Succesiune. Decizia nr. 1680/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1680/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1680/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR.1680
Ședința publică de la 12.11.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. B. T.
JUDECĂTOR - A. P. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-reclamanți C. T., C. M. și O. D., împotriva deciziei civile nr.674 A din 02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. Ș. și V. M..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru succesiune .
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 12.11.2014, când a decis următoarele:
CURTEA ,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, la data de 17.02.2014, în dosarul nr._ 09, s-a respins cererea de recuzare formulată de petenții C. T., O. D. și C. M., ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 108 indice 1 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă s-a aplicat fiecărui reclamant o amendă judiciară în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că doamna judecător S. M. s-a pronunțat în dosarul nr._ 09 prin sentința civilă nr. 7531/15.10.2010, dosarul având ca obiect dezbatere succesiune și ieșire din indiviziune. La data de 11.02.2014 reclamanții C. T., O. D. și C. M. au formulat o cerere de îndreptare eroare materială împotriva sentinței civile nr. 7531/15.10.2010, cerere care, în temeiul art. 99 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a fost repartizată manual doamnei judecător S. M.. Or, față de obiectul acestei din urmă cereri, respectiv îndreptarea de eroare materială, instanța constată că nu s-ar putea reține în nici un caz faptul că judecătorul se află în situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 27 pct. 7, în sensul că și-ar fi spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, întrucât instanța prin sentința civilă nr. 7531/15.10.2010 a soluționat o cerere de succesiune și partaj, nicidecum o cerere de îndreptare eroare materială. De asemenea, în susținerea soluției de respingere a cererii de recuzare sunt chiar prevederile art. 99 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești mai sus arătate, în sensul că tocmai dispozițiile legale în materie impun ca cererea de îndreptare eroare materială formulată împotriva unei hotărâri judecătorești să fie soluționată de același judecător care a pronunțat respectiva hotărâre judecătorească, astfel încât existența unei incompatibilități a judecătorului este de plano exclusă.
Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, la data de 20.03.2014, în dosarul nr._ 09, s-a respins cererea de recuzare formulată de petentul C. T..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că în prezenta cauză s-a formulat o cerere de îndreptare eroare materială, în timpul soluționării căreia reclamanții au formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, cerere repartizată spre soluționare completului 1 MF prezidat de d-na judecător D. F.; prin încheierea din 17.02.2014 instanța a respins cererea de recuzare formulată de petenți și a aplicat fiecăruia dintre petenți câte o amendă judiciară în cuantum de 700 lei; la data de 04.03.2014 petenții au formulat cerere de reexaminare amendă judiciară (fila 90), cerere repartizată spre soluționare completului de judecată ce a dispus măsura aplicării amenzilor judiciare, conform dispozițiilor art. 108 ind. 5 alin. 3 Cod proc.civ. (Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea).
Instanța a constatat că motivul pentru care petenții solicită schimbarea completului de judecată investit a soluționa cererea de reexaminare amendă judiciară (cerere calificată de instanță ca recuzare) nu poate fi argumentat pe dispozițiile art. 27 pct. 7 („Judecătorul poate fi recuzat … 7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă”), respectiv pe împrejurarea invocată de petenți, că este inadmisibil ca cererea să fie judecată de judecătorul ce le-a aplicat amenda; în cazul de față legea însăși stabilind, prin art.108 ind.5 alin.3 Cod.proc.civ., instanța competentă a soluționa cererea de reexaminare, exclude aplicarea prin asemănare a dispozițiilor art. 27.pct. 7 Cod proc.civ., în sensul că judecătorul ce a aplicat amenda ar fi incompatibil a soluționa cererea de recuzare (astfel cum susțin petenții).
Față de cele mai sus arătate instanța a respins cererea de recuzare ca neîntemeiată, atrăgând atenția părților că necunoașterea dispozițiilor procedural civile aplicabile nu-i îndreptățește a formula scenarii de corupție și cu atât mai mult nu-i îndreptățește ca, în exercitarea unei libertăți de exprimare a căror limită fie nu o sesizează, fie o depășesc cu bună știință, să-și argumenteze cererile pe astfel de scenarii. În condițiile în care părțile nu prezintă motive ale cererilor formulate, în legătură cu obiectul acestor cereri și își motivează cererile pe „acuzații de corupție”, acuzații fondate pe aprecierile lor asupra competenței profesionale a magistratului, atunci își asumă riscul ca exercitarea abuzivă a libertății de exprimare să fie susceptibilă de a fi sancționată, inclusiv prin aplicarea de amenzi judiciare, în cursul oricărei proceduri judiciare, inclusiv în cursul procedurii de față.
Împotriva acestor încheieri au declarat apel reclamanții C. T., C. M. și O. D., solicitând anularea încheierilor atacate, inclusiv a amenzilor judiciare aplicate.
Prin decizia civilă nr.674 A/02.06.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 53 alin. 1 Cod procedură civilă, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.
Prin urmare, s-a constatat că legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac separată împotriva încheierilor civile criticate în cauză, prin care s-au respins cererile de recuzare formulate de către apelanții-reclamanți, astfel că aceste încheieri pot fi atacate, potrivit textului legal invocat, numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.
Din cuprinsul încheierilor civile apelate, tribunalul a reținut că în prezenta cauză s-a formulat o cerere de îndreptare eroare materială, în timpul soluționării căreia reclamanții au formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, cerere repartizată spre soluționare completului 1 MF prezidat de d-na judecător D. F.; prin încheierea din 17.02.2014 instanța a respins cererea de recuzare formulată de petenți și a aplicat fiecăruia dintre petenți câte o amendă judiciară în cuantum de 700 lei; la data de 04.03.2014 petenții au formulat cerere de reexaminare amendă judiciară, cerere repartizată spre soluționare completului de judecată ce a dispus măsura aplicării amenzilor judiciare, conform dispozițiilor art. 108 ind. 5 alin. 3 Cod proc.civ.; prin încheierea din 20.03.2014 s-a respins cererea de recuzare a d-nei judecător D. F..
În concluzie, s-a constatat că încheierile apelate prin care s-au respins cererile de recuzare formulate de către petenți au fost pronunțate în procedura de soluționare a cererii de îndreptare eroare materială strecurată în cuprinsul Sentinței civile nr. 7531/15.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ 09.
Ca atare, încheierile civile atacate în cauză pot face obiectul criticilor reclamanților, în baza art. 53 alin. 1 Cod procedură civilă, doar cu ocazia soluționării apelului ce poate fi declarat împotriva Încheierii din 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ 09, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare formulată, fiind vorba de încheieri interlocutorii pronunțate în procedura de soluționare a cererii de îndreptare.
În ceea ce privește amenda judiciară aplicată prin Încheierea civilă din 17.02.2014, aceasta a fost contestată de către apelanții reclamanți, prin cererea de reexaminare soluționată irevocabil prin Încheierea din 31.03.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ 09.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca inadmisibil.
Împotriva deciziei civile nr.674 A/02.06.2014 au declarat recurs C. T., O. D. și C. M., în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că a fost dată cu rea-credință, pentru următoarele motive:
În judecarea dosarului nr._ 09 reclamanții au fost în contradictoriu cu V. M.. Instanța de fond condusa de dna.S. M. și-a protejat etnia până la a-i dezmoșteni (în primă fază).
Sesizând aspectele de imparțialitate reclamanții au fost obligați sa o recuze de doua ori.
Dna.P. C., de etnie tot lipoveanca, tendențios și cu dușmănie i-a amendat pe reclamanți cu sumele de 650 lei. (150+500) pe fiecare.
În cadrul judecării apelului nr.1 dna.F. E. a admis apelurile împotriva celor doua încheieri din 19.04.2010 și 31 .05.2010.
Prin admiterea apelurilor se subînțelegea clar ca trebuiesc anulate și amenzile. Lipsind aceasta precizare, reclamanții au depus cereri de rezolvare a situației și apel împotriva încheierii din Camera de Consiliu de Ia data de 21. 10.2013.
După cum se poate constata, datorita faptului ca reclamanții au divergente și conflicte cu Judecătoria sector 6 și Tribunal secția V reaua credința și-a lăsat amprenta cu concursul larg al avocatei ultracoruptă și corupătoare Falcutescu E. „blatista de meserie" și dușmănoasa pentru aceleași motive (a fost data în judecata avocata și un magistrat de la secția V).
După comunicarea deciziei, susțin recurenții – reclamanți că vor completa prezenta cu temeiul legal și alte observații și constatări.
La data de 16.10.2014 recurenții - reclamanți au depus la dosar cerere completatoare a motivelor de recurs, prin care au menționat ca pârâtul V. M. zis și Vsilev M. nu are tangență cu obiectul procesului direct, iar reclamantul C. Ș. nu are calitate procesuala (nu trebuie citat).
Au mai precizat că nu au cunoscut obiectul dosarului, întrucât dosarul a fost reținut cu rea credința la secția V Civila. Este vorba de o conspirație cum s-a menționat anterior. În principiu acest dosar s-ar referi la amenzile judiciare de cate 700 lei aplicate abuziv .
Susțin recurenții – reclamanți că au făcut cerere de suspendare a deciziei civile nr.674A/2.06.3014 întrucât a fost elaborata în mod mișelesc prin conspirație de către persoanele menționate anterior. Dupa cum se poate constata, au fost amendați succesiv de trei ori, cu 150 + 500 + 700= 1350 lei.
În atare situație, se poate constata ușor că recurenții – reclamanți sunt în vrăjmășie cu persoanele menționate anterior. Acești magistrați care vor sa-și impună ambițiile și interesele personale se pretează până la a încălca legislația în vigoare, comițând chiar fapte penale.
În consecința, recurenții – reclamanți solicită admiterea recursului și să se dispună suspendarea Deciziei nr.674 A ca netemeinica, nelegala și tendențioasa.
Recurenții au anexat cererii completatoare și precizatoare o copie a cererii de recurs formulate împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Scetorului 6 la data de 09.09.2014
La data de 06.10.2014 recurenții – reclamanți au depus la dosar o cerere prin care au solicitat suspendarea deciziei civile nr.674/A din 02.06.2014, prin care au susținut următoarele:
Au solicitat anularea acestei decizii ce reprezintă, cum s-a menționat, o conspirație înfăptuita în colaborare de către magistrații D. F.și M. V.-Judecătorie sector 6, respectiv L. F – Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și evident nelipsita avocata corupătoare și corupta Falcutescu E.. Suspendarea se refera exclusiv pentru amenzile judiciare de cate 700 lei, aplicate în martie 2014. Așa cum s-a menționat anterior, este vorba de o eroare judiciara intenționata. Partea din dispozitivul deciziei privind amenzile de câte 700 lei este nula de drept. Susțin recurenții că nu pot utiliza noi cai ordinare sau extraordinare de atac, întrucât eroarea este comisa de către instanța. În asemenea situație apreciază ca este de datoria instanței să-și corecteze și sa îndrepte eroarea provocata. Pentru amenzile de câte 650 lei, analizate la data de 29.05.2014 exista dosar pe rol la Curtea de Apel București (deci s-au putut separa).
Faptul ca se fac afirmații mincinoase și acuzatoare, pentru ca recurenții și-au folosit drepturile constituționale în a se exprima, nu absolvă acești magistrați de răspundere civila și penala. Trebuie sa se încheie cu abuzurile excesive și cu „practicile de tip miliție" fiindcă recurenții au deranjat pe unii magistrați ce s-au bucurat de anumite avantaje materiale și ca atare își protejează lipovenii.
Intimații Chriacescu Ș. și V. M. nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi, dar Curtea, din oficiu, a supus dezbaterilor excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării și excepția nulității recursului.
Analizând în mod prioritar excepțiile ridicate din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.137 al.1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.300 al.2 C.pr.civ., „la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin.1”.
Deși textul legal citat nu precizează în mod expres, este evident că prima dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o cerere de suspendare a executării să fie admisibilă, presupune ca cererea de suspendare să aibă ca obiect o hotărâre susceptibilă de executare, altfel spus, o hotărâre prin care au fost stabilite obligații în sarcina părții care formulează cererea de suspendare.
În cauză, se observă că recurenții au solicitat suspendarea executării unei decizii civile prin care a fost respins ca inadmisibil apelul împotriva încheierilor din 17.02.2014 și 20.03.2014, fără a fi stabilită în sarcina lor vreo obligație a cărei executare să poată fi suspendată.
Referitor la a doua excepție, Curtea subliniază că, în raport de prevederile art.303 al.1, 2 rap. la art.301 C.pr.civ., pot fi analizate doar motivele formulate prin cererea de recurs înregistrată la Tribunalul București la data de 11.06.2014. Concluzia se impune întrucât comunicarea către recurenți a deciziei nr.674/02.06.2014 a fost făcută la data de 18.08.2014 (conform dovezilor aflate la filele 44-46 din dosarul de apel), iar recurenții au depus cererea prin care au completat motivele de recurs la data de 16.10.2014, fără respectarea termenului legal de motivare.
În ceea ce privește cererea de recurs depusă la data de 11.06.2014, Curtea reține că aceasta nu conține critici la adresa deciziei recurate. Motivele invocate sunt străine de hotărârea recurată, referindu-se la imparțialitatea judecătorilor primei instanțe, la soluția dată într-un alt apel, exercitat împotriva încheierilor din 19.04.2010 și 31.05.2010, la cereri formulate de recurenți în baza acelei soluții, la exercitarea apelului împotriva unei încheieri pronunțate la data de 21.10.2013. Pe baza acestor argumente, recurenții apreciază că divergențele lor cu Judecătoria Sectorului 6 și Tribunalul București – Secția a V-a, dar și concursul unui avocat corupt, au generat reaua-credință.
Pe de altă parte, în cauză nu pot fi reținute, din oficiu, motive de ordine publică de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței atacate, în condițiile prevăzute de art.306 al.2 rap. la art.304 C.pr.civ.
Cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sancțiune ce decurge din prevederile art.3021, art.3041 și art.306 C.pr.civ., a căror aplicare urmează a se face în cauză.
Față de cele expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării și nulității recursului și, pe cale de consecință, va respinge cererea de suspendare și va constata nul recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă.
Constată nul recursul declarat de recurenții-reclamanți C. T., C. M. și O. D., împotriva deciziei civile nr.674 A din 02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. Ș. și V. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B. Doinița M.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.P.B.
Tehdact.R.L./A.P.B.
2 ex./13.02.2015
TB-S.5 – F.L., C.M.F.
Jud.S.6 – F.A.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1675/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1783/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
