Legea 10/2001. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 7/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 7 A
Ședința publică de la 14.01.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului (după casare) promovat de apelantul reclamant T. C. împotriva sentinței civile nr. 585 din data de 10.06.2009, pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M. CĂLĂRAȘI și cu intimații intervenienți accesoriu P. N. și P. M..
Obiectul cauzei – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, pe lista amânărilor fără dezbateri, se prezintă avocat I. G., în calitate de apărător al apelantului reclamant T. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de Baroul București (fila 72), lipsind reprezentantul intimatului pârât P. M. CĂLĂRAȘI, precum și intimații intervenienți accesorii P. N. și P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură au fost depuse relațiile solicitate de la Instituția Prefectului Județului Călărași, comunicat4 prin fax la 09.01.2014 și prin poștă la 10.01.2014.
Apelantul reclamant, prin apărător, solicită instanței comunicarea unui exemplar al adresei comunicate de Instituția Prefectului Județului Călărași.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al răspunsului Instituției Prefectului Județului Călărași către apărătorul apelantului reclamant și dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare a cauzei, având în vedere și împrejurarea că, la acest moment, nu sunt prezente toate părțile.
La ordine, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere lipsa părților la acest moment, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, la a treia strigare.
La a treia strigare a cauzei, se prezintă avocat I. G., în calitate de apărător al apelantului reclamant T. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emise de Baroul București (fila 72), consilier juridic Ș. R., în calitate de reprezentant al intimatului pârât P. M. CĂLĂRAȘI, în baza delegației depuse la fila 15 și avocat colaborator S. S., în substituirea avocatului titular S. C. I., în calitate de reprezentant al intimaților intervenienți accesorii P. N. și P. M., în baza delegației de substituire (pe care o depune).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere relațiile comunicate de Prefectura Călărași, apreciază că acestea nu sunt complete în raport de dispozițiile instanței, în sensul că s-a solicitat comunicarea cererii de retrocedare formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, motiv pentru care va dispune revenirea cu adresă către această instituție.
Reprezentantul intimatului pârât P. M. Călărași depune relațiile solicitate de către instanță, având asupra sa și originalul acestor documente.
Curtea ia act că intimata pârâtă, prin consilier juridic, a depus în ședința publică de astăzi cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 și actele care au însoțit notificarea, constatând probatoriul complet.
Intimații intervenienți, prin apărător, având cuvântul, față de actele depuse de partea adversă, apreciază că s-a răspuns primei îndrumări a instanței supreme, motiv pentru care nu mai sunt necesare alte probe.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul reclamant T. C., prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în rejudecare, apelul a fost admis și s-a constatat, în mod temeinic și legal, că pretențiile reclamantului au fost dovedite, în sensul că terenul solicitat prin cererea de retrocedare formulată în anul 2001, teren situat în . bis, nu a fost retrocedat conform dispozițiilor legale.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că, potrivit fișelor imobilului comunicate de Primăria Călărași, instanța de apel a constatat că se regăsește și fișa imobilului situat la nr. 29 bis, în care figurează ca proprietar tatăl reclamantului, T. G.. Autorizația de construcție pentru o alee betonată, alee care ocupă doar 25 % din suprafața terenului, a fost aprobată la data de 30.08.2007, situație ce contravine art. 25 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, și expertul a constatat că terenul a fost ocupat în proporție de 25 %, urmând ca instanța să facă aplicarea art. 11 alin. 3 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că terenul liber de construcție poate fi retrocedat în natură.
Mai solicită a se avea în vedere că atât Primăria M. Călărași, cât și intervenienții au încercat să inducă în eroare instanța cu privire la suprafața de teren pe care aceștia o dețin și pentru care ar fi justificat un interes; din documentația depusă de Primăria M. Călărași și de intervenienți rezultă că aceștia se referă la numerele cadastrale 22, 23, 25 și 27, în timp ce terenul deținut de familia P. nu face obiectul cauzei. Prin notificarea depusă azi, s-a solicită retrocedarea terenului imobilului de la nr. 29 bis situat în . se reflectă în faptul că terenul de la nr. 29 cuprindea o construcție, în timp ce pe cealaltă porțiune de teren nu era edificată nicio construcție. Pentru unul din terenuri s-a formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr. 18/1991. Prin expertiza efectuată în cauză, s-a dovedit că terenul din . a fost retrocedat, dar pe baza unei alte legi, ce nu face obiectul cauzei, iar beneficiarul a vândut acest teren, în anul 1995 și nicidecum în anul 2012, astfel cum Primăria M. Călărași a susținut potrivit adresei comunicate. De asemenea, în contractul de vânzare cumpărare se arată că T. G. a dobândit terenul prin cumpărare și prin autorizația de construire, iar schimbul de teren nu privește imobilul retrocedat din . bis, astfel cum a fost identificat de expertiza efectuată în cauză în primul ciclu procesual la Curtea de Apel București. Mai susține și faptul că intervenienții provin dintr-o etnie ce dobândește terenuri prin mijloace nu tocmai legale. Primăria M. Călărași nu a putut face dovada că a emis o decizie, astfel cum a fost obligată de Curtea de Apel București.
Solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 600 lei, potrivit chitanței nr.14 din data de 05.11.2013 (pe care o depune) reprezentând onorariul de avocat.
Intimații intervenienți P. N. și P. M., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, prin care a fost respinsă acțiunea introductivă, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză.
Din punctul lor de vedere a fost lămurită chestiunea principală impusă de instanța de casare, în sensul că reclamantul a formulat notificare, a beneficiat de măsuri compensatorii la cerere și a renunțat la terenul ce face obiectul cauzei, fiind de acord să primească la schimb un alt teren cu aceeași suprafață, teren pe care ulterior l-a vândut. În procesul pendinte reclamantul a mai beneficiat o dată de măsuri reparatorii.
Mai mult, din analiza Legii nr. 10/2001 rezultă că terenul nu poate fi restituit în natură, având în vedere că este afectat funcțional exploatării obiective pentru care a fost expropriat.
Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depun chitanța nr.123, din data de 11.03.2013, în valoarea de 992 lei, reprezentând onorariu avocat.
Intimatul pârât P. M. CĂLĂRAȘI, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea apelului, având în vedere următoarele considerente:
Motivul pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul spre rejudecare a fost acela ca instanța să verifice dacă apelanții au fost despăgubiți pentru același teren.
Solicită a se reține că în anul 1994 reclamantul a formulat o cerere, în baza căreia a fost emis un ordin pentru un teren în suprafață de 150 m.p., după care a renunțat la acesta pentru atribuirea unui alt teren cu aceeași suprafață situat în Municipiul Călărași, . depuse rezultă situația reală potrivit căreia reclamantul a fost despăgubit, motiv pentru care nu poate fi despăgubit încă o dată pentru același teren.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2008 pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamantul T. C. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6983/03.12.2004 emise de P. M. Călărași, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea dispoziției, restituirea terenului în suprafață de 150 m.p. situat în Călărași, . bis, în natură sau prin compensare în altă zonă a M. Călărași, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 08.04.2009, contestatorul a precizat că își menține contestația doar în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață de 150 m.p și nu mai solicită în subsidiar atribuirea prin compensație a unui alt teren aflat la dispoziția primăriei.
Prin sentința civilă nr. 585/10.06.2009, Tribunalul Călărași a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 6983/03.12.2004 i-au fost acordate defunctului T. G., al cărui moștenitor este reclamantul conform certificatului de moștenitor 387/2007, pentru imobilul situat în . bis A, măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 4.650 lei.
S-a reținut în considerentele deciziei că imobilul face obiectul art. 11 din Legea nr. 10/2001 și nu se poate restitui în natură, fiind ocupat, situație ce rezultă și din raportul comisiei interne de Lege nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Călărași.
Deși nu s-au făcut probe prin care să se stabilească că terenul din . este același cu cel din Iezerului nr. 29 bis, prin raportul de expertiză s-a individualizat acest teren, delimitat prin poligonul A-B-C-D-E-F în schița anexă la raportul de expertiză. Același raport a concluzionat că în prezent din suprafața solicitată de 150 m.p., 124,54 m.p. teren intravilan este ocupat de o alee de acces la blocul de locuințe din zonă și că terenul este situat în domeniul public, teren delimitat de poligonul C-D-E-F din schița anexă la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, la data de 03.08.2009 reclamantul T. C. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 31.08.2009, sub nr._ .
În motivarea cererii sale, recurentul reclamant a arătat că tatăl său, T. G., a deținut cu titlu de proprietate terenul în suprafață de 150 m.p. situat în Călărași, . bis, județ Călărași.
Acest teren a fost expropriat pentru a se construi blocuri de locuințe. După revoluția din 1989, aceste construcții de locuințe nu au mai fost edificate, terenul ce aparține tatălui său rămânând viran.
După decesul tatălui său, reclamantul a rămas unicul moștenitor în baza certificatului de moștenitor nr. 397/2007, depus la dosarul cauzei.
După revoluția din 1989, observând că nu se mai construiesc blocuri de locuit, reclamantul împreună cu soția sa au construit o casă de locuit pe care au și locuit-o câțiva ani, însă după ceva timp Primăria Călărași i-a obligat să o demoleze fără niciun motiv.
La scurt timp și fără a poseda titlu de proprietate, un reprezentant al etniei sale a pus stăpânire pe o parte din teren, construindu-și o vilă pe care o stăpânește și în prezent.
În această situație, reclamantul s-a adresat Tribunalului Călărași, solicitând restituirea acestui teren sau cât a mai rămas din el în natură, deoarece acest lucru este posibil.
Clasificarea terenului în suprafață de 125,54 m.p. ca făcând parte din domeniul public este greșită, deoarece pe acest teren se află chiar vila construită de P. N.; or, legea se aplică amândurora în egală măsură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 28.01.2010, Primăria M. Călărași a formulat întâmpinare, prin care a fost invocată excepția tardivității contestației, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susținând argumentele prezentate de prima instanță.
Prin încheierea din 28.01.2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare unei Secții Civile din cadrul Curții de Apel București.
Cauza a fost reînregistrată ca apel la data de 10.02.2010 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 189/15.03.2010, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca inadmisibilă excepția tardivității contestației, excepție invocată de intimatul pârât, și a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul contestator.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că invocarea excepției este inadmisibilă în această fază procesuală, în contextul în care excepția tardivității introducerii contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a fost invocată și în fața instanței de fond, care, prin încheierea de ședință din 24.11.2008, a apreciat că este nefondată.
În condițiile în care partea care a invocat excepția a fost nemulțumită de modalitatea de soluționare a acesteia de către prima instanță, avea posibilitatea formulării căii de atac în conformitate cu dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă; or, câtă vreme din dosar rezultă contrariul celor afirmate, invocarea unei excepții, chiar și de ordine publică, pe cale de întâmpinare, ce a primit o dezlegare din partea instanței, soluție neatacată prin intermediul căilor ordinare, devine inadmisibilă.
Instanța de apel a considerat că apelul reclamantului este nefondat deoarece, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect că în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 3, 7, 11 și 24 din Legea nr. 10/2001 terenul din litigiu nu poate fi restituit în natură, suprafața revendicată de reclamant nefiind liberă, ci afectată pe suprafața de 25,46 m.p. de proprietatea numitului P. N., iar suprafața de 124,54 m.p. reprezintă domeniul public al Consiliului Local Călărași (aleile de acces la blocul învecinat).
Împotriva acestei decizii, la data de 28.04.2010 a declarat recurs reclamantul T. C., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
Prin decizia civilă nr. 5284/20.06.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că instanțele erau datoare să identifice cu precizie terenul pe care reclamantul l-a avut în proprietate, prin acte cadastrale; să verifice dacă s-a făcut o declarație de utilitate publică și dacă da, care este documentul ce se referă la terenul în litigiu expropriat; să dispună efectuarea unei noi expertize tehnice, deoarece prima nu a lămurit toate aspectele menționate.
Cauza a fost reînregistrată la data de 15.07.2011 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 357/A/11.10.2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelantul reclamantul, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis în parte contestația formulată de reclamant, a anulat în parte dispoziția, a obligat pârâtul să restituie reclamantului terenul identificat de perimetrul 7 - 8 - 5 și cele două puncte dintre terenul identificat de expert, ca fiind cel notificat și trotuarul din est și sud; a menținut acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suma de 791 lei (RON); a stabilit onorariul apărătorului din oficiu la suma de 500 lei și a obligat pârâtul la plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 500 lei, în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, conformându-se celor dispuse de către instanța de recurs, în rejudecarea apelului, a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză topografică.
Expertul a răspuns solicitărilor instanței, identificând terenul ce formează obiectul notificării formulate de autorul reclamantului, arătând totodată că acesta este ocupat în proporție de 85% de o alee de acces betonată și trotuare, astfel cum au delimitate în schița anexa raportului de expertiză, precum și de curțile imobilelor aflate la numere poștale 21, 23 și 25. În ceea ce privește rețele de sistematizare, terestre sau subterane, Curtea a obținut relații pe acest aspect de la S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L., de la S.C. Ecoaqua S.A. Călărași, precum și de la Enel Distribuție Dobrogea, care au confirmat faptul că nu există rețele de apă, canalizare, rețele de gaze sau rețele de distribuție a energiei electrice pe terenul revendicat de reclamant în condițiile legii speciale.
Din analiza documentației trimise referitoare la . constatat că la data de 30.08.2007 s-a emis autorizația de construcție nr. 450/2007 pentru executarea lucrărilor de construire pentru Drumuri ANL II Ansamblul de locuințe 116 apartamente.
Așa cum rezultă din conținutul dispoziției atacate de reclamant, autorul său a depus notificare, pentru imobilul în litigiu, în temeiul Legii nr. 10/2001, la data de 20.07.2001.
Cel de-al doilea efect al depunerii notificării în condiții de regularitate procedurală decurge din prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc, sub sancțiunea nulității absolute, interdicția ca, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de legea specială, să nu se procedeze la înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor legii 10/2001. Din analiza sistematică a acestor dispoziții legale cu celelalte prevederi ale Legii nr. 10/2001, Curtea a reținut că scopul instituirii unei astfel de interdicții este acela de a da satisfacție pe deplin caracterului reparatoriu al acestui act normativ, în sensul de a se asigura conservarea situației juridice și faptice a imobilelor, care exista la data formulării notificării, astfel încât nimic să nu impieteze asupra derulării normale a procedurii de retrocedare, în natură sau prin echivalent (în funcție de particularitățile fiecărui caz) a proprietăților revendicate în condițiile legii speciale.
Împotriva acestei decizii la data de 6.12.2012 a declarat recurs P. M. CĂLĂRAȘI, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.01.2013.
La data de 30.05.2013, P. N. și P. M. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului pârât, prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei civile recurate, păstrând soluția instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 3265/12.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul; a admis cererea de intervenție în interesul recurentului pârât formulată de P. N. și P. M.; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că recurentul a depus în calea de atac a recursului înscrisuri noi cu privire la situația de fapt a imobilului în litigiu.
În susținerea criticii potrivit căreia în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, pe de o parte, întrucât acesta nu era susceptibil de o asemenea restituire, iar pe de altă parte, întrucât reclamantul ar fi beneficiat deja de măsuri reparatorii conform dispozițiilor legale în materie, recurentul-pârât a depus la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, Ordinul prefectului nr. 225/11.05.1995 privind atribuirea de teren în proprietate unor persoane domiciliate în municipiul Călărași, din Anexa căruia rezultă că numitului T. G. i s-a atribuit suprafața de 150 m.p. situată în ..
Atașat acestui ordin, recurentul-pârât a mai depus cererea formulată de T. G. la data de 25.07.1995, prin care acesta arată că „…renunț la terenul în suprafață de 150 m.p. atribuit prin ordinul nr. 225/1995…și declar că sunt de acord să primesc în schimb aceeași suprafață de teren în Călărași, . nr._/17.07.1995 emisă de Municipiul Călărași prin care se solicită anularea Ordinului nr. 225/1995 privind atribuirea terenului de 150 m.p. situat în . și emiterea unui nou ordin pentru aceeași suprafață situată în . nr. 397/27.07.1995 emis de Prefectura județului Călărași prin care se atribuie lui T. G. suprafața de 150 mp situată în . de construire nr. 434/19.12.1995 emisă la solicitarea lui T. G. pentru terenul de 150 m.p. din . de vânzare-cumpărare încheiat la 05.11.2012 între T. G., în calitate de vânzător și N. M., în calitate de cumpărător, privind terenul de 150 m.p. situat în .> La termenul de judecată din 12 iunie 2013, reprezentanta intimatului-reclamant a negat că acesta ar fi primit despăgubiri de orice fel urmare a exproprierii.
În atare situație, constatând că împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, în conformitate cu dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, instanța de trimitere să verifice dacă reclamantul a beneficiat sau nu de măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu și în caz afirmativ, să arate motivat, în ce au constat acestea și care este relevanța acestui fapt asupra cererii în despăgubire deduse judecății în procesul pendinte.
În măsura în care instanța de trimitere va constata că reclamantul urmează a beneficia de măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu, instanța de trimitere, în aplicarea dispozițiilor art. 11 din legea nr. 10/2001, are a analiza și stabili, motivat, tipul de măsuri reparatorii ce se cuvin a fi acordate reclamantului.
Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității, căi de comunicații, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
În atare situație, revine instanței de apel obligația de a stabili, motivat, în ce măsură terenul afectat aleii de acces, indiferent de momentul betonării, se circumscrie sau nu sintagmei „teren liber” în sensul dat acesteia prin dispozițiile legale anterior menționate.
Analiza instanței de apel va avea în vedere faptul că din economia Legii nr. 10/2001, realizarea scopului exproprierii nu are un înțeles restrictiv, în sensul că nu vizează exclusiv edificarea construcțiilor menționate în actul de expropriere, ci și construcțiile sau terenurile care asigură funcționalitatea acestora, conform scopului pentru care au fost expropriate și edificate.
În acest sens, este necesar a se stabili cu claritate dacă acele terenuri afectate de amenajări sau lucrări (parcare, alee betonată) se circumscriu sau nu scopului exproprierii, reprezentând amenajări de utilitate publică ce deservesc construcțiile realizate urmare a exproprierii.
Cauza a fost reînregistrată la data de 15.07.2013 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ .
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar: adresa nr._/30.10.2013 emisă de Primăria M. Călărași (cu care au fost comunicate Ordinele nr. 225/11.05.1995, nr. 225/15.04.1995 și nr. 25/11.05.1995 emise de Prefectura Județului Călărași, declarațiile date de T. G. la 25.07.1995 și la 24.07.1995, planul de situație proprietate de stat din Călărași, ., adresa nr. 3106/18.07.1995 emisă de Primăria M. Călărași, Ordinul nr. 397/27.07.1995 emis de Prefectura Județului Călărași și actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 510/22.03.1995 de notar public M. A.), adresa nr. 7294/29.10.2013 emisă de Instituția Prefectului - Județul Călărași (cu care au mai fost comunicate adresa nr.1975/3.05.1995 emisă de Primăria M. Călărași, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/7.05.1957 la notariatul de Stat Raional Călărași și un certificat nedatat eliberat de Administrația Financiară Călărași), adresa nr._/30.10.2013 emisă de Primăria M. Călărași, adresa nr. 8517/8.01.2014 emisă de Instituția Prefectului - Județul Călărași (cu care au fost comunicate centralizator nr. 1 - Legea nr.10/2001, adresa nr. 4950/2001 emisă de Prefectura Județului Călărași și adresa nr. 5704/_/03.11.2005 emisă de Instituția Prefectului - Județul Călărași), adresa nr._/03.05.1995 emisă de Primăria M. Călărași, cerere înregistrată sub nr._/08.09.1994 la Consiliul Local al Municipiul Călărași, cerere înregistrată sub nr._/28.10.1994 la Consiliul Local al M. Călărași.
Examinând decizia civilă apelată în coordonatele stabilite de instanța de recurs conform art. 315 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/07.05.1957 de fostul Notariat de Stat Raional Călărași, C. T. Ș. și C. S. E. au înstrăinat fiului lor, T. G., în schimbul unui preț de 3.000 lei, o porțiune din imobilul acestora situat în orașul Călărași, ., raionul Călărași, regiunea București, compusă din suprafața de 150 m.p. teren loc de casă și o casă de locuit, având următoarele vecinătăți: la est cu A. V., pe o latură de 15 m, la vest cu restul proprietății vânzătorilor, tot pe o latură de 15 m, la nord cu C. P., pe o latură de 10 m și la sud cu Sali D., tot pe o latură de 10 m. În contract s-a menționat că imobilul face parte din suprafața de 450 m.p. pe care vânzătorul a dobândit-o în timpul căsătoriei, prin cumpărare, în baza actului autentificat sub nr. 40/1926 de Tribunalul Ialomița. Este vorba deci de o arie de o treime din terenul vânzătorilor de 450 m.p., cea situată spre est.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 815/416/08.05.1957 de fostul Notariat de Stat Raional Călărași, C. T. Ș. și C. S. E. au înstrăinat soților T. S. A. și T. A. T., în schimbul unui preț de 1.000 lei, o porțiune de teren viran loc de casă situat în situat în orașul Călărași, ., raionul Călărași, regiunea București, „având fațada și fundul de cîte 15 m.l. și lățimea pe ambele laturi de câte 10 m.l.”, cu următoarele vecinătăți: la est cu restul proprietății vânzătorilor, la vest cu . cu Ș. N. și la sud cu Sali D.. În contract s-a menționat că imobilul face parte din suprafața de 450 m.p. pe care vânzătorul a dobândit-o în timpul căsătoriei, prin cumpărare, în baza actului autentificat sub nr. 401/1926 de Tribunalul Ialomița. Imobilul a fost înstrăinat în baza unui preț de 200 lei și a unei obligații de întreținere asumate de cumpărător. Este vorba deci de o arie de o treime din terenul vânzătorilor de 450 m.p., cea situată spre vest.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 814/415/08.05.1957 de fostul Notariat de Stat Raional Călărași, C. T. Ș. și C. S. E. au înstrăinat fiului lor, T. G., o porțiune din imobilul acestora situat în orașul Călărași, ., raionul Călărași, regiunea București, compusă din suprafața de 150 m.p. teren loc de casă și o casă de locuit, având următoarele vecinătăți: la est cu restul proprietății vânzătorilor, la vest cu terenul vândut soților T. A. și T., la sud cu Sali D. și la nord cu Ș. N.. În contract s-a menționat că imobilul face parte din suprafața de 450 m.p. pe care vânzătorul a dobândit-o în timpul căsătoriei, prin cumpărare, în baza actului autentificat sub nr. 401/1926 de Tribunalul Ialomița. Imobilul a fost înstrăinat în schimbul unui preț de 200 lei și a unei obligații de întreținere asumate de cumpărător. Este vorba deci de o arie de o treime din terenul vânzătorilor de 450 m.p., cea situată în centru, care s-ar învecina la est cu teren în proprietatea vânzătorilor.
Întrucât vânzătorii nu puteau înstrăina de trei ori câte 150 m.p. și să rămână în continuare cu teren în proprietate, în condițiile în care dețineau în total 450 m.p., cel mai probabil prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 814/415/08.05.1957, părțile au revenit asupra convenției din ziua anterioară (mutuus disensus), considerând mai avantajos un contract de întreținere. Astfel s-ar putea explica și faptul că, în Decretul nr. 244/3.10.1983, T. G. apare la o singură poziție - 16, cu un imobil situat în Călărași, ., construcție în suprafață de 55,46 m.p., fără teren - decretul având ca obiect toate imobilele din zonă, inclusiv terenul în suprafață de 450 m.p. care a aparținut autorilor săi, astfel cum rezultă din schița anexă întocmită de fostul Consiliu Provizoriu al Județului Călărași - Secția arhitectură, sistematizare și control. Este de menționat că potrivit expertizei efectuate în prezenta cauză, întemeiate pe schița anexă la decret și necontestate de niciuna din părți, acel teren aferent construcției avea 150 m.p.
2. Prin cererea înregistrată sub nr._/28.10.1994 la Primăria M. Călărași, T. G. a solicitat atribuirea în proprietate a unui teren în suprafață de 150 m.p., conform art. 37 din Legea nr. 18/1991. În motivare, a arătat că imobilul, situat în ., a fost demolat în anul 1983, precum și că nu a fost expropriat și terenul. La cerere a atașat, ca act doveditor, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/07.05.1957 de fostul Notariat de Stat Raional Călărași.
Prin adresa nr._/03.05.1995, Primăria M. Călărași a înaintat Prefecturii Județului Călărași cererea acestuia, precum și pe cea a unei alte persoane, T. C., solicitând emiterea unui ordin de proprietate conform art. 35 alin. 5 și 6 din Legea nr. 18/1991. În adresă s-a menționat că în baza Decretului nr. 244/03.10.1983 le-au fost demolate imobilele, fără a fi despăgubiți și pentru terenurile aferente construcțiilor, precum și că terenurile solicitate sunt libere de orice sarcini și nu sunt afectate de detalii de sistematizare, conform Planului urbanistic general al municipiului. Terenul propus a fi atribuit lui T. G. a fost identificat ca fiind situat în ..
Prin ordinul nr. 225/11.05.1995 privind atribuirea de teren în proprietate din intravilan unor persoane domiciliate în municipiul Călărași, județul Călărași, emis de Prefectura Județului Călărași, s-a atribuit în proprietate teren în intravilan unor persoane nominalizate în anexa nr. 1. La poziția 1 din anexă este indicat T. G., cu imobilul situat în municipiul Călărași, ., în suprafață de 150 m.p., iar la poziția 2 T. C.. În cuprinsul ordinului s-a făcut referire la adresa nr._/03.05.1995 a Consiliului Local al M. Călărași și la prevederile art. 35 alin. 3 și alin. 6 din Legea nr. 18/1991.
Prin adresa nr._/17.07.1995, Primăria M. Călărași a solicitat Prefecturii Județului Călărași anularea ordinului sus menționat și emiterea unui nou ordin pentru două terenuri situate în Călărași, ., pentru T. G. și T. C..
Printr-o declarație olografă din 25.07.1995, T. G. a arătat că renunță la terenul în suprafață de 150 m.p. din ., atribuit prin ordinul nr. 225/1995 și că este de acord să primească în schimb aceeași suprafață de teren în Călărași, ..
Prin ordinul nr. 397/27.07.1995 privind atribuirea de teren în proprietate din intravilan d-lui T. G. din Călărași, ., domiciliat în municipiul Călărași, județul Călărași, emis de Prefectura Județului Călărași, s-a atribuit în proprietate domnului T. G. terenul în suprafață de 150 m.p. situat în Călărași, .. În cuprinsul ordinului s-a făcut referire la adresa nr._/17.07.1995 a Primarului M. Călărași și la prevederile art. 35 alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 18/1991.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 510/22.12.1995, T. G. a înstrăinat lui Memet M. imobilul proprietatea sa, „compus din suprafața de 150 m.p. teren loc de casă și o construcție din chirpici, acoperită cu plăci de azbociment, formată din 3 camere și 2 holuri, totul situat în Călărași, ., jud. Călărași”. În contract s-a menționat că terenul a fost dobândit prin atribuire, cu ordinul nr. 397/1995 emis de Prefectura jud. Călărași, iar pentru construcție a obținut autorizația de construire nr. 434/1995 eliberată de Primăria Călărași.
Sintetizând, chiar admițând, deși autorul reclamantului a făcut referire expresă în cuprinsul cererii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 la terenul preluat în fapt aferent construcției expropriate în baza Decretului nr. 244/03.10.1983 (adresa poștală în sine nefiind relevată, în condițiile în care ambele terenuri care ar fi fost dobândite de la părinții săi se identificau la fel prin titlurile de proprietate), că acesta ar fi solicitat de fapt reconstituirea terenului dobândit prin contractul anexat la cerere (acest element constituind însă numai o chestiune de probațiune), terenul avut în vedere de comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost cel preluat odată cu exproprierea construcției în temeiul decretului în discuție, aspect care rezultă din motivarea propunerii de atribuire formulate de Primăria M. Călărași la 03.05.1995. Cu alte cuvinte, terenul pentru care au fost acordate măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991 este cel aferent construcției expropriate prin Decretului nr. 244/03.10.1983.
3. Din raportul întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei M. Călărași, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru un teren de 150 m.p., rezultă că, prin notificarea nr. 508/20.07.2001, depusă prin biroul executorilor judecătorești asociați M. și Ș., T. G. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești prin echivalent pentru imobilul situat în .. La cerere a atașat, ca act doveditor, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 814/417/08.05.1957 de fostul Notariat de Stat Raional Călărași, de vreme ce pe acesta l-a depus și în susținerea contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 6983/03.12.2004, privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent domnului T. G., emise de P. M. Călărași, cu care a fost învestită instanța în prezenta cauză.
Prin dispoziția contestată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent domnului T. G. pentru imobilul situat în . bisA, avându-se în vedere decretul de expropriere nr. 244/1983 (în care la poziția 16 figurează T. G.cu un imobil situat în Călărași, . - construcție în suprafață de 55,46 m.p. și suprafață utilă 50,63 m.p., fără teren, iar în fișa imobilului întocmită cu aceeași ocazie imobilul este identificat ca având adresa . bis și compus dintr-o construcție în suprafață utilă de 50,63 m.p.).
Date fiind limitele învestirii, în cadrul soluționării contestației nu se mai poate pune în discuție identitatea imobilului pentru care se acordă măsuri reparatorii ca urmare a formulării notificării de către T. G., ci numai natura acestor măsuri (restituire în natură sau prin echivalent).
II. Pe cale de consecință, reținând că pentru terenul aferent construcției expropriate de la T. G. în baza Decretului nr. 244/1983, solicitat prin notificarea formulată la data de 20.07.2001, acestuia i s-a atribuit în temeiul Legii nr. 18/1991 un alt teren prin ordinul nr. 397/27.07.1995 emis de Prefectura Județului Călărași, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamantul nu poate pretinde o dublă reparație pentru preluarea abuzivă a respectivului imobil ce a aparținut autorului său.
Față de aceste considerente, având în vedere și principiul neagravării situației în propria cale de atac, reglementat de art. 296 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 296 teza I Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art. 298 rap. la art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelantul reclamant, care se află în culpă procesuală, să plătească intervenienților, în solidar, suma de 992 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant T. C., cu domiciliul în Călărași, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 585 din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. MUNICIPIUL CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., județul Călărași și cu intimații intervenienți P. N. și P. M., ambii domiciliați în Călărași, .-23, județ Călărași.
Respinge cererea apelantului reclamant privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Obligă apelantul reclamant să plătească intervenienților, în solidar, suma de 992 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red. C.G./Tehnored. C.G/B.I.
6 ex/14.02.2014
T. Călărași - L. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
