Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 425/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.425 A
Ședința publică de la 14.10.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. H.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelantul – reclamant S. (V.) P. – D., împotriva sentinței civile nr.1859 din 06.11.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți PREȘEDENȚIA R. prin B. T., P. S. 5 prin V. M. – D., G. R., P. R., S. R., DIRECȚIA ASISTENȚEI SOCIALE S. 5, M. MUNICII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE.
Obiectul pricinii – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând lipsa părților la acest moment, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă apelantul – reclamant S. (V.) P. – D., personal, lipsind reprezentanții intimaților – pârâți PREȘEDENȚIA R. prin B. T., P. S. 5 prin V. M. – D., G. R., P. R., S. R., DIRECȚIA ASISTENȚEI SOCIALE S. 5, M. MUNICII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea respinge excepția de netimbrare, invocată pe calea întâmpinării, având în vedere că, prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 07.10.2014, apelantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Față de excepția lipsei de obiect a cererii de apel, raportat la împrejurarea că apelantul nu a indicat concret motivele de netemeinice și nelegalitate ale hotărârii pronunțate de tribunal, acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Apelantul – reclamant, personal, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției lipsei de obiect.
Mai învederează că este nemulțumit de afirmațiile intimatului S. R. prin întâmpinarea formulată, în sensul că i-a fost acordat ajutor social insuficient. Precizează că nu a primit nici un fel de ajutor social.
Curtea, în urma deliberării, unește cu fondul excepția lipsei de obiect.
La interpelarea instanței, apelantul – reclamant, personal, având cuvântul, învederează că formulat cerere de ajutor social în anii 2010 - 2011, fiind întocmit și un dosar administrativ în acest sens, dar nu a primit de la autorități nici un răspuns, și la fața locului nu au fost prezenți reprezentanții autorităților locale pentru efectuarea unei anchete sociale. În ceea ce privește atribuirea unei locuințe sociale, arată că nu a formulat o astfel de solicitare datorită birocrației.
În continuare, susține că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul – reclamant, S. (V.) P. – D., personal, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, expunând nemulțumirea sa față de nesoluționarea petițiilor sale adresate autorităților, întrucât se află în stare de nevoie, neavând loc de muncă și un domiciliu (nu deține spațiu de locuit – domiciliază pe străzi) având în vedere și lipsa reprezentanților autorităților intimate în fața instanței, cât și față de birocrația existentă în România, motiv pentru care va solicita ajutor organelor competente din afara țării.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 775/2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus declinarea competenței soluționării cererii formulate de către reclamantul V. P. D. în favoarea Tribunalului București.
Prin cererea dedusă judecății – înregistrată inițial la Judecătoria sector 5 București, sub nr._ -, astfel cum a fost precizată succesiv la data de 11.09.2012 și 23.10.2012, reclamantul a arătat că este alungat de soție, pe străzi, de 3 ani; că a rămas fără loc de muncă în urma restructurărilor intervenite, dar și fără ajutor social; că nu a mai putut să-și găsească un loc de muncă; că i s-a acordat ajutor social, dar insuficient; că a făcut memorii, cerând o locuință socială și un loc de muncă, dar nu s-au găsit soluții, în timp ce alții se bucură de privilegii (patronii angajează pensionari, se acordă ajutor social unde nu se merită). D. urmare, reclamantul dorește să beneficieze de o locuință socială, de un loc de muncă pe o perioadă nedeterminată, și 500.000 euro pentru proasta guvernare care a determinat pierderea locului de muncă, distrugerea familiei, și l-a expus la batjocură.
Pe rolul Tribunalului București secția a V-a civilă, cererea a fost înregistrată sub nr._ / 04.04.2013.
La înregistrarea cererii, s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunile privind obligația de precizare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv, a indicării obiectului, în sensul de a se arăta în concret pretenția în raport de fiecare pârât în parte, și de a indica ce reprezintă suma de 500.000 euro, sub sancțiunea prevăzută de art. 133 alin. 1 din C.pr.civ.
La termenul de judecată de la data de 06.11.2013, reclamantul prezent personal a fost interpelat de tribunal în sensul complinirii lipsurilor menționate, acesta arătând că nu se poate conforma, deoarece nu are asupra sa aceste precizări.
Din oficiu, Tribunalul a pus în discuție anularea cererii față de disp. art. 133 alin. 1 din C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 1859/06.11.2013, a fost anulată cererea de chemare în judecată astfel formulată de reclamantul V. P. D..
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Potrivit dispozițiilor art. 112 al. 1 C.pr.civ., reclamantul are obligația de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată obiectul acesteia și valoarea lui după propria prețuire.
Obiectul cererii reprezintă pretenția concretă a reclamantului, iar acesta trebuie să îndeplinească anumite conditii, respectiv: să fie licit, adică să nu contravină legii, să fie posibil, adică reclamantul să nu solicite instanței obligarea pârâtului la ceva ce nu s-ar putea realiza, precum și să fie determinat sau determinabil, adică să indice pretenția concretă, deoarece printr-o cerere de chemare în judecată nu se rezolvă o problemă litigioasă de principiu.
Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată prezintă interes sub aspectul determinării competenței materiale a instanței de judecată și a cuantumului taxelor de timbru datorate. În cazul în care cererea are ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, neindicarea cuantumului acestei sume face ca obiectul cererii să nu fie determinat. Din dispozițiile art. 112-114 C.pr.civ. rezultă că cererea de chemare în judecată este actul de investire a instanței.
Pentru acest motiv, în doctrină și în jurisprudență s-a statuat că momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al sesizării instanței. Sub aspect juridic lipsa acestei condiții pe care trebuie să o îndeplinească obiectul cererii de chemare în judecată are aceeași semnificație cu lipsa obiectului cererii.
În speță, reclamantul nu a indicat obiectul cererii de chemare în judecată, ci s-a rezumat la a adresa o solicitare generală tribunalului, expunând situația sa, atât familială, cât și locativă, de tragere la răspundere a persoanelor care, în opinia sa, se fac vinovate de situația în care se află.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 129 alin. 4 din Cod pr. civ., potrivit cărora, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În cauză, prin rezoluția dată la înregistrarea cererii de chemare în judecată, dar și în ședința publică de la data de 06.11.2013, s-a încercat lămurirea aspectelor anterior menționate, reclamantul nefiind în măsură să le ofere.
Potrivit dispozițiilor art. 133 C.pr.civ., lipsa obiectului cererii atrage nulitatea acesteia, astfel că prin refuzul reclamantului de a-și îndeplini obligația legală menționată au fost încălcate dispozițiile art. 133 C.pr.civ.
În considerarea celor expuse, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. P., pentru lipsa obiectului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului se arată în esență că:
Problema apelantului este expusă pe larg în dosarele Tribunalului București și ale Judecătoriei sector 5.
Arată că a rămas fără loc de muncă, urmare a restructurării, și nu a reușit să se mai angajeze. Ulterior, soția l-a izgonit în stradă, motivat de faptul că nu găsea un loc de muncă, și de 4 ani nu are locuință.
Consideră apelantul că statul și instituțiile competente trebuie să aprecieze cu privire la normalitatea situației în care se află, precizând că instanța poate verifica situația sa în dosarul de divorț.
Mai precizează apelantul că a solicitat „daune și restanțele dreptului” său după legea „aia – care e”, și solicită în continuare 500.000 euro plus TVA, sau impozit – cum consideră legea pentru: faptul că 4 ani nu a primit ajutor social; discriminarea din partea instituțiilor statului; pierderea locului de muncă și lipsa interesului oricărei comisii de a verifica situația apelantului după această pierdere. Se solicită „să se împartă pedeapsa în funcție de atribuțiile fiecărui pârât în parte”, și tot astfel că fie împărțită și suma de 500.000 euro solicitată.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se arată că apelantul reclamant nu a indicat concret obiectul cererii de chemare în judecată, ci s-a rezumat la a se adresa instanței expunând situația sa personală, și solicitând tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de situația în care se afla.
Potrivit art. 112 din C.pr.civ., reclamantul avea obligația de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, și valoarea acestuia – după prețuirea lui. Deși instanța i-a solicitat lămurirea aspectelor referitoare la obiectul cererii deduse judecății, reclamantul nu a fost în măsură să facă precizări în acest sens.
Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 5 București solicită – prin întâmpinarea formulată – anularea cererii de apel, ca netimbrată. În subsidiar, solicită respingerea aceleași cereri, ca neîntemeiată, precizând că ajutorul social pretins de apelantul reclamant se acordă la cerere, în condițiile stabilite prin art. 9 și 10 din Legea 416/2001, iar apelantul nu a probat faptul că formulat o astfel de cerere.
În ce privește solicitarea de acordare a unui loc de muncă, arată că nu intră în sfera atribuțiilor acestei intimate o atare atribuție.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul S. R., se solicită anularea cererii apelantului, ca fiind lipsită de obiect.
Precizează intimatul că instanța de fond a încercat să lămurească cererea reclamantului, însă acesta din urmă nu a fost în măsură să justifice o pretenție concretă.
Nici în cererea de apel nu au fost indicate hotărârea apelată, pretenția concretă, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, probele invocate în susținerea acestei căi de atac.
Pentru aceste motive se solicită menținerea sentinței apelate.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2014, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de apelant, dispunându-se scutirea acestuia de obligația de plată a taxelor judiciare stabilite în sarcina sa pentru judecata apelului.
La data de 12.08.2014, apelantul a depus cererea prin care a solicitat să se ia act de schimbarea numelui său din V. în S., schimbare intervenită conform sentinței civile nr. 8452/2012.
În ședința publică din data de 14.10.2014, Curtea a pus în discuție excepția de netimbrare a căii de atac, și a procedat la soluționarea acestei excepții în sensul respingerii ei.
Analizând cu precădere excepția lipsei obiectului apelului – invocată de apelantul S. R. -, potrivit exigențelor stabilite prin art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 479 alin. 1 din C.pr.civ. „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”.
În speță, cererea prin care apelantul a exercitat calea de atac a apelului cuprinde mențiunea referitoare la numărul dosarului în care a fost pronunțată hotărârea pe care a înțeles să o atace în acest mod.
Chiar dacă nu este expres indicat numărul hotărârii apelate, mențiunile referitoare la numărul dosarului în care aceasta a fost pronunțată sunt de natură a permite instanței de control judiciar să identifice actul jurisdicțional vizat de demersul apelantului, și să procedeze la verificarea lui în limitele stabilite prin norma juridică enunțată în precedent.
Curtea apreciază că, în condițiile în care există elementele menționate ale cererii de apel, și acestea sunt suficiente pentru determinarea hotărârii vizate de criticile apelantului, ar constitui un formalism excesiv constatarea în sensul lipsi obiectului cererii de apel.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată caracterul nefondat al excepției lipsei obiectului apelului, urmând a dispune respingerea ca atare a acestei excepții.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 479 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin soluția dată de prima instanță – de anulare a cererii de chemare în judecată, ca lipsită de obiect – a fost aplicată apelantului reclamant o sancțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor procedurale care îi icumbau în calitate de inițiator al demersului judiciar pe care l-a întreprins prin sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 129 alin. 1 C.pr.civ. „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.
Pe de altă parte, principiul general de drept al disponibilității – care își găsește expresie în prevederile art. 129 alin. ultim din C.pr.civ. – stabilește regula potrivit căreia instanța este ținută a se pronunța numai asupra cererilor concret formulate în procesul dedus judecății.
În condițiile în care prima instanță a constatat caracterul inform al cererii de chemare în judecată, dat de faptul că cererea cu a cărei soluționare a fost investită de către reclamantul apelant nu conținea pretenții concrete îndreptate împotriva pârâților chemați în judecată, și a adus la cunoștința reclamantului necesitatea formulării unor precizări atât în sensul indicării pretențiilor pe care acesta înțelege să le formuleze în raport de fiecare pârât, precum și în sensul de a indica ce reprezintă suma de 500.000 euro solicitată prin acțiune, potrivit art. 129 alin. 1 C.pr.civ., reclamantului îi revenea obligația de a complini lipsurile cererii sale prin depunerea precizărilor astfel solicitate de instanță.
În absența acestor precizări, principiul disponibilității menționat anterior nu își putea găsi aplicare, instanța fiind în imposibilitate de a identifica pretențiile asupra cărora este chemată să se pronunțe.
Relativ la aspectele expuse în motivarea cererii de apel, Curtea constată că acestea nu se referă la soluția concret pronunțată de prima instanță, ci constituie o reiterare a opiniilor expuse în cererea de chemare în judecată, și în precizările ulterior aduse acestei cereri.
Cum instanța de apel este chemată – conform prevederilor art. 295 C.pr.civ. – să realizeze controlul judiciar al hotărârii atacate, iar nu să se substituie primei instanțe, spre a suplini judecata pe care aceasta din urmă ar fi putut să o facă în măsura în care ar fi fost sesizată cu o cerere care să satisfacă cerințele de formă impuse de art. 112 din C.pr.civ., urmează a se constata că susținerile formulate în conținutul cererii de apel nu au valențele unor critici aduse sentinței apelate, astfel că ele nu pot constitui obiectul unei analize din partea acestei instanțe de control judiciar.
Această situație echivalează cu nemotivarea apelului, astfel că devin incidente prevederile art. 292 alin. 2 din C.pr.civ. care impun instanței de control judiciar să soluționeze apelul pe baza cererilor și apărărilor formulate în fața primei instanțe.
Respectând limitele stabilite prin această din urmă reglementare procedurală, și ținând seama de considerentele expuse în precedent, Curtea apreciază că instanța de fond a procedat în mod judicios la aplicarea sancțiunii nulității cererii de chemare în judecată care nu îi permitea să determine pretențiile formulate de reclamantul apelant, respectiv dreptul subiectiv (concret) pretins vătămat, și obligațiile corelative (concrete) pretins încălcate de pârâții acționați în judecată, spre a se pronunța în privința acestora cu respectarea exigențelor impuse de art. 129 alin. ultim din C.pr.civ.
Față de concluziile reținute și de dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al apelului declarat de apelantul reclamant S. (fost V.) P. D. împotriva sentinței civile nr. 1859/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei obiectului apelului.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant S. (V.) P. D., domiciliat în București, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.1859/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți PREȘEDINȚIA R. PRIN B. T., cu sediul în București, .-3, sector 6, P. SECTORULUI 5 PRIN V. M. D., cu sediul în București, ..29-31, sector 5, M. M. prin M. C., cu sediul în București, . nr.2-4, sector 1, G. R., cu sediul în București, Piața V. nr.1, sector 1, P. R., cu sediul în București, Calea 13 Septembrie nr.1-3, sector 5, DIRECȚIA ASISTENȚEI SOCIALE S. 5, cu sediul în București, ..29-31, sector 5 și S. R., cu sediul în București, Calea 13 Septembrie nr.1-3, sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. H. G. S.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehnored.B.I.
10 ex/
---------------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – M.S.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 424/2014. Curtea... | Cereri. Decizia nr. 1492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
