Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2020/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2020/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-11-2012 în dosarul nr. 2020/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2020R
Ședința publică de la data de 09.11.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - F. B. D.
JUDECĂTOR - I. L. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de F. E. C., F. G., J. M. și S. N. împotriva deciziei civile nr. 875R/3.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații H. P. și Z. E..
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarele F. E. C., F. G., J. M. și S. N. – reprezentate de avocat C. A. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012-fila 8 dosar, intimații H. P. și Z. E. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că a fost atașat dosarul Curții de Apel București Secția a IV-a civilă nr._, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 875R/2012, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, fiind înaintat de Judecătoria Sectorului 1, cu dosarele componente înaintate cu adresa nr._ /01.10.2012.
Din dispoziția instanței, grefierul de ședință a procedat la identificarea intimatului H. P., legitimat cu C.I. . nr._/26.09.2003, elib. de Secția 2 Poliție și intimata Z. E., legitimată cu C.I. . nr._/29.09.2003 de Secția 2 Poliție.
La interpelarea instanței, reprezentanta contestatoarelor a învederat că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin.1 C.pr.civ., în sensul că hotărârea contestată se bazează pe o eroare materială. Depune la dosar în copie încheierea din 27.10.2010.
De asemenea, reprezentanta contestatoarelor a învederat că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare de față.
Contestatoarele F. E. C., F. G., J. M. și S. N. prin avocat solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris.
În susținerea motivării contestației în anulare, arată că instanța de recurs a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 183 alin.3 C.pr.civ., deoarece contestatoarele J. M. și S. N. nu s-au prezentat în instanță pentru a da specimene de semnătură, însă nu a observat că au depus la dosarul cauzei (filele 6 și 7), în copie, specimene de semnătură autentificate de către notar în vederea verificării de scripte, respectiv declarația autentificată sub nr. 2990/20.09.2011 la Biroul Notarului Public „Ș. M. L. C. și declarația autentificată sub nr. 3557/19.09.2011 de Biroul Notarului Public A. D.-A. I., urmând să prezinte și originalele acestor declarații dacă se va aprecia necesar de către instanța de judecată.
Consideră că recursul formulat era admisibil cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei de verificare de scripte, probă relevantă soluționării prezentei cauze.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul H. P. solicită respingerea contestației în anulare, cu mențiunea că a cumpărat casa în anul l978 de la F. M., J. M. și S. N., în baza unei chitanțe de mână.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, numiții F. E. C., F. G., J. M. și S. N. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 875R/3.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au învederat că, prin decizia civilă contestată, nr. 875R/3.05.2012, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul promovat de contestatoare motivând printre altele că "au fost respectate dispozițiile legale aplicabile cu referire la verificare de scripte de către instanța de apel, care a extras din atitudinea procesuală a părților consecințele prevăzute de lege".
Pentru a concluziona astfel, instanța a reținut, în baza înscrisurilor de la dosar că contestatoarele, respectiv loja M. și S. N., că "... nu prezentat în instanță pentru a da specimenele de semnătură (vezi fila 66 dosar apel) ... caz în care, este aplicabil art.182 alin.3 C.p.c, privind prezumția recunoașterii înscrisului de cel care l-a defăimat".
Având în vedere cele motivate de către instanța de recurs, contestatoarele au susținut faptul că, potrivit art.183 alin.3 C.p.c. dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipsește sau nu voiește să răspundă sau nu stăruie în declarație, înscrisul este socotit ca recunoscut.
Interpretarea prevederilor legale este corectă însă nu și raportat la speța de față având în vedere înscrisurile depuse la dosar.
Din eroare, instanța de recurs nu a observat că contestatoarele J. M. și S. N. au depus la dosarul cauzei specimene de semnătură autentificate de către notar, respectiv Declarația autentificată sub nr.2990/20.09.2011 la Biroul Notarului Public Ș. M.-L. C. și Declarația autentificată sub nr.3557/19.09.2011 de Biroul Notarului Public A. D. -A. I..
Prin urmare, instanța, din eroare, a reținut că contestatoarele nu au stăruit în declarația de defăimare și nu au dat specimen de semnătură în vederea verificării de scripte. Instanța de recurs indică fila 66 din dosarul de apel, respectiv încheierea de ședință prin care într-adevăr se constată că M. și S. N. nu s-au prezentat pentru a da specimene de semnătură, însă au depus specimene de semnătură - S. N. Declarația autentificată sub nr.2990/20.09.2011 la Biroul Notarului Public Ș. M.-L."- C.; J. M. a dat Declarație autentificată sub nr.3557/19.09.2011 de Biroul Notarului Public A. D. - A. I. prin care declară că nu a semnat nici un act sub semnătură privată privind înstrăinarea imobilului în cauză și semnează.
Pentru a soluționa, în mod corect, instanța trebuia să aibă în vedere înscrisurile de la dosar, or, în cazul de față, instanța nu a observat specimenele de semnătură depuse la dosarul cauzei susținând că " ... nu s-au prezentat în instanță pentru a da specimene de semnătură ... " și a constatat legalitatea reținerii făcute de către instanța de fond. Or, specimenele de semnătură autentificate de către notar au aceeași valoare ca și cele date în fața instanței.
Mai mult decât atât, la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri pentru administrarea probei de verificare de scripte, care de altfel este probă esențială pentru soluționare corectă a cauzei pe fond având în vedere că s-a contestat semnarea înscrisului intitulat „chitanță" în baza căruia a fost dată soluția pe fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, contestatoarele solicita să se dispună anularea Deciziei civile nr.875R/3.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel și să se trimită cauza spre rejudecare.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ.
Istoricul dosarului nr._ :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. de mai sus, reclamanții H. P., Zămalcă E., H. I., H. S., H. T. F., H. E. P. și B. M. au chemat în judecată pe pârâții J. M., S. N., F. E. C. și pe F. G. pentru ca prin hotărârea instanței să se constate vânzarea imobilului situat în București, ..151 B, sector 1 compus din teren în suprafață de 222 mp și construcție compusă din 6 camere și dependințe, construcție edificată în locul altei construcții care a fost incendiată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au susținut că, prin chitanța sub semnătură privată din 27.10.1978 au dobândit, în schimbul achitării sumei de 18.000 de lei, imobilul situat la adresa de mai sus, iar de la data menționată au stăpânit imobilul fără a avea un contract autentic de vânzare – cumpărare.
Prin sentința civilă nr._/29.06.2010 Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția dreptului material la acțiune, a admis acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată, pronunțând o hotărâre care ține loc de contract autentic de vânzare – cumpărare pentru imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 319/27.04.2011 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de pârâtele J. M., S. N., F. E. C. și pe F. G., împotriva sentinței menționate, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecarea cauzei în fond, constatând că nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților.
Prin încheierea din data de 15.06.2011 Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a încuviințat a fi administrată în cauză, la solicitarea pârâtelor J. M., S. N., F. E. C. și pe F. G., verificarea de scripte cu privire la chitanța de mână încheiată în data de 27.10.1978 semnată de autorul lor, F. M..
Prin încheierea din data de 19.10.2011 Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a respins solicitarea pârâtelor J. M., S. N., F. E. C. și pe F. G. de administrare a probei cu expertiza grafoscopică, pentru considerentele arătate în acea încheiere.
Rejudecând fondul cauzei, prin decizia civilă nr. 993A/ 23.11.2011 Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții H. P., Zămalcă E., H. I., H. S., H. T. F., H. E. P. și B. M.; a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului teren situat în București, . nr. 151A, sector 1, astfel cum a fost individualizat conform raportului de expertiză efectuat de expert Ț. R., contra sumei de 18.000 lei, între H. P. și Zamâlcă (fostă H.) E. în calitate de cumpărători și J. M., S. N. și F. M. în calitate de vânzători; a stabilit că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru imobilul menționat mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a arătat că nedepunerea originalului chitanței nu poate atrage respingerea acțiunii, atât timp cât reclamanții au dovedit că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor.
De asemenea, tribunalul a arătat că, susținerile pârâtelor în sensul că semnăturile din înscrisul intitulat „chitanță” nu au fost realizate de către promitenții vânzători sunt nefondate, fiind respinsă proba cu expertiza grafoscopică, ca neîntemeiată, tocmai pentru faptul că apelanții nu au putut depune la dosarul cauzei înscrisul care să cuprindă semnăturile părților la nivelul anilor 1978 (scripte de comparație), cu motivarea arătată pe larg în cuprinsul încheierii din 19.10.2011, astfel încât până la proba contrară se presupune că semnăturile au aparținut părților din cuprinsul chitanței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele F. E. C., F. G., J. M. și S. N..
În motivarea recursului, pârâtele au invocat următoarele critici:
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.139 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte la păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu ține seama de înscris.
Recurentele-pârâte au mai arătat că în cazul de față, intimații-reclamanți nu au depus înscrisul „chitanță” în original, așa cum se poate observa din probatoriul administrat.
Recurentele-pârâte au mai arătat că în mod greșit tribunalul a respins, prin încheierea din data de 19.10.2011, cererea de verificare de scripte formulată de recurente, prin care au solicitat să se supună expertizei semnăturile din înscrisul „chitanță”, motivat de faptul că nu sunt semnăturile recurentelor și că nu cunosc semnătura autorului lor.
Prin decizia civilă nr. 875R/3.05.2012 Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondată cererea de recurs formulată de recurentele F. E. C., F. G., J. M. și S. N. împotriva deciziei civile nr. 993/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimații H. P. și Zămalcă E..
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, instanța de apel a reținut, în fapt, că înscrisul sub semnătură privată din anul 1978 a dispărut într-un incendiu, caz în care, dovedirea existenței acestui înscris a putut fi realizată prin martori și prezumții potrivit art.1198 Cod civil, care prevede în mod expres cazul incendiului ca un fapt de forță majoră ce permite dovada prin orice mijloc de probă a unui înscris.
Astfel, în baza dispoziției legale menționate și în baza probelor administrate în cauză, instanța de apel a stabilit existența înscrisului dispărut ca fiind identic copiei depusă de reclamanți la dosar.
Înscrisul îndeplinește toate condițiile legale pentru a transmite proprietatea imobilului, conform art.948 cod civil astfel cum a reținut și instanța de apel pentru că existența și conținutul lui au fost dovedite. În acest context, nu sunt aplicabile dispozițiile art.1188 alin.4 Cod civil, deoarece copia înscrisului are valoarea juridică a unui început de dovadă scrisă, ce a fost completată cu prezumții, iar potrivit art.1169 Cod civil, reclamanții au dovedit afirmațiile din cererea de chemare în judecată prin probele administrate în cauză (martori, înscrisuri, prezumții) fără a se afla în posesia originalului actului, caz în care nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 139 Cod procedură civilă deoarece originalul actului nu există, astfel că nu putea fi prezentat în instanță.
Instanța de recurs a constatat că recurentele J. M. și S. N. – semnatare ale actului dispărut – nu s-au prezentat în instanță pentru a da specimene de semnătură (vezi fila 66 dosar apel) și nici nu au prezentat înscrisuri de comparație din perioada anului 1978 – data semnării înscrisului contestat – caz în care este aplicabil art.182 alin.3 Cod procedură civilă privind prezumția recunoașterii înscrisului de către cel care l-a defăimat.
În concluzie, instanța de recurs a observat că au fost respectate dispozițiile legale aplicabile cu referire la verificarea de scripte de către instanța de apel, care a extras din atitudinea procesuală a părților toate consecințele prevăzute de lege.
Analizând contestația în anulare, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 318 teza I C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin contestația în anulare formulată se invocă o eroare materială a instanței de recurs, constând în aceea că nu a observat faptul că recurentele J. M. și S. N. au depus la dosar specimene de semnătură autentificate de către notar, respectiv Declarația autentificată sub nr. 2990/20.09.2011 de BNP Ș. M. lavinia C. și Declarația autentificată sub nr. 3557/19.09.2011 de BNP A. D. – A. I..
Examinând toate actele și lucrările dosarului de recurs nr._ al Curții de apel București, secția a IV-a civilă, Curtea constată că cele două înscrisuri la care fac referire contestatoarele nu au fost depuse la dosarul de recurs.
Verificând încheierea din data de 24.04.2011 instanța mai reține că recurentele-pârâte au fost reprezentate de apărător ales, care a depus la dosar împuternicirea avocațială; acesta nu a depus la dosarul de recurs cele două Declarații notariale la care face referire în contestația în anulare, iar la interpelarea instanței de recurs a arătat că nu mai are alte cereri de formulat – fila 32 din dosarul de recurs.
Or, pentru a se putea susține cu temei faptul că instanța de recurs din eroare nu a observat cele două înscrisuri la care se referă contestatoarele - respectiv Declarația autentificată sub nr. 2990/20.09.2011 de BNP Ș. M. lavinia C. și Declarația autentificată sub nr. 3557/19.09.2011 de BNP A. D. – trebuia să fie îndeplinită condiția premisă ca aceste înscrisuri să se afle la dosarul de recurs.
Cum la dosarul de recurs nu se află cele două declarații notariale la care se referă contestatoarele, în mod evident că nu este îndeplinită susținerea contestatoarelor conform căreia instanța de recurs nu le-a observat.
În al doilea rând, studiind toate actele și lucrările dosarului de apel, Curtea observă că prin încheierea din data de 15.06.2011 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a încuviințat proba constând în verificarea de scripte cu privire la chitanța de mână încheiată în data de 27.10.1978 și a acordat termen la data de 21.09.2011 pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar scripturi de comparație constând în înscrisuri autentice care să poarte semnătura autorului F. M. și semnăturile apelantelor J. M. și S. N., precum și înscrisuri sub semnătură privată netăgăduite de părți, conform art. 179 C.pr.civ.
La termenul din data de 21.09.2011 apelantele-pârâte F. E. C., F. G., J. M. și S. N. au depus note scrise cu privire la înscrisul de mână numit „chitanță”, la care au atașat un ser de înscrisuri, printre care și Declarația autentificată sub nr. 2990/20.09.2011 de BNP Ș. M. lavinia C., în copie xerox certificată pentru conformitate cu originalul – fila 64 din dosarul nr._ al Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Din încheierea de la acel termen mai reiese că apărătorul apelantelor a solicitat acordarea unui nou termen, arătând că trebuie să mai depună scripte de comparație pentru apelanta J. M., termen ce a fost încuviințat de instanța de apel.
La filele 68-69 din dosarul de apel au fost înregistrate înscrisurile depuse de apelantele-pârâte în completarea celor deja administrate, respectiv o Încheiere din data de 27.10.2010 dată de notarul public I. lambrina V. în dosarul nr. 26/2010; înscrisul la care se referă contestatoarele (respectiv Declarația autentificată sub nr. 3557/19.09.2011 de BNP A. D.) nefiind depus la dosar.
În ceea ce privește Declarația autentificată sub nr. 2990/20.09.2011 de BNP Ș. M. lavinia C., Curtea constată că aceasta a fost avută în vedere de instanța de apel, întrucât prin încheierea din data 19.10.2011 Tribunalul a respins solicitarea de efectuare a expertizei grafoscopice tocmai pe considerentul că această declarație conținând specimenul de semnătură al apelantei S. N. este din anul 2011, fiind cu mult ulterioară chitanței din 1978.
Prin urmare, motivul de contestație în anulare nu este întemeiat în privința acestui înscris, care a fost avut în vedere de instanță.
În ceea ce privește Declarația autentificată sub nr. 3557/19.09.2011 de BNP A. D., de asemenea, motivul de contestație în anulare prin care se susține că din eroare acest înscris nu a fost observat de instanță nu este întemeiat, având în vedere faptul că acest înscris nu a fost depus la dosar.
În ceea ce privește celelalte critici, prin care contestatoarele susțin că instanța, din eroare, a reținut că contestatoarele nu au stăruit în declarația de defăimare; că instanța trebuia să aibă în vedere toate înscrisurile de la dosar pentru o soluționare corectă a cauzei; că specimenele de semnătură autentificate de către notar au aceeași valoare ca și cele date în fața instanței; sau că la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri pentru administrarea probei privind verificare de scripte, Curtea le va respinge, arătând că nu se încadrează în cazul de contestație în anulare constând în aceea că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale.
Curtea învederează că noțiunea de „greșeală materială” reprezintă acea eroare materială evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea în mod greșit ca tardiv a unui recurs, sau ca netimbrat deși la dosar se afla dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, sau anularea lui pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, deși la dosar se afla procura respectivă, și altele asemănătoare.
În examinarea acestei căi extraordinare de atac, instanța de retractare nu poate să reexamineze fondul litigiului sau să reaprecieze probele.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 teza I C.pr.civ., Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de F. E. C., F. G., J. M. și S. N. împotriva deciziei civile nr. 875R/3.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații H. P. și Z. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.11.2012.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. S. F. B. D. I. L. M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. ȘM/2 ex.
19.11.2012
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 726/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
