Obligaţie de a face. Decizia nr. 749/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 749/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 749
Ședința publică de la 22.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 5, împotriva deciziei civile nr.53.A. din 22.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a-III-civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G..
P. are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 15.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.04.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 643 din 25 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ /2001, s-a respins cererea formulată de reclamanta Poliția Locală sector 5 în contradictoriu cu pârâtul M. G., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08 martie 2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, reclamanta Poliția L. sector 5 a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând obligarea pârâtului să desființeze lucrările construite la adresa din București, ., sectorul 5, constând în două grupuri de module ce nu au fost recompartimentate cu câte 18 module fiecare, astfel cum prevede autorizația de construire nr. 477-A/2004. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma verificărilor efectuate la data de 20 septembrie 2010 la adresa din București, ., sectorul 5, de către inspectorii Serviciului Disciplină în Construcții, s-a constatat că pârâtul nu a respectat prevederile autorizației de construire nr. 477-A/2004, în sensul că cele două grupuri de module nu au fost recompartimentate cu câte 18 module fiecare. La momentul controlului, cele două corpuri cu funcțiunea de locuințe și birouri nu erau finalizate. Pentru lucrările realizate ilegal, fără respectarea prevederilor autorizației de construire nr. 477-A/2004, pârâtul a fost sancționat prin procesul-verbal nr. 108 din 27 septembrie 2010, cu suma de 5.000 lei, dispunându-se, totodată, și măsura încadrării în autorizația de construire nr. 477-A/2004, în caz contrar obținerea unei noi autorizații de construire sau desființarea modulelor realizate ilegal. S-a învederat de către reclamantă faptul că pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse în procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționate până la data 01 februarie 2011, respectiv până la data stabilită în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 108 din 27 septembrie 2010, nefăcând nici măcar un demers în vederea intrării în legalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 28 alin. 1 și art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, la data de 30 noiembrie 2011, solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a arătat că nu există identitate între persoana chemată în judecată și deținătorul imobilului pentru care a fost emisă autorizația de construire nr. 477-A/2004, aceasta fiind emisă pentru . SRL, care a devenit proprietarul imobilului situat în București, ., sectorul 5, compus din teren în suprafață de 1.600 mp. și construcția edificată, în baza constructului de donație autentificat sub nr. 6462 din 19 decembrie 1997 de Biroul Notarilor Publici Asociați „G. E., S. S. și D. T.”. Astfel, a susținut pârâtul că desființarea lucrărilor de construire indicate de reclamantă se poate face doar de această persoană juridică, beneficiar al autorizației de construire și care a efectuat lucrările.
Pe fondul cauzei, pârâtul a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Astfel, s-a menționat că autorizația de construire invocată de reclamantă a fost emisă pentru . SRL, care a devenit proprietar al imobilului situat în București, ., sectorul 5, în baza contractului de donație menționat anterior. Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 108 din 27 septembrie 2010 la care a făcut referire reclamanta este lovit de nulitate absolută în condițiile în care contravenientul nu avea calitatea cerută de lege, respectiv nu era deținătorul titlului de proprietate asupra imobilului și nici nu a efectuat lucrările de construire. Pe de altă parte, pârâtul a invocat prescripția dreptului de a constata pretinsă contravenție, față de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1990, având în vedere că lucrările de construire au fost finalizate încă din anul 2008.
Totodată, s-a învederat de către pârât că, din analiza procesului-verbal de recepție din data 08 octombrie 2009, a rezultat că lucrările sunt terminate și respectă autorizația de construire nr. 477-A/2004, inclusiv în ceea ce privește numărul de module, motiv pentru care susținerea reclamantei în sensul că cele două grupuri de module au fost recompartimentate cu câte 18 module fiecare, este vădit neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele Cod de procedură civilă.
Instanța a administrat în cauză, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar adresa nr. 3 din 16 februarie 2011 emisă de P. Locală sector 5, și dovada comunicării acesteia (filele 4 -6 dosar fond), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 108 din 27 septembrie 2010 (fila 7 dosar fond), procesul-verbal privind comunicarea procesului-verbal prin afișare (fila 8 dosar fond), autorizația de construire nr. 477-A din 23 iulie 2004 (filele 37 – 38 dosar fond), proces-verbal de recepție (filele 30 și 40 dosar fond), contractul de donație autentificat sub nr. 6462 din 19 decembrie 1997 de Biroul Notarilor Publici „G. E.” (filele 31 – 34 dosar fond), nota de construire din 20 septembrie 2010 (fila 39 dosar fond), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 109 din 29 septembrie 2010 și dovada comunicării acestuia (filele 68 – 69 dosar fond). De asemenea, au fost atașate la dosar relații privind istoricul de rol fiscal și fotocopii de pe actele din dosarul fiscal privind imobilul situat în București, ., sectorul 5 (filele 45 – 60 dosar fond), precum și relații comunicate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Carte Funciară Sector 5 (fila 61 dosar fond).
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 07 decembrie 2011, instanța a respins probele cu expertiza tehnică specialitatea construcții și testimonială, solicitate de pârât, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii.
Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, apreciind că pentru soluționarea acesteia se impune administrarea de probe comune cu fondul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța s-a pronunțat cu întâietate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârât.
Astfel, instanța a reținut că, prin autorizația de construire nr. 477-A din 23 iulie 2004 emisă de Primăria Sectorului 5 București, s-a autorizat executarea lucrărilor de edificare a unui corp P + 2E cu funcțiunea de locuință, birouri, comerț și a două grupuri de 18 module cu funcțiunea de comerț la adresa din București, ., sectorul 5, actul administrativ fiind emis în favoarea . SA (fila 29 dosar fond).
La data de 08 octombrie 2009, între reprezentantul . SA, F. P. Patric C. și Primăria Sectorului 5 București s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 30 dosar fond).
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 108 din 27 septembrie 2010, emis de către Primăria Sectorului 5 București, s-a reținut în sarcina pârâtului Mattteucci G. contravenția prevăzuta de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, republicată, pentru motivul că a executat lucrări de construcție la imobilul situat în București, ., sectorul 5, fără a respecta autorizația de construire nr. 477-A/2004, în sensul că recompartimentarea celor două corpuri nu s-a făcut în cate 18 module fiecare, construcțiile nefiind finalizate.
Totodată în baza art. 28 alin. 1 din aceeași lege s-a stabilit că măsura complementară administrativă, . încadrarea modulelor în autorizație pana la data de 01 februarie 2011.
După expirarea termenului acordat pârâtului prin procesul-verbal menționat, și având în vedere nota de constatare nr. 3 din 16 februarie 2011 (fila 4 dosar fond), potrivit căreia pârâtul nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal mai sus menționat, reclamanta a formulat cerere, prin care a solicitat obligarea acestuia să desființeze lucrările executate constând în două grupuri de module ce nu au fost recompartimentate în cate 18 module fiecare.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit pe numele pârâtului, instanța a apreciat că acesta are calitate de a sta în proces, întrucât, potrivit actului constatator, este titularul obligației dispuse ca măsură complementară.
Pentru aceste motive, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța a avut în vedere că autorizația de construire nr. 477-A din 23 iulie 2004, despre care se face referire în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 108 din 27 septembrie 2010, a fost emisă pe numele unei persoane juridice, respectiv . SA, în calitate de proprietar al imobilului-teren din ., sectorul 5. Astfel, prin contractul de donație autentificat sub nr. 6462 din 19 decembrie 1997 de către Biroul Notarilor Publici Asociați „G. E. S., S. D. T.” (filele 31 – 34 dosar fond), . SA a dobândit în patrimoniu, cu titlu gratuit, terenul de mai sus, de la donatorul Fundația M. România.
D. fiind că autorizația de construire a fost eliberată tot pe numele societarii donatare, prezumția care funcționează este că tot aceeași societate este și constructorul, nefăcându-se dovadă că adevăratul titular al construcției este pârâtul (eventual în calitate de superficial proprietar al construcției și utilizator al terenului).
Chiar dacă pârâtul persoană fizică a fost sancționat prin procesul-verbal, instanța a apreciat că nu tot acesta poate fi obligat la desființarea lucrărilor efectuate, atât timp cât imobilul-teren și construcție aparține altei persoane nesancționate.
Chiar și în ipoteza în care s-ar considera că această operațiune incumbă pârâtului, instanța a constatat că susținerea reclamantei în sensul că nu a fost respectată autorizația de construire nu a putut fi primită, având în vedere mențiunile din procesul-verbal de terminare a lucrărilor din 08 octombrie 2009 încheiat de Comisia de recepție din cadrul Primăriei Sectorului 5 București (fila 30 dosar fond) potrivit cărora s-a procedat la recepția celor două corpuri cu câte 18 module fiecare cu funcțiunea de comerț, acest din urmă act nefiind revocat sau anulat. Astfel, conform constatărilor reprezentanților Primăriei, cele două corpuri a căror executare a fost autorizată au câte 18 module fiecare.
În ceea ce privește apărările pârâtului, prin care a invocat nulitatea procesului-verbal pentru sancționarea sa greșită, nefiind proprietarul construcției, respectiv pentru prescrierea dreptului de a se constata contravenția, trebuie subliniat că instanța nu le poate analiza pe această cale, întrucât, în acest scop, există deschisă o altă procedură, și anume plângerea contravențională.
Apelul formulat de reclamanta Poliția Local sector 5, care a criticat în esență hotărârea primei instanțe pentru că s-a ignorat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 108 din 27 septembrie 2010 nu a fost contestat de către pârât în termenul legal, astfel că acesta și-a însușit fapta constatată de nerespectarea autorizației de construire nr. 477/2004 – a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 43/A din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 108 din 27 septembrie 2010 s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 lit. b din Legea nr. 50/1991 de către pârâtul M. G., reținându-se în sarcina sa faptul că acesta a executat lucrări de construire, cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire nr. 477-A/2004.
Contravenientul a semnat procesul-verbal, însă acest proces-verbal nu i-a fost înmânat, neexistând semnătura sa la rubrica specială menționată pentru aceasta.
De asemenea, procesul-verbal a fost comunicat cu confirmare de primire pârâtului, însă nu la domiciliului din procesul-verbal, ci chiar la adresa imobilului construit. O asemenea comunicare, în condițiile în care nu a fost primită efectiv de către pârât, nu îndeplinește condițiile art. 86 și următoarele Cod de procedură civilă.
În această situație, cum termenul de contestare a procesului-verbal de contravenție curge de la comunicarea acestuia, rezultă că nu au putut fi reținute dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 ce constituire regimul de drept comun în materie contravențională, iar acest act nu constituie titlu executoriu, el putând face în continuare obiectul unei plângeri contravenționale în 15 zile de la comunicarea sa legală.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că, deși pârâtul a semnat acest proces verbal (cu obiecțiuni), nu s-a stabilit în mod definitiv vinovăția sa. În consecință, în lipsa unor dovezi privind calitatea pârâtului de proprietar sau de constructor și cum autorizația de construire este eliberată unei persoane juridice, Tribunalul a menținut soluția primei instanțe și a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 43/A din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 – Poliția locală sector 5 București, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă și solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că într-adevăr, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat de Comisia de recepție din cadrul Primăriei Sectorului 5 București atestă două corpuri a câte 18 module fiecare, dar urmează a se avea în vedere, că recepția s-a făcut la data de 08 octombrie 2009, or la data controlului – 20 septembrie 2010, s-a constatat că erau 22 de module cu funcțiunea de spații comerciale, ceea ce demonstrează în mod evident, că după recepția lucrărilor, intimatul – pârât a continuat executarea lucrărilor, nerespectând în acest fel, autorizația de construire nr. 477-A/2004.
Acest aspect reiese și din faptul că cele două corpuri cu funcțiunea de locuință și birouri nu erau finalizate.
Instanțele au dat dovadă de subiectivism în aprecierile efectuate, cu privire la a da câștig de cauză petenților în cauzele cu autoritățile și instituțiile publice, care au fost puse în situația de a pune concluzii pe aspectul comunicării procesului-verbal, în condițiile în care acesta a fost semnat de către pârât și neanulat de către instanțe, în urma vreunei contestări a pârâtului.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea acțiunii.
Recursul nu este fondat.
Pretențiile deduse judecății potrivit Legii nr. 50/1991 au impus instanțelor de fond și de apel să clarifice calitatea de proprietar ori constructor a pârâtului chemat în judecată, ca și o chestiune prejudicială, necesară soluționării cauzei pe fond.
În această cercetare prealabilă, s-a constatat în mod legal și temeinic de către instanța de apel, că procesul-verbal de contravenție emis în contra pârâtului, semnat cu obiecțiuni și comunicat greșit către acesta, pârâtul fiind încă în termenul legal de sesizare a instanței cu o plângere, nu constituie dovada certă privind calitatea pârâtului de constructor privind extinderile de lucrări peste limitele autorizației de construire nr. 477/A/2004 – autorizație care a și fost emisă pe numele . SA, în calitate de proprietar al terenului din ., sector 5, București, dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr. 6462 din 19 octombrie 1997 de la donatorul Fundația M. – România.
Contrar susținerilor din recurs, instanța de apel nu a tratat în mod subiectiv cauza, ci în mod riguros, potrivit situației de fapt atent analizată, aplicând corect prevederile legii.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, va obliga pe recurent la plata către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată prin aplicarea reducerii onorariului de avocat de 2.000 lei astfel cum rezultă din chitanța atașată notelor scrise depuse la dosar, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege sus-menționat și respectarea principiului asigurării accesului neîngrădit la justiție potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă Poliția Locală Sector 5, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. G., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată cu aplicarea reducerii onorariului avocat de 2.000 lei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. P. C. M. T. D. A.
Grefier,
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./30.04.2013
T.B.-S.3.-A.D.beloiu;A.E.P.
Jud.S.5.-L.A.Z.
| ← Succesiune. Decizia nr. 741/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
