Pretenţii. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 40/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.40R

Ședința publică de la 10 ianuarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - A. V.

JUDECĂTOR - R. P.

JUDECĂTOR - M. S. C.

GREFIER - G.-M. V.

***********

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror I. E..

Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă L. M. împotriva sentinței civile nr.2232/13.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Curtea, reține cauza spre soluționare pe excepția perimării recursului, în raport de dispozițiile art.248 și urm. C.pr.civ.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de constatarea perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an de zile, din vina părții.

CURTEA

Prin cererea din 13.12.2010, reclamanta L. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurilor administrative la care a fost supusă de către fostul regim comunist și să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 320.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării bunicului său, Cejanovschi E., la pedeapsa de 10 ani închisoare și confiscarea totală a averii pentru comiterea infracțiunii de uneltire împotriva ordinii sociale prev. de art. 209 Cod penal, prin sentința penală nr. 1234/10.12.1958 pronunțată de Tribunalul M. al fostei Republicii Populare Române.

Prin sentința civilă nr. 2232 din 13.12.2011, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, a respins primul capăt de cerere, ca fiind lipsit de interes, iar cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect despăgubiri, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 62/2010, au fost declarate neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr. 1354 din 21.10.2010 și nr. 1358/2010, astfel încât, nu mai pot constitui temei pentru acordarea de despăgubiri în baza acestei legi.

Sentința a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a arătat că deciziile Curții Constituționale nu afectează dreptul la despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, astfel încât, în mod greșit nu i-a fost admis cel de-al doilea capăt de cerere în limita contravalorii acestora.

Prin încheierea din 19.10.2012, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, sesizată cu judecata recursului, l-a suspendat în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De la data de 19.10.2012 și până la data de 11.11.2013 niciuna din părți nu a cerut redeschiderea judecății, astfel încât, la această din urmă dată, din oficiu, Curtea a repus cauza pe rol pentru judecata excepției de perimare a recursului.

Conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs revizuire … se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părții timp de un an.

Culpa părții se prezumă dacă aceasta nu a făcut nici un demers pentru suspendarea cursului perimării. De asemenea, perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Cum în speță, recurenta nu a cerut redeschiderea judecății și nici nu a pretins că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa să stăruie în judecată, cererea de recurs este perimată în temeiul prevederii legale susmenționate.

Așa fiind, urmează a se constata a fi perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă L. M. împotriva sentinței civile nr. 2232/13.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. V. R. P. M. S. C.

GREFIER,

G.-M. V.

Red. AV

Tehnored. PS 2 ex.

14.01.2014

Jud. fond: S. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI