Legea 10/2001. Decizia nr. 630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 630/2014
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 630
Ședința publică de la 14.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant I. M., împotriva sentinței civile nr. 1393 din 25.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți M. M. ȘI PĂDURILOR și S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect - Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 c.pr.civ.
Curtea având în vedere că recurentul - reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 c.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1393/25.06.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN, PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, cu privire la capătul de cerere în despăgubiri și a respins acest capăt de cerere pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul I. M., în contradictoriu cu pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR, și a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, cu privire la terenul de 23.422 mp din zona „L. Văcărești” (fost „Drumul Luncei” și „. 67”) și de 5000 mp din ., sectorul 4 București.
A fost obligat pârâtul M. M. și Pădurilor la emiterea deciziei în sensul sus-arătat.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, fiind înregistrată pe rolul Secției a IV – a Civilă la data de 26.07.2011, reclamantul I. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. M. și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice soluționarea pe fond a notificării înregistrate sub nr. 1133/2001 prin care solicita măsuri reparatorii pentru terenul de 3,27 ha situat în intravilanul sectorului, Municipiul București (zona L. Văcărești), fie prin restituirea în natură, fie prin acordarea de despăgubiri și obligarea pârâtului S. Român la plată, în subsidiar, în condițiile legii speciale, obligarea pârâtului M. M. la daune cominatorii de 10.000 lei pe zi întârziere până la emiterea dispoziției.
Reclamantul a arătat că a formulat o notificare conform Legii nr.10/2001, prin care a solicitat restituirea terenului menționat însă, deși au trecut 11 ani de la înregistrarea notificării, aceasta nu a fost soluționată; prin urmare, solicită soluționarea directă a notificării de către instanță, prin acordarea măsurilor prevăzute de lege.
Se arată că bunul a fost preluat abuziv.
Legal citat, pârâtul M. M. a depus o întâmpinare prin care formula apărări, eronat, împotriva unei acțiuni având un alt obiect (revendicare), după care, deși i s-a atras atenția apărătorului, nu s-a mai revenit cu alte apărări.
S. Român, a invocat lipsa calității procesuale pasive în cauză.
La dosar se află în copie actele dosarului administrativ formulat în baza notificării.
Analizând în fond cauza, s-a reținut, în fapt, că la data de 21.06.2001, reclamantul a adresat notificarea nr. 1133 prin B. B. R. și B., Primăriei Municipiului București, conform art. 22 din Legea nr.10/2001, în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a terenului de 3,27 ha din zona Lacul Văcărești, sectorul 4, București, cu privire la care pretinde că a aparținut autorilor săi I. V. și I. A. și a fost abuziv preluat de stat (fila 6).
Notificarea a fost înregistrată la Primăria Municipiului București, înaintată Ministerului M. și nu a fost soluționată până în prezent.
În raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 și de dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, tribunalul va analiza direct, în fond, solicitarea reclamanților, apreciind că lipsa unui răspuns al unității de ținătoare echivalează cu o respingere a solicitării de reparații pentru bunul preluat.
S-a constatat din actul de partaj autentificat sub nr._/1935, actele de vânzare autentificate sub nr._/1936, nr._/1940, nr._/1946, nr. 2625/1950, nr. 877/1951, nr. 711/1934, toate la Tribunalul I. - Secția notariat, că autorii reclamantului, I. V. și I. A. au dobândit mai mult suprafețe de teren în București, situate, așa cum a rezultat din raportul de expertiză extrajudiciară, în actuala zonă a obiectivului Lacul Văcărești (filele 40-45, 48-53, 55-58, a se vedea și filele 120 și urm.).
În prezent, imobilul teren, care, așa cum a rezultat din raportul de expertiză topo extrajudiciară (filele 25 și urm.) este situat, în cea mai mare parte, în zona de investiție Lacul Văcărești, parțial într-o zonă ocupată de blocuri, o singură suprafață de 4.357 m.p. fiind restituită prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, din raportul de expertiză rezultând că a rămas în total o suprafață de 23.422 m.p. nerestituită, situată în zona investiției L. Văcărești și 5.000 m.p. ocupați de blocuri de locuințe și amenajări conexe în zona . (fila 28).
Această împrejurare faptică și aspectele comunicate de Primăria municipiului București - Direcția Patrimoniu, în sensul că la nivelul anului 1984 terenul a fost afectat de începerea execuției lucrărilor la obiectivul de învestiții Lacul Văcărești, dar și conținutul registrului agricol din care reiese că o suprafață de 2,51 ha se aflau în folosința autorului reclamantului, dar în proprietatea Gospodăriei agricole colective în 1959 - 1964 (filele 65-66) atestă, în lipsa altor date privind modul în care autorii reclamantului au pierdut din patrimoniu bunul în favoarea statului, chiar dacă reclamantul nu a reușit să indice actul de preluare a bunului, pe de altă parte, chiar dacă bunul a fost preluat de CAP, terenurile nu mai pot face obiectul legii nr. 18/1991, întrucât ulterior statul le-a preluat de la CAP; din punctul de vedere al Legii nr. 10/2001, prezumția este aceea că preluarea a fost abuzivă, de vreme ce, chiar dacă s-ar considera că titlul statului este valabil, art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001 consideră abuzivă preluarea imobilului de către stat chiar și cu titlu valabil, astfel cum este definit prin art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Revine pârâtului M. M. obligația să răstoarne prezumțiile de mai sus.
Reclamantul a dobândit, prin moștenirea mamei sale I. V., conform certificatului de moștenitor nr. 64/05.04.2001 emis de NP E. M. C., care la rândul său era moștenitoarea defunctei autoare coproprietar I. I., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 77/26.04.2001, drepturile cuvenite asupra imobilului, în condițiile în care moștenitorii celuilalt coproprietar autor - I. V., anume V. M. și V. D. nu au formulat notificare, astfel că, în această situație a operat în favoarea reclamantului dreptul de acrescământ prevăzut de art. 4 din Legea nr. 10/2001 (vezi certificat de moștenitor nr. 252/1986 emis de Notariatul Sectorului 4 București, respectiv certificat de calitate nr. 92/2001 emis de NP E. M. C., filele 143-144.
S-a constatat din cele sus expuse și din cele reținute de expertul topo că terenul este ocupat integral de . de obiectivul de investiții Lacul Văcărești, astfel încât nu poate fi restituit în natură (filele 25 și urm.).
Față de cele expuse mai sus, constatând că autoarea reclamantului, I. I., a fost proprietarul bunului și acesta a fost preluat abuziv din patrimoniul său și că nu e posibilă restituirea în natură, în baza art. 26 alin. 1 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013, a fost admisă cererea în parte, în contradictoriu cu pârâtul M. M., și a fost constatat dreptul reclamantului la măsuri compensatorii în condițiile legii speciale, cu privire la terenul de 23.422 m.p. din zona Lacul Văcărești, fost . - 67 și de 5.000 m.p., din ., sectorul 4.
A fost respinsă restituirea în natură a terenului, care este afectat de un obiectiv de investiții și a fost respinsă solicitarea referitoare la daune cominatorii, întrucât, pe de o parte, obligațiile de a face care presupus faptul personal al debitorului pot fi adus la îndeplinire doar prin aplicarea unor amenzi civile conform art. 5803 C.proc.civ., iar, pe de altă parte reclamantul se poate prevala și de partea din dispozitiv care îl constată dreptul la măsuri compensatorii.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs I. M..
În esență a motivat (art. 299 - 316 C.pr.civ.) că în speță M. M. și Schimbărilor Climatice să înregistreze la Comisia locală de inventariere a terenurilor și terenul ce constituie obiectivul actualmente abandonat „Amenajarea L. Văcărești” din sectorul 4 București, în vederea restituirii în natură către proprietarii în drept (motivând pe Legea nr. 165/2013).
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că această zonă a fost declarată de ministerul în cauză - arie naturală protejată.
Corect prima instanță a respins în fond (atât excepțiile dar și cererea), întrucât restituirea în natură a terenului, care este afectat de un obiectiv de investiții, nu mai este cu putință, cel mult cererea ar putea viza măsuri compensatorii, care au fost și acordate de instanță.
Ca atare, motivele de recurs, fiind neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant I. M., împotriva sentinței civile nr. 1393 din 25.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți M. M. ȘI PĂDURILOR și S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER,
I. A. G.
Red. TCM
Tehored. GIA
2 ex./18.06.2014
TB – S. a IV-a civ. - L. E. F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 639/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
