Legea 10/2001. Decizia nr. 240/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 240/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 240 A
Ședința publică din data de 06.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. E. F.
JUDECĂTOR - M. S. C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți B. A., B. G. – O. și B. O. V. împotriva sentinței civile nr. 1528/14.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți B. A. și B. G.-O. reprezentați de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 36 dosar și intimatul-pârât M. București prin Primarul General reprezentat de avocat B. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 53 dosar, lipsind apelanta-reclamantă B. O. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Având în vedere că prin întâmpinare, M. București prin Primarul General a solicitat recalificarea căii de atac, Curtea acordă cuvântul părților pe acest aspect.
Reprezentantul intimatului-pârât apreciază că la acest moment, având în vedere modificările intervenite prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, modificată ulterior prin Legea nr. 368/2013, calea de atac este cea a apelului și nu a recursului. Arată că nu renunță la această solicitară, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect.
Reprezentantul apelanților-reclamanți B. A. și B. G.-O. apreciază că, în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013 și ale Noului Cod de Procedură civilă, calea de atac în prezenta cauză este apelul, motivat și de faptul că acțiunea a fost introdusă după . celor două legi mai sus indicate.
În urma deliberării, Curtea va califica calea de atac incidentă ca fiind cea a apelului, în raport de dispozițiile art. 7 alin.2 din Legea nr. 76/2013.
Cu prilejul dezbaterii cererii de apel, Curtea va pune în discuție din oficiu și chestiunea rezolvării pricinii pe fond fără participarea în proces, ca parte, a persoanei afectate de obiectul acțiunii, respectiv S.C. R. G. Invest SRL și față de nepunerea în discuție a problemei de către prima instanță, în raport de dispozițiile art. 78 alin.2 Cod procedură civilă.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelanții-reclamanți B. A. și B. G.-O. prin apărător, arată că, contestația vizează o dispoziție în care este reținută ca persoană îndreptățită și S.C. R. G. Invest S.A. astfel că, aceasta trebuia introdusă în cauză chiar dacă nu a formulat contestație din oficiu, prin cerere invocându-se practic inexistența unui drept.
Pe fond, reprezentantul apelanților-reclamanți B. A. și B. G.-O. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, iar soluția ce va trebui pronunțată de instanța de apel, având în vedere că se contestă o dispoziție a Primarului Municipiului București în care s–a reținut ca drept la măsuri compensatorii conform Legii nr. 165/2013, raportat la Legea nr. 10/2001 și pentru S.C. R. G. Invest SA se impune reținerea cauzei pentru rejudecare pe fond de către instanța de apel.
Pe fondul apelului, reprezentantul apelanților-reclamanți apreciază că se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond, modificarea art. II al Dispoziției nr._/03.07.2014, în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar în favoarea reclamanților – persoane fizice - pentru întreaga cotă de 100% privind imobilul situat în București, ., sector 6 compus din teren în suprafață de 364 mp și construcție în suprafață de 327 mp, urmând a se înlătura mențiunea referitoare la S.C. R. G. Invest S.A., având în vedere actul de desființare a contractului de cesiune încheiat cu acesta, act ce constă în Tranzacția nr. 1142/29.04.2014 autentificat de BNP Ros C. M..
Reprezentantul apelanților-reclamanți B. A. și B. G.-O. apreciază că instanța de fond greșit a reținut că, potrivit cu decizia civilă nr. 1394/2013 pronunțată de Curtea de Apel București s-ar fi reținut că desființarea contractului de cesiune tinde la eludarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013. Or în hotărârea mai sus menționată s-a reținut doar faptul că, după apariția Legii nr. 165/2013 a fost menținut controlul de legalitate efectuat de către Prefect pentru a justifica soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea Municipiului București de a transmite dosarul direct Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor și nicidecum să fi făcut vreo referire la contractul de cesiune și desființarea acestuia, înscris care oricum nu exista la acea dată.
Prin desființarea contractului de cesiune, reprezentantul apelanților-reclamanți B. A. și B. G.-O. apreciază că nu se încalcă caracterul irevocabil al hotărârilor judecătorești pronunțate, întrucât nu exista nici un interes din partea reclamanților, iar Tranzacția de desființare a contractului de cesiune are caracterul unui act juridic convențional, care a schimbat identitatea dintre părțile și subiectele raportului juridic, comunicarea lui către părțile raportului juridic fiind o obligație legală, similară celei prevăzute de art. 39 Cod procedură civilă.
Prin urmare, încheierea contractului de cesiune a fost determinată de voința concordantă a părților, în condițiile art. 1266 Cod civil, care au negociat întinderea obligațiilor lor la nivelul celor prevăzute în contractul de prestări servicii, în vederea compensării obligațiilor de plată a prețului din cele două contracte. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât M. București prin Primarul General prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și respectă hotărârile judecătorești pronunțate privind modalitatea de soluționare a Notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reprezentantul intimatului-pârât apreciază că, în măsura în care o asemenea contestație ar fi admisă, iar M. București ar fi obligat la emiterea unei noi dispoziții de Primar general, reclamanții ar fi repuși în termenul de 30 de zile pentru formularea unei noi contestații în temeiul art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea formulată, reprezentantul intimatului pârât apreciază că apelanții-reclamanți solicită de fapt modificarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, precum și eludarea unor dispoziții legale care erau în vigoare la momentul pronunțării acestor hotărâri, fapt ce a fost reținut de altfel și de instanța de fond.
Or, reclamanții solicită modificarea Dispoziției nr._/03.0.2014 emisă de Primarul General, după ce anterior Curtea de Apel București a stabilit irevocabil modul de soluționare a notificării reclamantei depusă în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește chestiunea pusă în discuție de către instanță, reprezentantul intimatului-pârât apreciază că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 78 NCPC, respectiv introducerea forțată în cauză a S.C. R. G. Invest S.A., motivat de faptul că, introducerea în cauză forțată, din oficiu, a altor persoane este incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv: independent de voința părților, în procedura contencioasă, în cazurile expres prevăzute de lege, și în procedura necontencioasă, și cu acordul cel puțin al unei părți, în materie contencioasă, când nu există o prevedere expresă care să confere dreptul instanței de a introduce din oficiu o altă persoană în litigiu.
Or, în cauză nu sunt aplicabile argumentele mai sus arătate, motiv pentru care reprezentantul intimatului-pârât solicită ca instanța să constate că în cauză, litisconsorțiul nu era nici obligatoriu, potrivit legii, și nici necesar. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III- a Civilă, sub nr._, reclamanții B. A., B. G. - O., B. O. V., în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 și art. 35 din Legea 165/2013, au formulat contestatie împotriva Dispoziției nr._/03.07.2014, emisă de M. București prin Primarul General, solicitand modificarea articolului 5) al Dispoziției în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar în favoarea reclamantilor pentru cota de 100% privind imobilul situat în București, ., sector 6 compus din teren în suprafață de 364 mp și construcție în suprafață de 327 mp, fără a fi menționat și . SA, luând act de desființarea contractului de cesiune încheiat cu acesta.
În motivare s-a arătat că, prin sentința civilă nr.63/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV a rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1394/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III a pentru Cauze cu Minori și Familie s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr._/28.02.2012, în sensul propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață a imobilului situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 364 mp și construcție demolată în suprafață construită desfășurată de 327 mp, persoanele îndreptățite fiind reclamanții, iar . SA, în calitate de cesionar are o cotă de 25% din valoarea despăgubirilor.
Cele două instanțe, au verificat îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea 10/2001, pentru obținerea măsurilor prevăzute de această lege specială de reparație și constatând îndeplinirea lor, au hotărât că reclamanții în calitate de notificări sunt îndreptățiți la restituire.
Luând act de faptul că notificatorii au prezentat contractul de cesiune de drepturi cu nr. 1786/12.09.2011 BNP F. M. - M., încheiat cu . SA, căreia i-a transmis o cotă de 25% din aceste drepturi, instanțele au dispus ca măsurile reparatorii să fie distribuite cedenților și notificatorilor, în cotele rezultate în urma contractului de cesiune.
După pronunțarea acestei sentințe, a intervenit desființarea contractului de cesiune, astfel că dreptul notificatorilor în cotă de 25%, s-a reîntors în patrimoniul lor, reîntregindu-și dreptul la măsuri reparatorii stabilite prin lege și contestate de instanța de judecată.
Dispoziția împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație a luat act de dispozitivul sentinței civile, însă a refuzat a lua act de desființarea contractului de cesiune notificată la data de 06.06.2014 și de retransmiterea calității procesuale pentru cota cedată către subsemnații, acordând astfel o cotă din drepturile unui terț care nu mai are legitimare de a primi cota respectivă.
Urmează să se modifice dispoziția în sensul celor solicitate, după cum urmează: interpretarea contractului de cesiune și desființarea lui.
Cauza contractului de cesiune, a reprezentat o formă de garanție a plății contractului de prestări servicii nr. 5010/26.05.2008 și a actului adițional nr. 5010/26.05.2008, încheiat între . SA în calitate de consultant prestator și reclamanți în calitate de beneficiari, ce a avut drept obiect prestarea tuturor activităților de derulare a procedurii de obținere a măsurilor reparatorii stabilite de Legea 10/2001, pe cheltuiala consultantului prestator.
Obligația de plată a prețului contractului de cesiune, a cărei valoare a fost determinată în raport de valoarea prețului contractului de prestări servicii, devenea exigibilă în momentul în exigibilității obligației de plată a contractului de prestări servicii, modificat și completat prin act adițional.
Exigibilitatea contractului de prestări servicii era determinată de momentul în care măsurile reparatorii se obțin în mod efectiv, astfel încât părțile să fie ținute a-și executa obligațiile una față de alta.
Prin urmare, interpretarea contractului de cesiune, este dată de voința concordantă a părților, în condițiile art. 1266 Cod civil, care au negociat întinderea obligațiilor lor, la nivelul celor din contractul de prestări servicii.
Din această interpretare, rezultă cu evidență, că părțile au stabilit încheierea contractului de cesiune, ca accesoriu al contractului de prestări servicii, în scopul obținerii unei garanții de bună execuție a obligației de plată a contractului principal.
După apariția Legii 165/2013, executarea contractului de cesiune, a devenit excesiv de oneroasă pentru părțile contractante, datorită schimbării împrejurărilor de ordin legislativ, obligarea reclamantului la plata contractului de prestări servicii devenind vădit injustă și împovărătoare, prețul acestuia fiind superior prețului contractului de cesiune.
Astfel, plata contractului de prestări servicii, nu mai poate fi compensată cu cea din contractul de cesiune iar adoptarea contractului în raport de scopul contractului și negocierile purtate de părți, a devenit excesiv de oneroasă, cel puțin pentru una din părți.
Față de această situație, părțile au convenit desființarea contractului de cesiune de drepturi în condițiile art. 1270 cod civil, încheind tranzacția nr. 1142/29.04.2014 BNP R. C. M., astfel că toate beneficiile declanșării procedurii administrative prevăzute de Legea 10/2001, s-au reîntors în patrimoniul notificatorilor, aceștia urmând a culege toate drepturile ce decurg din notificarea formulată în temeiul acestei legi speciale de reparație.
Tranzacția a fost notificată Municipiului București, pentru a lua act de faptul că notificatorii și-au reîntregit drepturile oferite de legea 10/2001, solicitând acesteia să emită dispoziția de acordare de măsuri reparatorii pe numele notificatorilor.
M. București, a ignorat cerințele notificării a refuzat să ia act de tranzacție, dispoziția fiind emisă și pe numele cesionarului. In aceste condiții, s-a emis o dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii unei persoane care și-a pierdut dreptul de a obține măsurile reparatorii în cota stabilită.
In consecință, a solicitat să se dispună modificarea dispoziției în sensul propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul notificat, în cotă de 100% doar reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite la restituire.
M. București prin Primar General, în calitate de pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată si menținerea dispoziției de Primar General cu nr._/03.07.2014 ca fiind legală si emisă cu stricta respectare a hotărârii judecătorești pronunțate.;
Prin Contractul de prestări servicii de consultanță, asistență și intermediere imobiliară nr. 5010/26.05.2008, R. Invest G. SA, în calitate de prestator, s-a obligat la efectuarea tuturor activităților necesare pentru obținerea măsurilor reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamanților (beneficiari), în ceea ce privește imobilul situat în București, .,Sect. 6.
Prețul acestor servicii a fost stabilit ca reprezentând 25% din fiecare categorie de măsuri reparatorii ce urmau a fi obținute.
Potrivit Contractului de cesiune nr. 1786/12.09.2011, reclamanții în calitate de cedenți au transmis către R. G. Invest S.A. (cesionar) cota parte de 25% din dreptul la măsuri reparatorii ce urmau a fi obținute pentru imobilul situat în București, ., Sect. 5.
Prețul cesiunii 25% la valoarea măsurilor reparatorii ce urmau a fi încasate.
Prin sentința civilă nr. 63/16.01.2013 pronunțată Tribunalul București, Secția a III a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1394/23.09.2013 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției motivate de acordare a măsurilor reparatorii în cotă de 15% pentru reclamanți în calitate de persoană îndreptățite în cotă de 25% pentru R. G. Invest SA, pentru terenul situat în București ., Sect. 6.
Prin tranzacția nr. 1142/29.04.2014/BNP R. C. M., contractul de cesiune nr. 1786/12.09.2011 era desființat, părțile convenind repunerea lor în situația anterioară, respectiv reîntoarcerea în patrimoniul reclamanților a cotei părți de 25% din dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul în cauză. II. Cu privire la solicitarea de modificare a dispoziției de restituire în sensul acordării de măsuri reparatorii în cotă de 100% doar pentru reclamanți.
A solicitat să se observe că reclamanții au solicitat modificarea dispoziției nr._/03.07.2014 a Primarului General după ce anterior Curtea de Apel București a stabilit irevocabil modul de soluționare a notificării reclamantei depuse în baza Legii nr. 10/2001.
În acest sens, a precizat că prin Decizia civilă nr. 1862/18.11.2013 a Curții de Apel București s-a dispus obligarea Municipiului București la acordarea de măsuri reparatorii în cotă de 75% pentru reclamanți și de 25% pentru R. G. Invest SA.
Faptul că ulterior deciziei irevocabile a Curții de Apel București s-a încheiat o tranzacție între părți cu privire la desființarea Contractului de cesiune nr. 1786/12.09.2011, nu poate constitui un temei legal pentru ca Primarul General să emită o dispoziție în sensul celor stabilite de părți prin acea tranzacție.
Dacă s-ar fi procedat în acest mod și Primarul General ar fi emis o dispoziție de acordare de măsuri reparatorii doar în favoarea reclamantului, s-ar fi încălcat o hotărâre judecătorească irevocabilă care reținea în sarcina Municipiului București obligații ce trebuiau duse la îndeplinire cu strictețe de către pârât.
Ca atare, Primarul General a emis o dispoziție conform dispozițiilor instanței care a soluționat pe fond notificarea reclamantei și a stabilit irevocabil cotele în care măsurile reparatorii urmau să fie acordate.
Din aceste motive, de la momentul soluționării de către Instanță a notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001, M. București nu mai putea dispune în concordanță cu tranzacția intervenită între părți, pârâtul având obligația legală de a respecta o hotărâre judecătorească irevocabilă și de a emite o dispoziție în conformitate cu cele stabilite de Instanța de judecată.
Având la bază efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, instanța învestită cu soluționarea acestei pricini trebuie să rețină că s-a statuat în mod irevocabil în ceea ce privește cotele de acordare a măsurilor reparatorii, astfel reclamanții nu pot pretinde o nouă analiză asupra unui aspect tranșat jurisdicțional irevocabil, care nu mai poate fi contestat la acest moment.
În speță nu se poate pune problema apariției unor noi cauze sau probatorii care nu au fost cunoscute primei instanțe la data pronunțării hotărârii, Curtea de Apel aplicând în mod legal dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește soluționarea pe fond a notificării. In măsura în care s-ar admite modificarea dispoziției de acordare de măsuri reparatorii, am lipsi de efecte și de eficiență hotărârea irevocabilă a Curții de Apel București ca instanță de control judiciar.
A considerat că în speță își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 430 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, cu privire la efectele hotărârilor judecătorești, respectiv puterea lucrului judecat cu privire la modalitatea de soluționare a notificării, tranșată definitiv de Curtea de Apel București. Ceea ce doresc reclamanții este ca pe calea acestei acțiuni, să modifice hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, întrucât prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 emitentul nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispozitivul hotărârilor judecătorești.
Pe cale de consecință, a solicitat să se respingă contestația depusă ca neîntemeiată și menținerea dispoziției de Primar general cu nr._/03.07.2014 ca fiind legală și emisă cu stricta respectare a hotărârii judecătorești pronunțate.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia necesară modificarea Dispoziției nr._/03.07.2014, a solicitat să se aibă în vedere lipsa culpei Municipiului București, acesta conformându-se unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv Decizia civilă nr. 1394/23.09.2013 a Curții de Apel București, motiv pentru care în acest caz se impune respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1528/14.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a respins contestația împotriva Dispoziției nr._/03.07._, emisă de M. București prin Primarul General, formulată de contestatorii B. A., B. G. O., și B. O. V., în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General, având ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ca neîntemeiată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a reținut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 63/16.01.2013 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a Civila, a fost admisa in parte cererea reclamantilor de față, precum si cererea formulata de ., in contradictoriu cu paratul M. Bucuresti, a fost anulata partial Dispozitia nr._/28.02.2012 emisa de paratul M. Bucuresti in sensul ca la art. 1 se va mentiona ca se vor propune masuri reparatorii in echivalent, constand in diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata a imobilului situat in Bucuresti, ., sector 6, compus din teren in suprafata de 364 mp si constructie demolata, in suprafata construita desfasurata de 327 mp, persoanele indreptatite fiind: Billmeyer O. V., B. A. si B. G. octavian, iar . SA in calitate de cesionar are o cota de 25% din valoarea acestor despagubiri. A fost obligat paratul sa inainteze catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, dosarul aferent, insotit de hotarare. In rest, cererea reclamantilora fost respinsa.
Prin decizia civila nr. 1394/23.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, irevocabila, au fost admise recursurile formulate de M. Bucuresti si Comisia N. pentru Compensarea imobilelor, a fost modificata, in parte, sentinta civila mai sus mentionata in sensul respingererii ca nefondate a cererii de obligare a Municipiului Bucuresti de inaintare a dosarului aferent notificarii –direct Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor. Restul dispozitiilor sentintei au fost mentinute.
In executarea obligatiilor impuse in sarcina sa prin cele doua hotarari judecatoresti, a fost emisa Dispozitia nr._/03.07.2014 de catre primarul General al Municipiului Bucuresti.
Reclamantii, prin cererea de fata, solicita modificarea art. II al Dispozitiei nr._/03.07.2014, in sensul propunerii acordarii masurilor reparatorii in echivalent doar in favoarea persoanelor fizice si in cota de 100%, cu excluderea ., ca urmare a tranzactiei incheiate intre reclamanti si ., autentificata sub nr. 1142/29.04.2014, prin care s-a convenit desfiintarea contractului de cesiune autentificat sub nr. 1786/12.09.2011 de BNP F. M., cu repunerea partilor in situatia anterioara.
Reclamantii au sustinut ca paratul a refuzat sa tina seama de tranzactia încheiata intre parti.
Tribunalul a apreciat ca cererea reclamantilor este neîntemeiata.
Astfel, din verificarea dispozitiei Primarului Municipiului Bucuresti se constata ca acesta a fost emisa cu respectarea sentintei civile nr. 63/16.01.2013 a Tribunalului Bucuresti modificata prin decizia civila nr. 1394/23.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti.
Intrucat paratul a respectat intocmai obligatiile impuse in mod irevocabil in sarcina sa, se constata ca in speta nu exista motive care sa conduca la admiterea cererii si modificarea dispozitiei.
Prin încheierea ulterioara pronuntarii sentintei si decizie civile a unei conventii prin care persoanele ce au fost apreciate ca fiind indreptatite la masurile reparatorii desfiinteaza contractul de cesiune de creanta, avut in vedere la pronuntarea acestor hotarari, se tinde la inlaturarea efectelor hotararilor judecatoresti cat si la eludarea dispozitiilor Legii 165/2013, aplicabile in speta, asa cum s-a retinut irevocabil prin decizia civila nr. 1394/23.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti.
Asadar, reclamantii, desi nu invoca neindeplinirea obligatiei paratului impusa prin hotararile judecatoresti, contesta totusi dispozitia deoarece, la emiterea acestui act, paratul nu a tinut seama de o conventie ulterioara încheiata intre beneficiarii dispozitiei.
Or, întrucat nu se invoca incalcarea vreunei dispozitii legale la emiterea dispozitiei ci reclamantii se prevaleaza de o conventie care tinde la inlaturarea efectelor unor hotarari judecatoresti irevocabile, precum si la eludarea disp. Legii 165/2013, tribunalul, constatand ca cererea este neintemeiata, a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr.1528/14.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă au declarat apel reclamanții ,arătând că în mod greșit s-a reținut că desființarea contractului de cesiune ar tinde la eludarea dispozițiilor Legii nr.165/2013, că desființarea prin tranzacție a cesiunii inițiale are ca efect retransmiterea în patrimoniul reclamanților a drepturilor cesionate și schimbarea identității dintre părți și raportului juridic din sentința pusă în executare, refuzul intimatului de a lua act de transmiterea convențională a calității și a drepturilor și de situația juridică nou creată fiind nelegal, astfel că prezenta acțiune nu are ca efect nerespectarea hotărârii judecătorești pusă în executare de Primăria Municipiului București și nu încalcă caracterul irevocabil al acestuia.
Prin întâmpinare, intimatul M. București prin Primarul General a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Din oficiu, s-a pus în discuție problema de ordine publică a soluționării cauzei pe fond de către prima instanță într-un cadru nelegal, respectiv fără participarea în proces a persoanei cu privire la drepturile căreia la măsuri compensatorii se solicită anularea dispoziției emisă în baza Legii nr.10/2001 și nepunerea acestuia aspect de către prima instanță.
Apelul este fondat, în raport de problema pusă în discuție din oficiu.
Solicitarea reclamanților de modificare a dispoziției emisă în baza Legii nr.10/2001 în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii doar în favoarea acestora., iar nu și în favoarea . SA afectează, în mod vădit, drepturile acestei din urmă părți, motiv pentru care o acțiune cu acest obiect atrage în mod obligatoriu necesitatea participării în proces ca parte a acestei societăți, fiind un caz de coparticipare procesuală necesară.
Prin urmare, judecarea pe fond a acțiunii într-un cadru procesual care nu include pe una din persoanele menționate în actul juridic atacat și ale cărei drepturi pot fi vătămate este nelegală, chiar dacă persoana respectivă a știut de existența procesului și nu a intervenit.
În astfel de situații, prima instanță are obligația de a pune în discuția părților necesitatea atragerii în proces a persoanei în absența căreia o judecată în fond nu poate avea loc (art.78 alin.2 prevăzând o obligație și nu o facultate a judecătorului cu privire la aspectul punerii în dezbatere a acestei chestiuni), chiar dacă nu poate introduce din oficiu în cauză pe respectiva persoană dacă părțile nu doresc, caz în care cererea se respinge fără a fi analizat fondul.
Întrucât în mod eronat prima instanță nu a observat necesitatea participării în proces a . SA și nu a pus în discuție introducerea forțată a acesteia în cauză, pronunțarea unei hotărâri pe fond este nulă în lipsa cadrului procesual complet, astfel că în baza art.480 alin.6 Cod procedură civilă va fi anulată sentința și va fi reținută cauza spre rejudecare în fond într-un cadrul procesual complet urmând a fi dispusă citarea în cauză a . SA.
Va fi înlăturat argumentul referitor la faptul că nu se poate cadrul procesual în apel, întrucât apelul este soluționat în cadrul procesual definit de prima instanță, introducerea forțată în cauză a . SA operând abia după finalizarea apelului, respectiv în etapa reluării judecății pe fond consecutiv anulării pe fond a primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți B. A. domiciliat în București, .. 6, ., ., sector 6, B. G. – O. domiciliat în București, .. 2, ..1, . și B. O. V. cu domiciliul ales la S.C. R. G. Invest S.A. în București, .-138, Corp B, parter, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1528/14.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6.
Anulează sentința apelată și reține cauza spre judecarea fondului.
Acordă termen la 10.06.2015, cu citarea părților și a S.C. R. G. Invest SA în calitate de intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. E. F. M. S. C. F. J.
red. LEF
tehnored. MȘ/ 5 ex.
7.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 515/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
