Legea 10/2001. Decizia nr. 1174/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1174/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1174/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1174 R
Ședința publică de la 12.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI – MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL împotriva Sentinței civile nr. 95/21.01.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A., având ca obiect, contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă S. A. personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă P. M. București – Municipiul București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimata-reclamantă S. A. personal declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata-reclamantă S. A. personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 31.08.2011, reclamanta S. A. a chemat în judecată pe pârâta P. M. București prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Primarului General nr. 4208/06.04.2005 și obligarea Primăriei M. București să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului situat în București, ., nr. 2, sector 5.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. 4208/06.04.2005 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 comunicată la data de 18.08.2011, Primarul General al M. București a respins notificarea formulată de reclamantă, privind restituirea în natură a terenului situat în București, ., nr. 2, sector 5, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită până la data de 01.07.2003.
Reclamanta a precizat că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, cele care atestă calitatea acesteia de moștenitoare și înscrisurile care descriu construcția demolată au fost depuse la dosarul întocmit în baza Notificării înregistrate sub nr. 454/2001 de B. Asociați D., I. și Crafcenco, până la data soluționării cererii.
A mai arătat reclamanta că este moștenitoarea defuncților săi părinți, I. N. și I. E., proprietarii terenului situat în București, ., nr. 2, sector 5, imobil demolat, potrivit certificatului nr._/24.05.1991 emis de Administrația Financiară Sector 5 București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea contestației, reclamanta a depus la dosar, în copie: notificarea nr. 454/2001, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 372/23.11.1936 de Tribunalul I. - Secția notariat, declarație de notorietate, Dispoziția nr. 4208/06.04.2005 emisă de Primarul General al M. București, acte de stare civilă.
Intimatul a depus la dosar, în copie, Dispoziția nr. 4208/06.04.2005 și actele care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv actele din dosarul administrativ nr. 2800.
Prin încheierea de la termenul din 07.05.2012, Tribunalul a dispus din oficiu administrarea probei cu expertiză topografică.
La solicitarea Tribunalului, s-au comunicat relații privind istoricul fiscal al imobilului, situația juridică a acestuia, precum și copia Decretului nr. 50//1998, tabelul anexă și planul topografic anexă.
La data de 04.01.2013, s-a depus la dosar raportul de expertiză topografică întocmit de expertul Z. F..
Prin sentința civilă nr. 95/21.01.2013 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a admis în parte contestația formulată de reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin Primarul General, a anulat Dispoziția nr. 4208/06.04.2005 emisă de Primarul General al M. București, a constatat că reclamanta S. A. este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la terenul situat în București, ., nr. 2, sector 5, în suprafață de 110 mp, a obligat pârâta P. M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamantei S. A. dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la terenul situat în București, ., nr. 2, sector 5, în suprafață de 110 mp, a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a emite dispoziție de restituire în natură a terenului și a obligat pârâta P. M. București prin Primarul General la plata către stat a sumei de 1.300 lei, reprezentând cheltuielile pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 454/04.06.2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului situat în București, ., nr. 2, sector 5.
Motivul respingerii notificării a fost împrejurarea că autoarea notificării nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită până la data de 01.07.2003.
Tribunalul a reținut că prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a) și art. 4 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 372//23.11.1936 de Tribunalul I. Secția Notariat, E. N. I. (L. I., astfel cum rezultă din declarația de notorietate depusă la fila 6) și N. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului loc de casă în suprafață de 110 mp, situat pe moșia R.-V. pendinte de .>
Conform certificatului emis de Administrația Financiară Sector 5 la data de 24.05.1991, I. N. și I. E. au figurat cu un imobil situat în . nr. 2, imobil demolat conform Decretului nr. 50/1981.
Potrivit situației juridice comunicate de P. M. București, imobilul situat în București, . nr. 2, sector 5 a făcut obiectul Decretului nr. 50/18.03.1981, în anexa nr. 8 a decretului, la poziția 497, fiind înscriși I. N. și I. L. cu o suprafață de 110 mp teren și construcții în suprafață desfășurată de 56 mp. Ulterior, . imobilului expropriat a fost afectată de spațiu verde aflat între blocurile de locuințe și de artera de circulație .> Tribunalul a reținut că Decretul Consiliului de Stat nr. 50/18.03.1981, precum și tabelele anexă nr. 1-12 ale decretului și planurile de situație au fost comunicate de Arhivele Naționale, la poziția 497 fiind menționată exproprierea de la autorii reclamantei, I. N. și I. L., a imobilului situat în București, . nr. 2, sector 5, compus din teren în suprafață de 110 mp și construcții în suprafață desfășurată de 56 mp (fila 213).
Potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 54 și 327-328 din dosar, reclamanta este fiica defuncților I. N. și I. E., fiind singurul dintre descendenții foștilor proprietari ai imobilului care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanta beneficiind și de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura reglementată de legea specială.
În consecință, în baza prevederilor legale mai-sus menționate și având în vedere înscrisurile depuse la dosar, se constată că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, chiar dacă actele doveditoare nu au fost depuse anterior datei de 01.07.2003, având în vedere dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, precum și faptul că dispoziția contestată a fost emisă la data de 06.04.2005.
De asemenea, tribunalul a reținut caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat fără titlu valabil și fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor constituționale, a prevederilor art. 480 și 481 C.civ. și a Declarației Universale a Drepturilor Omului, ratificată de Statul Român; toate aceste acte normative garantau proprietatea privată și instituiau ca unică excepție exproprierea pentru cauză de utilitate publică, însă numai cu o dreaptă și prealabilă despăgubire. În cauză, nu rezultă faptul că autorii reclamantei ar fi primit vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat.
Astfel cum rezultă din situația juridică a imobilului și din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, terenul este afectat de elemente de sistematizare aferente ansamblului de locuințe din zonă, respectiv zonă verde aferentă blocului de locuințe, trotuar asfaltat al străzii B. și parcajul stradal organizat pe . de rețele edilitare subterane.
În consecință, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, terenul nu poate fi restituit în natură persoanei îndreptățite, reclamanta având dreptul la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va admite în parte contestația, va dispune anularea Dispoziției nr. 4208/06.04.2005 emisă de Primarul General al M. București, va constata calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la terenul situat în București, ., nr. 2, sector 5, în suprafață de 110 mp și va obliga pârâta să emită în favoarea reclamantei dispoziție motivată, prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul menționat, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată solicitarea de restituire în natură a terenului.
În baza dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008, având în vedere admiterea cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, potrivit încheierii din data de 11.06.2012, Tribunalul a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 1.300 lei, reprezentând cheltuielile pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, respectiv onorariul de expert în cuantum de 1100 lei și onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta P. M. București – Municipiul București prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că în mod greșit instanța de fond a obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată deoarece în cazul de față nu se poate reține culpa recurentei.
În cazul în care se va trece peste această critică, solicită recurentul a se aplica dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă prin dispoziția 4208 din 6.04.2005 ca nedovedită, din actele dosarului a rezultat însă că la dosarul notificării 454/2001 au fost atașate atât certificatul privind istoricul de rol fiscal, actul de vânzare – cumpărare nr. 372/1936 și dovezi privind inexistența unui proces pe rol sau a altei notificări.
Instanța de fond verificând actele depuse a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu privire la terenul situat în București,s tr. Ș. V. R. nr. 2, sector 5, în suprafață de 110 m.p. și a obligat pârâta să emită în favoarea acesteia dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, anulând totodată dispoziția inițială nr. 4208/6.04.2005 emisă de primărie.
Prin admiterea acțiunii și anularea hotărârii de finalizare a procedurii administrative s-a constatat culpa procesuală a pârâtului care a soluționat notificarea pronunțând o soluție contrară legii și actelor depuse la dosarul notificării.
Ca atare, critica recurentului privind lipsa culpei procesuale este neîntemeiată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acesta s-a ridicat la suma de 1300 lei pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, această sumă nu poate fi redusă în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Din actele dosarului rezultă că suma de 1100 lei a reprezentat onorariul de expertiză achitat în cauză pentru identificarea terenului și stabilirea situației juridice a acestuia.
Ori, potrivit textului invocat de recurent, instanța poate mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori va constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca avocatului, însă nu pot micșora plata cuvenită experților, această chestiune fiind expres reglementată în dispozițiile art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la diferența de 200 lei, chiar dacă teoretic onorariul avocatului poate fi micșorat, această micșorare nu se impune în speță, având în vedere că suma plătită este oricum extrem de mică în raport de durata procedurii în care a fost angajat apărătorul și volumul de muncă necesitat de cauză.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă P. M. București – Municipiul București prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 95/21.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. DY
Tehnored. GC/TI – 2 ex
09.07.2013
Jud. fond R. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 843/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 859/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
