Pretenţii. Decizia nr. 925/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 925/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 925
Ședința publică de la 02.06.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurentele reclamante C. D. și RĂDULIAN C. și de către recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 278 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă.
P. are ca obiect – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 22.05.2014, 29.05.2014 și apoi la 2.06.2014, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 06.07.2010, reclamanții H. M. E. C. și R. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București soluționarea notificărilor nr. 1377/20.07.201 și nr. 1378/20.07.2001 privind imobilul din .. 47-47A în sensul restituirii în natură a terenului liber în suprafață de 168,9 mp din .. 47 sector 2, restituirii în natură a întregului imobilului - 3 apartamente în suprafață construită de 331,04 mp și teren liber de 261,46 mp în .. 47A, acordării de despăgubiri pentru suprafețele de teren și construcții vândute în baza Legii nr. 112/1995.
Cererea a fost modificată la 04.11.2010 când reclamantele au arătat că solicită restituirea în natură a două suprafețe de teren: teren liber de 168,9 mp .. 47 sector 2, teren liber de 261,46 mp din .. 47A, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 331,04 mp ocupați de construcție din imobilul situat în .. 47A sector 2.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele foștilor proprietari ai imobilelor solicitate conform certificatelor de moștenitor emise de pe urma acestora, iar din datele obținute de la instituțiile abilitate, rezultă că la nivelul anilor 1942 - 1946 preotul Nicoreanu A., autorul lor, figura ca fiind proprietar pentru imobilul din București, .. 47, fost 55, matricola 324/2. În anul 1942 acesta a solicitat defalcarea imobilului, corpul II fiind dat dotă fiicei sale, transcrierea sa la Tribunalul I. realizându-se pe numele ginerelui R. E.. Se mai arată că . mai multe denumiri de-a lungul timpului. Totodată, reclamantele arată că imobilul a fost preluat abuziv în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, după apariția Legii nr. 112/1995 fiind vândute o parte din spațiile de locuit celor ce le dețineau cu chirie, pentru imobilul de la nr. 47A rezultând că spațiile locative sunt deținute în baza contractelor de închiriere. Ulterior, apariției Legii nr. 10/2001 s-a formulat notificare, Primăria Municipiului București refuzând să soluționeze această notificare pentru imobilul de la nr. 47-47A din . în urma unei acțiuni în revendicare au redobândit apartamentul ce fusese înstrăinat numiților D..
În scop probator, s-a dispus atașarea dosarului administrativ și s-a pus în vedere reclamantelor să-și completeze probatoriul cu înscrisuri.
S-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către D. T. și D. F., Tribunalul apreciind că nu se impune încuviințarea acesteia în principiu.
S-a mai efectuat o expertiză topometrică la cererea reclamantelor pentru identificarea suprafețelor de teren de la cele două numere nr. 47 și nr. 47A indicate de reclamante.
Prin sentința civilă nr. 864/03.05.2012 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamante. Prin decizia civilă nr. 2160R/23.11.2012 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă a fost casată sentința civilă și trimisă cauza pentru rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că în dovedirea dreptului de proprietate, a fost invocat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9633/29.04.1922 și transcris sub nr.5764/29.04.1922.
Prin procesul verbal din 23 noiembrie 1942 al CF nr._/1940/105, a fost intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 280 mp situat în ..47. Din partea I a CF, aflată la fila 35 din dosarul Tribunalului București reiese că suprafața de teren de 280 mp este compusă din teren și casă cu camere, iar numărul de parcelă este de 1/416.
De asemenea, din CF aflată la fila 39 din dosarul Tribunalului București care vizează imobilul din .-32, colț cu Scheiul, se înscrie în cartea funciară terenului în suprafață de 750 mp și două corpuri de clădire, cu număr de . privire la acest imobil se notează și regimul dotal.
Din actele depuse la dosarul cauzei, a reieșit că recurenta face dovada dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafața de 280 mp în . asupra unui teren de 750 mp pe . total, întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv este de 1.000 mp.
Curtea a constatat că recurenta a formulat mai multe notificări, prin care a solicitat suprafața de teren situată în .. 47, ..47A și .>
Notificările nr.1379/2001 și nr.1380/2001- . fost soluționate. Prin Dispoziția nr.4653/26.09.2005, aflată la fila 367, s-a dispus restituirea în natură a imobilului 485,58 mp, compus din construcție și teren, situat în ..32.
De asemenea, prin Dispoziția nr.4640/26.09.2005, s-a dispus restituirea în natură a imobilul compus din construcție situat pe ..30, teren construit în suprafață de 53,01 mp și teren liber în suprafață de 370,88 mp.
Curtea a constatat că, în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului a fost invocat procesului-verbal din 23.11.1942 nr._/1940/68 în care era înscris terenul în suprafață de 750 mp. cu adresa .. 30-32 colț cu Scheiul de Jos nr. 18.
Astfel, s-a constatat că, în prezent, prin Dispoziția nr.4653/26.09.2005 și prin Dispoziția nr.4640/26.09.2005 i-a fost restituită în natură o suprafață de teren de 856,46 mp.
În condițiile în care recurenta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1.000 mp (fie că era menționat pe . pe . același număr de parcelă 416 și i s-au restituit în natură 856,46 mp, este inexplicabil cum prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe a fost identificat imobilul din .. 47 în suprafață de 267,94 mp și imobilul din ..47A în suprafață de 576,30 mp.
În aceste condiții, Curtea a constatat că expertiza în specialitatea topografie nu reflectă situația de fapt existentă la fața locului, deoarece așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză aflat la filele 259-261 din dosarul Tribunalului București, experta nu a efectuat măsurătorile la fața locului, deoarece nu i s-a permis accesul, așa cum rezultă din mențiunile de la pct. 5 al expertizei. În această situație, nu au fost efectuate măsurători, ci a fost avut în vedere numai planul cadastral 1:500 emis de PMB.
Având în vedere că nu a identificată pe teren, în mod concret, întreaga suprafață de teren preluată abuziv, că nu a fost identificată suprafața restituită în temeiul Legii nr.10/2001 prin dispozițiile menționate, Curtea a notat că situația de fapt este neclară, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.312 alin.3 teza finală, cu privire la necesitatea administrării unor probe noi, în vederea soluționării pe fond a cauzei.
Astfel, în rejudecare, este necesar să se efectueze un raport de expertiză topografică complet care să aibă ca obiective: identificarea suprafeței totale de teren preluate de la autorii recurentei, indiferent că se află pe .. 47, nr.47 A și ..30-32, identificarea suprafeței de teren care a fost restituită prin dispoziția nr.4653/26.09.2005 și prin dispoziția nr.4640/26.09.2005, identificarea suprafeței de teren care a fost restituită prin sentința civilă nr.1921/29.02.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.23/12.01.2010 pronunțată de către Curtea de Apel București și identificarea suprafeței de teren restituită prin decizia civilă nr.1591/03.10.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, stabilirea suprafeței de teren, care nu a fost restituită și acordarea de măsuri reparatorii.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat la data de 03.04.2013.
Tribunalul a încuviințat efectuarea expertizei dispusă de Curtea de Apel București în cadrul căreia expertul a stabilit că imobilul situat în .. 47A are o suprafață de 586 mp și este delimitat de punctele: 1,2,3,19,22,23,24 și 25, suprafața fiind împărțită în suprafață construită de 315 mp (C7) și suprafața liberă de 271 mp; imobilul situat în .. 47 are o suprafață de 249 mp și este delimitat de punctele 17, 18, 19, 22,21 și 20, suprafața fiind împărțită în suprafață construită de 88 ani (C8) și o suprafață liberă de 161 mp.
Expertul a notat că prin sentința civilă nr. 1921/29.02.2008 a Judecătoriei Sector 2 irevocabilă prin decizia civilă nr. 23/12.01.2010 a Curții de Apel București, s-a restituit reclamantelor apartamentul de la parter din .. 47 cu suprafață utilă de 38,04 mp și terenul de sub acesta. Conform deciziei civile nr. 1591/03.10.2012 a Curții de Apel București s-a restituit reclamantelor apartamentul nr. 2 din .. 47 cu terenul de sub acesta. Având în vedere aceste aspecte, rezultă că reclamantelor li s-a restituit în întregime construcția situată în .. 47 cu terenul de sub construcție. Suprafața restituită este aferentă construcției C8 cu suprafață la sol de 88 mp. Suprafețele de teren nerestituite reclamantelor sunt: suprafața de teren liberă de 161 mp conform măsurătorilor efectuate în teren aferentă imobilului din .. 47 și suprafața de teren liberă de 271 mp aferentă imobilului situat la .. 47A. În ce privește suprafața de 315 mp ocupată de construcția C7 aferentă imobilului de la nr. 47A din . propune de către expert acordarea de măsuri reparatorii.
A constatat instanța de față că raportul de expertiză se coroborează cu rapoartele de expertiză extrajudiciară depuse la dosarul administrativ (filele 338 și urm dosar casat) în care s-au reținut că la adresa .. 47 au fost identificate: construcție C de 86,56 mp și teren liber de 168,90mp; iar la adresa .. 47A au fost identificate construcție de 331,04 mp și teren liber de 261,46 mp. Construcția de la .. 47A a fost edificată de proprietarii apartamentelor din această construcție, în regie proprie.
Prin sentința civilă nr. 278 din 26.02.2014, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele H. M. E. C. și R. C. în contradictoriu cu pârâtul M. București și a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a terenului de 161 mp din .. 47 și la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 586 mp din .. 47A.
A fost obligat M. București la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 161 mp de la adresa .. 47, identificat de expert I. F. C. prin punctele 17, 18, 19, 22, 21 și 20 cât și la emiterea unei dispoziții de restituire în echivalent (măsuri reparatorii în echivalent) pentru terenul de 586 mp de la adresa .. 47A identificat de expert I. F. C. prin punctele 1, 2, 3, 19, 22, 23, 24 și 25.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând rapoartele de expertiză depuse la dosarul casat al tribunalului, instanța a reținut că reieșea cu claritate aspectul, de altfel invocat în motivele de recurs, că imobilul din .. 47 și nr. 47A nu este identic cu imobilul din .. 30 și nr. 32. Raportul de expertiză topo a identificat corect terenurile de la adresele .. 47 și nr. 47A (filele 261-263 dosar casat), iar coroborat cu rapoartele de expertiză extrajudiciară depuse la dosar de reclamante (filele 333 și următoarele), se concluziona ușor că imobilul de la adresa .. 47 și cel de la adresa .. 47A erau distincte de la cele aflate la adresele .. 32 (fila 363) și .. 30 (fila 371). Obiectul acțiunii îl forma notificarea privind imobilele din .. 47 și nr. 47A, imobilele de la numerele 30 și 32 din . obiectul unor notificări deja soluționate favorabil pentru reclamante.
Astfel, în fapt, prin act dotal din 1937 (fila 165) autorii Nicoreanu constituie dotă fiicei lor P. parte din imobilul lor din .. 47, vecinătățile fiind trecute în actul dotal: la Sud T. B. 36 m liniari începând din ., la Vest . pe lungimea proprietății; la Nord . m liniari; la Est restul proprietății lui Nicoreanu.
În baza acestui act dotal se înscriu 750 mp teren cu două corpuri de case, corp I și corp II pe numele P. R., adresa consemnată fiind .-32, și tăiat nr. 28 colț cu . nr. 18 (fila 39).
Terenul din .. 47 a fost înscris în cartea funciară ca având 280 mp pe numele autorilor Nicoreanu (fila 35). Terenul din .. 47 fusese cumpărat de la Gunesch prin act autentic în 1922 și erau indicate vecinătățile: Est . Sud T. B., la Vest . Șcheiu) și la Nord ., fila 169). Prin urmare, în 1922, autorii Nicoreanu cumpără un teren a cărui suprafață nu e specificată (fila 169).
În 1937 parte din teren e constituit ca și dotă fiicei lor P. (fila 165).
În 1942 atât autorii Nicoreanu cât și P. fiica lor, efectuează înscrierea provizorie în Cartea Funciară. Autorii Nicoreanu înscriu 280 mp, iar P. fiica lor 750 mp.
Pe terenul de 750 mp se edifică două corpuri de casă (reclamanții susțin că au fost edificate de Nicoreanu și constituite ca dotă odată cu terenul - în actul dotal apare mențiunea construcțiunile aflate pe el). Din acest motiv în cartea funciară apar înscrise corpurile I și II pe numele R. P. (fila 353).
Pe terenul de 280 mp autorii Nicoreanu înscriu un corp de casă cu 2 camere și depedințe. Este vorba de imobilul vândut în baza Legii nr. 112/1995 către familiile D. și M..
Anterior înscrierii suprafeței de 280 mp autorii Nicoreanu vânduseră Primăriei Municipiului București 183 mp din terenul lot situat în .. 47 (fila 37).
Prin urmare aceștia își înscriseseră în cartea funciară suprafața rămasă din terenul cumpărat inițial în 1922 după constituirea dotei către fiica lor și vânzarea unei suprafețe de 183 mp către primărie.
De la nivelul anului 1943 apare numărul 34 pe . ambelor imobile de la fosta adresă .. 47-47A. Numărul 28 pe . de la anul 1915 (filele 270-271). Conform adresei PMB de la fila 286 imobilele de la nr. 47 și 47A formau un singur imobil pe .. 34 având proces verbal de carte funciară nr._/105.
În 1958 o suprafață de 600 mp din terenul situat în .. 47A colt cu Sf. Treime este acordat în folosință veșnică de Sfatul Popular al Capitalei în cote indivize de 1/9 unor persoane fizice (filele 287-287) pentru a-și construit locuințe pe credit prin cooperare. Expertul V. G. a constatat ca fiind edificat pe teren un . 2 etaje. Este așadar vorba de blocul construit pentru locuințe cu o cotă de 1/9 din teren de 600 mp.
Prin contractele 2357/23.12.1996 (cumpărător D.) și 4262/20.10.1997 (cumpărător M.) a fost vândut întreg imobilul construcție din .. 47, terenul vândut situat sub construcție pentru fiecare locuință vândută fiind de 46,11 mp respectiv 33,89 mp, în total 80 mp. Pe terenul de la adresa .. 47 mai există încă casa care a aparținut autorilor Nicoreanu, vândută pe apartamente către D. și M.. Aceasta reiese din planul de la fila 264 care evidențiază blocul de locuințe aflat la intersecția Sf. Treime cu . o construcție situată la numărul 47.
În 1986 apar înscriși în evidențele cadastrale Ghe. N. și O. N. la adresa .. 47A cu suprafața de 575 mp teren având construcții cu 3 nivele în suprafață de 307 mp (fila 304). Acești N. făceau parte din persoanele fizice cărora li se dăduseră în folosință veșnică cota de 1/9 din teren de 600 mp pentru construire locuință pe credit prin cooperare.
La adresa .. 47 apare Consiliul Popular Sector 2 în același an cu suprafață teren de 269 mp și construcție pe 77 mp, iar în anexa Decretului nr. 97/21.06.1974 prin care imobilul din .. 47 fusese trecut în proprietatea statului figurau însă P. E. și P. M. cu 201 mp teren și 87,2 mp construcții.
În rapoartele de expertiză extrajudiciară de identificare a terenului din .. 47 (fila 335), suprafața terenului a fost constatată ca fiind de 255,46 mp, din care construit 86,56 mp și liberi 168,9 mp. Familiile D. și M. au fost obligate prin hotărâri judecătorești irevocabile să restituire apartamentele din .. 47, prin urmare a fost restituit irevocabil întreg imobilul de la această adresă. Suprafața de teren restituită a fost cea de sub construcție de 80 mp. Având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești vizând restituirea în natură a apartamentelor din construcția situată la adresa .. 47A, instanța de față este ținută de statuările asupra dreptului reclamantelor la restituirea imobilului din .. 47.
Relativ la imobilul din .. 47A, raportul de expertiză extrajudiciar a constatat (fila 341) teren de 592,5 mp din care o suprafață ocupată de un . 1970 de 331,04 mp.
Raportul de expertiză extrajudiciar de la fila 363 identifică și imobilul din .. 32 alăturat imobilului din .. 47A, expertul arătând că acest imobil a făcut obiectul actului dotal din 1937 și este închiriat nefiind vândut în baza Legii nr. 112/1995. Schița imobilului - teren și construcție este alăturată raportului la fila 366. Terenul total este măsurat la 485,58 mp din care construcție de 220,23 mp. Întreg imobilul din .. 32 a fost restituit în natură către reclamanți prin Dispozițiile 4653/26.09.2005, nr. 4943/27.12.2005 și nr. 8878/17.10.2007 (filele 367-369).
Prin raport de expertiză extrajudiciară s-a identificat și terenul de la nr. 30 . fiind teren de 624,96mp ocupată de construcții C1, wc și magazie în suprafață de 254,08 mp și suprafață liberă 370,88 mp. Construcția C1 fusese vândută în baza Legii nr. 112/1995. Este indicat că imobilul a făcut obiectul actului dotal din 1937. Prin dispoziția nr. 4640/26.09.2005 se restituie reclamanților doar suprafața liberă de teren de 370,88 mp, garajul închiriat și teren construit de 53,01 mp (fila 376).
Așadar, imobilul de la Sf. Treime nr. 32 și parte din imobilul de la Sf. treime nr. 30 au fost restituite în baza titlului de proprietate invocat ca fiind actul dotal nr._/28.04.1937.
A rezultat că terenul de 750 mp constituit ca dotă fiicei P. de către Nicoreanu se identifică cu terenul ce a fost restituit de la adresele Sf. Treime nr. 30 și Sf. Treime nr. 32.
Prin urmare terenul de la nr. 47A . ar fi făcut obiectul actului dotal. Acesta este parte din terenul cumpărat de autorii Nicoreanu (părinții Paulinei) prin actul de vânzare-cumpărare din 1922. În 1942 atât autorii Nicoreanu cât și P. fiica lor, efectuează înscrierea provizorie în Cartea Funciară. Autorii Nicoreanu înscriu 280 mp, iar P. fiica lor 750 mp. Deși au efectuat înscrierea doar a 280 mp, se poate identifica că terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 1922, potrivit vecinătăților cuprindea suprafața de teren de la actuala adresă .. 47A, care nu fusese înscrisă provizoriu în cartea funciară de către autorii Nicoreanu.
Aspectul a fost confirmat și constatat de expertul topo din cauza în rejudecare (filele 74-76 dosar rejudecat) care a identificat terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare nr. 5764/1922 ca fiind cel ce cuprinde suprafețele aflate la actualele adrese: .. 47, .. 47A, .. 30 și .. 32 și o suprafață de 183 mp vândută primăriei în 1942 care este lângă . inclusă în imobilele notificate.
În drept, tribunalul a constatat că imobilul din .. 47 și terenul din .. 47A au fost preluate abuziv în condițiile art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001. Conform adresei de la fila 304 dosar casat, imobilul de la adresa .. 47 a fost trecut în proprietatea statului prin decret al Consiliului de Stat, nepublicat, nr. 97/21.06.1974. Ținând cont de deciziile judecătorești irevocabile prin care s-a analizat dreptul reclamantelor la restituirea în natură a apartamentelor ce alcătuiesc clădirea de la imobilul din .. 47, tribunalul a reținut și dreptul acestora de a li se restitui în calitate de moștenitoare ale autorilor Nicoreanu, terenul situat la aceeași adresă.
Referitor la imobilul din .. 47A, după preluarea în fapt de către stat, suprafața de aprox. 600 mp a făcut obiectul dării în folosință veșnică către persoane fizice prin decizii ale Sfatului Popular al Municipiului București în vederea edificării de locuințe (apartamente).
Dispozițiile Legii nr. 10/2001 obligă unitățile administrativ teritoriale deținătoare ale imobilului la soluționarea notificărilor depuse în baza acestei Legi. În urma preluării de fapt și exproprierii prin decret, terenurile de la adresa .. 47 și .. 47A și construcția de la .. 47 au intrat astfel în proprietate de stat, nefiind făcută distincție la nivelul anului 1950 între domeniul public și domeniul privat al statului. După anul 1990, unitatea administrativ teritorială a figurat ca deținătoare a imobilului de la aceste adrese ce figura înscris în evidențele Direcției de Patrimoniu ale Municipiului București ca proprietate de stat. Prin urmare, tribunalul va constata calitatea procesuală pasivă în speță ca aparținând Municipiului București prin Primar General.
Tribunalul a luat notă de precizările aduse la raportul de expertiză de părți în rejudecare prin care au invocat aspectul că accesul în blocul de la adresa .. 47A se face din .. 47A neavând legătură cu curtea imobilului, curtea nefiind afectată de locuințele construite în regim propriu de proprietarii blocului și că în schița la raportul de expertiză se va citi imobilul de la adresa .. 47A ca fiind nr. 47, iar imobilul de la .. 47 se va citi .. 47A. Într-adevăr, expertul a identificat construcția C8 ca fiind situată în .. 47, iar construcția C7 ca fiind situată în .. 47A. Prin urmare tribunalul a reținut, conform celor menționate de reclamante, că pe schița imobilului nr. 47 se va citi 47A, iar nr. 47A se va citi nr. 47. Referitor însă la primul aspect care vine să justifice cererea reclamantelor de a li se restitui în natură curtea imobilului din .. 47A, tribunalul a luat în considerare că acest aspect învederat de reclamante a fost confirmat de expertul topo din dosarul casat (fila 259-260 dosar casat). Totuși, temeinicia cererii de restituire a acestei curți, calificată teren liber de reclamante și identificată de expertul topo în cauza de față, va fi analizată independent de aspectul accesului la clădirea din .. 47A care nu este în proprietatea reclamantelor.
Prin urmare, tribunalul, față de statuările deciziei Curții de Apel București nr. 2160R/23.11.2012 și de concluziile raportului de expertiză, a admis în parte cererea reclamantelor și a obligat M. București la emiterea unei dispoziții în care să dispună restituirea în natură a terenului aferent construcției de la adresa .. 47, în suprafață de 161 mp.
În ce privește suprafața de teren de 271 mp aferentă construcției de la adresa .. 47A, tribunalul a notat că acest teren constituie curtea clădirii edificată de persoane fizice după primirea cotelor de 1/9 din terenul de 600 mp în folosință veșnică în baza unor decizii emise în perioada 1958, de către Sfatul Popular al Capitalei. După trecerea în proprietatea statului a terenului, prin hotărârea a Consiliului de Miniștri nr. 4015/1953, este autorizat Sfatul Popular al Municipiului București să acorde în folosință veșnică câte o cotă parte de 1/9 din terenul de 600 mp din .. 47A colț cu Sfânta Treime pentru persoane fizice care urmau să își construiască locuințe pe credit prin cooperare (fila 287-288, fila 304-305 dosar casat). Persoanele fizice care de-a lungul punerii în aplicare a deciziei Consiliului de Miniștri au fost schimbate, au construit actuala clădire din .. 47A. Tribunalul a constatat astfel că întreg terenul de la adresa .. 47A a fost dat de statul proprietar la acea vreme în folosință, prin Sfatul Popular, către persoanele fizice ce urmau să edifice clădirea. Cotele respective de 1/9 priveau întreg terenul, așadar, persoanele care au construit clădirea (blocul) din .. 47A au primit în folosință o cotă de 1/9 din întreg terenul. Prin urmare, suprafața rămasă liberă în urma construirii blocului este curte aferentă acestui imobil, nu reprezintă teren liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001.
Aspectul că acest teren constituie curtea construcției la adresa .. 47A este afirmat de înseși reclamante în concluziile scrise depuse la dosarul casat (fila 447) în care au indicat ele însele că nu insistă asupra restituiri în natură a acestei curți având în vedere inconvenientele provocate locatarilor blocului din .. 47A.
Or, după depunerea raportului de expertiză în prezenta cauză, reclamantele au invocat aspectul contrar și au arătat că terenul liber solicitat în natură din .. 47A nu are legătură cu corpul de clădire, iar accesul în clădire se poate face direct din stradă. Tribunalul a apreciat însă suprafața de teren de 271 mp de la adresa .. 47A ca reprezentând curtea imobilului edificat, constituie așadar teren aferent acestei clădiri. De altfel, la darea în folosință a cotelor de teren pentru edificarea clădirii din .. 47A s-a avut în vedere întreaga suprafață de 600 mp, iar nu doar acordarea în folosință strict a suprafeței pe care s-ar fi construit clădirea. Prin urmare, având în vedere caracterul de teren aferent pentru clădirea edificată și care clădire aparține în proprietate actuală persoanelor fizice care au construit-o (sau moștenitorilor acestora ori succesorilor lor în drepturi) tribunalul a apreciat imposibilitatea de restituire în natură a terenului liber de 271 mp ce constituie curtea imobilului de la adresa .. 47A. A dispus astfel ca pârâtul M. București să emită dispoziție de acordare despăgubiri pentru întreg terenul de la adresa .. 47A în suprafață de 586 mp.
Conform art. 1 alin. 1 Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. A.. 9 al art. 10 din Legea nr. 10/2001 prevede că valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Totuși, alin.(10) arată că în situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent se realizează în funcție de valoarea de circulație a imobilului preluat, dar pot consta în ordine în: compensare cu bunuri și servicii cu acordul notificatorilor oferite de unitatea învestită, ori despăgubiri în condițiile legii speciale. Indiferent de modalitatea de reparație, acestea se aduc la îndeplinire în cadrul procedurii instituite prin legea specială.
În urma stabilirii în mod irevocabil a dreptului notificatorului la restituirea prin echivalent a imobilului, unitatea administrativ teritorială după emiterea dispoziției de restituire va transmite dosarul prefecturii pentru emiterea avizului de legalitate și ulterior urmând a se urma procedura stabilită de legea specială pentru stabilirea acelor măsuri reparatorii asupra cărora își exprimă acordul notificatorii (art. 21 alin. 3 din Legea nr. 165/2013).
În cauza M. A. și alții c. României, CEDO a arătat că Legea nr. 247/2005(abrogată în ce privește parte din titlul VII de Legea nr. 165/2013) a unificat procedurile de restituire a bunurilor naționalizate și această unificare ar merge în direcția bună deoarece implementează proceduri simplificate, însă ar fi eficientă dacă autoritățile ar fi dotate cu mijloace umane și materiale corespunzătoare sarcinilor ce trebuie îndeplinite. În afară de această constatare în cauza M. A., CEDO a amintit constatarea din cauza Faimblat c. României referitoare la aspectul soluționării în ordine aleatorie a dosarelor de către Comisia Centrală și lipsa unui termen legal pentru analizarea dosarelor de către această Comisie. Aceste aspecte nu pot constituie însă temei pentru ca instanțele judecătorești să preia atribuțiile unității competente cu emiterea dispoziției de restituire ori ale Comisiei Centrale, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se stabilește dreptul la măsuri reparatorii în echivalent (compensare ori despăgubiri) sau la restituirea în natură neținând loc de dispoziție și nici de titlu de despăgubiri. Procedura reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005, iar actualmente Legea nr. 165/2013, are caracter administrativ astfel cum rezultă din ansamblul dispozițiilor din acest titlu.
Concluzionând, atribuția identificării imobilelor ce pot fi acordate în compensare și solicitarea acordului de a se efectua această compensare, precum și după caz, acordarea punctelor în compensare, revin unității ce are în competență emiterea dispoziției de recunoaștere a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
În urma stabilirii în mod irevocabil a dreptului notificatorilor la restituirea prin echivalent a imobilului, unitatea administrativ teritorială după emiterea dispoziției de restituire va transmite dosarul prefecturii pentru emiterea avizului de legalitate și ulterior se va urma procedura stabilită de Legea nr. 165/2013 pentru stabilirea acelor măsuri reparatorii asupra cărora își exprimă acordul notificatorii.
Conform Legii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 278/17 mai 2013, art. 1 alin. 2, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută de cap. III, iar în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. 2,3,4.
Prin urmare reglementările Legii nr. 165/2013 vizează exclusiv procedura administrativă de reparație, dar nu schimbă dispoziția de soluționare a notificării în termenul de 60 zile, fără a prin aceasta să se închidă accesul la instanță al notificatorilor în cadrul acestui termen.
Tribunalul a reținut că termenul de 60 zile statuat de Legea nr. 165/2013 nu poate fi catalogat ca termen prohibitiv în sensul împiedicării sesizării instanțelor judecătorești cu acțiuni în soluționarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 165/2013 instituie termene de finalizare a restituirii până în anul 2016, astfel că toate mențiunile din RIL nr. XX din 2007 sunt aplicabile în întregime în continuare și obligă instanțele la soluționarea pe fond a notificărilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri reclamantele C. D. și Rădulian C. și pârâtul M. București prin Primarul General, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 08.04.2014.
Prin recursul formulat la 21.03.2014, recurentul-pârât consideră greșită soluția instanței de fond prin care s-a admis acțiune pentru următoarele:
În ceea ce priește obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în echivalent (măsuri reparatorii în echivalent) pentru terenul de 586 mp de la adresa din .. 47A identificat de expert lacob Filjp C. prin 1, 2, 3, 19, 22, 23, 24 și 25, consideră greșită soluția instanței de fond deoarece în opinia sa trebuiau avute în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind acordarea doar de măsuri compensatorii prin puncte.
Legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin deciziesau după caz, dispoziție motivata, asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii.
Unitatea deținătoare este singura abilitata de legiuitor să emită decizie sau dispoziție de măsuri reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.
Insă, potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziția cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.
Conform art.1 al. 1 și al. 2, art. 4, art. 16 și art.50 lit. b din Legea nr. 165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art. 1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art. 4 al Legii nr. 165/2013 se arată în mod expres că această lege este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Art. 50 lit. b menționează expres faptul că „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare se abrogă”.
In ceea ce privește obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 161 mp. de la adresa nr. M. Domnului nr. 47 identificat de expert lacob F. C. prin punctele 17, 18, 19, 22, 21 și 20, consideră greșită soluția instanței de fond deoarece în opinia sa trebuia clarificată situația juridică a acestuia în raport de concluziile raportului de expertiza care identifică efectiv imobilul solicitat.
Arată recurentul - pârât că motivarea instanței de judecată în sensul că se impune restituirea în natură a suprafeței de teren de 161 mp. deoarece din probele administrate pe parcursul litigiului rezultă că este liber nu poate fi interpretată decât ca supericială, în condițiile în care aceste aspecte nu rezultă cu claritate dintr-o adresă emisă de e Direcția Patrimoniu în raport de concluziile raportului de expertiză care identifică efectiv imobilul.
De asemenea, la momentul pronunțării în ceea ce privește restituirea în natură a terenului instanța de judecată a trebuit să stabilească și afectarea sau nu a bunului de utilități publice aspecte ce urmau a fi lămurite numai în măsura în care acestea rezulta din adrese ce emanau de la societățile abilitate în acest sens respectiv ., . .>
Aspectele ce țin de existența unor rețete edilitate subterane, nu pot fi observate prin expertizarea imobilului la fața locului, acestea rezultând doar din date concrete ce emană de la societățile abilitate, în acest sens.
Expertul a precizat în concluziile raportului de expertiză că suprafața de teren este liberă și poate fi restituită în natură însă nici măcar expertul în urma vizualizării bunului litigios nu se pronunța în sensul dacă imobilul - teren este afectat sau nu de elemente de sistematizare sau utilități publice.
Instanța de judecată s-a pronunțat hotărârea în sensul restituirii în natură fără a avea la dosarul cauzei argumentele care să justifice acest lucru.
Arată recurentul - pârât că nu s-a dispus depunerea de probe suplimentare din care să rezulte afectarea bunului de rețele edilitare deși instituția pârâtul a formulat în acest sens obiecțiuni la raportul de expertiză.
Or, în aceste condiții consideră util ca aspectele ce țin de afectarea sau nu a bunului litigios de rețele edilitare să fie reglementată pe baza unor adrese care să emane de la ., . .>
Necesitatea unor astfel de relații în opinia recurentului - pârât, rezidă din faptul că, existența de rețele edilitare neidentificate sau nespecificate duce ulterior la imposibilitatea punerii în executare a unor astfel de hotărâri sau încălcarea dreptului de proprietate al unor terțe persoane.
Motivarea instanței de judecată în sensul restituirii în natură a acestei părți din imobilul în litigiu, pârâtul o consideră neîntemeiată, în condițiile în care aceste aspecte nu rezultau cu claritate dintr-o adresă emisă de ., . și Administrația Fondului Imobiliar, ce au atribuții în administrarea bunurilor municipalității, în raport de concluziile raportului de expertiză care identifică în mod efectiv imobilul.
Necesitatea existenței unor astfel de relații, în opinia recurentului - pârât, rezidă din faptul că, existența unor eventuale vânzări sau o neidentificare corectă a imobilului duce la imposibilitatea punerii în executare a unei astfel de hotărâri și încălcarea dreptului de proprietate al unor terțe persoane.
Cât privește suprafața de teren solicitată a fi restituită consideră recurentul - pârât că trebuie avute în vedere dispozițiile speciale ale art. 7 alin. 4 și 5 din Legea nr. 1/2009 și aplicarea acestora în sensul reglementat de legiuitor fără a încălca astfel dreptul de proprietate al unor terțe persoane, cumpărătoare în temeiul Legii nr. 112/1995.
Legea nr. 1/2009 a completat art. 7 din Legea nr. 10/2001, care reglementa modalitatea de restituire a imobilelor preluate de stat în perioada 6.03._89, prin adăugarea alin. 5 în care s-a precizat expres faptul că terenurile aferente mobilelor înstrăinate chiriașilor, conform Legii nr. 112/1995, nu se restituie chiriașilor.
Fiind vorba de o normă precizatoare a unei lei speciale de reparație, acestea erau de imediată aplicare și, în condițiile în care imobilul a cărei restituire se solicită de către reclamante intră sun incidența acestei legi, instanța trebuie să țină seama de aceasta.
Arată recurentul-pârât că HG nr. 923/01.02.2010 cuprinde Norme Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, lege în vigoare la data formulării acțiunii reclamantelor. Atât dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, cât și dispozițiile Legii nr. 112/1995, interpretate prin HG nr. 923/2010, erau în vigoare la dat pronunțării sentinței instanței de fond, motiv pentru care ar fi trebuit aplicate în sensul edictat de legiuitor.
Potrivit alin. 5 „Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”
Arată recurentul-pârât că acest articol reprezintă o excepție de la restituirea în natură.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, a rezultat că, terenul aferent construcțiilor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv curtea imobilului - curte este și suprafața de teren solicitată în speța de față, nu se restituie în natură.
În aceiași sens sunt și dispozițiile art. 7 pct. 3 din HG. nr. 923/1.09.2010 coroborat cu art. 5 din același act normativ care vin și explicitează în mod clar ce se înțelege prin noțiunea de teren aferent și faptul că acesta nu se restituie în natură.
Menționează recurentul-pârât că astfel, potrivit art. 7.3 „Sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiată de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii.”
Prin noțiunea „teren aferent imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995” se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acestuia indiferent de categoria de folosință.
Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea investită cu soluționare. Entitatea investită cu soluționarea notificării va menționa în mod expres în conținutul deciziei/dispoziției sau ordinului, pe lângă descrierea construcției (materiale, suprafețe, anul edificării) și situația juridică a acesteia și suprafața de teren ce nu se restituie în natură și pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru aceste motive, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 309 pct. 9 C.pr.civ.
Prin motivele de recurs formulate la 31.03.2014 recurentele-reclamante solicită modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 271 mp. din curtea imobilului situat în .. 47 A, sect. 2, teren liber.
Recurentele - reclamante arată că se critică hotărârea instanței de fond din acest punct de vedere, întrucât aceasta a fost dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecații (art. 304 pct. 8 C.proc.civ.), considerându-se că această suprafață de teren nu ar fi la dispoziția Municipiului București și că pârâtul nu ar putea dispune de această suprafață de teren.
Din actele dosarului, a rezultat cu precădere că atât suprafața curții de la imobilul din .. 47, cât și cei 271 mp curte situați în imobilul din .. 47A, reprezintă teren liber aflat în domeniul privat al Municipiului București, teren naționalizat de la autorii reclamantelor astfel cum în mod corect și judicios a stabilit instanța de fond.
Astfel, împrejurarea că în anul 1953 statul român a atribuit în folosința terenul situat în .. 47A, cu scopul construirii de locuințe pe credit prin cooperare, astfel cum a rezultat din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 4015/1953 aflată la dosar, nu atestă vreun drept de proprietate al beneficiarilor construcției asupra terenului liber de 271 mp din .. 47A, neexistând din punct de vedere legal nici un impediment ca acest teren să nu fie restituit în natură persoanelor îndreptățite conform Legii 10/2001.
Arată în continuare că, instanța de fond trebuia să constate calitatea de proprietar al Municipiului București asupra suprafeței de 271 mp, calitatea reclamantelor de persoana îndreptățită Ia restituirea acestui teren și, în consecință, să oblige Municipiului București prin Primar la restituirea în natură a acestui teren.
In acest sens sunt și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, care instituie ca principiu de baza restituirea în natură a terenurilor, ceea ce se traduce prin faptul că se restituie absolut orice teren liber de construcții și la dispoziția Municipiului București și doar în situația în care terenul este ocupat, a fost înstrăinat în mod legal către terțe persoane sau nu mai există, se dispune restituirea prin echivalent.
Situația juridica a terenului în suprafața de 271 mp din .. 47 A face aplicabile dispoz. art. 1 alin. 1 din legea 165/2013, astfel încât solicită modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul obligării pârâtelor și la restituirea în natură a suprafeței de 271 mp teren liber de construcții, aflat la dispoziția Municipiului București, rămânând ca doar pentru suprafața de 315 mp aflați sub construcție pârâtul să emită dispoziția de restituire prin echivalent.
Mai arată recurentele - reclamante că astfel cum a rezultat din probele de la dosar (expertiza de specialitate și fotografiile depuse), a rezultat că . locuințe se face direct din . de 271 mp nefiind afectată în nici un fel de accesul în acel . problema nici măcar a unei servituți.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Nu s-au depus înscrisuri noi în recurs.
Examinând sentința recurată și ansamblul probelor administrate în cauză în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile legale incidente, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de recurentul-pârât este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În referire la primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât și care vizează aplicarea în cauză a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 din perspectiva incidenței Legii nr. 165/2013, Curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat că este legal învestit cu soluționarea acțiunii deduse judecății în speță, deoarece, în condițiile reglementării controlului de legalitate a actului administrativ emis de unitatea deținătoare conform Legii nr. 10/2001 la instanțele judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, instanța poate să dispună ea însăși, în cadrul acestui control, restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului sau, după caz, să se pronunțe asupra îndreptățirii reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
In acest sens – răspunzând astfel susținerilor recurentului privind incidența Legii nr. 165/2013 – Curtea constată, raportându-se la art. 4 din legea specială, că, în conformitate cu art. 1 alin.2 din Legea nr. 165/2013 (modificată prin Legea nr. 368/2013), „în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, …, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.
De asemenea, potrivit art. 50 din aceeași lege, „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă” (lit.b), fiind abrogate totodată „articolele 13, 14, 141, 142, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi” (lit.c).
Referitor la cele susținute prin recurs cu privire la incidența acestui act normativ și la greșita aplicare în speță a legii, Curtea constată că tribunalul, prin sentința atacată, a obligat pârâtul M. București să emită în favoarea reclamantului, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013, o dispoziție de restituire în echivalent, prin măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul de 586 mp de la adresa .. 47A, identificat prin expertiză întocmită în cauză – nefăcându-se, deci, în dispozitivul hotărârii recurate vreo referire la acordarea unor măsuri reparatorii constând în despăgubiri ori alte bunuri și servicii în compensare, cu vreo trimitere expresă la fostul Titlu VII din Legea nr. 247/2005.
Mai mult, în considerentele sentinței tribunalul a precizat expres că, „conform Legii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 278/17 mai 2013, art. 1 alin. 2, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută de cap. III, iar în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. 2,3,4”.
Curtea constată că este nefondat și motivul de recurs vizând obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 161 mp. de la adresa nr. M. Domnului nr. 47, în lipsa clarificării situației juridice a acestui teren.
Curtea nu poate primi astfel critica recurentului referitoare la lipsa unei adrese a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București prin care aceasta din urmă, în raport de concluziile raportului de expertiză care identifică efectiv imobilul, să stabilească că terenul este liber.
Astfel, Curtea reține că tribunalul a comunicat raportul de expertiză întocmit în rejudecare de expert lacob F. C. către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București care, prin adresa nr. 825/19.02.2014 a înaintat instanței relații despre situația juridica a imobilelor în litigiu și un punct de vedere asupra planurilor topografice, arătând că identificarea suprafețelor retrocedate și calcularea suprafețelor rămân exclusiv în responsabilitatea expertului, Direcția Patrimoniu susținând că nu se poate pronunța în alt mod în lipsa actelor pe baza cărora expertul și-a formulat concluziile. Instanța de recurs constată însă că aceste acte sunt chiar actele aflate la dosarul cauzei, iar pârâtul, care a avut posibilitatea studierii înscrisurilor depuse și comunicate în cauză, nu a înțeles să formuleze obiecțiuni împotriva raportului de expertiză.
Curtea constată că este nefondată și critica referitoare la obligația instanței de a stabili afectarea terenului restituit de utilități publice, pe baza administrării de probe suplimentare în cauză, iar nu numai pe baza raportului de expertiză.
Trebuie reținut că, în sprijinul acestei critici, recurentul, în aplicarea dispozițiilor art. 305 C.proc.civ., nu a înțeles să depună vreun înscris relevant în privința existenței unui asemenea impediment pentru restituirea în natură, existența unor utilități publice pe terenul aferent construcției nerezultând din actele dosarului sau expertizele întocmite în cauză.
Recurentul ignoră totodată împrejurarea reținută corect de prima instanță pe baza actelor aflate la dosarul cauzei și mai ales, a celor statuate deja prin hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la restituire a reclamantelor în ceea ce privește apartamentele din imobilul-construcție aflat la adresa din .. 47, că se impunea și restituirea în natură către reclamante a terenului aferent respectivei construcții, de 161 mp – așa cum a fost acesta identificat prin expertiza tehnică judiciară.
Pentru aceleași considerente se impune și înlăturarea susținerilor recurentului legate de existența unor eventuale vânzări ale imobilului sau de neidentificarea corectă a imobilului care ar duce la imposibilitatea punerii în executare a hotărârii recurate și încălcarea dreptului de proprietate al unor terțe persoane, în raport și de prevederile art. 7 alin. 4 și 5 din Legea nr. 10/2001 completată prin Legea nr. 1/2009 și a Normelor metodologice de punere în aplicare a legii, aceste aserțiuni neavând legătură cu imobilul restituit în natură, în raport de situația de fapt reținută și necontestată.
In același context, trebuie remarcat că, contrar afirmațiilor făcute de recurent, definiția dată prin actele normative menționate de recurent noțiunii de „teren aferent imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995” este irelevantă în cazul terenului care a fost restituit de tribunal în natură .
Recursul formulat de recurentele-reclamante este nefondat.
Curtea constată în acest sens că instanța de fond, contrar celor susținute de recurente în legătură cu pretențiile acestora de restituire în natură a terenului în suprafață de 271 mp. din curtea imobilului situat în .. 47 A, sect. 2, teren liber, nu a făcut nicio interpretare sau aplicare eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (iar nu a actului juridic dedus judecății, cum se arată prin motivele de recurs, deși în cauză nu s-a pus problema interpretării vreunui act juridic și a schimbării naturii ori a sensului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, contrar voinței părților unui asemenea act) .
Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Conform dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr. 10/2001, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar potrivit alin.2 dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.
Împrejurarea că în anul 1953 statul român a atribuit în folosință veșnică terenul situat în .. 47A, cu scopul construirii de locuințe pe credit prin cooperare, astfel cum a rezultat din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 4015/1953 aflată la dosar, chiar dacă nu atestă dreptul de proprietate al beneficiarilor construcției edificate astfel asupra terenului de 271 mp din .. 47A, nu este lipsită de relevanță în ceea ce privește stabilirea suprafeței libere în accepțiunea Legii speciale de reparație în materia imobilelor preluate abuziv în perioada regimului politic comunist, în condițiile în care respectivul teren reprezintă curtea construcției (.>
Prin urmare, conform probelor administrate în cauză, necombătute de recurente decât prin trimiterea la niște planșe fotografice și la raportul de expertiză, irelevante însă în privința stabilirii corecte a situației juridice a imobilului-teren găsit „liber”, persoanele care beneficiază de dreptul de folosință veșnică (acesta nefiind, deci, în accepțiunea autorităților comuniste în raport de regimul proprietății în perioada de referință, un simplu drept de folosință cu caracter temporar, care în prezent, să permită exercitarea celorlalte atribute ale dreptului de proprietate de către”cel care a rămas, formal, proprietarul terenului, fost proprietate de stat, respectiv, M. București) au același drept, în cote indivize, și asupra terenului aferent construcției, reprezentând curtea clădirii.
Prin urmare, nu împrejurarea că . locuințe s-ar face direct din . încât suprafața de 271 mp n-ar fi afectată în niciun fel de accesul în acel . inițial reclamantele au negat-o însă, susținând că restituirea ar produce inconveniente utilizării construcției de către locatari – fila 447 din primul dosar de fond), ci faptul că – cum corect a constatat și tribunalul – respectiva suprafață de teren nu se mai află la dispoziția Municipiului București, neputând fi calificată ca reprezentând teren liber care să poată fi restituit în natură de această unitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
In consecință, Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ambele recursuri ca fiind nefondate.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 C.proc.civ. rap. la art. 316 C.proc.civ. și 298 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă, ca nefondată, și cererea recurentelor-reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată, partea adversă necăzând în pretențiuni în această fază procesuală față de recursul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele-reclamante C. D. și RĂDULIAN C. și de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 278 din 26.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, ca nefondate.
Respinge, ca nefondată, cererea recurentelor-reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER,
M. C.
Red. M.
Tehnored. M./GIA
2 ex./10.09.2014
TB - S. a III-a civ. - R. M. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 926/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
