Obligaţie de a face. Decizia nr. 1129/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1129/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 1129/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1129
Ședința publică de la 7 iulie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-reclamantă I. M., împotriva deciziei civile nr. 105 din 11.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. M., C. M., B. V. și N. G..
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 iunie 2014 și apoi la 7 iulie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data 21.09.2010, la Judecătoria B. V. reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâții N. G., C. M., B. V., R. M. solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor 653/2006 eliberat de BNP N. T. ca fiind eliberat unor persoane neîndreptățite, care nu au acceptat în termen legal moștenirea defunctului S. D., decedat la 9.10.2001, cu ultim domiciliu în . dreptului de opțiune succesorală.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că pârâții, deși pretind că sunt moștenitorii lui S. D., au obținut certificat de moștenitor mult mai târziu față de data deschiderii succesiunii.
Aceștia au manifestat interes față de succesiune abia în anul 2006 prin cererea adresată primăriei J. de a li se elibera anexa 24. această cerere a fost depusă peste termenul de 6 luni de la data decesului, astfel încât aceștia sunt străini de succesiune prin neacceptare conform art. 700 cod civil.
La data de 25.10.2010 pârâții au depus întâmpinare prin care ridică excepția lipsei de interes a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta fiind total străină de certificatul de moștenitor și nu are nici interesul și nici calitatea de a ataca certificatul de moștenitor.
La dosar au fost depuse următoarele acte: copie după actele care au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nr. 653/2006 dat în dosarul 763/2006 de BNP N. T., certificat de calitate de moștenitor 653/20.12.2006 eliberat de BNP N. T., ordonanța nr. 382/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sentința penală 218/26 noiembrie 2007 a Judecătoriei B. V., filă registru agricol, adeverință de punere în posesie nr. 15/11.09.1991 eliberată de Primăria J., sentința civilă 1150/28.06.2006 a Judecătoriei B. V., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3537/1994 eliberat de notariatul de Stat B. V., adresa nr. 2174/2007 a Primăriei J., proces-verbal nr. 471/1996 al Primăriei J., acte stare civilă, adresa nr. 2636/12.07.2006 a Primăriei J., adresa nr.4749/22.11.2006 a Primăriei J., cererea înregistrată sub nr. 4696/2006 la Primăria J., rezoluția din data de 3.11.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V..
A fost administrată proba cu interogatoriu.
Prin sentința civilă 103/2011 a Judecătoriei B. V. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă deoarece reclamanta nu are nici un grad de rudenie cu defunctul, fiind concubina acestuia.
Prin Decizia civilă 88/2011 a Tribunalului G. a fost respins apelul reclamantei.
Prin Decizia civilă 103R/23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București a fost admis recursul reclamantei, a fost anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond.
La rejudecarea cauzei nu s-au solicitat probe noi.
Prin sentința civilă nr. 910/01.06.2012 Judecătoria B. V. a respins acțiunea formulată de reclamanta I. M. ca neîntemeiată.
S-a stabilit că reclamanta nu a dovedit nici un grad de rudenie cu defunctul astfel că nu are cum a opune eficient împlinirea termenului de opțiune succesorală ca și cauză de nulitate absolută a certificatului de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. M. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta își structurează motivele de apel pe considerații teoretice privind condițiile principale de exercitare a acțiunii civile,respectiv afirmarea unui drept, justificarea unui interes legat de dreptul afirmat și capacitatea și calitatea procesuală a persoanei ce face respectiva afirmație.
În legătură cu aceste considerații, în concret apelanta contestă că prima instanță ar fi analizat în mod corespunzător situația intimaților privind îndeplinirea condițiilor legale de acceptare a succesiunii în interiorul termenului prevăzut de art. 700 Cod civil.
Pe baza verificării unei astfel de stări afirmă apelanta s-ar fi constatat că opțiunea succesorală s-a produs tardiv și deci lipsită de efecte, nulă.
S-a invocat de asemenea că sentința a fost pronunțată de un complet incompatibil fiind același care s-a pronunțat în primul ciclu procesual.
Tribunalul G. – Secția Civilă prin decizia civilă nr.105/11.09.2013 a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reținut în ce privește nulitatea sentinței dată de incompatibilitatea completului de judecată se constată că deși prima sentință în cauză (sentința civilă 103/17.01.2011) a fost pronunțată de aceleași complet, acesta nu a dat o soluție pe fondul cauzei astfel că judecătorul nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 24 Cod proc. civ. ca stare de incompatibilitate.
În ce privește cauza de nulitate a certificatului de moștenitor, respectiv prescrierea dreptului de acceptare a succesiunii el nu are cum a fi privit ca o justificare pertinentă și suficientă pentru a se atesta o nevalabilitate totală și generală a actului
Prescripția, prin efecte, nu distruge dreptul la care se referă, ci, doar îi asigură protecție juridică împotriva unor eventuale uzurpări.
Ori, dintr-o asemenea perspectivă, deși această instanță nu vrea să creadă, că nulitatea este o sancțiune și astfel să-i afirme temeiul aplicării, se vede totuși constrânsă să constate că nu are, nici, cum să o accepte, ca o cauză, o stare de ineficiență absolută a respectivului act.
Mai mult, prescripția, conform art. 701 cod civil poate fi opusă între moștenitori și avânzii lor cauză, iar nu între persoane cu interese contrare.
Apelanta nu are de ce a fi interesată de cine este succesor ci, i se cere a fi numai atentă să dezbată drepturile proprii ce le invocă împotriva moștenirii, cu cei ce se afirmă ca fiind dobânditorii acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I. M. care a arătat în motivele de recurs că instanța motivează respingerea apelului declarat în sensul că susținerile sale privind motivele de recurs sunt pur teoretice în ce privește exercitarea acțiunii civile, adică privitor la afirmarea unui drept, justificarea unui interes legat de acesta, capacitatea și calitatea procesuală, or acestea sunt justificate ca urmare a acțiunii promovate emanând din dreptul său deținut asupra imobilelor teren pentru care este proprietară prin hotărâre care să țină Ioc de act autentic de vânzare cumpărare și ca urmare a promovării revizuirii hotărârii mele de către intimați, deci justifică interesul prin apărarea dreptului său de proprietate, dar și a celorlalte condiții, capacitate și calitate, altfel nu as fi promovat prezenta acțiune. Or justificarea teoretică se coroborează cu situația de fapt expusă și susținută de recurentă prin probele administrate. De aceea susține că instanța de apel în virtutea rolului activ și a devoluțiunii căii de atac a încălcat grav dreptul susținut. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului pe această critică și modificarea deciziei și a sentinței.
Instanța reține că fondul afost judecat de un judecător compatibil, or acest lucru nu s-a petrecut atât timp, cât aceasta s-a pronunțat în primul ciclu procesual dar și în fondul revizuirii; deși a reclamanta a învederat instanței acest lucru că este caz de incompatibilitate, totuși aceasta prin abținere soluționata a continuat sa judeca cauza; consideră că în cauză erau incidente dispozițiile codului de procedură civilă care vizau cazul de incompatibilitate (art.24VCPC).
Mai susține instanța că nulitatea certificatului nu poate fi privită ca justificare pertinentă și suficientă ca să seateste nevalabilitatea acestuia; or în speță este mai mult decât evident și fără echivoc, din materialul probator administrat în cauza ca certificatul de moștenitor emis este lovit de nulitate absoluta prin fraudarea legii, încălcându-se grav dispozițiile privind persoanele îndreptățite, instanța confundând situația celor cu vocație la moștenire și cei cu acceptare fie tacită, fie expresă.
Mai reține instanța de apel c prescripția reprezintă o protecție juridică în situația opunerii unei uzurpări; or opunerea prescripției de către recurenta reprezintă tocmai lipsirea de efecte a dreptului pretins și recunoscut în act unor persoane neîndreptățite; așadar reprezintă o sancțiune pentru un drept neexercitat legal de cei cu vocație la moștenire și de care eu mă prevalez prin opunerea lui intimaților.
Instanța a reținut că prescripția poate fi opusă doar între moștenitori și avânzi cauza, or în cauza dedusa judecații, sancțiunea prin care se dorește lipsirea de eficacitate a actului prin promovarea acțiunii de nulitate absolută a certificatului de moștenitor consideram ca ne putem prevala de un drept recunoscut noua și încălcat flagrant de intimați prin obținerea frauduloasa a certificatului de moștenitor de către aceștia, fie și doar de stabilirea calității acestora, fără introducerea la masă a terenurilor care aparțin reclamantei prin hotărâre judecătorească.
Reclamanta susține că, deși a indicat motivele de apel drept criticile aduse sentinței civile data în rejudecare, instanța nu s-a aplecat asupra legalității și temeiniciei acestora și s-a limitat să considere ca nu vrea să creadă, lucru repetat în deciziei, fila 3, că nulitatea este o sancțiune ca aplicare, ci o protecție, or, în opinia recurentei, daca nu ar fi fost interesată nu promova acest lucru prin menținerea acestui certificat ca valabil, i se încalcă dreptul de proprietate prin uzurpare, chiar și pe considerații teoretice; consideră că dacă acestea nu ar fi existat, ele nu ar fi date de teoreticieni ca situații și aplicate de practicieni.
Instanța de apel creează suspiciunea întocmai motivației instanței de fond reținând ca lorga M. nu are interes în promovarea acțiunii și nici calitate procesuală activă și ca putea promova acțiunea în condițiile în care avea interes să fie declarată succesoare a defunctului ca soție supraviețuitoare. Or, aceasta trebuia să analizeze materialul probator în cauză, căci a unit excepțiile cu fondul și interesul manifestat de lorga M. este acela de a demonstra că intimații nu sunt succesorii defunctului neacceptând succesiunea în termen legal și nici tacit, că succesiunea defunctului devenise vacantă și că, de aceea, a solicitat judecarea în contradictoriu cu Primăria J., în dosarul privind hotărârea care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare prin care a devenit proprietară a terenului extravilan la care râvnesc intimații pârâți.
Deci interesul acesteia este dat de dreptul său de proprietate asupra terenului extravilan dobândit prin hotărâre judecătorească și asupra căruia dorește să îl păstreze; iată de unde vine interesul în promovarea acțiunii și calitatea de reclamanta în dosar
Una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile, alături de capacitatea procesuală și existentă interesului judiciar.
Este reglementată în art.41 și urm. Cod de Procedura Civila.
Calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, precum și intre persoana paratului și cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic supus judecații; prima poarta denumirea de calitate procesuala activa, iar cea de-a doua - calitate procesuala pasiva.
Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecata, trebuie sa expună împrejurările din care sa rezulte ca el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.
Instanța sesizată trebuie sa verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală.
Se impune casarea deciziei și a sentinței civile pentru că dreptul de acces la justiție este garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel că nu se poate vorbi de o lipsă a calității procesuale active și respectiv de o lipsă a interesului.
Ele sunt inadmisibile, însă instanța de fond și de apel nu a făcut o analiză a cadrului juridic și a calificării acțiunii reclamantului ca nulitate absoluta a certificatului de moștenitor care a fost emis unor persoane neîndreptățite, străine de moștenire
Judecarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului în cadrul acțiunii în constatarea nulității absolute presupune, potrivit art.109 alin.1 și art.111 teza întâi din Codul de procedură civilă, administrarea de probe cu privire la dreptul acestuia de proprietate asupra bunului care a făcut obiectul înstrăinării prin chitanța de mână, iar nu cu privire la un interes legitim pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea.
Legiuitorul poate institui, în considerarea unor condiții deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile reglementate de lege. Astfel:
- Art. 109 alin.1: "Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente";
- Art. 111 teza întâi: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistentei unui drept";
- Art.137: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime";
- Art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."
Noțiunea de drept subiectiv - în opoziție cu cea de drept obiectiv, înțeleasă ca ansamblu de reguli obligatorii care reglementează relațiile sociale -, este definita ca un interes legitim, material sau moral, care conferă titularului posibilitatea de a adopta conduita necesară pentru realizarea interesului urmărit. Așadar, dreptul și interesul nu constituie două concepte distincte, ci primul îl implică în mod necesar pe al doilea, iar acesta din urmă își găsește expresie juridică în primul. De altfel, această întrepătrundere conceptuală rezultă din chiar textul art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, a cărui formulă redacțională contrazice de plano teza autorului excepției, întrucât promovarea acțiunii în constatare este subsecventă existenței unui interes Unii autori consideră că pentru exercițiul acțiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: drept, interes, capacitate procesuală, calitate procesuală.
Sunt autori care nu sunt de aceeași părere și stabilesc alte condiții respectiv: interesul și calitatea; interesul, calitatea și capacitatea; interesul, calitatea și termenul pentru acțiune. Pentru exercițiul acțiunii civile sunt necesare patru condiții:
Afirmarea unui drept subiectiv de către persoana care solicită o pretenție judiciară reprezintă o condiție esențială a exercitării acțiunii civile.
Dispozițiile art. 109 din codul de procedură civilă prevăd că, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.
Afirmarea dreptului subiectiv civil se manifestă în mod special la declanșarea procedurii judiciare, dar și ulterior sub diferite forme.
În același timp trebuie avut în vedere că pretenția constă nu numai în reclamația celui ce o invoca, ci și în opunerea celeilalte părți.
Dreptul subiectiv civil afirmat pentru a putea fi exercitat trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie recunoscut și ocrotit de lege; să fie exercitat în limitele legii; să fie exercitat cu bună-credință; să fie actual.
Dacă reclamantul nu justifică un drept subiectiv, abia atunci cererea i se va respinge ca neîntemeiată.
Interesul. Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cei ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Interesul poate fi:
- material (exemplu - predarea unui bun)
- moral (exemplu: punerea sub protecția legii).
Condiția interesului trebuie îndeplinită nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecata, ci ea trebuie îndeplinită cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii, cum ar fi apărările, exercitarea căilor de atac, executarea silită.
Interesul trebuie să îndeplinească unele cerințe: să fie legitim, să fie personal și direct, să fie născut și actual.
Dacă instanța va constată că acțiunea este lipsită de interes abia atunci o va respinge ca fiind lipsită de interes. Or, în speța nu e cazul; lorga M. a avut și are interes în promovarea acțiunii
Capacitatea procesuală. Capacitatea civilă este capacitatea juridică de drept civil a persoanelor fizice și juridice, adică aptitudinea generală a acestor persoane de a avea drepturi și obligații de natură civilă, de a fi subiecte de drept în raporturi juridice civile. Capacitatea civilă se prezintă sub două aspecte distincte: capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu.
Capacitatea procesuală de folosință este aceea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.23 La persoanele fizice capacitatea de folosință începe de la nașterea lor și încetează la decesul acestora.
În condiții expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală de folosință poate fi limitată.
Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini singură obligațiile procesuale.
Persoanele fizice dobândesc capacitatea de exercițiu la împlinirea vârstei de 18 ani; minora care se căsătorește la 16 ani sau 15 ani dobândește capacitate deplină de exercițiu.
Încetarea capacității procesuale de exercițiu intervine definitiv prin moarte sau temporar prin punerea sub interdicție judecătorească.
Dispozițiile art. 42 Codul de procedură civilă prevăd că persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
Actele de procedură civilă, îndeplinite de o persoană iară capacitate de folosință, sunt nule. Excepția lipsei capacității de folosință poate fi invocată de oricare din părți, de procuror sau instanță din oficiu.
Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Actele de procedură îndeplinite de o persoană fără capacitate de exercițiu sau cu capacități de exercițiu restrânse sunt anulabile.
Calitatea procesuală. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei cu care înțelege să se judece.
După ce a fost sesizată, instanța trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.
Or, în speța de față dedusa judecații și prin probele administrate cele doua instanțe - fond și apel, nu au făcut verificări în acest sens.
Recurenta reclamantă nu invocă calitatea sa de succesoare ca soție supraviețuitoare, ci dorește să se constate că intimații, deși manifestau vocație nu au calitate de succesori datorită intervenirii dispoz.art.700 C.Civ și sunt neîndreptățiți, ori calitatea lor de succesori conform certificatului de moștenitor ce se solicită a fi anulat este folosită în multe alte dosare împotriva reclamantei; aceasta dorește să păstreze dreptul său de proprietate, de aceea a promovat acțiunea și justifică interes în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
În al doilea ciclu procesual, instanța de fond – Judecătoria B. V. a rejudecat cauza, potrivit dispoz.art.315 C.proc.civ., având în vedere decizia de casare, prin care s-a stabilit irevocabil că reclamanta are interesul să solicite constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
Fiind o chestiune de drept dezlegată, rejudecând cauza, instanța s-a pronunțat pe fondul său, în raport cu obiectul cererii și cu argumentele pe care aceasta s-a întemeiat.
În acest sens, s-a stabilit situația de fapt existentă în cauză, faptul că defunctul nu a avut bunuri în patrimoniul său la momentul decesului, intimații pârâți fiind în imposibilitate fizică pentru a prelua bunuri în mod tacit.
De asemenea, s-a reținut că în aceste condiții certificatul de calitate de moștenitor este valabil întocmit, atestând calitatea de moștenitor a pârâților, care sunt colaterali privilegiați ai defunctului.
Prin motivele de apel împotriva sentinței civile nr.910/2012, din 16.08.2012 și 23.01.2013, apelanta a invocat, pe de o parte, chestiuni care țin de condițiile exercitării acțiunii civile, în special a interesului, precum și chestiuni care privesc fondul dreptului, respectiv neacceptarea în termen a succesiunii.
Apelul este o cale devolutivă de atac, care limitează instanța sub aspectul devoluțiunii la criticile formulate de către partea interesată.
Art.295 alin.1 C.proc.civ. arată că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Din această perspectivă, în mod legal tribunal s-a referit în considerente la interes, ca și condiție de exercitare a acțiunii, deoarece chiar apelanta recurentă invocase prin motivele de apel aceste chestiuni.
Sunt nefondate susținerile recurentei, în ceea ce privește faptul că s-ar fi respins apelul, deoarece s-a constatat că recurenta nu are interes în promovarea acțiunii și nici calitate procesuală activă, deoarece din motivarea tribunalului nu reiese acest aspect, acesta răspunzând astfel cum s-a arătat doar criticilor formulate de către apelantă în apel.
De altfel, critici întemeiate pe dispoz.art.41 și urm. C.proc.civ., art.109 alin.1 și art.111 teza I C.proc.civ. cu argumentele aduse în sprijinul interpretării și aplicării acestora sunt reluate aproape identic în motivele de recurs de la pag.5 până la pag.8.
Curtea nu va răspunde acestor motive, având în vedere că nici instanța de fond și nici în apel cauza nu a fost soluționată în temeiul excepției lipsei de interes ori a lipsei calității procesuale active, această problemă de drept fiind dezlegată cu putere de lucru judecat și conform art.315 C.proc.civ. prin decizia de casare.
Din această perspectivă, hotărârea instanței de apel este motivată potrivit dispozițiilor art.261 alin.5 C.proc.civ., în cauză nefiind incident motivul de casare invocat de recurentă, art.304 pct.7 C.proc.civ.
În ceea ce privește criticile vizând greșita aplicare și interpretare a dispoz.art.700 C.civ., Curtea constată că obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor, pe considerentul că s-a încheiat prin fraudarea legii. Frauda la lege constituie un motiv de nulitate absolută, astfel cum s-a reținut și în decizia de casare.
Prin urmare, instanțele au avut de analizat dacă prin emiterea certificatului de calitate de moștenitor s-a încălcat legea, respectiv dispozițiile art.700 C.civ., astfel cum s-a raportat cauza de nulitate absolută la norma de drept substanțial încălcată.
Potrivit art. 700 C.civ. „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. În cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea”.
Art. 701 C.civ. arată că „În tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alți erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripție, sau prin acte valabile, făcute de curatorele succesiunii vacante”.
Se impune, anterior oricăror considerații teoretice, a se menționa că certificatul a cărui nulitate se solicită, nr.63/20.12.2006, este un certificat de constatare a calității de moștenitor și nu un certificat de moștenitor, distincția dintre cele două categorii fiind aceea că certificatul de calitate de moștenitor se eliberează, astfel cum a și fost situația de fapt în cauză, atunci când de pe urma defunctului nu există bunuri în patrimoniul său.
Atât în doctrină, cât și în jurisprudență, s-a statuat în interpretarea dispozițiilor art.701 C.civ., că prescripția prevăzută de art.700 C.civ. nu poate fi opusă decât între moștenitori și avânzii lor cauza, iar nu între persoane cu interese contrare.
Această interpretare rezultă din alin.2 al art.701 C.civ., care menționează că prin acceptarea succesiunii, în situația în care aceasta nu a fost acceptată de alți erezi, nu se pot vătăma drepturile dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, prescripție ori acte valabile.
În temeiul acestor dispoziții, eliberarea certificatului de calitate de moștenitor nu a încălcat nicio dispoziție legală, astfel încât nu există cauza de nulitate absolută reprezentată de frauda legii.
Astfel cum a arătat și tribunalul, tot în temeiul dispoz.art.701 alin.2 C.civ., recurenta își poate apăra drepturile dobândite prin acte de înstrăinare prin acțiuni specifice.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în fond cauza ar fi fost judecată de un judecător incompatibil, aceasta este nefondată, față de faptul că în primul ciclu procesual, judecătorul s-a pronunțat pe excepție, fără să intre în analizarea fondului dreptului, însă având în vedere și art.99 alin.6 din H.C.S.M. nr.387/2005, potrivit căruia „Cauzele trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul inițial învestit. Dispozițiile art. 98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate”.
Astfel, nu au fost încălcate dispoz.art.24 C.proc.civ., astfel cum invocă recurenta.
Având în vedere considerentele mai sus menționate și celelalte argumente aduse de recurentă în sprijinul fundamentării teoriei sale sunt nefondate, față de temeiurile de drept legale aplicabile cauzei.
Astfel fiind, în baza art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă I. M., împotriva deciziei civile nr. 105 din 11.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. M., C. M., B. V. și N. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/16.07.2014
---------------------------------------
T.G. – I.C.-M.
- G.T.
| ← Anulare act. Decizia nr. 284/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 1133/2014. Curtea de... → |
|---|
