Cereri. Decizia nr. 1066/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta – revizuentă Asociația de Proprietari B.11, reprezentată de M. G. cu împuternicire de reprezentare, intimatul R. G. personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 29.04.2013, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatul R. G., un exemplar fiind comunicat recurentei – revizuente, dovada în acest sens fiind depusă la dosar(fila 33).

S-a mai învederat că la data de 20,.05.2013, la registratura secției s-au înregistrat motivele de recurs formulate de recurentă, în 2(două) exemplare și chitanța .-10 nr._(68)/15.05.2012, în original, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și un timbru judiciar de 0,50 lei, precum și delegația persoanei împuternicire pentru depunerea motivelor de recurs la dosar.

Curtea ia act că s-a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit prin rezoluție.

Din dispoziția instanței, grefierul de ședință a procedat la identificarea reprezentantului recurentei – revizuente, domnul M. G., fiind legitimat cu C.I. . nr._, eliberată la data de 06.04.2007 de SPCLEP S6, Bir. 3 și intimatul R. G., legitimat cu C.I. . nr._, eliberată la data de 08.06.2011 de SPCLEP Voluntari.

Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului, fiind formulat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Reprezentantul recurentei – revizuente Asociația de Proprietari . aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității recursului invocată în cauză.

Intimatul R. G. solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.

Curtea constatând închise dezbaterile reține în pronunțare excepția nulității invocate.

CURTEA

Prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-IV-a Civilă. la data de 15.02.2012 sub nr._, revizuenta Asociația de Proprietari . chemat în judecată intimatul R. G., solicitând admiterea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 353 din data de 07.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/303/2010, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună schimbarea in tot a deciziei civile nr. 353R/07.02.2012, atacata, in sensul admiterii recursului cu toate consecințele ce decurg.

În motivarea cererii de revizuire se învederează că instanța de fond, ca si cea de recurs, netemeinic si nelegal au calificat si au menținut o asa-zisa cerere a intimatului R. G. ca fiind o cerere reconventionala, care nu a îndeplinit si nici nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 119-120 C.p.c.

Revizuienta a arătat că nu pot fi reținute considerentele din hotărârea atacata, prin care instanța de control judiciar a menținut substituirea instanței in conducerea asociației, prin încălcarea R.O.I. al asociației, a prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea speciala nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari, modificata si completata, care prevede ca pentru intarzierera la plata cotelor de intretinere se aplica penalizări de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, sumele încasate facand parte din fondul de penalități, utilizate pentru cheltuieli cu reparații sau alte cheltuieli de natura administrativa.

De asemenea nu pot fi reținute de instanța de revizuire susținerile instanțelor inferioare (recurs si fond) cum ca respectarea condițiilor de către asociație a disp. imperative ale art. 20 alin. (1) din Legea Speciala nr. 230/2007 republicata din care citam „(1) Proprietarii care isi instraineaza apartamentele sau spatiile cu alta destinație decât aceea de locuința sunt obligați ca la "întocmirea formelor de "înstrăinare sa facă dovada achitării la zi a cotelor decontribuție la cheltuielile asociației de proprietari", ar reprezenta plata de buna-voie, iar cel care o face are dreptul la restituire, neputand culpabiliza si nici pedepsi asociația si membrii buni platnici.

Legiuitorul a avut in vedere la introducerea art. 49 alin. (1) din Legea Speciala nr. 230/2007 republicata, sancționarea celor care incalca/sfideaza obligațiile prevăzute de art. 12 pct. B lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G. nr. 1558/2007, din care s-a citat „c) sa contribuie la constituirea mijloacelor bănești si materiale ale asociației de proprietari si sa achite in termenul stabilit cota de contribuție care le revine in cadrul cheltuielilor asociației de proprietari".

Totodată nu poate fi reținuta nici asa-zisa interpretare a disp. art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, care prevăd ca sancțiune anularea cererii ca netimbrata de către instanțele de fond si recurs, care, neconform cu realitatea, ar fi timbrat incomplet.

Revizuentul R. G. nu a solicitat asociației beneficiul Legii nr. 175/2010, nu a făcut dovada veniturilor in condițiile realizate per membru de familie mai sus menționate, clementa instanței in a acorda aceasta scutire depășește puterea judecătoreasca intrucat instanța are obligația potrivit art. 6 din C.E.D.O. sa studieze cererile pârâtilor, iar pentru a se pronunța printr-o hotărâre temeinica, judecătorii sunt datori sa înfăptuiască justiția in numele legii, sa respecte legea, sa fie echidistanți si imparțiali si ca si justiția sa fie legata la ochi si sa fie impartitor al dreptății.

Este de neinteles cum instanțele substituindu-se atât asociației, persoana juridica, cat si legiuitorului, acorda ce era atributul exclusiv al altei entități.

Se învederează că sentința civilă nr. 2214/23.03.2011 pronunțata de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._/303/2010, era singura cale ordinara de atac recursul potrivit disp. art. 304 C.p.c, recursul neputând fi limitat la motive de casare, iar instanța de control judiciar ar fi putut examina cauza sub toate aspectele.

Este de remarcat că în hotărârea atacata, instanța de recurs nu a motivat in drept respingerea motivelor de casare, ci s-a limitat numai la reluarea integrala a motivelor, fara insa, asa cum am precizat, sa-si motiveze in drept respingerea acestora.

Prin decizia civilă nr. 81 R din 14.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a- IV -a Civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de recurenta revizuenta Asociația de Proprietari . deciziei civile nr. 353 din data de 07.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/303/2010, în contradictoriu cu intimatul R. G., ca fiind inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 353R/7.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a-V-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă pârâtă Asociația de Proprietari . U. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 2214/23.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2010, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant R. G..

Instanța de control judiciar a avut în vedere că motivele de recurs menționate sub incidenta art.304 pct. 4 C.p.civ. se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 6 si 9 C.p.civ. Ceea ce invoca recurenta, prin primele doua motive, era soluționarea unei cereri, care nu a fost formulata si primirea acestei cereri cu aplicarea greșita a dispozițiilor legale – procedurale sau substanțiale. Dispozițiile art. 304 pct. 4 C.p.civ au in vedere situația in care prin hotărârea pronunțata instanța a dispus asupra unor raporturi juridice, care nu intra în sfera de competenta a puterii judecătorești.

Or, in cauza de fata prima instanța a soluționat o acțiune civila ce are ca obiect drepturi si obligații civile reglementate de dispozițiile legale in vigoare. Dispoziția asupra taxei de timbru prin interpretarea dispozițiilor legale sau calificarea unei cereri sunt atribute ale instanței judecătorești si nemulțumirea privind aceste dispoziții ale instanței poate fi cercetata de instanța de control in temeiul art. 304 pct. 9 C.p.civ. Articolul 304 pct. 4 C.p.civ avea in vedere situații in care instanța dispunea asupra raporturilor juridice din sfera puterii legislative sau executive sau își sprijină dispozițiile pe considerente, care țin de sfera celorlalte doua puteri constituționale.

De aceea motivele invocate sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4 C.p.civ au fost analizate ca si motive privind aplicarea legii.

Motivele invocate sub incidenta art. 304 pct. 6 C.p.civ nu au fost considerate întemeiate. Art. 304 pct. 6 C.p.pciv are in vedere situația in care instanța, cu încălcarea principiului disponibilității nesocotește obiectul cererii cu care a fost sesizata. Prin cererea înregistrata in 23.02.2011 paratul a arătat in mod expres ca “solicita restituirea sumei de 3.870,12 lei” si motivele pentru care formulează aceasta solicitare. Calificarea din punct de vedere procedural a acestei cereri ca fiind cerere reconvenționala nu incalca cu nimic libera voința a parții. Judecătorul este dator sa asigure desfășurarea procesului in limite procedurale prescrise de lege. De aceea dispunând asupra “solicitării” paratului trebuie sa califice aceasta solicitare in termeni procedurali pentru a motiva dispozițiile sale, potrivit dispozițiile Art. 129 alin. 4 C.p.civ.

Indicarea temeiului de drept substanțial pentru o situație in care motivele de fapt sunt clare si nu pot primi multiple interpretări este atributul instanței prevăzut de același articol. In momentul când o chestiune se pune in discuție de instanța partile trebuie sa isi spună părerea – prin a fi de acord sau a se opune. De aceea poziția paratului exprimata in încheierea din 23.03.2011 nu poate fi niciun indiciu al incalcarii principiului disponibilității sau al impartialitatii. Cererea a fost comunicata si reclamanta parata a formulat întâmpinare. Toate dispozițiile s-au luat in condiții de contradictorialitate –cu citarea ambelor parți, si cu respectarea dispozițiilor legale.

Cat privește art. 304 pct. 7 C.p.civ. acesta se refera la modul de structurare a hotărârii. Or hotărârea atacata cuprinde considerentele soluției, nu este nimic contradictoriu in logica acestora si toate considerentele se refera la obiectul cererii, susținând dispozitivul hotărârii.

Motivul privind obligația de plata a taxei de timbru este întemeiat – potrivit dispozițiilor art. 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii taxei de timbru care următorul conținut: Scutirile de taxe judiciare de timbru aferente acțiunilor și cererilor în justiție se împart în două categorii, și anume:

a) scutiri care privesc acțiunile sau cererile având un anume obiect și care se aplică tuturor părților din proces, însă numai în ceea ce privește obiectul scutit;

b) scutiri care privesc anumite persoane și de care beneficiază numai persoanele respective. Cererile și acțiunile formulate de celelalte părți procesuale se timbrează potrivit legii.

Art. 50 din Legea 230/2007 prevede expres ca acțiunea asociației pentru neplata cotelor de contribuție este scutita de taxa de timbru, astfel ca numai aceasta persoana beneficiază de scutire.

Având insa in vedere dispozițiile Art. 20 alin 5 din Legea 146/1997, interpretarea greșita a legii in aceasta chestiune nu poate duce la anularea acțiunii. În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare”. Urmează ca instanța de fond sa sesizeze organele de executare cu privire la obligația fiscala instituita prin prezenta hotărâre.

Celelalte motive privind aplicarea legii nu au fost găsite întemeiate, de către instanța de recurs deoarece „Cel care face o plata de bunăvoie are dreptul la restituire – in condițiile art. 1092 alin. 1, 992 si 993 C.Civ.”, atunci când se dovedește ca obligația de plata nu exista. Chiar dacă debitorul a plătit știind că obligația asumată este nulă, el are dreptul să pretindă restituirea deoarece părțile trebuie puse în situația anterioară încheierii actului. Altfel, sancțiunea nulității ar fi eludată prin executarea cu știință a unor obligații nule.

Anularea obligației de plata poate fi ceruta oricând in cursul termenului de prescripție, legea necondiționând aplicarea scutirii de la plata penalităților de formularea unei cereri catre asociația de proprietari sau de calitatea de membru al asociației de proprietari la data cererii de restituire.

De vreme ce in cauza nu s-a dovedit existenta altor venituri in afara salariilor, prima instanța a aplicat corect dispozițiile de scutire in funcție de salariile mai mici de 1000 de lei. Nu poate fi considerata rea credința atitudinea paratului-reclamant care a făcut o plata, recunoscând in prealabil obligația, si pentru a obține o chitanța liberatoare. Scopul înstrăinării apartamentul nu este unul imoral astfel ca dreptul la repetițiune exista. In cauza nu este dovedit ca paratul-reclamant a acționat abuziv; chiar in situația cunoașterii faptului ca plata era fără cauza, acesta are dreptul la restituire pentru motivele arătate mai sus.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca aceasta instanța sa fi evocat fondul, ceea ce implica fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținuta in fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, in oricare din ipoteze urmând sa se dea o alta dezlegare raportului juridic dedus judecații decât cea care fusese aleasa pana in acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește in cazul in care instanța de recurs a respins recursul.

Ca atare, având in vedere ca, în speță, prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri, s-a respins recursul ca nefondat, și, ca atare, nu s-a evocat fondul, Tribunalul a reținut că nu este îndeplinită prima condiție, pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea, conform art. 322 alin. 1 C.proc.civ.

F. de aceste aspecte, Tribunalul, învestit cu soluționarea cererii de revizuire, a respins cererea de revizuire formulata de revizuenta Asociația de Proprietari . deciziei civile nr.353 din data de 07.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/303/2010 ca inadmisibila.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta –revizuentă Asociația de Proprietari .>.