Grăniţuire. Decizia nr. 974/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 974/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.974
Ședința publică de la 10.06.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuientul B. I., împotriva deciziei civile nr.1816 din data de 11.11.2013, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._ (749/2013), în contradictoriu cu intimații – pârâți V. G., P. N., P. A. și N. M..
Obiectul pricinii – revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul B. I., personal și asistat de avocat I. – M. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de Baroul București (fila 4) și avocat R. N., în calitate de reprezentant al recurenților – pârâți V. G. și P. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (pe care o depune), lipsind intimații – pârâți P. N. și N. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea părților:
Revizuientul prezintă CI . nr._ – CNP_;
Intimata V. G. prezintă CI . nr._ – CNP_.
Intimații – pârâți, prin apărător, având cuvântul, invocă excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, având în vedere că termenul de formulare se calculează de la data pronunțării hotărârii atacate și nu de la data comunicării acesteia, întrucât este atacat un recurs în care a fost evocat fondul cauzei.
Revizuientul B. I., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, susținând că în recurs a fost evocat fondul și nu în calea de atac a apelului; consideră că termenul de introducere a cererii de revizuire, în speță, este de 1 an, situație similară contestațiilor în anulare.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru cauze cu Minori și de Familie, în raport de materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților, această chestiune a fost pe deplin dovedită.
Mai solicită a se constata că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind revendicarea terenului în suprafață de 31,16 mp., suprafață fiind identificată în baza raportului de expertiză întocmit în cauză.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1.000 lei, potrivit chitanței nr. 30 din data de 21.03.2014, pe care o depune.
Intimații – pârâți V. G. și P. A., prin apărător, având cuvântul și pe fond, solicită respingerea cererii de revizuire.
În raport de obiectul cauzei grănițuire, instanța trebuia să se pronunțe doar cu privire la restabilirea hotarului dintre cele două proprietăți și nu și asupra existenței dreptului de proprietate.
În opinia sa, nu există motiv de revizuire, critica invocată de revizuient nu se regăsește în motivele expres prevăzute de Codul de procedură civilă.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1.600 lei, potrivit chitanței nr. 8 din data de 30.0._, pe care o depune.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8580/08.06.2011, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată de B. I. împotriva pârâților P. N., P. A. și N. I., astfel cum a fost modificată și completată, a stabilit limite de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului și al pârâților corespunzător variantei 2 din raportul de expertiză, prin punctele A-B-C-D-E-F, a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 31,16 mp și a obligat pârâții la 3.420 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.1098/05.12.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelanții-pârâți P. N., P. A. și N. I., prin moștenitori P. A. și N. M., împotriva sentinței civile nr.8580/08.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., ca nefondat și a obligat apelanții-pârâți la plata către intimatul reclamant a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții P. A. și P. N., decedat la 12.01.2013 și succedat în drepturile procesuale de fiica sa V. G., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art.969 Cod civil, respectiv ale art.584 Cod civil, deoarece limita de hotar a fost stabilită de părți prin contractul de vânzare – cumpărare, limită cu care reclamantul a fost de acord.
Prin decizia civilă nr.1816/11.11.2013, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul formulat de recurenții-pârâți P. A. și V. G., împotriva deciziei civile nr.1098/05.12.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I. și intimatul-pârât N. M., a modificat în parte, decizia recurată, a admis apelul formulat de apelanții – pârâți, a schimbat în tot sentința apelată nr.8580/08.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, a compensat cheltuielile de judecată la fond și apel, a menținut celelalte dispoziții – pe excepția lipsei calității procesuale pasive din decizia recurată și a obligat intimații la plata către recurenți a sumei de 2.085,33 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat și în baza art.312 Cod de procedură civilă l-a admis, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a prevederilor art.584 Cod civil, care a reprezentat temeiul de drept al cererii introductive de instanță.
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C.civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probelor cu expertize judiciare și cercetarea la fața locului (specifice grănițuirii).
Instanța soluționează cauza în funcție de date concludente care pot ușura operațiunea de identificare și reconstituire a hotarului real.
În fața instanței fondului a fost administrată proba cu expertiză, concluziile expertului aflându-se la filele 123-125 din dosarul de fond.
La data efectuării expertizei a fost prezent doar reclamantul, din fila 122 a dosarului rezultând că doar acesta a furnizat date privind modalitatea de dobândire a terenului și a construcțiilor proprietatea sa.
În contractul încheiat între părți aflat la fila 6 din dosarul de fond a fost stipulată convenția ca părțile să nu demoleze peretele despărțitor și comun construcțiilor lor „situat pe hotarul dintre proprietăți”.
Din cuprinsul contractului rezultă că au fost anexate convenției părților schița construcțiilor și schița de plan cadastral.
Expertul a precizat că, deși în act este menționată o suprafață totală de 384 mp, suprafața totală măsurată a terenului este de 359,68 mp.
În cazul unei acțiuni în grănițuire dispusă prin hotărâre judecătorească, instanța trebuie să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosință utilă a proprietăților.
În prezenta cauză, Curtea a constatat că pentru acțiunea în grănițuire suprafețele de teren stipulate în actele ce reprezintă titlurile de proprietate ale părților nu sunt criterii determinante în stabilirea liniei de hotar. Determinante sunt semnele exterioare, elemente în funcție de care se determină amplasamentul hotarului, hotar stabilit prin convenția părților în anul 1999, la momentul încheierii contractului autentic de vânzare – cumpărare. Nu este de neglijat că expertul a constatat, în urma măsurătorilor efectuate, suprafețe de teren în minus față de cele înscrise în cartea funciară cu privire la întreaga suprafață de teren ce a fost obiect al sentinței civile nr._/1994, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, ce a reprezentat titlul de proprietate al autorilor recurenților.
Reclamantul nu a făcut dovada că neconcordanța dintre suprafața de teren din acte și cea reală a celor două terenuri învecinate se datorează modificării laturilor efectuate de recurenți sau din ocuparea fără drept a suprafeței de teren revendicate de către aceștia.
Instanțele au încălcat prevederile art.969 Cod civil, ignorând convenția părților prin care și-au asumat limitele celor două proprietăți învecinate.
Față de aceste considerente, Curtea a admis recursul, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, menținând modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive de către instanța de apel.
În temeiul art.276 Cod de procedură civilă, Curtea a compensat cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor de fond și apel.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, Curtea a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv taxa de timbru – fila 34 din dosarul de recurs și onorariu de avocat – fila 58 din dosarul de recurs.
Împotriva deciziei civile nr.1816/11.11.2013 a formulat cerere de revizuire în temeiul art.322 pct.2 Cod de procedură civilă, reclamantul B. I..
Solicită în baza dispozițiilor art.327 (1) Cod de procedură civilă, încuviințarea cererii de revizuire, pe cale de consecință, schimbarea deciziei instanței de recurs și respectarea sentințelor pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel care corespund adevărului.
În drept, a precizat că pe lângă stabilirea graniței dintre părți potrivit voinței rezultate din contractul autentic de vânzare – cumpărare imobiliară, a solicitat și revendicarea suprafeței de aproximativ 31 mp situați în continuarea locuinței revizuientului, pentru care a timbrat, însă instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestei revendicări imobiliară, revizuientului oferindu-i-se mai puțin decât acesta a cerut și părților adverse mai mult decât i-au înstrăinat revizuientului prin act autentic de vânzare – cumpărare imobiliară.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, revizuientul solicită restituirea cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat pentru promovarea și susținerea prezentei cauze civile.
A procedat în continuare, la expunerea raporturilor litigioase dintre părți.
La dosar, s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.
La termenul de judecată din data de 10.06.2014, s-a pus în discuția părților, excepția tardivității cererii de revizuire, întemeiate pe art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția de procedură, peremptorie și absolută, a tardivității declarării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct.2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 324 Cod Procedură Civilă, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri”.
Sancțiunea neformulării cererii de revizuire în termenul legal evocat, nu poate fi decât aceea prevăzută de dispozițiile art. 103 Cod de procedură civilă: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, adică decăderea.
Așadar, deoarece acest termen este un termen procesual, depășirea sa va atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de revizuire pentru aceste motive, concretizată prin respingerea revizuirii astfel promovate, ca fiind tardivă.
i. Potrivit probelor administrate în cauză, rezultă în referire la cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod Procedură Civilă, că decizia contestată a fost pronunțată în recurs, la data de 11.11.2013, fiind redactată la 04.12.2013.
ii. Aplicând termenul stipulat în art. 324 Cod Procedură Civilă, anterior menționat, de o lună (în referire la cazul de revizuire secund), la data de început a curgerii sale, stabilită la punctele i, Curtea constată că el se împlinise deja, la data sesizării instanței de judecată cu prezenta cerere de revizuire (04.04.2014).
Astfel, întrucât revizuirea prezentă a fost promovată la data de 04.04.2014, rezultă că termenul de 1 lună calculat de la data de 11.11.2013, fie chiar și de la data redactării, 04.12.2013, a fost depășit, el împlinindu-se la data de 11.12.2013 și cel mult 11.01.2014, astfel încât excepția invocată de tardivitate, este întemeiată în referire la motivul de revizuire invocat, urmând a fi admisă.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.323 și 324 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocate, va respinge ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Dată fiind culpa procesuală a revizuientului în declanșarea și desfășurarea prezentei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe aceasta la plata de cheltuieli de judecată către intimatele P. A. și V. G., în solidar, în sumă de 1.600 lei, reprezentând onorariu avocat ales, conform chitanței de la fila 18 dosar prezent, respingând cererea revizuientului în același sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul – reclamant B. I., împotriva deciziei civile nr.1816/11.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimata – pârâtă V. G., P. N., P. A. și N. M., ca tardiv formulată.
Respinge cererea revizuientului privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Obligă revizuientul să plătească intimatelor P. A. și V. G., în solidar, suma de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
2 ex./26.06.2014
C.-S.3 – D.A.; F.P.; C.M.T.
TB-S.4 – C.Segărcianu; E.R.
Jud.S.3 – B.I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 993/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 427/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
