Legea 10/2001. Decizia nr. 1815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1815/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1815/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1815
Ședința publică de la 02.12.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - G. S.
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile (ÎN URMA ADMITERII RECURSURILOR ȘI CASĂRII CU REȚINERE SPRE REJUDECARE) formulate de reclamanta N. M., în contradictoriu cu pârâta P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intervenienta B. S. – I..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 02.12.2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă sub nr._, reclamanta N. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului București, restituirea în natură a ½ din imobilul situat în București, .. 38-40 (fost .. 52-54), sector 4, respectiv a lotului I și ½ din lotul III, astfel cum aceste loturi au fost stabilite prin actul de partaj nr._/1979, iar în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, integral sau parțial, obligarea la plata despăgubirilor pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 911 din 09.05.2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea; a obligat pârâta să emită dispoziție de restituire în natură a următoarelor spații situate în București, sector 4, .. 38-40: - apartamentul situat la parterul imobilului, compus din 4 camere, hol, baie, WC, bucătărie și scară de acces la subsol; - 4 boxe aflate la subsolul imobilului, astfel cum sunt evidențiate conform raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat de expert Marcov E.; - anexele situate în curtea imobilului: garaj, chioșc, coteț; - cota indiviză de 1/2 din: apartamentul situat la etajul 2 (mansardă) compus din 5 camere, hol, baie, WC, bucătărie și cămară; o boxă de la subsol astfel cum este evidențiată în raportul de expertiză în construcții întocmit de expert Marcov E.; terenul în suprafață de 450 m.p. construit și neconstruit, cu excepția terenului în suprafață de 42,24 m.p., teren sub construcție, aferent apartamentului 2, etaj 1; părțile comune ale imobilului cu respectarea cotei indivize de 17,36% din părțile de folosință comună aferente .; a obligat pârâta să emită dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru 2 boxe, suprafața de teren de 42,24 m.p. și cota indiviză de 17,36% din părțile comune aferente apartamentului 2, . seama de despăgubirile încasate pentru construcție, în cuantum de 80.000 lei la nivelul anului 1984 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.255,96 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 20.11.2011 Alexandrine M. a depus o notificare în baza Legii nr. 10/2001 la P. Municipiului București, fiind constituit dosarul nr._/2001.
Prin notificare s-a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul situat în București, sector 4, .. 52-54, preluată în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata de despăgubiri.
La data de 4.01.2008 Alexandrine M. a decedat, iar potrivit testamentului lăsat de aceasta a desemnat-o pe reclamanta N. M., fiica sa, ca moștenitor cu privire la proprietatea imobilului a cărui restituire se solicită.
Potrivit actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 2.10.1936, A. Neubauer și G. Neubauer au cumpărat de la Kety I. Bășceanu în cote egale fiecare imobilul proprietatea acesteia situat în București, Suburbia V. I, . fost nr. 54, compus din teren de circa 450 m.p., precum și toate construcțiile aflate pe teren, respectiv o construcție de zid cu subsol, parter și 2 etaje, un garaj, un chioșc și un coteț.
La data de 19.10.1936 s-a încheiat un act de schimb autentificat la Tribunalul B. secția I civilă la nr. 2042, între A. Neubauer și autoarea reclamantei, Alexandrine M., și St. N. M., prin care primul a dat cota sa de ½ din imobilul situat în București, Suburbia V. I, . fost nr. 54, compus din teren de circa 546 m.p. și construcțiile amplasate pe acesta, pe care îl avea în proprietate cu fiul său, G. Neubauer.
Prin actul de partaj voluntar încheiat la data de 9.04.1979 la notariatul de Stat al sectorului 5 București, Alexandrine M. și M. G. Adalbert au împărțit imobilul. Alexandrine M., fostă Neubauer, a primit lotul nr. 1, compus din apartament la parter cu hol, 4 camere, baie, WC, bucătărie, scară de acces la subsol împreună cu 6 încăperi, boxe pivniță la subsol și anexele din curte, respectiv chioșc, garaj și coteț.
Părțile copartajante au convenit să rămână în indiviziune asupra lotului III compus din apartamentul de la mansardă, asupra terenului construit și neconstruit în suprafață de 450 m.p., asupra părților comune cuprinzând casa scării principale dinspre stradă, casa scării de serviciu, culoarul de acces spre boxele de la subsol ale lotului 2 și 3, podul și toate elementele construcției care prin natura sau destinația lor sunt în folosință comună.
Din cuprinsul actului de partaj rezultă că M. G. Adalbert este G. Adalbert Neubauer, acesta schimbându-și numele prin Decretul nr. 3667/7.10.1939, înscris depus la dosar.
Prin decizia nr. 1711/23.09.1984 emisă în baza Decretului nr. 223/1974 de către Biroul Permanent al Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului București, s-a decis preluarea de către stat a lotului 1 și a cotei de ½ din lotul nr. 3 din imobilul proprietatea lui Alexandrine M., situat în București .. 52/54, sector 4.
Prin decizie s-a stabilit preluarea cu plată a construcțiilor și fără plată a terenului în suprafață de 225 m.p., ca urmare a plecării definitive a A. M. din țară.
Potrivit adresei nr. 819/29.08.2008 eliberate de S.C. A.V.L. Berceni S.A., contravaloarea despăgubirilor a fost stabilită la suma de 80.000 lei și a fost plătită la data de 25.12.1984 prin ridicare de la casierie, conform dispoziției de plată nr. 3217.
Reclamanta a arătat într-o declarație din data de 20.03.2009 că autoarea sa a primit despăgubirea stabilită și că aceasta va fi rambursată statului român.
În ceea ce privește istoricul de arteră și număr poștal, Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană din cadrul Primăriei Municipiului București a comunicat prin adresa nr. 513/10.07.2009 că artera de circulație ce poartă denumirea de . purtat denumirea de . nivelul anului 1933, apoi . în anul 1948, . în anul 1995, după care porțiunea dintre .-dul Libertății a purtat denumirea de .-a mai comunicat faptul că la nivelul anului 1919 imobilul figura cu nr. nou 52, vechi 54, în anul 1937 figura cu nr. nou 52, vechi 52, la nivelul anului 1948 imobilul figurează la nr. 52-54 pe . menținut și la nivelul anului 1986. În anul 1995 imobilul a fost renumerotat cu nr. 40 pe .>
Potrivit adresei nr._/8.12.2011 eliberate de Administrația Fondului Imobiliar, coroborate cu copiile contractului de vânzare cumpărare nr. 519/4.11.1996 și ale contractelor de închiriere, din întregul imobil a fost vândut numai . la etajul 1, iar .. Aceste spații de locuit nu se află în lotul autoarei reclamantei, conform actului de partaj voluntar, ci al celuilalt coproprietar, respectiv M. G. Adalbert.
Potrivit contractului nr. 519/4.11.1996, s-au vândut: apartamentul nr. 2 etaj 1, 2 boxe de la subsol, cota indiviză de 17,36% din părțile de folosință comune și suprafața de teren de 42,24 m.p., teren situat sub construcție.
În ceea ce privește spațiile ce au constituit lotul 1, și lotul 3, Administrația Fondului Imobiliar a comunicat faptul că există 2 contracte de închiriere cu privire la spațiile de locuit de la mansardă, al căror termen expiră la data 19.05.2014, iar în ceea ce privește spațiile de la parter și subsol, precum și curtea în suprafață de 215 m.p., acestea sunt libere din data de 26.01.2011.
Raportul de expertiză tehnică topografică a stabilit că suprafața terenului este de 441 m.p., suprafața construcției - locuință A la sol este de 235 m.p., a garajului este de 21 m.p., a cotețului de 4 m.p., iar a chioșcului - foișor-este de 9 m.p. În raportul de expertiză s-a menționat și că imobilul nu este afectat de elemente de sistematizare, utilități publice sau alte asemenea lucrări.
Raportul de expertiză tehnică în construcții, precum și suplimentul la acesta relevă că există o corespondență bună între situația constatată pe teren și cea rezultată din acte în ceea ce privește imobilul din București sector 4, .. 38-40, fost .. 52.
Față de probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că reclamanta, în calitate de moștenitoare a lui Alexandrine M., este persoană îndreptățită la restituirea imobilului în baza art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, reclamanta are dreptul la restituirea în natură sau în echivalent, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 7 din aceeași lege.
În consecință, s-a dispus restituit în natură către reclamantă a spațiilor ce nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv apartamentul situat la parterul imobilului, compus din 4 camere, hol, baie, WC, bucătărie și scară de acces la imobil, 4 boxe de la subsol, anexele situate în curtea imobilului, respectiv chioșc și coteț.
În ceea ce privește garajul, tribunalul a constatat că acesta nu face obiectul contractul de vânzare cumpărare nr. 519/4.11.1996, astfel încât a dispus restituirea sa în natură reclamantei.
În aplicarea acelorași dispoziții legale, s-a dispus restituirea în natură a cotei de ½ din: apartamentul situat la etajul 2 – mansardă – compus din 5 camere, hol, baie, WC, bucătărie și cămară; o boxă aflată la subsol; terenul în suprafață de 450 m.p. în acte și 441 m.p. conform expertizei tehnice topografice, cu excepția suprafeței de teren de 42,24 m.p., teren sub construcție aferent apartamentului 2, etaj 1; părțile comune ale imobilului, cu respectarea cotei indivize de 17,36 % din părțile de folosință comune aferente apartamentului 2, etaj 1.
Pentru acestea din urmă, pârâta va emite dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, precum și pentru cele două boxe, ținându-se seama de despăgubirile încasate de autoarea reclamantei, în cuantum de 80.000 lei la nivelul anului 1984.
Actualizarea sumei de 80.000 lei urmează a fi realizată în concret la data stabilirii măsurilor reparatorii, suma stabilită prin expertiza contabilă dispusă în cauză stabilind actualizarea sumei la data efectuării expertizei, iar nu la data stabilirii măsurilor reparatorii.
Tribunalul nu a reținut solicitarea reclamantei de a fi stabilite măsuri reparatorii în echivalent prin compensare pentru cele două boxe cu celelalte două boxe, întrucât această cerere a fost formulată prin concluziile scrise depuse la dosar.
Prin cererea înregistrată la data de 24.05.2012, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului acestei hotărâri judecătorești, arătând, pe de o parte, că aparent, mențiunile din dispozitiv pot conduce și la interpretarea potrivit căreia instanța nu dispune restituirea în natură și respectiv acordarea de despăgubiri, ci emiterea unei decizii de către P. Municipiului București; iar pe de altă parte, că trebuie clarificată împrejurarea dacă suma încasată la nivelul anului 1984, astfel cum valoarea acesteia a fost actualizată prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză urmează a fi plătită de reclamantă sau a fi stinsă prin compensare parțială cu sumele ce i se cuvin cu titlu de despăgubiri în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 1809/22.10.2012, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că din dispozitivul sentinței pronunțate și considerentele acesteia și a căror lămurire se solicită rezultă fără echivoc faptul că tribunalul a dispus ca unitatea deținătoare să emită dispoziție pentru restituirea în natură a unor spații și pentru măsuri reparatorii prin echivalent pentru alte spații.
În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia nu rezultă dacă suma de 80.000 lei la nivelul anului 1984 actualizată trebuie să o plătească sau se compensează cu despăgubirile ce i se vor acorda, tribunalul a constatat că nici din acest punct de vedere nu se impune lămurirea dispozitivului, întrucât rezultă și din considerente și din dispozitiv ca fiind aplicabile prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Modalitatea de concretă de stabilire a acestor despăgubiri și o eventuală compensare parțială a sumelor datorate nu sunt aspecte ce au fost puse în discuția părților și țin de aplicarea Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinței civile nr. 911/09.05.2011 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă au declarat recurs reclamanta N. M. și pârâta P. Municipiului București.
La data de 26.11.2012, recurenta reclamantă a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 1809/22.10.2012 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ .
La data de 24.01.2013, B. S. I. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea Primăriei Municipiului București, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului declarat, cu consecința respingerii cererii de restituire în natura în totalitate către reclamantă a imobilului și de acordare în totalitate către reclamantă a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În motivare, intervenienta a arătat în esență că prin notificarea nr. 3512/2001, depusă la P. Municipiului București, M. Alexandrine (născută Neubauer), mama sa și a reclamantei N. M., a solicitat restituirea cotei de ½ din imobilul situat în București .. 52-54 (actual .. 38-40), sector 4, compus din construcție și teren.
Mama reclamantei și intervenientei a decedat la data de 04.01.2008, rămânând că moștenitoare în calitate de fiice intervenienta R. S. I. și sora sa, N. M..
După decesul mamei lor s-au făcut numeroase demersuri la P. Municipiului București în vederea soluționării notificării depuse de aceasta conform Legii nr. 10/2001, respectiv recuperarea în natură a părții din imobil care i-a aparținut și obținerii de despăgubiri, dar fără rezultat.
Fără că intervenienta să aibă cunoștința, sora sa a promovat această acțiune în instanța de judecată, intervenienta aflând de existența ei prea târziu de pe portalul instanțelor de judecată, neputând interveni la momentul Ia care aceasta s-a judecat la instanța de fond, respectiv la Tribunalul București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 și următoarele, art. 111 Cod procedură civilă și ale Legii nr. 10/2001.
B. S. I. a formulat și cerere de intervenție principală, prin care a solicitat: să se constate existența dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 38-40, sector 4, compus din apartamentul situat la parterul imobilului, format din 4 camere, hol, baie, WC, bucătărie și scara de acces la subsol; 4 boxe aflate la subsolul imobilului; anexele aflate în curtea imobilului - garaj, chioșc, coteț; cota indiviza de ½ din apartamentul situat la etajul 2 (mansarda) compus din 5 camere, hol, baie, bucătărie, cămara, boxa subsol; terenul în suprafață de 450 m.p. construit și neconstruit, cu excepția terenului în suprafață de 42,24 m.p. teren sub construcție aferent ap. 2, . ale imobilului, alături de sora sa, N. M.; să se constate dreptul său de a obține masuri reparatorii prin echivalent pentru 2 boxe, teren în suprafață de 42,24 m,p. și cota indiviză de 17,36% din părțile comune aferente ap. 2, . Legii nr. 112/1995, din imobilul situat în București, .. 38-40, sector 4, alături de sora sa, N. M.; să se constate inexistența dreptului reclamantei N. M., sora sa, de a obține restituirea în natură și măsuri reparatorii pentru întreaga parte din imobilul situat în București, .. 38-40 (fost .. 52-54), sector 4, ce a aparținut mamei lor, M. Alexandrine, invocând aceleași motive de fapt și de drept prezentate și în susținerea cererii de intervenție accesorie.
La termenul din 24.01.2013, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală, și a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
Prin decizia civilă nr.122/24.01.2014, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins recursul declarat de recurenta reclamantă N. M. împotriva sentinței civile nr. 1809/22.10.2012 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, ca nefondat; a admis recursurile declarate de recurenta reclamantă și de recurenta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 911/09.05.2012 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. S. I.; a casat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut în esență că:
Prin expertiza tehnică specialitatea topografie efectuată în cauză de expert M. I., s-a constatat că parte din terenul revendicat de reclamantă conform actului de partaj nr. 1993 din 1979 este situat în București, .. 40 (fost nr. 52-54), sector 4, identificat pe planurile cadastrale, că imobilul cuprinde construcție locuință, compusă din subsol, parter, etaj și mansardă, un garaj, o magazie și un foișor cu terenul aferent și că suprafața totală a terenului este de 441 m.p., și prin expertiza specialitatea construcții întocmită de expert Marcov P. E. la data de 30.11.2011 s-a constatat să edificiul principal, cu regim de înălțime S+P+. în anii 1920-1922, iar construcțiile anexă din curte sunt un garaj de zid acoperit cu tablă, un chioșc de beton cu 2 scări laterale și o cușcă de câini din zid acoperit cu tablă.
Singurul aspect rămas nelămurit este cel al identității dintre construcțiile anexă existente în prezent și cele incluse în lotul atribuit autoarei reclamantei prin actul de partaj autentificat sub nr. 1993/09.04.1979 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 5, respectiv chioșc, garaj și coteț.
Un alt aspect neclarificat prin expertiza tehnică specialitatea construcții este cel legat de descrierea construcției principale, ceea ce presupunea întocmirea a câte unei schițe, pe baza constatărilor și măsurătorilor personale ale expertului în vederea surprinderii compunerii actuale, pentru fiecare nivel al construcției care formează obiectul restituirii: subsol, parter și mansardă. Este de observat că schița subsolului corpului A întocmită de expert Marcov P. E. reflectă existența a 24 de încăperi (din care 8 denumite boxe) la acest nivel, însă numai în dreptul a 8 dintre acestea există mențiuni („l 1” pentru 6 dintre ele și „l 2” pentru 2 dintre ele) de natură să arate în care dintre cele trei loturi formate și atribuite prin actul de partaj intervenit la data de 09.04.1979 au fost incluse. Or, indicarea pe schiță și marcarea cu o culoare deosebită a spațiilor care formau lotul I, respectiv lotul III, era imperativ necesară pentru determinarea corectă a părții din imobil care a fost restituită în natură intimatei reclamante.
De asemenea, a fost apreciată ca șicritica referitoare la nestabilirea situației juridice actuale a imobilului. Este adevărat că prin adresele nr. 819/29.08.2008 și 107/21.02.2012 emise de S.C. A.V.L. Berceni S.A. s-a arătat că a fost vândut apartamentul 2 din imobil fostului titular de contract de închiriere, V. C. L., cu contractul de vânzare cumpărare nr. 519/04.11.1996, însă în adresa nr._/09.06.2008 emisă de Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar, cu privire la situația locativă a imobilului preluat de la mama reclamantei și de la fratele acesteia s-a învederat, cu referire însă la imobilul cu adresa .. 38, existența a două contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu E. P. și M., respectiv cu A. A., iar din cuprinsul raportului de expertiză construcții reiese că proprietarul apartamentului de la etaj a declarat că este proprietarul garajului din curtea imobilului. De asemenea, din cuprinsul raportului reiese că același proprietar nu a putut identifica concret pe teren cele două boxe de la subsol pe care le-a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin urmare, era necesar fie ca societatea care administrează imobilul, având la dispoziție expertiza specialitatea construcții cu descrierea completă a construcției principale și a celor anexe, să indice spațiile vândute și depună înscrisurile doveditoare în acest sens, fie să fie solicitate toate actele de înstrăinare cu privire la imobilul în litigiu, iar expertul specialitatea construcții să le identifice pe schițele întocmite conform celor expuse anterior, marcându-le cu o culoare diferită.
Distinct de acestea, Curtea a mai reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data sesizării instanței, în raport de care a apreciat că, era necesar ca, pe baza expertizei de specialitate, să se stabilească suprafața de teren din împrejurimea construcției/construcțiilor necesară bunei utilizări și a părții de construcție înstrăinate de unitatea administrativ teritorială.
Critica privind restituirea în totalitate a terenului care a făcut obiectul partajului care a avut loc la data de 09.04.1979 între M. G. și M. Alecsandrine, asupra căruia părțile au convenit să rămână în indiviziune, a fost apreciată ca neîntemeiată. Din modul de redactare a alineatului 2 din dispozitiv rezultă că părțile din imobil indicate la liniuțele 1-3 urmează a fi restituite în exclusivitate reclamantei, în schimb cele enumerate la liniuța 4, între care și terenul, urmează a fi restituite acesteia în cotă de ½.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva aceleiași sentințe, fundamentat pe critica soluției instanței prin care a obligat unitatea deținătoare la emiterea unei dispoziții, în loc să dispună ea însăși restituirea, Curtea a avut în vedere că posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată în cazul omisiunii autorităților abilitate de a soluționa notificarea a fost recunoscută cu putere obligatorie, conform art. 329 Cod de procedură civilă, prin deciziile nr. IX din 20 martie 2006 și nr. XX din 19 martie 2007.
Practic, odată cu substituirea în atribuțiile entității în discuție, instanța judecătorească preia și îndatoririle acesteia, inclusiv stabilirea tuturor împrejurărilor de natură să producă efecte juridice.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligând pârâta să emită dispoziție de restituire în natură a unor părți din imobil, în loc să dispună ea însăși restituirea și deci temeinicia și a acestui motiv de modificare în sensul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, reținând necesitatea administrării probatoriului suplimentar indicat anterior, Curtea a casat sentința civilă recurată și a reținut cauza spre rejudecare.
În ceea ce privește critica privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a constatat că nu poate fi analizată la acest moment, întrucât soarta capătului de cerere accesoriu depinde de soarta capătului de cerere principal, care va fi decisă în rejudecare.
În consecința admiterii recursului declarat de pârâtă, în favoarea căreia a intervenit, Curtea a admis și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientă.
În fine, în condițiile casării sentinței civile ce a format obiectul cererii formulate de reclamantă în temeiul art. 2811 Cod procedură civilă, dispoziție care implică anularea în temeiul art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă și a oricărui act procedural al instanței de îndreptare, lămurire sau completare, criticile formulate prin recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1809 din data de 22.10.2012 au fost apreciate ca rămase fără obiect, situație în care cererea sa de sesizare a instanței de control judiciar a fost respinsă.
Rejudecând fondul cauzei, după casare, Curtea reține următoarele:
La data 19.09.2013, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Municipiului București, numita O. M. C.. Prin aceasta a solicitat ca acțiunea principală să fie soluționată strict în limitele cotelor de proprietate deținute de autoarea reclamantei, având în vedere că M. București trebuie să soluționeze și notificarea ce are ca obiect restituirea în natură către titulara cererii de intervenție a spațiilor din același imobil situat în .. 40 (fost .. 52-54) sector 4, care îi revine acesteia în calitate de moștenitoare a lui M. G..
Prin încheierea pronunțată la data de 29.10.2013, Curtea a respins solicitarea de admitere în principiu a cererii de intervenție accesorie astfel formulate.
În ce privește acțiunea principală, Curtea reține că prima instanță a constatat, în contextul judecării cauzei în fond: că dovezile produse probează faptul că autoarea reclamantei, numita M. Alexandrine, a deținut în proprietate partea de imobil pentru care s-au solicitat, în speță, măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001; că preluarea acestei proprietăți s-a realizat în mod abuziv de la autoarea menționată, în perioada de referință a Legii 10/2001; că reclamanta este moștenitoare a fostei proprietare, conform testamentului lăsat de aceasta din urmă.
Prin prisma acestor constatări, prima instanță a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile stabilite de Legea 10/2001.
Instanța de recurs – în urma analizei recursurilor care au fost exercitate împotriva hotărârii primei instanțe – pe de o parte, a constatat că există identitate între imobilul care formează obiectul litigiului și cel care a fost preluat de la autoarea reclamantei, iar pe de altă parte nu a reținut vreo greșeală de judecată relativ la constatările care priveau existența dreptului reclamantei de a primi măsuri reparatorii pentru partea din imobilul situat în .. 40 (fost nr. .. 52-54) în privința căreia a fost formulată notificarea nr. 3512/2001, aspectele care au determinat casarea sentinței recurate ținând de necesitatea identificării spațiilor care pot fi restituite în natură dintre cele care au fost preluate de la autoarea sa.
În aceste condiții, în rejudecarea fondului pricinii după casarea sentinței pronunțate în primă instanță, se impune a fi reținute în aceleași coordonate constatările privind calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la primirea de măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, pentru lotul I, și respectiv pentru cota de ½ din lotul III și terenul aferent - loturi constituite conform actului de partaj voluntar încheiat la data de 09.04.1979 între Alexandrine M. și M. G. Adalbert – din imobilul situat în București, .. 40, sector 4, precum și cele referitoare la identitatea între imobilul preluat de la autoarea reclamantei și cel aflat în litigiu.
Aspectele în privința cărora instanța de casare a reținut existența unor nelămuriri, sunt cele care se impun a fi analizate în etapa rejudecării fondului, perspectivă din care urmează a se reține următoarele:
Prin răspunsul formulat de expertul construcții M. O. la expertiza dispusă de instanța de rejudecare - pg. 442 și urm. – s-a concluzionat, în privința construcțiilor anexe garaj, coteț și chioșc, că au caracteristicile constructive descrise în actele de proprietate anterioare preluării de către stat a imobilului.
Având în vedere constatarea astfel făcută de expert, precum și lipsa oricărei probe care să ateste demolarea vechilor construcții anexe, Curtea reține că respectivele edificii ce există în prezent în curtea imobilului din .. 40 sunt aceleași cu cele preluate de la autoarea reclamantei.
Prin același raport de expertiză (pg. 291 și urm, pg. 442 și urm) a fost constată compunerea actuală a imobilului situat în .. 40, fiind identificate prin schițele anexă întocmite atât spațiile locative, cât și boxele aferente loturilor I și III - în privința cărora reclamanta solicită măsuri reparatorii -, precum și amplasarea apartamentului din imobil ce a fost vândut de P. Municipiului București în condițiile Legii 112/1995.
Raportat la constatările astfel realizate prin expertiză, Curtea reține că apartamentul ce a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995 – prin contractul de vânzare cumpărare nr. 519/4.11.1996 - este amplasat la etajul 1 al imobilului, și că odată cu acest apartament au fost înstrăinate și două boxe identificate în schița anexă 4 la raportul de expertiză cu nr. 2 și 3 (hașurate în culoarea roșie).
Comparând această amplasare a părții de imobil ce a fost vândută prin contractul menționat, cu spațiile care au revenit autoarei reclamantei în baza actului de partaj din data de 09.04.1979, respectiv cu lotul I format din apartamentul de la parter (compus din: 4 camere, hol, baie, wc, bucătărie,scara de acces la subsol) împreună cu 6 încăperi boxe în pivnița de la subsol, precum și anexele din curte – chioșc, garaj, coteț) și cota de ½ din lotul nr. III format din apartamentul situat la etajul II mansardă (compus din hol, 5 camere, baie, wc, bucătărie, cămară) împreună cu boxa –pivniță de la subsol situată spre stradă înaintea celor atribuite lotului 2, precum și identificarea ce a fost realizată prin expertiză în privința boxelor-pivniță ce au format obiectul menționatului contract de vânzare cumpărare, Curtea reține că spațiile astfel vândute nu afectează partea de construcție ce a fost preluată de către stat de la autoarea reclamantei.
În privința terenului ce intră efectiv în compunerea imobilului, urmează a se avea în vedere că suprafața acestuia, identificată prin raportul de expertiză efectuat de către expert M. I., este de 441 m.p.
Având în vedere că, în privința terenului aferent imobilului în litigiu, foștii proprietari se aflau în stare de indiviziune la data preluării lui de către stat, și reținând că vânzarea realizată prin contractul de vânzare cumpărare nr. 519/1996 include și o suprafață de 42,24 m.p. teren situat sub construcție, Curtea reține că respectiva vânzare afectează din perspectiva acestui teren și bunul ce a fost preluat de la autoarea reclamantei, în sensul că face imposibilă acordarea reparațiilor sub forma restituiri în natură a acestei din urmă suprafețe, conform prevederilor art. 7 alin. 1 ind. 1 din Legea 10/2001.
Curtea notează că pârâtul a depus, la solicitarea instanței, precizări relative la contractele de vânzare cumpărare încheiate cu privire la spații aflate în imobilul care formează obiect al litigiului, precum și copii ale actelor juridice astfel întocmite, printre acestea neregăsindu-se vreun astfel de act referitor la vânzarea garajului care se află în curtea acestui imobil.
În absența unui act juridic translativ de proprietate, care să fundamenteze afirmația ce a fost făcută de proprietarul apartamentului de la etaj - cu ocazia efectuării (la judecata în primă instanță) expertizei în specialitatea construcții - în sensul că el ar fi proprietar al respectivului garaj, nu există temei spre a se reține că această din urmă construcție ar fi ieșit din patrimoniul Municipiului București în condițiile legii și, ca o consecință a unei astfel de situații, că ar fi imposibil de restituit în natură moștenitoarei fostului proprietar.
În ce privește contractele de vânzare cumpărare încheiate de către pârât cu numiții A. A. și E. P., Curtea constată că acestea privesc apartamentele cu nr. 1 și nr. 2 din imobilul situat la nr. poștal 38 pe . cum reiese din adresa nr._/14.03.2013 emisă de Administrația Fondului Imobiliar, și din contractele de vânzare cumpărare nr. 583/30.05.1996 și nr. 576/30.09.1996 (pg. 109 – 110 dosar recurs)
Or, acest imobil este deosebit de cel care face obiect al litigiului, care poartă exclusiv numărul poștal 40 pe același Bulevard ca urmare a renumerotării realizate în anul 1995 în privința imobilului ce a purtat nr. 52-54 pe fostul . cum reiese din adresa nr. 513/15.07.2009 emisă de PMB – Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală.
În privința suprafeței de teren necesare bunei utilizări a părții de construcție ce a fost înstrăinată cumpărătorului V. C. L. prin contractul nr. 519/1996, Curtea are în vedere concluziile formulate de expertul M. I., în sensul că pe suprafața și în subfața terenului aferent imobilului în litigiu nu există elemente de sistematizare și nici trasee de utilități publice de natură a afecta acest teren (pg. 323 și urm dosar recurs), precum și în sensul identificării de același expert a trotuarului de protecție necesar protejării construcției.
Pe de altă parte, în ce privește suprafața de teren necesară exploatării, în mod corespunzător destinației, a părții de construcție ce a fost vândută prin același contract cu nr. 519/1996, Curtea apreciază ca relevantă și constatarea făcută prin raportul de expertiză construcții, în sensul că numai un perete al apartamentului înstrăinat este amplasat în curtea ce se solicită a fi restituită în natură.
Atât accesul/. prin respectul contract, cât celelalte laturi exterioare ale acestora sunt amplasate către stradă, astfel cum reiese din partea scrisă a raportului de expertiză aflat la filele 367 și urm., precum și din schița anexă 10 a raportului de expertiză, ambele întocmite de exp. M. O. (filele 442-447 dosar recurs) prin coroborare cu mențiunile contractului de partaj încheiat la 09.04.1979.
Având în vedere poziționarea în acest mod atât a spațiilor ce au fost vândute din imobilul în litigiu cât și a căilor de acces către acestea, Curtea constată că numai o parte din trotuarul de protecție identificat prin expertiza topografică poate fi apreciată ca necesară bunei utilizări a acestei părți de imobil, respectiv partea al cărei amplasament se regăsește sub peretele evidențiat în schița Anexă 10 menționată anterior (deasupra porții de intrare în curte) ca fiind amplasat în curtea imobilului, suprafața ocupată de acest trotuar fiind cea identificată în suplimentul la expertiza topografică M. I., aflat la filele 267-270 din dosarul de recurs, cu indicativul S=6,68 m.p.
Având în vedere concluzia expertului topo în sensul că respectiva suprafață este una necesară pentru protecția întregii construcții, precum și faptul că un perete exterior al părții de construcție ce a fost înstrăinată conform Legii 10/2001 se regăsește deasupra zonei de protecție astfel identificate, urmează a se constata că situația de fapt reținută în privința acestei din urmă suprafețe atrage incidența prevederilor art. 7 alin. 5 din Legea 10/2001, în sensul imposibilității restituirii ei în natură.
Mai reține Curtea că, potrivit identificării realizate prin expertiza construcții efectuată în etapa rejudecării cauzei, boxele pivniță ce au intrat în compunerea lotului nr. I și a lotului nr. III (formate potrivit actului de partaj voluntar încheiat la 09.04.1979) sunt deținute de pârât, și sunt libere.
Având în vedere ansamblul considerentelor expuse în precedent, dispozițiile legale menționate, precum și prevederile art. 315 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea va dispune, rejudecând în fond cauza, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta N. M..
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 10/2001, și ținând seama de limitele analizei permise instanței judecătorești în lumina dezlegărilor cu putere obligatorie date de instanța supremă prin decizia nr. XX/2007, va dispune restituirea către reclamantă a următoarelor spații din imobilul situat în București .. 40, sector 4 (lot I): apartamentul situat la parter; 6 boxe - identificate cu nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9 prin raportul de expertiză aflat la filele 442- 466 din dosarul constituit în fața instanței de recurs ; garaj, chioșc, coteț.
De asemenea, va fi restituită reclamantei cota indiviză de 1/2 din următoarele: apartamentul situat la mansardă (etj.2); boxa aflată la subsol identificată cu nr.1 în raportul de expertiză menționat anterior (Anexa 4); terenul în suprafață de 392,08 mp. construit și neconstruit (suprafață rezultată din deducerea celei de 42,24 mp. vândută conform Legii nr.112/1995 și a trotuarului reprezentant în raportul de expertiză întocmit de expert topo M. I. cu indicativul S = 6,68 mp., din totalul de 441 mp. identificați conform raportului de expertiză și suplimentului care se află la pg.244 - 250 dosar fond vol.II și pg.267 - 270 dosar recurs vol. I); părțile de folosință comună ale imobilului, cu respectarea cotei indivize de 17,36 % din părțile de folosință comună aferente apartamentului nr. 2 de la etajul 1.
Va fi obligată pârâta să emită dispoziția cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, conform prevederilor Legii nr.165/2013, pentru partea de imobil ce nu poate fi restituită în natură, respectiv pentru suprafața de teren de 48,92 mp. și pentru 1/2 din cota de 17,36 % din părțile de folosință comună (cotă de proprietate ce a fost vândută odată cu apartamentul nr.2 situat la etajul 1 al imobilului).
În ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. S. I., Curtea reține că prin aceasta s-a solicitat a fi respinsă cererea de restituire în natură în totalitate către reclamantă, susținând intervenienta că este și ea îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru același imobil preluat de către stat de la autoarea M. Alexandrine, în calitate de moștenitoare legală a aceleași autoare.
În condițiile în care cererea de intervenție astfel susținută este una cu caracter accesoriu, formulată în relație cu recursul exercitat de recurentul pârât M. București, iar intervenienta nu a dovedit invalidarea actului prin care reclamanta s-a legitimat în cauză în calitate de unic moștenitor al fostei proprietare a acestui imobil, respectiv a testamentului lăsat de fosta proprietară, nu există temei spre a se pronunța o soluție de respingere parțială a pretențiilor reclamantei, corespunzător solicitării intervenientei.
Curtea notează că nu este posibilă analiza susținerilor intervenientei accesorii relativ la vocația sa de a culege moștenirea lăsată de numita M. Alexandrine, în contextul în care cererea de intervenție a fost formulată în susținerea interesului recurentului – interes care nu include și tranșarea aspectelor litigioase între moștenitorii fostului proprietar -, și, mai mult decât atât, vizează o chestiune care nu a format obiect de analiză în fața primei instanțe, tinzând la lărgirea cadrului procesual sub aspectul obiectului litigiului, ceea ce este contrar exigențelor art. 316 rap. La art. 294 alin. 1 din C.pr.civ.
Având în vedere aceste din urmă considerente, urmează a se dispune respingerea cererii de intervenție accesorie, ca neîntemeiată.
Constatând că, față de soluția astfel pronunțată, pârâta este în poziția procesuală a părții căzute în pretenții, și că această poziție în proces include prezumția legală de culpă procesuală, Curtea reține că sunt întrunite cerințele stabilite prin art. 274 alin. 1 din C.pr.civ., de a fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată care au fost efectuate de reclamantă pentru judecata cauzei pendinte în fața primei instanțe, și în fața instanței de recurs.
Referitor la cuantumul cheltuielilor ce vor fi astfel acordate, Curtea urmează a face aplicare prevederilor art. 274 alin. 3 din C.pr.civ. în privința onorariilor de avocat achitate de reclamantă.
Pentru aceasta, va avea în vedere că onorariile de 7877,66 lei, și respectiv de 5.432,44 lei - achitate conform facturilor cu nr. 128/2010 și nr. 104/2012 – nu pot fi privite ca unele necesare și rezonabile în relație cu complexitatea litigiului, cu efortul reclamat avocaților aleși pentru formularea și susținerea acțiunii în procedura judiciară. Cauza a fost una de complexitate medie, iar soluționarea ei pe parcursul mai multor termene de judecată s-a datorat în principal unor dificultăți în efectuarea expertizelor necesare identificării imobilului în litigiu, și stabilirii situației actuale a acestuia, aceste dificultăți nefiind unele care să fi implicat prestații deosebite din partea avocaților angajați de reclamantă.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu ar fi rezonabil ca pârâta să suporte întregul onorariu pe care reclamanta a înțeles să îl achite avocaților pe care aceasta i-a angajat pentru susținerea intereselor sale în proces, suma ce se trebuie a fi suportată de acesta impunându-se a fi stabilită în raport de culpa sa în declanșarea și derularea procesului derulat în fața instanței judecătorești.
Din aceeași perspectivă a culpei procesuale, Curtea notează că onorariile notariale de legalizare și taxele poștale (evidențiate în notele scrise depuse la fila 428) ce au fost achitate de reclamantă anterior datei de16.06.2010 – data formulării acțiunii – nu pot fi avute în vedere ca și cheltuieli necesare susținerii litigiului, astfel că ele nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor judiciare posibil a fi acordate în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 din C.pr.civ.
Pe de altă parte, atât onorariile menționate, cât și sumele evidențiate în aceleași note scrise ca fiind achitate pentru efectuarea de copii xerox, ori pentru obținerea de acte de la AFI, și respectiv de la SCAVL Berceni, nu pot fi circumscrise, în aprecierea Curții, categoriei cheltuielilor ocazionate de susținerea procedurii judiciare câtă vreme obligația de a depune actele doveditoare necesare soluționării notificării formulate în condițiile Legii 10/2001 este una care icumbă persoanelor îndreptățite – conform art. 23 din acest act normativ – iar această obligație are ca și corelativ suportarea cheltuielilor necesare procurării respectivelor acte. Ca atare, nu există temei spre a se transfera în sarcina entității notificate obligația de a suporta cheltuieli ce au fost efectuate de reclamantă (în calitate de persoană care se considera îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii) pentru procurarea și administrarea actelor necesare dovedirii dreptului la reparații pretins.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4293 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii expertize și parțial onorariu avocat) aferente judecării cauzei în primă instanță, și a sumei de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecării cauzei în etapa recursului (onorarii expertize și parțial onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând cererea după casare:
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului București.
Dispune restituirea în natură către reclamantă a următoarelor spații din imobilul situat în București, .. 38 - 40, sector 4 (lot I): - apartamentul situat la parter, compus din 4 camere, hol, baie, WC, bucătărie și scară acces la subsol; - 6 boxe situate la subsolul imobilului, identificate cu nr.4, 5, 6, 7, 8 și 9 prin Anexa 4 la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert M. O. (pg.442 - 466 dosar recurs vol.II); - anexele situate în curte: garaj, chioșc, coteț.
Va fi restituită în natură reclamantei cota indiviză de 1/2 din următoarele: - apartamentul situat la mansardă (etj.2) compus din 5 camere, hol, baie, WC, bucătărie, cămară, boxa aflată la subsol identificată cu nr.1 în raportul de expertiză menționat anterior (Anexa 4); - terenul în suprafață de 392,08 mp. construit și neconstruit (suprafața rezultată din deducerea celei de 42,24 mp. vândută conform Legii nr.112/1995 și a trotuarului reprezentant în raportul de expertiză întocmit de expert topo M. I., cu indicativul S = 6,68 mp. din totalul de 441 mp. identificați conform raportului de expertiză și suplimentului care se află la pg.244 - 250 dosar fond vol.II și pg.267 - 270 dosar recurs vol. I; - părțile de folosință comună ale imobilului, cu respectarea cotei indivize de 17,36 % din părțile de folosință comună aferente apartamentului nr. 2 de la etajul 1.
Obligă pârâta să emită dispoziția cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, conform prevederilor Legii nr.165/2013, pentru suprafața de teren de 48,92 mp. și pentru 1/2 din cota de 17,36 % din părțile de folosință comună (cotă de proprietate ce a fost vândută odată cu apartamentul nr.2 situat la etajul 1 al imobilului).
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. S. I..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4293 lei pentru judecarea cauzei în primă instanță, și de 2900 lei pentru judecarea cauzei în etapa recursului, cu aplicarea art. 274 alin. 3 C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehnored.G.S./B.I
2 ex/
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1783/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1779/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
