proba cu expertiză s-a bazat pe aplicarea legii.
Opiniile exprimate de experți, care sunt tehnice, nu înlătură dreptul instanței de a aplica legea și deci, nu se poate susține afirmația apelantei potrivit cu care instanța s-ar fi substituit comisiei de experți și voinței părților, la stabilirea prejudiciului.
De asemenea, faptul că nu s-ar fi făcut obiecțiuni pe unele aspecte din expertiză, nu înlătură atribuțiile instanței de judecată și de a examina probatoriul administrat și de a decide în temeiul legii, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 1 și 26 de către instanța de fond.
Așa cum s-a mai arătat, prejudiciul pretins trebuie să fie actual și nu viitor. Faptul că urmează a se face anumite demersuri pentru modificarea PUG și PUZ nu reprezintă un prejudiciu actual.
Și critica privind valoarea mică a despăgubirilor dată de credit, nu poate fi primită, de vreme ce despăgubirile s-au stabilit conform dispozițiilor legii.
Referitor la ultimul aspect al motivului se constată că în expertiză nu au fost respectate în totalitate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind stabilirea despăgubirilor în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel.
Referitor la al patrulea motiv de apel, care este și ultimul, astfel cum a fost dezvoltat, este nefondat, așa cum s-a mai reținut, chiar din expertiza întocmită în timpul procesului, rezultă că este vorba de un pretins prejudiciu viitor, motiv pentru care nu se poate reține că există daune actuale prin expropriere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă . SRL, cu sediul în București, .. 89-97, Corp A, . și la sediul ales la SCA Pachiu & Asociații în București, .. 4-8, ., împotriva sentinței civile nr. 1112/03.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.04.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. F. M. A.
GREFIER,
F. J.
Red. PF
Tehnored. PS 6 ex.
29.05.2012
Jud. fond: D. G. N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2064/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 979/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
