Cereri. Decizia nr. 1492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1492/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1492/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1492 R
Ședința publică de la 14.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
……………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți D. S., D. P. și D. C., împotriva deciziei civile nr. 911A/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât ., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți D. S., D. P. și D. C. reprezentați de avocat V. Alberto, cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât . reprezentată de avocat C. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenților reclamanți D. S., D. P. și D. C., la solicitarea instanței, precizează că au criticat soluția cu privire la revendicare și nu cu privire la grănițuire.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți D. S., D. P. și D. C. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate, având în vedere că procedura exproprierii a fost lipsă de efecte, în sensul în care decretul invocat de intimat ca just titlu nu putea produce aceste efecte, având în vedere jurisprudența Î.C.C.J. Arată că în anexa la decret, persoana care figurează ca expropriată este D. Ș., care nu numai că nu a fost proprietar, nu a fost nici posesor al terenului.
Din comparația titlurilor, instanța de apel ar fi trebuit să rețină în realitate că titlul lor este preferabil, pentru că provine la adevărații proprietari, în timp ce titlul intimaților nu este preferabil, având în vedere că Decretul din 1972 nu și-a produs efectele. Precizează că nu solicită anularea titlului părții adverse, ci solicită a se constata că nu este eficace și că nu produce efecte juridice între părți.
Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului pârât . solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Criticile recurenților vizează în principiu Decretul de expropriere nr. 512/1971, în sensul că acesta nu și-ar fi produs efectele juridice. Arată că acest decret și-a produs efectele juridice, exproprierea a fost efectuată, iar terenul a fost trecut în proprietatea statului.
Să se observe că această chestiune, legată de decretul de expropriere și de faptul că a produs sau nu efecte juridice, nu a fost ridicată în fața instanței de fond, ci au apărut aceste chestiuni pentru prima oară în fața instanței de apel, când s-a pus în discuție valabilitatea titlului de expropriere.
Din punctul lor de vedere Decretul de expropriere nr. 512/1971 și-a produs efectele și consideră că aceste cereri nu sunt admisibile. O acțiune în revendicare presupune o cerere pe care o are la îndemână proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar. Solicită a se observa că nu poate fi admisibilă o astfel de cerere, deoarece recurenții nu sunt proprietarii acelei suprafețe de teren. La momentul anului 1994, când s-a încheiat actul de vânzare cumpărare recurenții nu mai erau proprietari.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.09.2008, reclamanții D. M. și D. P., în contradictoriu cu parata ., au solicitat granițuirea proprietaților lor învecinate prin stabilirea liniei de hotar.
La data de 19.12.2008, reclamanții si-au precizat acțiunea în sensul ca obiectul sau este format din doua capete: o acțiune în garnituire avand ca scop stabilirea liniei de hotar și o acțiune în revendicare cu privire la suprafața de 80 mp acaparata de parata, situata de–a lungul laturii de vest a proprietații lor, respectiv pe latura de est a proprietății paratei, motivand ca titlul lor de proprietate este preferabil celui al paratei, fiind anterior acesteia și mai bine conturat.
La data de 17.04.2009, reclamanții au precizat în scris ca cei 80 mp au fost ocupați în 1972-1975 și ca în prezent se afla în posesia paratei.
La data de 04.11.2010, reclamanții au precizat în scris ca inteleg sa revendice suprafața de 92 mp, aratând ca aceștia au fost ocupați o parte în anii 1972-1975, iar în urma cu 4 ani, inca o parte din teren.
Intrucat reclamantul D. M. a decedat la 01.07.2010, calitatea procesual pasiva a fost transmisa mostenitorilor sai D. P., D. C. și D. S..
Prin sentința civilă nr. 5618/21.04.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de D. P., Dimitrof S. și Dimitrof C., în contradictoriu cu parata ., astfel cum a fost precizata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/21.06.1994 de notariatul de stat al Sectorului 3 București, reclamanții D. M. și D. P. au dobândit de la numitul C. R., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 1391 mp situat în ..26 A, sector 3, București. Terenul fusese dobandit de C. R. prin actul de vanzare cumpărare autentificat sub numar_ la data de 14.10.1939 de Tribunalul I. Secția Notariat.
Deși reclamanții au dobandit proprietatea asupra terenului în anul 1994, aceștia l-au stapanit în fapt din anul 1969 în baza inscrisului sub semnătura privata intitululat „ act de vanzare” incheiat cu C. R., act care nefiind incheiat în forma autentica nu a avut efect traslativ de proprietate.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub număr 1563 din data de 21.07.1998 de BNP V. Baias ( filele 8,9), reclamanții i-au vandut numitei Hancu A., o parte din acest teren, respectiv suprafața de 280 mp, ramânand proprietari asupra restului de 1.111 mp.
Ulterior, prin sentința civila nr. 1462 din 19.02.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (filele 201-202), reclamanții au fost obligați să lase vecinei lor D. S., în deplina proprietate si posesie suprafața de teren de 28,13 mp ocupată abuziv stabilindu-se totodată linia de hotar intre cele doua proprietăți vecine. La executarea sentinței, părțile au convenit sa nu se demoloze gardul construit iar pentru suprafața de teren de 28,13 mp, ocupata abuziv, reclamantul DUMITRO M. a plătit o despăgubire de 3.400 lei astfel cum rezultă din Procesul verbal de punere în posesie încheiat de B. P. S. la data de 30.04.2004 ( fila 203).
Pârâta . este proprietara terenului vecin, în suprafața de 17.468 mp situat în București, Splaiul Unirii nr.311, sector 3 în baza contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 738/28.04.2006 de BNP Meltiade Riba ( fila 24-25 ) incheiat cu .. ., la randul sau a cumpărat de la . contractului de vanzare cumpărare autentificat sub numar 2633/07.11.2003 de BNP M. L. (filele 30 -34). . devenit proprietarul terenului în baza legii nr.15/1990 și HG nr.834/1991 fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1660 din 14.02.1995 de catre Ministerul Industriilor ( filele 35-37). Inițial terenul a avut adresa postala Splaiul Unirii nr. 305, sector 3. Dupa achiziționarea imobilului de catre ., aceasta a procedat la lotizarea terenului în doua parcele, conform actului de lotizare autentificat sub numar 1090/07.07.2006 de BNP Meltiade Riba . Ca urmare a lotizarii imobilului inițial, Primaria Municipiului prin certtificatul nr._/22.07.2008 a atribuit celor doua parcele alte numere poștale, respectiv pentru lotul nr.1, Splaiul Unirii nr.311 și pentru lotul nr.2, . F.
Din suplimentul la raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie întocmit de expert B. D. (filele 96-103) reiese ca terenul reclamanților se suprapune cu terenul paratei pe o suprafața de 92, 46 mp, delimitata de punctele 12-13-6-5 din anexa nr.4.
Aceasta suprafața de teren face obiectul prezentei acțiuni în revendicare formulate de reclamanți în contradictoriu cu parata .
Suplimentul la raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie întocmit de expert B. D. (filele 96-103) stabilește ca suprafața de teren de revendicata, de 92, 46 mp, se identifica fara dubiu cu suprafața de teren expropriata conform Decretului nr.512/31.12.1971, la care se face referire în comunicarea nr.4569 din 17 iunie 1972 (fila 132). In comunicarea adresata de Uzinele Textile 7 Noiembrie (Uzitex SA dupa privatizare) către reclamanți se precizează ca terenul are o suprafața de 80 mp si ca exproprierea s-a facut pe numele reclamanților întrucât s-a avut în vedere calitatea lor de posesori ai terenului.
Exproprierea a fost recunoscuta și de catre reclamanta D. P. prin interogatoriul administrat, fiind confirmata de relațiile comunicate de Direcția de Taxe și Impozite – Primăria Sectorului 3 București ( filele 106-108) și de catre Direcția Evidența Imobiliară și Cadastrală (filele 196 -197).
Instanța nu a putut reține susținerile reclamanților, referitoare la faptul ca diferența de teren de 92,46 mp a fost ocupata de catre parata și autorii sai în doua etape, 80 mp în anii 1972-1975 și restul de 12,46 mp în urma cu patru ani, cu ocazia construirii de catre parata a unui nou gard care delimitează proprietățile, întrucât aceste suțineri au fost formulate ulterior introducerii acțiunii, după întocmirea raportului de expertiza și după administrarea probatoriului, în condițiile în care reclamanții pana la acel moment, nu au făcut nicio referire la expropriere, deși o cunoșteau, împrejurare care denota rea credința. Mai mult decât atât, suplimentul la raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie întocmit de expert B. D. efectuat ulterior formulării acestor susțineri stabilește în mod cert ca terenul expropriat are în fapt 92,46 mp, iar nu 80 mp cat este consemnat în acte.
Prin urmare, instanța a constatat ca terenul ce face obiectul acțiunii în revendicare a intrat în proprietatea statului ca efect al Decretului 512/31.12.1971. Ulterior, în baza legii nr.15/1990 și HG nr.834/1991, în anul 1995, acesta a intrat în proprietatea privata a . intrainat catre . și apoi paratei. Desi reclamanții susțin ca au dobandit acest teren prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub număr_/21.06.1994 de Notariatul de stat al Sectorului 3 București ( fila 7), acest lucru nu era posibil intrucat în momentul incheierii contractului terenul era în proprietatea statului, iar nu al vânzătorului C. R.. In aceste condiții, apreciind ca titlul paratei este preferabil celui al reclamanților, instanța respinge ca neîntemeiata acțiunea în revendicare .
In ce privește capătul de cerere având ca obiect grănițuire, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în granițuire iși justifica acțiunea atat în cazul inexistenței unei delimitari intre proprietăți, cat și în situația în care astfel de semene există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecatorească și sunt contestate de părți.
In cazul de față, atat din raportul de expertiza cat și din declarațiile martorilor rezultă că cele doua proprietăți sunt bine delimitate cu semene distinct de hotar, marcate cu garduri de beton sau panouri din plasa de sarma. Astfel, în zona în care se invecineaza, imobilele sunt delimitate de un gard de beton, linia de hotar fiind indicata de suplimentul raportului de expertiza. Acest gard este poziționat pe vechiul amplasament aspect care rezulta din declarația martorei B. D., angajata a Uzinelelor Textile 7 Noiembrie și ulterior al . a precizat ca înca din anii 70, gardul nu era în linie dreaptă ci era curbat spre propreiatea reclamanților. Declarația acesteia se coroboreaza cu declarația martorului P. M., propus de reclamanți, care a afirmat la randul sau prin amplasarea gardului initial, s-a intrat în proprietatea reclamanților. Intrucat aceste declarații sunt în acord cu suplimentul raportului de expertiza, din anexele acestuia rezultând în mod clar faptul ca gardul de beton nu are o linie dreapta, rezulta ca acesta este poziționat pe vechiul amplasament.
In condițiile în care linia de hotar este stabilita prin semne exterioare și avand în vedere respingerea capatului de cerere privind revendicarea, instanța respinge ca neintemeiata și capatul de cerere privind granțuirea.
Prin decizia civilă 911A/ 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - reclamanți D. S. D. P. și D. C., împotriva sentinței civile nr. 5618/21.04.2011.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că titlul paratei are ca la baza decretul de expropriere care nu a fost anulat. Titlul reclamantilor este contractul din 1994, ulterior decretului de expropriere, fondat asadar pe o cauza ilicita. La dosarul fiscal exista comunicarea masurii exproprierii catre D. S.- bunicul reclamantului, datata 1972- fila 132, iar potrivit raspunsurilor la interogatoriu ale reclamantei, aceasta cunostea despre executarea masurii de expropriere de la data de la care aceasta masura a fost dispusa ( raspunsurile la intrebarile 5 si 6 ). Rezulta ca fara anularea prealabila a titlului statului, reclamantii au consimtit la intocmirea contractului de vanzare-cumparare din 1994, cuprinzand si suprafata de 80 de mp ce a facut obiectul exproprierii.
Toate motivele privind modalitatea in care s-a facut exproprierea privesc valabilitatea masurii si nu pot fi invocate pentru a retine preferabilitatea titlului reclamantilor fata de cel al paratei. In actiunea in revendicare, partile infatiseaza titluri de la autori diferiti, dar al autorilor paratei este mai vechi si inaintea preluarii de catre stat a imobilului, reclamantii nu aveau un titlu valabil pentru dreptul de proprietate asupra terenului ( inscrisul sub semnatura privata nefiind apt sa transmita dreptul de proprietate asupra terenului, in mod valabil, potrivit art. 11 din Decretul 144/1958).
Prima instanta a avut in vedere evidentele oficiale privind situatia terenului, astfel lipsa decretului de expropriere ca si inscris nu echivaleaza cu o gresita retinere a situatiei de fapt. De altfel inscrisul depus de apelanti in aceasta faza procesuala confirma situatia de fapt retinuta de prima instanta.
Referirile primei instante la precizarea reclamantilor privind marirea suprafetei revendicate nu sunt in sensul lipsei incuviintarii includerii suprafetei marite in obiectul cererii ( prima instanta s-a pronuntat asupra cererii de revendicare a suprafetei de 92, 46 mp). Prima instanta a retinut in mod corect ca faptul ca numai dupa efectuarea expertizei reclamantii au indicat ca si suprafata ocupata de parata suprafata de 12, 46 mp, in urma cu patru ani este un indiciu al relei credinte al acestora.
Declaratiile martorilor Pitican si P. contrazic concluziile expertizei, astfel ca nu pot constitui temei pentru a retine o alta situatie de fapt. Prima instanta a retinut in mod corect ca suprafata care a intrat in fapt in posesia fostei Uzine Textile 7 Noiembrie urmare a exproprierii a fost 92, 46 mp, potrivit concluziilor expertului, nefiind dovezi privind ocuparea unei suprafete ulterior datei decretului de expropriere. Expertul a aratat in concluziile sale ca suprafata in litigiu a fost determinata potrivit intersectiei hotarelor dintre cele doua proprietati.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat, in termen legal, prezentul recurs reclamanții D. S., D. P. și D. C..
În motivarea recursului declarat la data de 21.06.2014 de catre toti reclamantii se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si se dezvolta, in esenta, urmatoarele critici:
I.Motivarea instantei se bazeaza pe faptul ca Decretul nr. 512/ 1971 nu a fost anulat, insa reclamantii au sustinut altceva, anume ca acest decret nu a produs efecte in cazul dedus judecatii.
Persoana prevazuta in anexa 7 a acestuia, D. Ș. nu a fost niciodată proprietarul terenului, pe cale de consecinta adevaratului proprietar C. R. nu i se putea expropria acest teren.
Insasi definitia exproprierii implica trecerea din proprietatea unei persoane ( si nu posesie ) in proprietatea statului. Mai mult, antecesorii reclamantilor si nici C. R. nu au primit o justa si prealabila despagubire, fara aceasta exproprierea nu produce efecte juridice.
II.Atata instanta de fond, cat si instanta de apel, retin eronat acelasi lucru, anume ca titlul paratilor este preferabil pentru ca a intervenit decretul nr. 512/ 1971.
Acest decret nu a produs nici un efect asupra adevaratului proprietar al terenului C. R., caruia nu i s-a expropriat in nici un fel suprafata de teren, nefiind prevazut numele sau in anexa la acel decret.
Titlul reclamantilor este preferabil celui al paratei deoarece:
- provine de la adevăratul proprietar - soții M. Si L. S. care au înstrăinat terenul in 1938 către C. R., cel de la care autorul recurentilor a achiziționat terenul cu suprafața inițiala de 1391 m.p. - in anul 1994
-Parata A. C. a dobândit terenul de la Modul Design, succesoarea UZITEX (fosta 7 Noiembrie) care i-a dobândit pe cei 80 m.p. de la D. Ș. care nu a fost niciodată proprietarul terenului - titlul recurentilor de proprietate aparține D. M., nu D. Ș. si nu au fost proprietari pana in anul 1994.
- D. M. s-a comportat ca un adevarat proprietar platind taxe si impozite pentru intreaga suprafata pana in anul 2000.
III.Declarațiile Martorilor Pitican I. si P. M. nu contravin expertizei tehnice.
Ambele marturii precizează ca parata a instalat gardul intrând in terenul reclamanților de 2 ori, in anii 70 si acum 3-4 ani (filele 68, 70), iar expertiza doar stabileste ca ce suprafata lipseste din terenul reclamantilor, nu perioada de timp in care a fost ocupata de antecesorii paratei.
Mai mult, in expertiza se stabileste ca parata are in posesie 92 mp., ceea ce confirma practic cele 2 marturii.
Prin memoriul depus separat de recurentul D. C. la data de 07.04.2014, acesta invoca de asemenea disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si arata urmatoarele:
I.Procedura exproprierii in cazul de fata a fost lipsita de efecte deoarece aceasta nu s-a făcut cu respectarea identității proprietarillor
Chiar înalta Curte de Casație si Justiție precizează clar in decizia 2028/2011 ca numai respectarea prevederilor unui decret de expropriere si a identității persoanelor menționate in Decret poate duce la trecerea valabila a unui imobil in proprietatea statului."
"Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile imperative ale art. 1 din decretul nr. 92/1950, dar și dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca și Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 112/1995, stabilite prin hg nr. 20 din 17 ianuarie 2006 în care se stipulează clar faptul că prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit decretului nr. 92/1950 se înțelege imobilul naționalizat cu respectarea prevederilor art. l pct. 1 și 5 și ale art. II din decret, cu respectarea identității persoanelor menționate ca proprietari în listele anexă și adevăratul proprietar la data naționalizării."
In cazul de fata, procedura exproprierii a fost una viciata:
-Articolul 7 al Decretului 512/1972, precizează ca se expropriaza terenurile proprietatea celor prevăzuți in tabelul anexa nr. 7 al Decretului
-Anexa nr. 7 a Decretului nr. 512/1971 a Consilului de Stat al Republicii Socialiste România precizează ca si persoana supusa exproprierii este D. Ș.
Or, D. Ș. nu a fost niciodată proprietarul terenului. In anul 1972 proprietar al terenului era C. R., fata de care Decretului 512/1972 nu a avut nici un afect, el nefiind nici măcar precizat in tabelul anexa al acestui decret.
D. Ș. nu a fost niciodată proprietar al terenului si nici măcar posesor al terenului. Chitanța de cumpărare a terenului din anul 1968, a fost întocmita intre C. R. si D. M., D. M. fiind si cel care a dobândit intreg terenul in suprafața de 1.391 m.p.si ulterior prin contractul de vanzare-cumpararea din 21.06.1994
II. Instanța retine eronat ca "titlul paratei care are la baza decretul de expropriere nu a fost anulat", in condițiile in care reclamantii nu au afirmat ca a fost anulat, ci prin comparația de titluri au solicitat sa se constate ca titlul lor este preferabil.
Așa cum a statuat in practica judiciara postdecembrista titlul reclamantilor este preferabil, statul roman nu a devenit niciodată proprietar, decretul respectiv neputand constitui un just titlu, D. M. si nici C. R., posesorul si proprietarul terenului nefiind precizați in Decret. De altfel, nici către D. Ș. nu s-a plătit o justa si prealabila despăgubire așa cum preciza art. 12 al Cosntitutiei Republicii Socialiste România din anul 1969.
Titlul reclamantilor este preferabil celor al paratei:
-titlul nostru este preferabil celui al paratei deoarece provine de la adevăratul proprietar - soții M. si L. S. care au înstrăinat terenul in 1938 către C. R., cel de la care subscrisii au achiziționat terenul cu suprafața inițiala de 1391 m.p. - in anul 1994
Parata A. C. a dobândit terenul de la Modul Design, succesoarea UZITEX (fosta 7 Noiembrie) care i-a dobândit pe cei 80 m.p. de la D. Ș. care nu a fost niciodată proprietarul terenului - titlul nostru de proprietate aparține D. M., nu D. Ș. si nu am fost proprietari pana in anul 1994
III. Motivarea instanței nu are in vedere întreg ansamblul probator de la dosarul cauzei
a) Declarațiile martorilor Pitican I. si P. M. nu sunt analizate de către instanța deși ambele precizează ca parata a instalat gardul intrând in terenul reclamanților de 2 ori, in anii 70 si acum 3-4 ani (filele 68, 70). Aceste mărturii nu contravin, ci completează expertiza topo administrata.
Mărturia luata in considerare de către instanța este cea a lui B. D., fost lucratoare a .>
Toți martorii precizează la unison ca gardul dintre proprietăți era curbat spre proprietatea sub-scrisilor.
b) Instanța refuza sa ia in considerare precizările subscrisilor, deși acestea au respectat intru-totul dispozițiile art. 132 c.p.c., iar la data efectuării acestor precizări parata nu a formulat nici un fel de obiectiune
-Mai intai au precizat cadrul procesual adăugând in mod firesc la cererea lor capătul de cerere referitor la revendicare
- Apoi, după expertiza topo administrata in cauza, au precizat cererea in sensul art. 132 al. 2. C.P.C. arătând instanței ca înțeleg sa revendice in loc de 80 m.p., 92, 46 cuantumul precizat de către expert in expertiza efectuata si depusa la dosarul cauzei, aceasta fiind pur si simplu o mărire a cuantumului pretențiilor.
III. Concluzia instanței in mod clar una falsa si nesocotește practica unitara a instanțelor judecătorești
Daca s-a expropriat unei persoane care nu era nici posesor, nici proprietar o suprafața de teren in anul 1972, proprietarii - alții decât cel căruia i s-a expropriat aceasta suprafața - nu mai pot revendica terenul in cauza deoarece o alta instanța nu a constatat nulitatea titlului de proprietate intemeiat pe respectivul decret???
Dincolo de faptul ca toata aceasta concluzie este falsa, deoarece subscrisii au solicitat o comparare de titluri, comparare care nu a fost făcuta nici la fond, nici in apel, astfel este nesocotita intreaga practica judiciara a înaltei Curți care statuează ca un decret de expropriere nu poate constittui just titlu.
Solutionand recursul declarat de reclamanti, in raport de criticile formulate in cele doua memorii, Curtea constata urmatoarele:
Curtea înlătură toate criticile recurenților referitoare la faptul că procedura exproprierii a fost una viciată si nu si-a produs efectele juridice, constatând că pentru punerea în discuție a titlului de valabilitate al statului, a existat reglementată o procedură legală specială, anume Legea nr. 10/2001.
Imobilul în discuție fiind preluat de către stat în perioada regimului comunist, prin expropriere (fapt necontestat și incontestabil în cauză), acesta era supus restituirii către fostul proprietar, în condițiile Legii nr. 10/2001, lege specială, în cadrul acelor proceduri putându-se face discuții în sensul caracterului abuziv al preluării și valabilității ori nevalabilității titlului statului.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, instanța judecătorească poate constata nevalabilitatea titlului statului, în măsura în care nu există o procedură specială în acest sens ( ”(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. (3) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.” ).
Această procedură specială a fost reglementată prin Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage consecința că în afara cadrului acestei legi, nu mai poate fi pusă în discuție preluarea imobilului de către stat, aceasta rămânând să-și producă efectele ca atare.
In prezenta cauza reclamantii formuleaza o cerere de revendicare, incercand sa puna in discutie, ca o chestiune incidentala, nevalabilitatea preluarii imobilului de catre stat.
Or, ceea ce nu poate face obiectul discutiei pe cale principala, nu poate face obiectul discutiei nici pe cale incidentala, fiind logic faptul ca nu poate fi ocolita sau eludata obligativitatea procedurii speciale instituita de Legea nr. 10/ 2001 prin invocarea pe cale incidentala . a celor care faceau obiectul acestei proceduri speciale.
Astfel, imprejurarile ca terenul a fost expropriat fara plata unei juste si prealabile despagubiri si ca in anexa la decretul de expropriere nu a fost mentionat numele adevaratului proprietar, ci al altei persoane, erau imprejurari care vizau valabilitatea titlului de preluare a imobilului si care pot face obiectul discutiei numai in conditiile legale mentionate mai sus, anume in cadrul procedurilor reglementate de Legea nr. 10/ 2001.
Intrucat suntem in afara procedurilor reglementate de aceasta lege speciala, instanta nu poate lua in considerare aceste argumente, ci, asa cum a fost conceputa cererea de chemare in judecata, ca o cerere de revendicare intemeiata pe dreptul comun, instanta are de comparat titlurile partilor, asa cum ele se prezinta la momentul solutionarii cauzei.
Exact acest lucru l-au facut instantele de fond, fiind nefondata sustinerea recurentilor reclamanti ca instantele nu ar fi procedat la o comparare de titluri, lecturarea celor doua hotarari judecatoresti pronuntate de instantele de fond relevand cu evidenta ca acestea au motivat expres in sensul preferabilitatii titlului paratei in fata titlului reclamantilor.
. ca, atata timp cat printr-o hotarare judecatoreasca sau un act administrativ exproprierea terenului in discutie nu a fost declarata ca inoperanta, la acest moment, in prezentul litigiu, aceasta nu poate fi considerata decat ca a operat preluarea imobilului de catre stat, cu toate consecintele care decurg din aceasta. Repetam, nu poate face obiectul discutiei in cauza prezenta, astfel cum a fost intemeiata pe o cerere de revendicare de drept comun, valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de preluare de catre stat, deci valabilitatea sau nevalabilitatea exproprierii, intrucat pentru aceasta exista reglementata o procedura speciala, care nu poate fi eludata prin invocarea acestor chestiuni pe cale incidentala in dosarul prezent.
Pe cale de consecință, pe de o parte titlul Statului s-a consolidat, iar pe de alta parte, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1994, pe care reclamanții îl invocă drept titlu de proprietate, reprezintă un act juridic încheiat cu un vanzator neproprietar, de vreme ce la momentul incheierii lui terenul era deja preluat de catre stat, contractul neputand produce efectul juridic al transferului dreptului de proprietate către cumpărători, conform principiului consacrat că nimeni nu poate transmite un drept pe care nu îl are.
În ce privește pe pârâtă, aceasta a devenit proprietar în urma unor transmiteri succesive de la S.C Uzitex SA, S.C Uzitex SA având imobilul în patrimoniu în baza Legii nr. 15/1990 și fiind beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 03 nr. 1660/1995.
În acest conflict, in conditiile art. 480 C.civ., Curtea nu poate constata decât că titlul pârâtei este preferabil celui al reclamanților, în condițiile în care reclamanții au dobandit de la un neproprietar, iar parata a dobandit de la Statul al carui titlu s-a consolidat.
Faptul că reclamanții sunt cumpărători de la fostul proprietar de la care s-a făcut exproprierea de către statul comunist, nu schimbă deznodământul juridic al cauzei, aceștia având calitatea de avanzi cauza și preluând situația juridică a imobilului, așa cum a existat în patrimoniul autorului lor la momentul incheierii contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1994, anume la momentul incheierii acestui contract autorul reclamantilor, C. R., nu mai avea un drept actual de proprietate, deci nu il mai putea transmite valabil catre reclamanti.
Asadar, în situația în care proprietarul expropriat, și apoi reclamanții, nu au beneficiat de restituirea imobilului în natură într-una dintre procedurile legale special reglementate în acest scop, ei nu au un drept de proprietate actual, în vreme ce dreptul pârâtei s-a consolidat.
Imprejurarea ca s-ar fi platit impozit pentru intregul teren sau orice alte situatii de fapt sunt irelevante sub aspectul preferabilitatii tiltului paratei, esential fiind ca imobilul a fost efectiv preluat de catre stat ( fapt demonstrat de insasi detinerea lui de catre parata ), iar titlul de preluare nu a fost desfiintat ..
Sunt înlăturate de către Curte toate criticile care vizează probatoriului administrat în cauză și modul de interpretare a acestuia ( declaratiile martorilor, raportul de expertiza etc. ), aceste aspecte ținând de temeinicia soluției recurate, iar nu de legalitatea acesteia.
Recursul este reglementat ca o cale de atac pentru motive de nelegalitate, în care nu mai pot fi repuse în discuția situația de fapt și modul de apreciere a probatoriului.
De aceea, criticile recurenților că instanța nu a avut în vedere întregul ansamblu probator și că declarațiile martorilor nu contravin expertizei și cele refreitoare la concluziile extrase de instanțele de fond din aceste probe, referitor la situația de fapt, nu pot fi primite de către instanța de recurs.
În ce privește împrejurarea că nu s-ar fi luat în calcul mărirea cuantumului pretențiilor la 92,46 mp, Curtea constată că instanțele de fond s-au pronunțat asupra acestei suprafețe, deci s-au pronunțat întocmai asupra cererii reclamanților, așa cum se consemnează în mod expres în aliniatele 1 și 2 din penultima pagină a sentinței și cum are în vedere și tribunalul, referirea la suprafața de 80 mp fiind făcută în cu totul alt sens, anume ca marirea cuantumului pretentiilor numai dupa efectuarea expertizei releva reau credinta a reclamantilor. .
In ce priveste sustinerile recurentului D. C. in sensul ca solutia recurata ar contraveni practicii juridiciare ”postdecembriste”, Curtea constata ca aceasta este total nereala, practica judiciara invocata de recurent fiind grefata pe alta situatie de fapt, anume fie a unor cereri care erau formulate in cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/ 2001, fie in cadrul unor cereri intemeiate pe Legea nr. 213/ 1998 dar anterioare Legii nr. 10/ 2001. Ulterior Legii nr. 10/ 2001 si in mod special ulterior deciziei in recurs in interesul legii nr. 33/ 2008 si in final ulterior si hotararii CEDO in cauza M. A. contra Romaniei, practica judiciara in cadrul cererile grefate pe o situatie de fapt similara prezentei este consecventa in sensul ca, in lipsa unui act administrativ sau hotarare judecatoreasca care sa restabileasca dreptul de proprietate asupra imobilului preluat de catre statul comunist in sensul restituirii in natura, reclamantul nu poate fi considerat ca avand un drept actual de proprietate.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, văzând că soluția dată de instanțele de fond cererii în revendicare este legală, iar soluția dată cererii în grănițuire nu a fost atacată cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți D. S., D. P. și D. C., împotriva deciziei civile nr. 911A/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. DFG/ Tehnored. GC 2 ex./17.10.2014
Jud. apel P. L.
Miorița B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 98/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
