Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1832/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1832/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1832/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1832 R
Ședința publică de la 23.10.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât S. D., împotriva încheierii din data de 07.12.2011 și a deciziei civile nr. 371A/10.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. T. și S. I. și intimata pârâtă S. C., având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât S. D. personal, intimatul reclamant A. T. personal și asistat de avocat I. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul reclamant S. I. reprezentat de același avocat, lipsind intimata pârâtă S. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurentul pârât S. D. personal face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1.655 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr. 1480/22.10.2012 și timbru judiciar de 2,50 lei.
Apărătorul intimaților reclamanți A. T. și S. I. precizează că nu li s-a comunicat motivele de recurs formulate împotriva deciziei civile nr. 371A/10.04.2012.
Recurentul pârât S. D. personal arată că a depus motivele de recurs în 4 exemplare.
Apărătorul intimaților reclamanți A. T. și S. I. arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs. Invocă excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva încheierii din data de 07.12.2011.
Recurentul pârât S. D. personal apreciază că recursul împotriva încheierii din data de 07.12.2011 este admisibil.
Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul pârât S. D. personal solicită admiterea recursurilor. Consideră că intimații sunt de rea credință, având în vedere că l-au indus în eroare în vederea încheierii unei tranzacții. Să se constate că nu a renunțat la dreptul său de apel, ci dorea a se lua act doar de tranzacție. Solicită anularea primei hotărâri și menținerea tranzacției încheiată între părți. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților reclamanți A. T. și S. I. solicită respingerea recursului. Precizează că înțeleg să respecte obligațiile asumate prin tranzacția încheiată. Nu se dorește modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, ci ca recurentul să renunțe la apel, iar ei să renunțe la cheltuielile de judecată. Să se constate că recurentului nu i s-a adus nici un prejudiciu.
Recurentul pârât S. D. personal solicită să se constate că prin tranzacție intimații au renunțat la acțiune.
La solicitarea instanței recurentul pârât S. D. personal precizează că nu s-a încheiat la notar un contract de vânzare cumpărare pentru cota de 2/3 de proprietate care face obiectul prezentului dosar, tranzacția trebuind să producă efecte juridice între părți.
Apărătorul intimaților reclamanți A. T. și S. I. arată că nu s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare între părți. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 08.02.2008, sub nr._, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâții S. D. și S. C., solicitând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare în temeiul căruia între reclamant și pârâți să opereze transferul dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 din terenul în suprafață de 230 mp. situat în București, ., sector 3, cu cheltuieli de judecată.
La data de 12.03.2008 pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate rezilierea de drept a antecontractului de vânzare cumpărare, deoarece prețul nu a fost achitat de cumpărător în termenul stabilit de 3 luni. Pârâtul a mai arătat că la 2 zile după expirarea termenului de 3 luni reclamantul a achitat 15.000 euro dar ulterior nu a mai achitat restul de preț, motiv pentru care l-a notificat prin executor judecătoresc la 02.02.2007 în sensul că antecontractul a fost desființat de drept.
La data de 04.04.2008 reclamantul pârât S. I. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat partajarea terenului în suprafață de 230 mp. situat în București, ., sector 3, și atribuirea în natură a terenului către pârât cu obligarea acestuia la sultă.
La termenul din 04.04.2008, instanța a admis excepția de litispendență a dosarului nr._ față de prezentul dosar constatând că sunt aceleași părți, obiect și cauză și a dispus reunirea acestora.
Prin sentința civilă nr._/23.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererile principale formulate de reclamanții pârâți S. I. și A. T. în contradictoriu cu pârâții reclamanți Scwalb D. și S. C., a constatat că între pârâtul reclamant și pârâta în calitate de vânzători și reclamanții pârâți în calitate de cumpărători a intervenit convenția de vânzare cumpărare asupra 2/3 din imobilul teren situat în București, ., sector 3 cu o suprafață de 230 mp, la prețul total de 53,333,42 euro, fiecare reclamant pârât dobândind o cotă indiviză de 1/3 la un preț de 26.667 euro din care reclamantul pârât S. I. a achitat suma de 18.900 euro primită de vânzător și reclamantul pârât A. T. a achitat suma de 15.000 euro primită de vânzător, urmând ca restul de preț, respectiv suma de 7.767 euro pentru reclamantul pârât S. I. și 11.167 euro pentru reclamantul pârât A. T. să fie considerată achitată după validitatea ofertei reale, prezenta hotărâre ținând loc de act de vânzare cumpărare autentic, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant ca neîntemeiată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant S. I. ca neîntemeiată, a luat act că reclamanții pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Intre pârâtul reclamant și pârâtă, în calitate de promitenți vânzători și reclamanții pârâți în calitate de promitenți cumpărători a intervenit antecontractul de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24.03.2006 de către avocat C. Tabarta prin care pârâtul reclamant și pârâta s-au obligat să vândă reclamanților pârâți 2/3 din imobilul teren proprietatea lor situat în în București, ., sector 3, cu o suprafață de 230 mp. la prețul total de 53.333,42 euro fiecare reclamant pârât dobândind o cotă indiviză de 1/3 la un preț de 26.667 euro.
Pârâții au devenit proprietarii imobilului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 999/22.03.2006.
Din prețul stipulat în antecontract reclamantul pârât S. I. a achitat suma de 18.900 euro promită de vânzător astfel: 15.ooo euro la 26.06.2006, așa cum reiese din chitanța de mână consemnată la finalul antecontractului de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24,03.2006, 700 euro la 31.07.2006 și 500 euro la 28.08.2006, așa cum reiese din chitanța de mână de la fila 102, 1500 euro la 11.09.2006( chitanța de mână de la fila 102) și 1200 euro la 22.12.2006 (chitanța de mână de la fila 104).
Din prețul stipulat în antecontract reclamantul pârât A. T. a achitat suma de 15.000 euro primită de vânzător astfel, 10.000 euro la 26.06.2006 așa cum reiese din chitanța de mână consemnată la finalul antecontractului de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24,03.2006; 1100 euro la 21.12.2006 așa cum reiese din chitanța de mână de la fila 125) 900 euro la 20.12.2006( chitanța de mână de la fila 126) și 500 euro la 11.01.2007 (chitanța de mână de la fila 127).
Reclamanții pârâți l-au notificat pe pârâtul reclamant să se prezinte la data de 27.03.2007 la BNP C. M. P. în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, dar pârâtul reclamant nu s-a prezentat trimițând un reprezentant avocat care a comunicat faptul că acesta consideră antecontractul desființat de drept.
La data de 07.11.2008, reclamanții pârâți au procedat la consemnarea sumei de 7767 euro - reclamantul pârât S. I., respectiv 11.667 euro - reclamantul pârât A. T. pe seama și la dispoziția pârâților prin intermediul executoriului judecătoresc I. R..
Astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul reclamant, acesta a considerat antecontractul desființat de drept ca urmare a intervenirii pactului comisoriu de gradul IV deoarece reclamanții pârâți nu au achitat prețul în termenul de 3 luni așa cum s-a prevăzut în contract notificându-i în acest sens la data de 02.02.2007 prin executor judecătoresc V. P.. În consecință pârâtul reclamant a refuzat să-și execute obligația asumată prin antecontractul de vânzare cumpărare și anume aceea de a se prezenta la biroul notarial pentru încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, deși a fost notificat în acest sens de către reclamanții pârâți.
S-a respins cererea pârâtului reclamant de a se pronunța rezoluțiunea antecontractului e vânzare cumpărare ( rezilierea fiind sancțiunea ce se aplică doar în cazul contractelor cu executare succesivă ceea ce nu este valabil în această cauză) deoarece acesta a renunțat la pactul comisoriu de gradul IV inserat în antecontract prin faptul că a primit o parte importantă din preț la date ulterioare expirării termenului de 3 luni. Astfel, deși termenul de 3 luni expiră la 24.06.2006, pârâtul reclamant a primit de la reclamantul pârât S. I. suma de 15.ooo euro la 26.06.2006, așa cum reiese din chitanța de mână consemnată la finalul antecontractului de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24,03.2006, 700 euro la 31.07.2006 și 500 euro la 28.08.2006, așa cum reiese din chitanța de mână de la fila 102, 1500 euro la 11.09.2006( chitanța de mână de la fila 102) și 1200 euro la 22.12.2006 (chitanța de mână de la fila 104) iar de la reclamantul pârât A. T. a achitat suma de 15.000 euro primită de vânzător astfel, 10.000 euro la 26.06.2006 așa cum reiese din chitanța de mână consemnată la finalul antecontractului de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24,03.2006; 1100 euro la 21.12.2006 așa cum reiese din chitanța de mână de la fila 125) 900 euro la 20.12.2006( chitanța de mână de la fila 126) și 500 euro la 11.01.2007 (chitanța de mână de la fila 127). Renunțându-se la termenul prevăzut în pactul comisoriu nu a mai existat un termen prevăzut pentru încheierea contractului în formă autentică, aplicându-se termenul general de prescripție de 3 ani.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, iar prin încheierea civilă din 12.02.2010, tribunalul a luat act de renunțarea la judecată a apelantului pârât la cererea de apel.
Prin decizia civilă nr. 660R/29.04.2010 a Curții de Apel București, s-a respins excepția lipsei de interes, s-a admis recursul declarat împotriva încheierii din 12.02.2010 a Tribunalului București și s-a trimis cauza spre rejudecare, apreciind ca in cauza a fost nesocotita vointa partii, intrucat aceasta nu formulase o cerere de renuntare la judecata neconditionata.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București la 08.06.2010.
La dosar, în apel s-a depus înscrisul intitulat tranzacție – fila 65, dosar inițial de apel - semnat în fața instanței de părțile prezente personal.
Prin decizia civilă nr. 151/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă a luat act si a consfințit tranzacția părților, cu conținutul înfățișat prin înscrisul depus la dosarul cauzei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
La dosar, în apel s-a depus înscrisul intitulat tranzacție – fila 65, dosar inițial de apel -, semnat în fața instanței de părțile prezente personal.
Conform prevederilor art. 1704 Cod civil, tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampinaun proces ce poate sa nasca.
Tribunalul, procedând la verificarea tranzacției prezentate și depuse la dosar și văzând ca între părți a intervenit o învoială, constată ca sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 271-273 C.proc.civ. și art.1704 si urm. C.civ., astfel că urmează a lua act si consfinți tranzacția părtilor, cu conținutul înfățișat prin înscrisul depus la dosarul cauzei ( fila 65, dosar apel inițial ).
Tribunalul nu va admite apelul, întrucât o astfel de statuare ar implica analizarea criticilor apelantului și aprecierea în sensul temeiniciei acestora. Tranzacția menționată produce efecte în apel, nu și asupra sentinței pronunțate, întrucât privește plata ulterioară a prețului integral, confirmarea dreptului de proprietate al intimaților reclamanți, respectiv renunțarea reciprocă la pretenții; de asemenea, în chiar cuprinsul tranzacției se face referire la vânzarea constatată prin sentința civilă nr._/23.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București. Nu se poate proceda nici la anularea hotărârii primei instanțe, în condițiile art. 247 alin. 5 C., întrucât această situație se referă la renunțarea la dreptul pretins, care nu se regăsește în cauză, și are caracter de excepție, neputând fi aplicată în alte situații.
Prin Decizia civilă nr. 1261 R/24.10.2011 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._, s-a respins excepția nulității recursului; s-a admis recursul declarat de recurentul pârât S. D. împotriva deciziei civile nr. 151/01.03.2011, a fost casată sentința și trimisă cauza pentru judecarea apelului la Tribunalul București.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut, in esenta, ca limitandu-se doar la a lua act de tranzactie, fara sa se pronunte asupra apelului cu care au fost investiti si implicit asupra hotararii atacate, judecatorii au lasat nesolutionata calea de atac si nu s-au pronuntat asupra eficientei hotararii apelate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._ la data de 14.11.2011.
Prin decizia civila nr. 371 A/ 10.04.2012 a fost respins ca nefondat apelul formulat de către apelantul-pârât S. D., împotriva sentinței civile nr._/23.12.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:
Între părți s-a încheiat o înțelegere constatată printr-un înscris depus la dosar și intitulat „Tranzacție”, având drept conținut: „Subsemnații - S. C., cetățean român, domiciliată în Canada, 2500 Benny Crescent, apart. 702, Montreal, Quebec, CNP_, căsătorită cu – S. D., cetățean român, domiciliat în Canada, 5637 Rue P., Montreal Nord QC HIG 1N7, cu reședința în București, .. 9, sector 2, CNP_, pe de o parte și - S. I., domiciliat în or. Voluntari, .. 41, județul I., CNP_ și – A. T., domiciliat în București, ., vila 6, ., CNP_, pe de altă parte, cunoscând dispozițiile Codului Penal, cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere următoarele: Noi, S. C. și S. D., declarăm că am primit de la dnii S. I. și A. T., întregul preț al vânzării cotei indivize de 2/3 din terenul în suprafață de 230 mp ( 230,05 mp conform măsurătorilor cadastrale), situat în intravilanul municipiului București, ., sector 3, teren liber, având nr. cadastral 9473, pe care ne-am obligat a li-l vinde conform antecontractului de vânzare – cumpărare din 24.03.2006, atestat sub nr. 19 din 24.03.2006 de av. Tăbărță C. și a cărei vânzare a fost constatată prin sentința civilă nr._ din 23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 3, București, în dos. nr._, nedefinitivă. Totodată, declarăm expres că recunoaștem dnilor S. I. și A. T. dreptul de proprietate asupra acestei cote indivize. Eu, S. D., declar că astfel se retrage și cererea de apel formulată de mine în dos. nr._ aflat pe rolul Tribunalului mun. București, Secția a III-a Civilă. Noi, A. T. și S. I. suntem de acord să se stingă orice litigiu și/sau orice altă pretenție față de soții S. D. și S. C. în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3, București și renunțăm la orice alte pretenții sau cale de atac în acest dosar în prezent și în viitor, inclusiv la recurs. Dăm prezenta declarație spre a servi oriunde trebuința o va cere. Redactat la Biroul Notarial din București, ., nr. 16A, sect. 2, în 4 exemplare, eliberându-se părților 3 exemplare. Semnături - indescifrabile”.
Tranzacția se referă la plata ulterioară a prețului integral, confirmarea dreptului de proprietate al intimaților reclamanți, respectiv renunțarea reciprocă la pretenții; în cuprinsul tranzacției se face referire la vânzarea constatată prin sentința civilă nr._/23.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin această tranzacție recunoscându-se efectele sentinței civile atacate, practic executându-se hotărârea judecătorească pronunțată de judecătorie.
Având în vedere solicitarea părților în fața instanței de apel, potrivit principiului disponibilității, precum și față de efectele acesteia așa cum au fost expuse anterior, tribunalul nu va ține seama de această tranzacție pentru a lua act conform art. 271 C. pr.civ. și art. 1704 C.civ. și a stinge litigiul prin înțelegerea amiabilă, dar va ține cont de aceasta ca un înscris în susținerea soluției pronunțate în apel, respectiv ca un mijloc de probă.
Potrivit antecontractului de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24.03.2006 de către avocat C. Tabarta pârâtul reclamant și pârâta s-au obligat să vândă reclamanților pârâți 2/3 din imobilul teren proprietatea lor situat în București, ., sector 3, cu o suprafață de 230 mp. la prețul total de 53.333,42 euro fiecare reclamant pârât dobândind o cotă indiviză de 1/3 la un preț de 26.667 euro, pârâții devenind proprietarii ai imobilului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 999/22.03.2006.
Instanța fondului, în mod corect, a apreciat că, față de datele de achitare a tranșelor de bani reprezentând parte din preț, ulterior datelor stabilite prin antecontract, a fost acceptat de către toate părțile că termenul de 3 luni ce era inserat în contract să nu fie luat în considerare ca dată scadentă de la care se activează intervenția pactului comisoriu. Ca urmare a acestei renunțări implicite de către părți la această dată, instanța a luat în considerare, fără existența unei alte date stabilite de către părți, termenul general în care o obligație contractuală, care nu este executată de bunăvoie, este determinată a fi executată cu concursul instanțelor judecătorești, respectiv termenul de 3 ani.
Aspectele cu privire la prestația avocatului angajat să îi apere interesele în dosar nu pot face obiectul căilor de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate, ci se rezolvă, conform clauzelor contractuale inserate în contractul de asistență judiciară încheiat de acesta cu avocatul.
Față de aceste considerente, Tribunalul constată că niciuna dintre critici nu este fondată, neexistând motive ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanța de apel și ținând cont și de atitudinea părților referitor la soluția instanței de fond reflectată în înscrisul intitulat „tranzacție”, precum și iar în raport de dispozițiile art. 297 C.pr.civ., apelul este respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Impotriva acestei decizii si impotriva incheierilor din 03.04.2012 si 11.04.2012, ca si impotriva incheierii din 07.12.2011, s-au formulat prezentele recursuri, in termen legal, de catre paratul S. D..
In motivarea recursului declarat impotriva deciziei tribunalului si a incheierilor din 03.04.2012 si 11.04.2012 s-au sustinut in esenta urmatoarele critici:
Situatia reala de fapt si de drept nu a fost descrisa si pronuntata corect in decizia si incheierile de mai sus.
Recurentul arata ca a facut o cerere de recurs premargator, care face parte integranta din prezenta, depus la data de 03.04.2012, si redepus la data 08.02.2012 impotriva incheierii de sedinta din Camera de Consiliu din data de 07.12.2011, cand tribunalul a avut o anumita compunere ( P. M. C. si Judecator M. L. N. ).
Tribunalul a respinse exceptia incompatilitatii privind pe judecatorii L. C. S. si lonica N., ca nefondat.
In Sedinta din Camera de consiliu din 11.04.2012 Tribunalul compus din: P. M. C. si judecator S. M. au respins cererea de recuzare privind pe judecatorii L. C. S. si lonica N., retinand ca aceste doua dne. judecator au formulat cerere de abtinere, care a fost respinsa prin incheierea din 07.12.2011, cu motivarea ca nu exista motiv de incompatibilitate, astfel incat prezenta cerere de recuzare formulata impotriva acelorasi judecatori pentru motive identice apare ca inadmisibila, chiar daca actuala cerere are un alt titular, impunandu-se cu putere de lucru judecata hotararea pronuntata in incidentul procedural privind incompatibilitatea doamnelor judecator.
Recurentul sustine ca judecatorii M. C. si S. M. au solutionat gresit cerere de recuzare pentru motivele urmatoare:
Judecatorul M. C. era la randul ei incompatibilă, și /sau trebuia să fi fost "recuzat", deoarece a luat parte la audierea de "incompatibilitatea" din Camera de Consiliu de la 07.12. 2011, precum și pe problema "recuzare" din sedinta de Camera Consiliu din data: 11.04.2012.
Există o distincție clară intre o "Cerere de incompatibilitatea" și o "Cerere de recuzare". Judecatorii L. C. S. si lonica N. au invocat din oficiu « incompatibilitatea» lor in rejudecarea apelului, in vreme ce recurentul a făcut o cerere pentru "recuzare". În cazul in care legiuitorul român a crezut că procedurile de mai sus sunt identice nu ar fi doua articole diferite in Codul de procedură civila.
În plus, motivele folosite pentru recuzare de către parte sunt diferite și nu același ca și motivele folosite de către judecatori in formularea cererii lor de incompatibilitate.
Gresit se retine ca exista « res judecata» . În cazul puțin probabil daca instanță nu ar găsi Președinte: L. C. S., si Judecator: lonica N. «incompatibil», aceasta nu inseamnă neapărat că cele de mai sus nu pot fi "recuzate". Recurentul consideră că acesti doi judecătorii sunt, de fapt, "incompatibili" pentru a auzi acest caz, și pot fi, de asemenea, "recuzate".
In plus, pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la impartialitatea membrilor completului de judecata si avand in vedere ca aparenta impartialitatea insasi, tinand seamna, totodata, si dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a drepturilor omului referitoare la asigurarea unui proces echitabil, recurentul cere anulare incheiere din 11.04.2012.
Judecatorii L. C. S. lonica Ninuu au fost implicate in acest caz peste 4 ani și jumătate, și peste 40 de termen de judecata, au luat decizii eronat impotriva intereselor recurentului, de mai multe ori, in primul rând spunand că el a renunțat la apel initial atunci când acest lucru nu a fost cazul, au pronunțat impotriva intereselor sale atunci când au decis să "ia act" de "tranzactie" atunci când recurentul a solicitat in mod expres « consfintire tranzactie» și cu ultima decizie Tribunalul a decis să respingă apelul formulat, fără a analiza toate motivele si criticile dezvoltate in cererea de apel. In pararea recurentului toate aceste decizii descrise mai sus, trebuie sa fie considerate ca fiind "se dezleaga o problema Iitigioasa, de natura sa dezinvesteasca instanta".
La ultimul "termen de judecata" recurentul a solicitat ca problema de "incompatibilitate" a judecătorilor L. C. S. si lonica N. sa fi fost tratată inainte ca tribunalul asculta argumentele pa fondul cauzei, și a menționat in «recurs premergator», care subsemnatul a depuse și a inregistrate la grefier care a fost misterios lipsit de la dosar. P. L. C. S. a refuzat să ia in considerare acest aspect destul de important, și a dorit să audă caz, indiferent de incălcare a drepturilor apelantului, in virtutea din codul de procedură civilă din România, lege fundamentală și naturală, precum și dreptul la un proces echitabil, și de imparțialitate.
În incheiere din 03.04.2012 apelantul a solicitat "recuzare" Președinte: L. C. S., si Judecator: lonica N., iar acest lucru este confirmat de nota scrise depus in dosar.
În plus, incheiere de mai sus nu descrie in mod corect declarațiile și faptele reale cu privire la modul in care apelantul a fost presat la ultimul termen de judecata de catre Președinte: L. C. S. să faca concluziile finale in "rejudecare APEL", și modul in care apelantul a declarat că in opinia lui a fost o inșelăciune penal, care a avut loc in ceea ce privește semnarea si consfintire "tranzactie» in fata Tribunalul Bucuresti.
Referitor la greselile comise de Tribunalul Bucuresti cu privire la fondul cauzei:
La ultimul termen de judecata, apelantul a declarat in mod clar in sedinta publica, cât și in nota scrise, ca in cazul in care Tribunalul va decide sa nu consfinteasca tranzactia incheiata intre parti si anularea hotararii primei instante nr._/ 2008, apelantul solicita anularea acestei hotarari pentru toate motivele expuse in cererea de apel incluzand si nelimitand reaua credinta si tendinta de inselaciune pe care au dovedit-o intimatii pe tot parcursul procesului.
Prin decizia recurata, tribunalul, in compunerea L. C. S. si lonica N. a gresit grav prin faptul ca nu au luat in considerare un aspect important in cerere de apel- dat fiind reau credinta a intimatilor cum a fost bine dovedit in Anexa 1 si Anexa 2 din cererea de apel.
la pagina 5 din Cerere de apel s-a aratat ca « Dar de fapt si de drept I. S. si T. A., nu si-au executat obligatiile si aceasta numai datorita faptului ca nu au avut banii asa cum au declarat de nenumerate ori sau din intentia de a pacali pe Subsemnatul».
Tribunalul Bucuresti, a gresit grav si ilegal pentru ca nu a reușit să se uite la aspectul important de "rea credință", manifestat de intimati. Pentru comoditatea instanței, atașeaza paginile 3 și 4 ale «Cererii de apel», precum și Anexa 1 și 2, care dă exemple clare și concrete de contradicții și de minciuni manifestate de intimati in interogatoriu, si marturii ale 2 martori din prima instanta.
Ca urmare, Tribunalul Bucuresti nu a indeplinit obligațiile de a examina cerere de apel.
In plus, Tribunalul Bucuresti nu a aplicat corect legea atunci când a considerat că originalul "Antecontract De Vanzare- Cumparare", semnat intre părți pentru o perioadă de 3 luni, a fost prelungită pentru o perioadă de 3 ani.Tribunalul a gresit cand a folosit conceptul de legal "prescripție"".
Nu există niciun temei juridic pentru a concluziona că termenul de 3 luni a fost tacit prelungit pentru o perioda de 3 ani, pe baza faptelor din speță. Martorilor coroborate că au trebuit să aproape cerșească la picioare intimatii să plătească banii pe care ii datora și in ciuda tuturor cerșetorie "intimatii", a mințit și a spus că au plătit toți banii pentru cota lor de proprietate atunci când, de fapt, nu au facut, si numai la sugestia de avocatul meu, care lucra pentru ei, "intimatii", au plasat fără tragere de inimă soldul de bani datorat la "CEC", care au fost obligate să facă mai multe luni inainte, in virtutea obligațiilor lor față de subsemnatul in "AnteContract De Vanzare Cumparare».
În plus, sa poate vedea clar de la declaratii martori și de faptele cauza ca judecătorul de primă instanță, iar acum Tribunalul Bucuresti a comis o eroare in interpretarea minciunile si pretentii de intimatii că subsemnatul nu a dorit să perfecționeze contractului de vânzare la biroul notarial, atunci când in fapt, adevărata problemă a fost că intimatii nu aveau bani pentru a perfecta contractul de vânzare.
Tribunalul Bucuresti nu au tinut cont de critici formulate de apelantul in apel asa cum a fost cerute la ultimul termen de judecata si in concluzii scrise depus la dosar.
In schimb au sustinut interpretarea gresita a faptelor care au petrecut in prima instanta si comportamentul intimatilor si avocatul care le reprezinte in toate cei 4 ani si jumatate in parcursul apel.
Tribunalul a comis o gravă eroare atunci când, compus din aceiași judecători, a decis anterior că nu a făcut un aviz cu privire la tranzactie deoarece, in fapt, a interpretat că apelantul a renunțat la apelul initial.
In plus, Tribunalul Bucuresti cu DECIZIA Civila Nr. 371 A a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat și folosit doar o parte a Declarației autentificate (tranzactie) Nr. 1592 din 16.06.2009, care a fost convenabila pentru "intimatii - reclamantii", În scopul de a anula drepturile apelantului.Declarația de mai sus are două componente, S. D. ar retrage APEL, in schimb ,"Noi, A. T. and S. I. 1. suntem de acord se stinga orice litigiu si/sau orcice alta pretentie fata de sotii S. C. in dosarul nr._ al judecatoriei Sectorului 3, Bucuresti si renuntam la orice alte pretentii sau cale de atac in acest dosar in PREZENT si in VIITOR, inclusiv la recurs."
Apelantul a semnat aceasta declaratie in vederea stingerii oricarui litigiu referitor la obiectul care face parte de acest dosar si NU ca sa poate intimatii-reclamanti sa foloseasca acest Tranzactie/Declaratie numai portiunea unde apelantul se obliga la ceva si nu unde si intimatii ¬reclamanti s-au obligat sa renunta la orice pretentie in prezent si in viitor inclusiv la decizia favorabila din prima instanta.
In drept, sunt invocate dispozitiile art. 304 alin. 3,4,5,6, 7, 8 si 9 C.pr.civ..
Prin recursul declarat impotriva incheierii din 07.12.2011 ( f. 16 dosar recurs ) s-a invocat, in esenta, ca judecatorii L. C. S. si I. N. erau incompatibili in solutionarea cauzei.
Solutionand recursurile formulate, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Curtea va respinge inainte de toate recursul declarat impotriva incheierii din 07.12.2011, ca inadmisibil, pentru urmatoarele considerente:
La termenul din data de 06.12.2011 (f. 98 dosar TB ) judecatorii L. C. S. si I. N. au invocat faptul ca sunt incompatibili in solutionarea cauzei, in conditiile art. 24 alin. 1 C.pr.civ., intrucat au constituit completul de judecata care a pronuntat decizia civila nr. 151/ 01.03.2011 pronuntata in apel in ciclul procesual anterior, decizie prin care se luase act de tranzactia intervenita intre parti.
Prin incheierea din 07.12.2011 ( f. 100 dosar TB ) a fost respinsa exceptia de incompatibilitate privind pe dnele. jud. L. C. S. si I. N., retinandu-se de catre completul care a solutionat acest incident procedural ( in compunerea M. C. si M. L. N. ) faptul ca nu este un caz de incompatibilitate, intrucat cele doua dne. judecator nu au analizat motivele de apel, ci doar au luat act de tranzactie, deci nu si-au spus parerea asupra vreunei probleme litigioase.
Curtea constata ca aceasta incheiere a solutionat in esenta o cerere de abtinere formulata de judecatorii L. C. S. si I. N., astfel ca devine incident textul art. 34 alin. 1 C.pr.civ. conform caruia incheierea prin care s-a respins cererea de abtinere nu este supusa niciunei cai de atac.
Nu exista reglementate legal decat procedura cererii de abtinere si a cererii de recuzare, nu si a exceptiei incompatibilitatii. Dispozitiile art. 24 alin. 1 C.pr.civ. reglementeaza un motiv de incompatibilitate, care poate fi invocat insa procedural in cadrul procedurii de abtinere sau recuzare, similar celor prevazute de art. 27 C.pr.civ.. Asadar, cazul de incompatibilitate prevazut de art. 24 C.pr.civ. se supune aceleiasi proceduri de abtinere sau recuzare, procedura care este reglementata unitar in textele art. 25 si urm. C.pr.civ..
In cauza cele doua dne. judecator au formulat in esenta o cerere de abtinere, care a fost solutionata printr-o incheiere de respingere, care nu este supusa niciunei cai de atac, astfel cum reglementeaza art. 34 alin. 1 C.pr.civ..
Pentru aceste motive, va fi respins recursul declarat impotriva incheierii din 07.12.2011 ca inadmisibil.
Curtea, in baza art. 312 C.pr.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate impotriva incheierilor din 03.04.2012 si 11.04.2012, pentru urmatoarele argumente:
Prin incheierea din 11.04.2012 ( f. 149 dosar TB ) a fost respinsa cererea de recuzare formulata de apelant impotriva acelorasi judecatori L. C. S. si lonica N..
Curtea constata ca, . de recuzare formulata apelantul invoca in mod mai larg motive de recuzare, facand referire nu numai la pronuntarea celor doi judecatori in cicluri procesuale anterioare, dar si la faptul ca acestea au fost judecatori in dosar pentru 4 ani si au luat diferite masuri procesuale pe parcursul judecatii, printre care se facea referire la faptul ca acestea au continuat judecata desi apelantul le-a invederat ca a formulat recurs impotriva incheierii din 07.12.2011.
Sub acest aspect, Curtea constata ca sustinerile recurentului sunt neintemeiate si in mod corect a fost respinsa aceasta cerere de recuzare, in cauza neexistand nici un motiv de recuzare intemeiat impotriva celor doi judecatori. Astfel, . dne.judecator nu si-au spus parerea in cauza anterior pentru a fi incident cazul de incompatibilitate prevazut de art. 24 alin. 1 c.pr.civ., intrucat nici cu prilejul incheierii din data de 12.02.2010 ( incheiere prin care s-a luat act de renuntarea la judecata apelului . care a facut parte dna. judecator L. C. S. ), nici cu prilejul deciziei nr. 151/ 2011 cei doi judecatori nu s-au pronuntat asupra vreunui aspect litigios in cauza si nu au analizat catusi de putin pe fond cauza. Asa cum reiese cu evidenta din lecturarea celor doua hotarari, acestea erau o incheiere prin care se lua act de renuntarea la judecata apelului, respectiv o decizie prin care se lua act de tranzactie, fara ca judecatorii sa analizeze catusi de putin motivele de apel sau sustinerile partilor, apararile lor si raporturile juridice dintre acestia.
Textul art. 24 alin. 1 C.pr.civ. vizeaza nu in mod formal pronuntarea unei hotarari . anterior, ci pronuntarea unei hotarari care a dezlegat anumite aspecte deduse judecatii si prin care judecatorul si-a spus astfel parerea asupra aspectelor care urmeaza a mai fi rediscutate cu prilejul rejudecarii.
In ce priveste celelalte aspecte invocate de recurent in cererea de recuzare solutionata prin incheierea din data de 11.04.2011, Curtea constata ca acestea vizau faptul ca cei doi judecatori au luat diverse masuri procesuale pe parcursul judecatii. Or, este atributia esentiala a judecatorului, de natura si esenta activitatii sale, sa ia masuri procesuale pe parcursul judecatii, fara ca aceasta sa poata avea o semnificatie in sensul constituirii unui caz de recuzare, in masura in care nu se identifica in concret vreunul din motivele prevazute de ar. 27 C.pr.civ.. E un non sens ca judecatorul care administreaza cauza sa fie recuzat pentru masurile luate la diferite termene de judecata, fara ca aceste masuri sa se incadreze in cazurile de recuzare prevazute legal, caci aceasta ar semnifica faptul ca acelasi judecator nu poate participa la 2 termene de judecata in acelasi dosar. Faptul ca judecatorii au continuat judecata desi apelantul le-a invederat ca formulase recurs impotriva incheierii din 07.12.2011 a fost perfect legal, contrar celor sustinute de recurent, intrucat acest recurs nu suspenda judecata, cazurile de suspendare a judecatii fiind strict prevazute legal.
A fost corecta retinerea tribunalului facuta prin incheierea din 11.04.2012 in sensul ca odata ce prin incheierea din 07.12.2011 s-a respins cererea de abtinere formulata cu aceeasi motivare a incidentei art. 24 alin. 1 C.pr.civ., o cerere de recuzare pentru motive identice nu poate fi primita.
Nu este intemeiata sustinerea recurentului ca judecatorul M. C. era la randul ei incompatibilă de la solutionarea cererii de recuzare, intrucat solutionase si cererea de abtinere prin incheierea din 07.12.2011, cazurile de abtinere si recuzare prevazute legal vizand solutionarea insasi a cauzei, iar nu a incidentelor procedurale legate de abtinere si recuzare.
Este de asemenea falsa distinctia pe care recurentul o face intre incompatibilitate, abtinere si recuzare, astfel cum s-a aratat mai sus exista reglementate doar procedura de abtinere si de recuzare, motivele pentru aceste doua proceduri fiind identice.
Este total nefondata argumentarea recurentului conform careia admiterea cererii de recuzare s-ar fi impus pentru respectarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la asigurarea unui proces echitabil. Acest text asigura accesul partii la o judecata impartiala si obiectiva, insa in cauza nu exista niciun temei pentru a se considera ca cele doua dne. judecator nu au facut o asemenea judecata, fata de masurile procesuale dispuse, faptul ca solutiile pronuntate nu au fost favorabile recurentului nefiind o dovada de partialitate sau subiectivism, ci este de esenta oricarei judecati, care presupune un litigiu si in final o solutie care este nefavorabila uneia din parti.
In ce priveste recursul declarat impotriva incheierii din 03.04.2012, Curtea constata ca se critica aceasta incheiere in sensul ca gresit s-a procedat la judecarea cauzei pe fond, atata timp cat fusese formulata o cerere de recuzare si un recurs impotriva incheierii din 07.12.2011, iar pe de alta parte incheierea nu descrie in mod corect declarațiile și sustinerile partilor si ale instantei de judecata in sedinta publica.
Curtea constata ca masurile luate de tribunal la acel termen au fost perfect legale, neexistand . motiv legal care sa impiedice judecata, de vreme ce recursul impotriva incheierii din 07.12.2011 – incheiere premergatoare- nu putea fi solutionat anterior fondului – nefiind de altfel nici prevazuta legal aceasta cale de atac, iar daca ar fi fost prevazuta ar fi fost supusa solutionarii numai odata cu fondul. Se constata totodata de catre Curte ca la acel termen nu s-a formulat cerere de recuzare de catre apelant, aceasta cerere de recuzare fiind formulata la data de 09.04.2012, deci ulterior retinerii cauzei in pronuntare. Iar in ce priveste neconsemnarea corecta a sustinerilor partilor si ale instantei, Curtea constata ca aceasta nu reprezinta – chiar daca s-ar verifica- un motiv de nelegalitate care sa poata fi cenzurat pe calea recursului, ci calea de atac poate viza numai o solutie data de instanta, ceea ce nu este cazul cand este vorba de consemnarea sustinerilor facute in sedinta publica.
Pentru toate aceste motive, va fi respins recursul declarat impotriva acestor doua incheieri, ca nefondat.
Va fi respins, de asemenea, in baza art. 312 C.pr.civ., si recursul declarat de recurent impotriva deciziei civile nr. 371 A/ 2012, ca fiind nefondat.
Astfel, sunt nerelevante sustinerile recurentului referitoare la reau credinta a intimatilor si incercarea acestora de inselaciune pe tot parcursul procesului si cu prilejul incheierii tranzactiei.
Asa cum corect au aratat instantele de fond, intre recurent si sotia sa, în calitate de promitenți vânzători și reclamanții pârâți în calitate de promitenți cumpărători a intervenit antecontractul de vânzare cumpărare atestat sub nr. 19/24.03.2006, prin care pârâtul reclamant și pârâta s-au obligat să vândă reclamanților pârâți 2/3 din imobilul teren proprietatea lor situat în în București, ., sector 3, cu o suprafață de 230 mp. la prețul total de 53.333,42 euro fiecare reclamant pârât dobândind o cotă indiviză de 1/3 la un preț de 26.667 euro.
Pârâții au devenit proprietarii imobilului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 999/22.03.2006.
Din prețul stipulat în antecontract reclamantul pârât S. I. a achitat initial suma de 18.900 euro si reclamantul pârât A. T. a achitat suma de 15.000 euro.
Pe parcursul solutionarii cauzei intre parti s-a incheiat inscrisul intitulat tranzactia, dar s-a intocmit si declaratia autentificata sub nr. 1592/ 16.06.2009 de notarul public P. C. M., acte in cuprinsul carora recurentul declara in mod expres ca a primit de la reclamantii S. si A. T. intregul pret al tranzactiei antecontract de vanzare cumparare incheiate la 24.03.2006.
Asa fiind, orice aparare a recurentului legata de fondul raportului litigios dintre parti ramane irelevanta, intrucat prin primirea intregului pret al vanzarii, recurentul nu poate fi considerat decat ca a renuntat la invocarea neexecutarii de catre reclamanti a obligatiilor lor de plata a pretului si a pactului comisoriu pentru desfiintarea antecontractului.
Se sustine de catre recurent ca reclamantii s-au facut vinovati de neexecutarea obligatiei de plata a pretului, acesta fiind motivul neincheierii conventiei autentice de vanzare cumparare, ca acestia au incercat sa il insele pe recurent. Se mai critica de catre acesta solutia primei instante de a considera ca primirea de catre el a unei parti a pretului ulterior termenului de 3 luni prevazut contractual, a atras consecinta renuntarii la acest termen si, prin urmare, si la inlaturarea aplicarii pactului comisoriu prevazut in antecontract, devenind aplicabil termenul general de 3 ani de prescritie a dreptului de actiune.
Curtea constata corecta solutia instantelor de fond in acest sens, . ulterior termenului de 3 luni prevazut in contract valorand o renuntare din partea promitentului vanzator la invocarea termenului si a pactului comisoriu inserat contractual.
Pactul comisoriu reprezinta o clauza conventionala de desfiintare a contractului pentru neexecutarea culpabila de catre una din parti a obligatiei asumate. Desfiintarea pentru neexecutarea culpabila de catre una din parti a obligatiilor nu intervine insa automat, ci este lasat la aprecierea creditorului obligatiei neexecutate sa solicite desfiintarea conventiei sau obligarea debitorului la executare. Aceeasi este situatia si in cazul in care desfiintarea ( rezolutiunea sau rezilierea ) opereaza judiciar, si in cazul interventiei unui pact comisoriu. Invocarea pactului comisoriu si a sanctiunii desfiintarii conventiei este asadar lasata la latitudinea exclusiva a partii in beneficiul careia opereaza acesta.
In cauza prezenta, de vreme ce recurentul nu a invocat pactul comisoriu si desfiintarea antecontractului pentru neexecutarea de catre reclamanti a obligatiei de plata a pretului in termenul prevazut contractual, aceasta manifestare de vointa atrage consecinta neoperarii acestui pact comisoriu. In mod esential, odata ce recurentul a primit pretul de la reclamanti, ulterior termenului de 3 luni prevazut in antecontract, acesta a optat nu pentru desfiintarea contractului si invocarea pactului comisoriu, ci pentru executarea antecontractului, renuntand la beneficiul termenului initial.
Recurentul tinde prin pozitia adoptata in prezentul proces sa cumuleze practic executarea obligatiilor de plata a pretului de catre reclamanti cu invocarea pactului comisoriu in sensul considerarii antecontractului ca desfiintat, insa acest „cumul” nu este posibil legal, creditorul unei obligatii neexecutate avand facultatea de a alege fie sa ceara si sa obtina executarea obligatiei, fie sa desfiinteze contractul. Curtea constata si ca, odata exercitat acest drept de optiune de catre recurent, actul este irevocabil, recurentul neputand ca, ulterior primirii pretului, deci ulterior acceptarii executarii obligatiilor de catre reclamanti, sa se razgandeasca si sa solicite totusi desfiintarea antecontractului in baza pactului comisoriu.
Asadar, Curtea constata corecta solutia instantelor de fond de a considera ca, de vreme ce recurentul a primit plata pretului ulterior termenului de 3 luni stabilit in antecontract, acesta a renuntat la invocarea pactului comisoriu si la desfiintarea antecontractului pentru neexecutare din partea reclamantilor. Ramane mai departe absolut irelevant daca aceasta executare cu intarziere s-a datorat relei credinte a reclamantilor.
Este corecta si retinerea tribunalului conform careia tranzactia si declaratia mentionate recunosc practic efectele sentinței civile nr._/23.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, partile de fapt, prin primirea pretului si recunoasterile facute, executând hotărârea judecătorească pronunțată de judecătorie.
Este nefondata sustinerea recurentului ca instanta de apel nu ar fi analizat motivele de apel, lecturarea deciziei recurate relevand ca aceasta analiza a fost facuta, in aspectele care deveneau esentiale in cauza si care faceau irelevante celelalte sustineri ale partii. Motivarea unei hotarari judecatoresti nu trebuie sa raspunda in mod expres si direct fiecarei sustineri facute de parte, ci esential este ca argumentele de fapt si de drept prezentate de instanta sa dezlege aspectele litigioase in cauza si care conduc la o anumita solutie, argumente care transeaza cauza si care eventual fac irelevante alte dezvoltari facute de parte.
Asa sunt in cauza sustinerile recurentului – facute si in apel si in recurs – referitoare la incercarea de inselaciune pretins savarsita de reclamanti, referitoare la modul in care acesta a insistat pe langa reclamanti pentru primirea pretului si restul aspectelor de fapt sustinute de recurent, toate aceste dezvoltari neavand nicio semnificatie juridica in cauza, fata de faptul esential si de necontestat ca recurentul a primit pretul convenit ulterior termenului de 3 luni si chiar pe parcursul judecatii.
In legatura cu solicitarea recurentului de a se avea in vedere din tranzactia si declaratia autentificata depuse partea in care reclamantii arata ca sunt de acord cu stingerea acestui litigiu si a pretentiilor lor in cauza, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita, pentru aceleasi motive pentru care nu a putut fi primita nici partea in care insusi recurentul declara ca isi retrage apelul in cauza.
Astfel, recurentul solicita sa se ia in considerare declaratia reclamantilor facuta in cuprinsul acestor doua inscrisuri, insa nu este de acord cu luarea in considerare a propriei declaratii de retragere a apelului, formuland de altfel doua cai de atac impotriva unor hotarari judecatoresti care tindeau la solutionarea litigiului pe baza acestei tranzactii.
Curtea constata ca, aceleasi motive care au justificat desfiintarea incheierii prin care s-a luat act de renuntarea la apel si a deciziei prin care se consfintea tranzactia se opun si luarii in considerare a declaratiei reclamantilor de renuntare la pretentiile formulate in cauza.
Anume, de vreme ce pozitia exprimata de parti prin aceasta tranzactie si declaratie autentica nr. 1592 apare ca fiind conditionata reciproc si nu reprezinta, in raport de modul de redactare, vointa certa si neindoielnica, neconditionata a partilor, de a stinge litigiul pe cale amiabila, aceasta tranzactie si declaratie nu poate fi luata in considerare ca un act de dispozitie procesual in conditiile art. 246 sau 247 C.pr.civ..
Pe de alta parte, Curtea constata ca prin aceste acte recurentul declara ca recunoaste reclamantilor dreptul de proprietate asupra cotei de 2/3 obiect al contractului de vanzare cumparare, dar, asa cum s-a precizat si la acest termen in fata Curtii, nu s-a incheiat intre parti un act de vanzare cumparare care sa constituie efectiv transferul dreptului de proprietate catre cumparatorii reclamanti. Or, sentinta nr._/ 2008 a Judecatoriei Sectorului 3 indeplineste exact aceasta operatiune de transfer al dreptului de proprietate, ceea ce releva faptul ca modificarea acestei solutii ar conduce practic la situatia in care nu ar exista un act care sa opereze trensferul dreptului de proprietate, desi recurentul a primit intregul pret convenit si, asa cum sustine, recunoaste drepturile reclamantilor.
Sustinerea recurentului conform careia el ar fi semnat declaratia autentificata sub nr. 1592/ 2009 in vederea stingerii oricarui litigiu referitor la obiectul care face parte de acest dosar si NU ca sa poata sa fie folosita de intimatii-reclamanti semnifica intentia recurentului de a nu le lasa reclamantilor recunoscut dreptul de proprietate prin hotararea primei instante, desi a primit integral pretul, ceea ce fara indoiala reprezinta un abuz de drept, care nu poate fi permis de catre instanta.
In concluzia celor expuse, Curtea constata ca sunt nefondate toate criticile dezvoltate de recurent impotriva deciziei recurate, nefiind incidente in cauza motivele de recurs invocate de acesta in conditiile art. 304 alin. 3,4,5,6, 7, 8 si 9 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât S. D., împotriva încheierii din data de 07.12.2011 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. T. și S. I. și intimata pârâtă S. C..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât S. D., împotriva deciziei civile nr. 371A/10.04.2012 și încheierilor din 03.04.2012 și 11.04.2012 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. G. F. C. D. M.
GREFIER
S. V.
Red. DG
Tehnored. GC/DG 2 ex
14.11.2012
Jud. apel L. C. S.
I. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 749/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 547/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
