Acţiune în constatare. Decizia nr. 2281/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2281/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2012 în dosarul nr. 2281/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2281R
Ședința publică de la data de 07.12.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L.-M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de I. N., Ionița C. și T.(I.) P. împotriva deciziei civile nr. 1300R/20.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. S., I. M. și I. C. D..
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii I. N., I. C. și T.(I.) P. personal și asistați de avocat Hanc A. I. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, lipsind intimații D. S., I. M. și I. C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanta contestatorilor depune la dosar împuternicirea avocațială și având cuvântul a învederat că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Contestatorii N., I. C. și T.(I.) P. prin avocat solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris, întemeiată pe dispozițiile art. 317- 318 C.pr.civ.
La interpelarea instanței în sensul de a se preciza care sunt motivele de recurs pe care instanța de recurs a omis a le analiza, încadrarea în drept pe care recurenții au dat-o recursului și la care dintre motivele de recurs nu s-a răspuns de către instanța de recurs, reprezentanta contestatorilor a arătat că și-au întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.
A mai arătat că, instanța de recurs, în momentul în care a pronunțat decizia contestată, a făcut doar aprecieri exhaustive, fără să răspundă la toate motivele de recurs invocate și dovedite cu probele administrate în cauză.
Precizează că instanța de recurs nu a reținut decât faptul că defunctul I. M. a continuat să locuiască în imobil, ergo a devenit moștenitorul tacit al autorului său, neluând în considerate toate celelalte aspecte, situația de fapt și probele administrate în cauză.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, I. C., I. N. și T. P. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1300R/20.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr._ .
În motivarea contestației s-au învederat următoarele:
Instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de casare menționate in cuprinsul recursului formulat de către contestatoare, situație in care acestea se afla in cazul prevăzut de către art. 318 alin 1 C.pr.civ.
Instanța de recurs nu a răspuns în fapt și în drept tuturor susținerilor contestatoarelor, reluând aproape în totalitate aserțiunile cuprinse în decizia Tribunalului Ialomița, fără să se aplece asupra evaluării tuturor probatoriilor administrate în cauză.
Astfel, contestatarii au arătat că instanța de recurs nu a făcut referire la declarațiile martorilor, la răspunsurile parților la interogatorii, probe care au demonstrat ca motivele contestatoarelor sunt întemeiate .
Pe de alta parte, contestatoarele apreciază ca instanța de recurs in momentul in care a pronunțat decizia atacata a făcut doar aprecieri exhaustive de genul "I. M. a acceptat tacit succesiunea tatălui sau continuând sa locuiască in gospodăria acestuia sau „I. M. a exercitat acte de preluare a succesiunii prin administrarea bunurilor prin exercitarea unei posesii reale a gospodăriei tatalui sau si prin efectuarea unor imbunatatiri aduse imobilului". Or,in cauza, se emisese deja un certificat de moștenitor asa incat nu se mai poate vorbi la acel moment despre o acceptare tacita a succesiunii.
Pe de alta parte, in cauza s-au administrat de asemenea probatorii (martori, înscrisuri, interogatoriu) din care rezulta ca I. M. nu numai ca a cunoscut despre începerea procedurii succesorale dar s-a și prezentat in fata notarului, orice viciu de procedura fiind astfel acoperit.
În fapt, Curtea nu retine decât ca defunctul I. M. a continuat sa locuiască in imobil, a devenit moștenitorul tacit al autorului sau, neluând in considerare toate celelalte aspecte, toata situația de fapt si probatoriile administrate in cauza.
Nici pretinsele imbunatatiri - acoperirea cu tabla a casei nu a făcut-o defunctul I. M., ci numita I. C., potrivit facturii existente in dosarul de fond(neavuta de altfel in vedere de nici o instanța de judecata).
De altfel, nici nu ar fi avut cum sa faca imbunatatiri la imobile deoarece, așa cum s-a arătat nu a avut niciodată nici un venit.
Contestatorii au mai arătat că și motivul de recurs privind calitatea procesuala activa a reclamantelor nu a fost avut in vedere decat exhaustiv de către Curte.
Contestatoarele au arătat in motivele de recurs că potrivit legii persoanele care emit pretenții asupra succesiunii (moștenitorii) sunt indreptatite sa ceara anularea certificatului de moștenitor.
Succesorul care nu a fost prezent la notariat si prin urmare nu a consimțit la mențiunile din certificatul de moștenitor privind întinderea drepturilor succesorale si alcătuirea masei succesorale poate cere oricand anularea certificatului de moștenitor cu condiția sa facă dovada acceptării in termen a succesiunii, deoarece numai făcând aceasta dovada el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii. Daca insa înăuntrul termenului de acceptare a succesiunii succesibilul nu si-a exercitat dreptul de opțiune nici expres nici tacit, titlul de moștenitor se stinge clar succesibilul este considerat străin de succesiune
Nici aceste susțineri ale contestatoarelor nu au fost avute in vedere de către Curtea de Apel București, instanța omițând sa le cerceteze.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că instanța de recurs a motivat, pe larg, și a răspuns la fiecare critică adusă deciziei pronunțate de instanța de apel; iar motivele referitoare la faptul că instanța de recurs nu a făcut referire la declarațiile martorilor, la răspunsurile părților la interogatoriu, nu pot fi primite în acest cadru procesual deoarece contestația în anulare este o cale extraordinară de atac.
Istoricul dosarului nr._ :
Prin sentința civilă nr. 1531/14.11.2011 Judecătoria Urziceni a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. C. pe capătul trei de cerere și a respins acest capăt de cerere din acțiunea reclamanților formulat în contradictoriu cu pârâta I. C., ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția inadmisibilității capătului cinci de cerere, ca neîntemeiată și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I. M. și I. C. D., în contradictoriu cu pârâții D. S., I. N., I. C. și T. P.; a anulat în parte certificatul de moștenitor nr. 706/1993 din 16.12.1993 emis de către Notariatul de Stat Local Urziceni în dosarul nr. 825/1993 și certificatul de moștenitor nr. 18 din 26.01.1994 emis de către Notariatul de Stat Local Urziceni în dosarul nr. 13/1994, respectiv în ceea ce privește mențiunea din certificate conform căreia numitul I. M. este străin de succesiune, prin neacceptare; a constatat că numitul I. M. are calitatea de moștenitor al defunctului I. I., decedat la data de 14.06.1993, cu o cotă parte de 1/4, în calitate de fiu; a dispus comunicarea unei copii a sentinței, după rămânerea definitivă și irevocabilă, către BNP I. T., în temeiul art. 88 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, în vederea eliberării unui nou certificat de moștenitor, urmând ca numitul I. M. să fie trecut ca moștenitor al defunctului I. I. alături de pârâtele I. N., I. C. și I. P., fiecare cu o cotă parte de ¼; a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului I. M., decedat la data de 09.08.2009, precum și că moștenitorii acestuia sunt:
- reclamanta I. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din succesiune;
- reclamantul I. C. D., în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 din succesiune;
- pârâta D. S., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din succesiune;
a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I. M., se compune din:
- cota de 1/4 dintr-o casă de locuit, construită din paiantă, acoperită cu tablă, formată din 4 camere și o sală, având ca anexe un grajd, porumbar și magazie și din suprafața de 1700 mp teren aferent, imobil situat în ., având ca vecini la N stradă, la S teren viran, la E Gruiu A., la V D. D.;
- cota de 1/4 dintr-un imobil situat în ., compus din casă de locuit din paiantă, acoperită cu țiglă, formată din 4 (patru) camere și două săli și suprafața de 1776 mp teren aferent, având ca vecini la N I. Ș., la S M. M., la E drum, la V drum;
- cota de 1/4 din suprafața de 5,59 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Gârbovi, moștenită de la defunctul I. I..
a constatat că reclamanta I. M. și soțul său I. M., decedat la data de 09.08.2009, au adus îmbunătățiri imobilului casă de locuit mai sus arătat, situat în . pe o suprafață de 1776 mp teren aferent, constând în: montat tablă pe circa 1/2 din suprafața învelitorii casei, montat împrejmuire metalică în fața și în spatele casei, construit porumbar din tablă, închiderea prispei din spatele casei cu scândură, introdus apă în curte, edificare două sobe de teracotă, în cuantum total de 4027 lei.
a obligat pe pârâtele I. N., I. C. și I. P. să plătească reclamantei I. M. suma de 626,57 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1/3 din onorariul de avocat plătit de către aceasta și 3/4 din onorariul de expert și a obligat pe pârâta D. S. să plătească reclamantei I. M. suma de 165,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtelor I. N., I. C. și I. P. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
a obligat pe pârâtele I. N., I. C. și I. P. să plătească statului suma de 283,37 lei reprezentând o parte din ajutorul public judiciar acordat reclamanților și a obligat pe pârâta D. S. să plătească statului suma de 58,67 lei reprezentând o parte din ajutorul public judiciar acordat reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că pârâta I. N. este soția supraviețuitoare a defunctului I. I. decedat la data de 14.06.1993, iar pârâtele I. C. și T. P. sunt fiicele acestuia. Defunctul a mai avut ca fiu, pe numitul I. M., decedat la data de 09.08.2009, așa cum rezultă din certificatul de deces depus la dosarul cauzei. Reclamanta I. M. este soția supraviețuitoare a defunctului I. M., așa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosarul cauzei. Reclamantul I. C. D. și pârâta D. S. sunt fiii defunctului I. M..
Defunctul I. M. a mai avut ca fiu pe numitul I. M. G., decedat la data de 23.05.2006, așa cum rezultă din certificatul de deces de la dosarul cauzei.
Prin certificatul de moștenitor nr. 706/1993 din 16.12.1993 emis de către Notariatul de Stat Local Urziceni în dosarul nr. 825/1993 și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 18 din 26.01.1994 emis de către același notariat s-a dezbătut succesiunea defunctului I. I., stabilindu-se că moștenitorii acestuia sunt pârâtele I. C. și I. P., în calitate de fiice cu o cotă de 3/8 fiecare, cât și pârâta I. N., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8, iar cu privire la numitul I. M. s-a menționat că acesta este străin de succesiune prin neacceptare în termenul legal conform art. 700 Cod civil. În cele două certificate, prenumele acestuia a fost indicat greșit, respectiv M., în loc de M., cum era corect.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. C. pe capătul trei de cerere privind dezbaterea moștenirii defunctului I. M., prima instanță a admis-o deoarece din actele de stare civilă de la dosarul cauzei rezultă că aceasta nu are vocație succesorală la succesiunea acestui defunct.
Prima instanță a reținut din probele administrate în cauză că numitul I. M. a acceptat în mod tacit succesiunea de pe urma defunctului I. I. în termenul legal de 6 luni de la data decesului conform art. 700 Cod civil. Reclamanta și soțul defunct, I. M., au adus mai multe îmbunătățiri casei de locuit, fiind considerați în zonă ca proprietari ai imobilului, iar cât timp a trăit I. M., nimeni nu i-a tulburat în folosința locuinței, manifestări ce implică acceptarea moștenirii, întrucât succesibilul s-a comportat ca un proprietar, actul de opțiune succesorală fiind un act juridic irevocabil.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâtele I. N., I. C. și T. P., pe care Tribunalul Ialomița l-a respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 23A/01.03.2012.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele I. C., I. N. și T. P..
În motivarea recursului, pârâtele au invocat dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 arătând că, între momentul eliberării celor două certificate de moștenitor și decesul său, defunctul I. M. putea cere anularea lor, dacă se considera lezat în drepturile sale succesorale, lucru care, însă nu s-a întâmplat.
De asemenea, recurentele au arătat că se putea formula o cerere de îndreptare a erorilor cuprinse în cele două certificate însă, nu au făcut acest lucru, neînțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 36/1995.
Astfel, s-a arătat că reclamanții nu sunt lezați în drepturile lor prin emiterea celor două certificate de moștenitor și nu au calitate procesuală activă și nu se justifică interesul material, direct și legitim în cauză.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că în mod greșit instanța de apel a reținut incidența prevederilor art. 16 din Decretul nr. 40/1953 și s-a considerat că I. M. nu este străin de succesiune.
Recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la anularea certificatelor de moștenitor și, de asemenea, excepția inadmisibilității cererii cu privire la constatarea executării lucrărilor efectuate de I. M. la imobil.
Prin decizia civilă nr. 1300/20.06.2012 Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți I. C., I. N. și T. P., împotriva sentinței civile nr. 23 A/01.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. C. D. și I. M. și intimata-pârâtă D. S. și au fost obligați recurenții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimații I. C. D. și I. M..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că defunctul I. I. a decedat la data de 14.06.1993, iar după decesul acestuia, numiții I. C., I. N. și T. P. au deschis succesiunea, în calitate de descendente, iar I. M. a fost trecut ca fiind străin de succesiune pentru că nu a acceptat în termen legal succesiunea tatălui său, dar I. M. a acceptat în mod tacit succesiunea tatălui său continuând să locuiască în gospodăria acestuia și, având calitatea de succesor sezinar, a preluat bunurile existente în gospodărie și s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Curtea a constatat că I. M. a exercitat acte de preluare a succesiunii prin administrarea bunurilor, prin exercitarea unei posesii reale a gospodăriei tatălui său și prin efectuarea unor îmbunătățiri aduse imobilului.
De asemenea, Curtea a constatat că mențiunea cuprinsă în certificatele de moștenitor a căror anulare se solicită, referitoare la faptul că I. M. este străin de moștenire, este lovită de nulitate, având în vedere că în aceste certificate de moștenitor s-a trecut ca fiind străin de moștenire numitul I. M..
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, Curtea a constatat că este nefondată critica cu privire la această excepție, deoarece intimații-reclamanți au calitatea de succesori în drepturi și obligații ai defunctului I. M. care, la rândul său, este succesorul defunctului I. I. și este justificat interesul acestora în constatarea nulității parțiale a certificatelor de moștenitor prin care, autorul lor, I. M., a fost îndepărtat de la succesiune.
Deoarece defunctul I. M. a continuat să locuiască în imobilul proprietatea defunctului I. I., tatăl său, după decesul acestuia și a preluat bunurile existente în gospodărie exercitând o posesie utilă a imobilului, succesiunea a fost acceptată în mod tacit de către acesta.
Curtea a constatat că trebuiau aplicate în cauză dispozițiile Decretului nr. 40/1953 cu privire la suspendarea procedurii succesorale, deoarece notarul de stat a constatat existența unor neînțelegeri între succesori, iar în prezenta cauză, procedura dezbaterii succesorale a fost continuată chiar dacă s-a dovedit că I. M. a plecat de la notariat din cauza neînțelegerilor cu ceilalți succesori.
Cu privire la excepțiile inadmisibilității cererii formulate de către reclamanți, referitoare la îmbunătățirile aduse imobilului de I. M., a lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului la acțiune, Curtea a constatat că sunt nefondate.
În cauză, s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor având în vedere viciul de procedură existent în dosarul succesoral, și nu este supusă unui termen de prescripție. În ceea ce privește calitatea procesuală activă, Curtea a constatat calitatea reclamanților de succesori ai lui I. M. și interesul acestora, ce justifică calitatea procesuală activă, iar cererea referitoare la îmbunătățirile aduse imobilului este admisibilă, având în vedere capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale a defunctului I. I..
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
Analizând cererea de contestație în anulare formulată, în raport de dispozițiile legale invocate de către contestator, respectiv art. 318 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Din motivarea contestației în anulare, așa cum s-a precizat și la termenul de azi de către apărătorului contestatoarelor, Curtea reține că se invocă faptul că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., referitor la calitatea procesuală activă a reclamantelor și la faptul că I. M. a acceptat tacit succesiunea autorului său prin faptul că a continuat să locuiască în imobil.
Din examinarea motivelor de recurs formulate în dosarul nr._ de către contestatoare (recurentele) I. N., I. C. și T. (I.) P., Curtea observă că acestea au susținut aceste critici prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 23A/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
De asemenea, Curtea reține că instanța de recurs a răspuns acestor critici, analizând, prin raportare la probele administrate în cauză, temeinicia acestor critici, și constatând că „defunctul I. M. a continuat să locuiască în imobilul proprietatea defunctului I. I., tatăl său, după decesul acestuia și a preluat bunurile existente în gospodărie exercitând o posesie utilă a imobilului, succesiunea a fost acceptată în mod tacit de către acesta”
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, care reprezenta de asemenea o critică formulată prin motivele de recurs, Curtea constată că instanța de recurs a răspuns acestei critici, constatând că este nefondată, deoarece în cauză „s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor având în vedere viciul de procedură existent în dosarul succesoral”, iar calitatea reclamanților de succesori ai lui I. M. justifică calitatea procesuală activă.
În consecință, Curtea constată faptul că instanța de recurs a procedat la încadrarea criticilor formulate de contestatoarele-recurente în cazul de modificare privind aplicarea sau interpretarea greșită a legii, care este prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., și le-a analizat ca atare.
În ceea ce privește susținerile potrivit căreia instanța de recurs nu a făcut referire la declarațiile martorilor sau la răspunsurile parților la interogatorii, sau că a făcut aprecieri exhaustive, Curtea arată că este dispozițiile art. 318 C.pr.civ. au în vedere doar omisiunea instanței de recurs de a examina unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., iar nu toate argumentele de fapt sau de drept invocate de parte, deoarece instanța de recurs are posibilitatea de a le grupa și de a le încadra într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., și de a le răspunde cu un considerent comun.
În ceea ce privește susținerile contestatoarelor potrivit cărora din probatoriile administrate în cauză rezulta ca I. M. s-a prezentat in fata notarului, astfel că viciu de procedura era acoperit; sau potrivit cărora pretinsele imbunatatiri nu au fost făcute de defunctul I. M., ci de I. C., potrivit înscrisurilor administrate in dosarul de fond, Curtea arată că nu se încadrează în motivul de contestație în anulare privind omisiunea analizării unui motiv de recurs prevăzut de art. 318 alin. 1 C.pr.civ., astfel că nu pot face obiectul analizei prezentei instanțe.
În consecință, Curtea constată că instanța de recurs, prin decizia atacată prin contestația în anulare de față, a apreciat asupra relevanței argumentelor susținute de către recurente în dezvoltarea motivelor de recurs, pe care le-a grupat și analizat în cadrul motivului de recurs privind pronunțarea hotărârii recurate cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 318 C.pr.civ, Curtea va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarele I. C., I. N. și T. P., împotriva deciziei civile nr. 1300 R/20.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații D. S., I. M. și I. C. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. S. C. D. Z. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. T.I./2 ex./11.12.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 862/2012. Curtea de... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
