Legea 10/2001. Decizia nr. 461/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 461/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.461R
Ședința publică de la 6 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant Ț. M. împotriva sentinței civile nr.1720/17.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect „Legea nr.20/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant Ț. M. reprezentat de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul-pârât M. București reprezentat de consilier juridic C. V. Vivien, cu delegație la dosar, lipsind intimatul-pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului-reclamant invederează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a fi analizată sub toate aspectele. Depune la dosar practică judiciară.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea din 2.04.2010, reclamantul Ț. M. i-a chemat în judecată pe pârâții M. București, prin Primarul General și S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru Acordarea de Măsuri Reparatorii stabilite la valoarea de piață a imobilului pentru imobilul situat în București, ., sector 5.
În motivare a arătat că prin notificarea nr. 995/16.06.2001 transmisă prin executor judecătoresc a solicitat Primăriei Municipiului București măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ..1, sector 5 constând din suprafața totală de 536 mp teren și construcție din paiantă cu 3 camere și dependințe.
Imobilul a fost proprietatea părinților săi Ț. G. și M., terenul fiind dobândit prin cumpărare în baza contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr._/23.05.1928 și_/9.05.1931 la Tribunalul I., iar construcția prin edificare în lipsa unei autorizații de construcții.
După decesul părinților, atât el cât și cei 2 frați ai lui Ț. C. și Ț. G. au donat statului suprafața de 336 mp, iar construcția au fost nevoiți să o demoleze.
Oferta de donație a fost întocmită în forma autentică, dar nu și acceptarea ofertei care s-a făcut prin Decizie a Comitetului Executiv al Consiliului Popular, act care nu este autentic. Așa fiind, donația este nulă și nu se mai impune condiția existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi admis acțiunea în anularea sau în constatarea nulității donației.
Deși a depus toate actele doveditoare pârâtul M. București nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.25 alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005 și ale art. 1 din Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că dreptul reclamantului nu a fost recunoscut printr-o decizie motivată emisă de Primăria Municipiului București, așa încât nu se află în culpă pentru neacordarea despăgubirilor.
Pârâtul M. București prin Primarul General a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1720/17.10.2011 Tribunalul București Secția a III- a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În considerente, tribunalul a constatat că cererea formulată de reclamantul Ț. M. este neîntemeiată. Astfel, imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 336 mp și construcție, a fost proprietatea autorilor reclamanților, conform actelor de vânzare-cumpărare arătate mai sus. Conform ofertei de donație autentificate sub nr. 2846/17.05.1975 de notariatul de Stat al sectorului 5 București, reclamantul împreună cu frații săi au donat statului terenul în suprafață de 336 mp, iar prin decizia nr. 1097/31.07.1975, emisă de Consiliul Popular al Municipiului București - Comitetul executiv, a fost acceptată oferta de donație, iar terenul a fost preluat de către stat. Construcția a fost demolată de reclamant și frații săi, în baza autorizației de demolare sau desființare de construcții nr. 39 V din data de 9.05.1975, eliberată de Comitetul executiv al Consiliului popular al Sectorului 5 București, conform mențiunilor cuprinse în oferta de donație autentificată sub nr. 2846/17.05.1975 de Notariatul de Stat al sectorului 5 București.
Prin notificarea nr. 995/16.07.2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul Ț. M. a solicitat Primăriei Municipiului București să-i acorde măsuri reparatorii pentru imobilul ce a fost proprietatea părinților săi, iar această notificare nu a fost soluționată până în prezent.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se dispună obligarea pârâtei să emită o decizie de restituire prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu, invocându-se și decizia nr. XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, potrivit căreia instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în cazul în care aceasta nu a fost soluționată de către unitatea deținătoare în termenul prevăzut de lege.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv sunt ,,imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului ș.a., neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Imobilul în litigiu, așa cum s-a arătat mai sus, a fost donat statului, oferta de donație fiind făcută în formă autentică, autentificată sub nr. 2846/17.05.1975 de Notariatul de Stat al sectorului 5 București. Această ofertă de donație nu a fost anulată de nicio instanță de judecată, la dosarul cauzei nefiind depusă nicio hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate nulitatea acesteia.
În aceste condiții, în lipsa unei asemenea hotărâri judecătorești, tribunalul a constatat că imobilul în litigiu nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel încât cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu este neîntemeiată și o va respinge.
Instanța nu s-a considerat învestită de către reclamant cu soluționarea unei acțiuni în anulare sau în constatarea nulității donației privind imobilul în litigiu, astfel încât nu a analizat valabilitatea acestei donații, întrucât conform dispozițiilor prevăzute de art. 129 alin. 6 din C.pr.civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.
Referitor la construcția despre care reclamantul susține că s-a aflat pe terenul în litigiu, tribunalul a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că aceasta a fost preluată abuziv de către stat, întrucât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că acea construcție a fost demolată de reclamant și frații săi, în baza autorizației de demolare sau desființare de construcții nr. 39 V din data de 9.05.1975, eliberată de Comitetul executiv al Consiliului popular al Sectorului 5 București, conform mențiunilor cuprinse în oferta de donație autentificate sub nr. 2846/17.05.1975 de Notariatul de Stat al sectorului 5 București. Prin urmare, nici pentru construcție reclamantul nu este îndreptățit, conform Legii nr. 10/2001, să primească măsuri reparatorii.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care, în susținerea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate, a pretins că:
-instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, care pretind în conformitate cu dispozițiile art. 813 și 814 Cod civil, ca atât oferta cât și acceptarea ofertei să îmbrace forma autentică. Or, în speță, acceptarea ofertei s-a produs prin decizia nr. 1097 din 31.07.1975 emisă de fostul Comitet executiv al Consiliului popular al Municipiului București, neîncheiată în formă autentică la Notariatul de Stat;
-Decretul nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului prin art. 1 conform cu care donațiunile făcute statului sub orice formă pot fin primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, nu cuprind dispoziții derogatorii de la regimul comun aplicabil donațiunilor, deci, nu modifică cerința ca acceptarea donației să se facă în formă autentică;
-prevederile art. 1171 din Codul civil trebuie interpretate în sensul că donațiile nu pot fi întocmite decât în forma autentică prevăzută de lege. Or, conform art. 9 din Decretul nr. 377/1960, comitetele executive ale sfaturilor populare comunale sau orășenești din localitățile unde nu funcționează notariate de stat pot îndeplini … autentificarea înscrisurilor cuprinzând convenții până la 3000 lei, cu excepția acelora care au ca obiect donațiile de orice fel, constituirile de ipoteci și transmisiunile de terenuri sau clădiri;
-în acest context, promovarea unei acțiuni în constatarea nulității donației ar fi fost lipsită de obiect, el beneficiind de dispozițiile Legii nr. 10/2001 direct în baza art. 2 lit. c din aceasta;
-sentința atacată este criticabilă și sub aspectul neacordării diferenței de 200 mp teren din suprafața totală de 536 mp teren, ce nu a făcut obiectul donației, astfel încât aceasta i se cuvine în baza art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001;
-i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent și pentru construcția pe care a fost obligat să o demoleze înainte de a dona terenul;
-a pretins ca instanța să stabilească valoarea de circulație a terenului și construcției demolate conform art. 10 alin. 8 și 9 din Legea nr. 10/2001, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat.
Curtea constată că recursul este neîntemeiat din următoarele considerente:
Cum just a reținut prima instanță, prin oferta de donație autentificată sub nr. 2846 din 17.05.1972 de către Notariatul de Stat Local Sector 5, reclamantul, T. C. și T. G., în calitate de moștenitori ai părinților lor, astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 152/1958 și nr. 199/1969 eliberate de Notariatul de Stat al Sectorului 5 București, au donat statului suprafața de 336 mp teren viran, rămasă din imobilul situat în București, .. 1, sector 5, în urma demolării construcției.
Prin decizia nr. 1097 din 31.07.1975 eliberată de Comitetul executiv al Consiliului Local al Municipiului București, în baza art. 2 și următoarele din Decretul nr. 478/1954, acest organism a acceptat donația.
În baza art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1978 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiată în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Din interpretarea textului de lege suscitat rezultă că, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele preluate în baza Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului … neîncheiate în formă autentică.
În speță, oferta de donație a suprafeței de 336 mp teren a fost încheiată în forma autentică prevăzută de art. 813 Cod civil.
Problema se pune dacă și acceptarea donației de către stat prin decizia nr. 1097 din 31.07.1975 eliberată de Comitetul executiv al Consiliului Local al Municipiului București, îmbracă sau forma autentică, căci, conform textului suscitat, dacă aceasta nu îmbracă forma autentică, donatorul are dreptul la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Prin art. 1171 cod civil actul autentic este definit ca fiind acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.
Din analiza textului de lege rezultă cu evidență că actele autentice se încheie nu numai de către notar, ci și de către alți funcționari publici care au dreptul de a funcționa la locul unde actul s-a făcut, cu solemnitățile cerute de lege.
Conform art. 1 din Decretul nr. 478 din 22.11.1954 privitor la donațiile făcute statului, donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul decret.
De asemenea, conform art. 2 alin. 3 din același act normativ, donațiunile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de comitetul executiv al sfatului popular al Capitalei Republicii Populare Române.
Este evident că acceptarea ofertei terenului ce face obiectul litigiului a fost făcută, într-adevăr, în baza Decretului nr. 478/1954, cu solemnitățile prevăzute de acest act normativ.
Decizia Comitetului executiv al Sfatului popular emisă în acest sens, are caracter autentic, atât în baza dispozițiilor speciale ale decretului suscitat, cât și în baza art. 1171 Cod civil.
Ca urmare, întrucât donația acestui teren s-a făcut în baza Decretului nr. 478/1954 în formă autentică, actul de preluare nu îmbracă caracter abuziv în sensul art. 2 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea nr. 10/2001.
Or, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv preluate în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989, numai imobilele preluate în mod abuziv de stat … se restituie în natură sau în echivalent.
Din acest considerent, pe bună-dreptate, tribunalul a reținut că nu era lipsit de interes demersul reclamantul de a intenta separat o acțiune în constatarea nulității donației pe cale judecătorească.
Este adevărat că prin art. 9 lit. c din Decretul nr. 377 din 14.10.1960 privind organizarea și funcționarea Notariatului de Stat, s-a prevăzut competența comitetelor executive ale sfaturilor populare – unde nu funcționează notariate de stat, pentru autentificarea înscrisurilor cuprinzând convenții până la 3000 lei, cu excepția acelora care au obiect donațiile de orice fel, constituirile de ipoteci și transmisiunile de terenuri și clădiri.
Aceste dispoziții legale, cu caracter de drept comun, nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății, care având ca obiect donații făcute statului au o reglementare specială prin Decretul nr. 478/1954.
Demolarea construcției este strict legată de operațiunea de donare a terenului și cum accesoriul urmează soarta principalului, atâta timp cât nu s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii pentru teren, instanța nu poate recunoaște un astfel de drept pentru construcției demolată anterior ofertei de donație de către reclamant și frații săi.
Este adevărat că din actele de proprietate aflate la dosarul cauzei, rezultă că în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare din anii 1928 și 1931, autorii reclamantului T. G. și M., au devenit proprietarii unei suprafețe totale de 536 mp teren.
Aceeași suprafață de teren s-a aflat în patrimoniul succesoral de după T. M., decedată la 3.02.1956, când s-a dezbătut succesiunea după aceasta, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. S152/1958 din 21.07.1958 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului N. B. București.
La data dezbaterii procedurii succesorale după T. G., decedat la 08.01.1963, prin certificatul de moștenitor nr. S/1999/1969 din 05.09.1969, al Notariatului de Stat Local al Sectorului 5 București, în patrimoniul succesoral se afla doar suprafața de 336 mp, care ulterior, a și făcut obiectul donației de către stat.
Reclamantul nu a probat modul în care a ieșit diferența de 200 mp teren din patrimoniul succesoral sau că aceasta ar fi fost preluată la stat, așa încât, just instanța nu i-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru ea.
În lipsa recunoașterii dreptului la măsuri reparatorii, evaluarea acestora rămâne lipsită de obiect.
În consecință, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs formulate, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant Ț. M. împotriva sentinței civile nr. 1720/17.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. A. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. MȘ/PS 2 ex.
21.03.2012
Jud. A. D. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1766/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 717/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
