Pretenţii. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 791/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.791R
Ședința publică de la 25 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**********
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți M. București prin P. G. și S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr.747/ 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. T. și intimatul-pârât P. G. al Municipiului București, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, obligație de a face, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă C. T. reprezentată de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții-pârâți și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că intimata-reclamantă a depus cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol, suspendată conform art.242 pct.2 C.pr.civ. la data de 07.03.2014.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită repunerea cauzei pe rol.
Curtea, în baza art.245 C.pr.civ., repune cauza pe rol.
Apărătorul intimatei-reclamante invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea ca lipsit de interes a recursului declarat de recurentul-pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că prin hotărârea recurată acesta nu a fost obligat la nimic, acțiunea fiind admisă în parte, doar în contradictoriu cu M. București prin primarul G., iar capătul de cerere formulat în contradictoriu cu S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost respins ca prematur.
Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât M. București prin P. G., solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise.
Solicită obligarea ambilor recurenți-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cererilor de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 747 din 11.04.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. T. împotriva pârâților M. București și S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent – în baza Legii nr. 10/2001 – pentru imobilul demolat situat în București, . – 4, sector 4, compus din teren în suprafață de 363 mp și construcție în suprafață de 144,30 mp, suprafață utilă 117,37 mp, despăgubiri ce vor fi acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a obligat pe pârâtul M. București să înainteze dosarul administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pe pârâtul M. București la plata sumei de 1000 de lei daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, prin Notificarea (fila 91) înregistrată la Primăria Municipiului București (dosar administrativ nr. nr._) notificatorul T. A. a solicitat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în echivalent a imobilului situat în București, .-4, sector 4, compus din teren în suprafață de 363 mp și construcția ce a fost demolată. Tribunalul a avut în vedere că potrivit dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este competentă să soluționeze acțiunea persoanei îndreptățite, în ipoteza refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Așa fiind, față de împrejurarea că notificarea adresată unității deținătoare nu a fost soluționată până la data formulării prezentei acțiuni, notificarea nefiind soluționată nici în prezent, tribunalul a apreciat că această atitudine a pârâtului echivalează cu un refuz al soluționării notificării, iar față de dispozițiile deciziei anterior evocată obligatorie pentru instanțe conform art. 330 ind. 7 alin. 4 cod procedură civilă, a reținut că are competența soluționării acțiunii persoanei îndreptățite. Prin urmare, în examinarea pe fond a notificării ce vizează restituirea imobilului situat în .-4, sector 4, compus din teren în suprafață de 363 mp și construcția ce a fost demolată, tribunalul a verificat dacă bunul imobil a cărui restituire se solicită se include în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, dacă notificatorul avea calitatea de persoană îndreptățită la restituire precum și dacă bunul imobil poate fi restituit în natură. Astfel, tribunalul a reținut că imobilul situat în București, ., sector 4, a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 463/1984 (fila 84), fiind preluat de la T. A. și T. M., astfel cum rezultă din anexa acestui act normativ (fila 81), unde la poziția 43 figurează persoanele menționate.
Potrivit notei de reconstituire a amplasamentului fostului imobil (fila 113) întocmită de Primăria Municipiului București – Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, rezultă că terenul aferent fostei proprietăți situată la adresa din București, . - 4, sector 4, este în prezent afectată de elemente de sistematizare urbană (., spațiu verde aferent . protecție aferent . a constatat că imobilul situat în București, Democrației nr. 2-4, sector 4, a făcut obiect al Decretului Consiliului de Stat nr. 463/1984, astfel că a apreciat că preluarea acestuia în proprietatea statului s-a realizat abuziv, conform art. 2 alin. 1 litera i) din Legea nr. 10/2001 rep. Sub aspectul calității de persoană îndreptățită, tribunalul a avut în vedere că prin actul de vânzare-umpărare autentificat de fostul Tribunal I. sub nr._/17.09.1949 (fila 7-8 dosar), soții M. și A. T. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sectorul III Albastru, fost ., cartierul Parcul Chiriașilor, ., compus din teren în suprafață de 363 mp (. mp și . mp). Potrivit certificatului de moștenitor nr. 8/19.03.2002 (fila 18) eliberat de BNP A. L., rezultă, urmare a dezbaterii succesiunii defunctei T. M., că reclamanta C. T. a rămas ca moștenitor, în calitate de fiică. Ca urmare a decesului lui T. A., succesiunea rămasă de pe urma acestuia a fost culeasă de reclamanta din prezenta cauză, astfel cum reiese din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 80/8.12.2005 eliberat de BNP Asociați L. și D. (fila 19). Coroborând cele mai sus reținute cu mențiunile rezultate din actul de preluare în proprietatea statului a imobilului în litigiu și cu cele cuprinse în istoricul proprietății și făcând aplicația art. 23.1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care prevăd că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi avute în vedere orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural – extras de pe registrul agricol), tribunalul a apreciat că reclamanta a justificat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamantei, tribunalul a avut în vedere sub aspectul suprafeței de teren, mențiunile înscrise în actul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunal I. sub nr._/17.09.1949 cât și pe cele ale fișei tehnice a imobilului aflată la fila 71, astfel că a reținut că imobilul ce aparținut autorilor reclamantei și care face obiect al notificării, era compus din teren în suprafață de 363 mp și construcția edificată pe acesta în suprafață de 144,30 mp, suprafața utilă 117,37 mp. Sub aspectul modalității de restituire, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cu care imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, precum și dispozițiile art. 7 alin. 1 care stabilesc că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Așa fiind, din cuprinsul notei de reconstituire a amplasamentului fostului imobil (113) imobil (fila 113) întocmită de Primăria Municipiului București –Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, rezultă că terenul aferent fostei proprietăți situată la adresa din București, . -4, sector 4, este în prezent afectată de elemente de sistematizare urbană (bl. 8 din ., spațiu verde aferent . protecție aferent . că în raport de situația de fapt reținută, în sensul că terenul ce aparținut fostei proprietăți din București, ., fost . supus sistematizării în timp ce construcțiile au fost demolate, tribunalul a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, astfel că în conformitate art. 7 alin. 2 și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren, urmând ca la stabilirea cuantumului despăgubirii să fie avute în vedere sumele încasate de notificatori cu acest titlu. (fila 84) Așadar, pentru toate argumentele expuse și temeiurile de drept invocate, reținând și dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru fostul imobilul situat în București, .-4, sector 4, compus din teren în suprafață de 363 mp și construcția edificată pe acesta în suprafață de 144,30 mp, suprafața utilă 117,37 mp, despăgubiri ce se acordă în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată, constatând că în cauză nu mai subzistă nici un motiv legal care să justifice tergiversarea procedurii administrative, reținând și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în lumina deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiilor art. 6, paragraful l din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, tribunalul a obligat pârâtul M. București să înainteze dosarul administrativ nr._ privind imobilul situat în București, .-4, sector 4, către Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește cererea de reparare a prejudiciului moral determinat de nesoluționarea notificării, tribunalul a apreciat această solicitare ca fiind justificată, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale civile a pârâtului M. București, conform dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil de la 1864, aplicabil în cauză. Astfel, tribunalul a apreciat că nesoluționarea notificării înregistrată în anul 2001 în condițiile în care în dosarul administrativ se regăseau toate înscrisurile necesare soluționării, a cauzat reclamantei un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat, acesta fiind apreciat de tribunal la suma de 1000 lei. Având în vedere soluția adoptată referitor la excepția prematurității capătului de cerere vizând obligarea pârâtului S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înregistreze dosarul administrativ transmis de M. București, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la data 21.03.2013, a respins acest capăt de cerere ca fiind prematur formulat. În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul M. București la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanta C. T. reprezentând onorariu avocat.”
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs pârâții M. București și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
M. București a contestat obligarea sa la plata daunelor morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat.
M. București nu datorează daune morale pentru nesoluționarea în termen a notificării, deoarece soluționarea cu întârziere se datorează, în principal, reclamantei și nu Municipiului București. Aceasta deoarece, chiar după epuizarea termenului legal de soluționare a notificării, reclamanta se putea adresa instanței, pentru soluționarea cauzei pe fond, astfel cum s-a și întâmplat în prezenta speță. De asemenea, fiind de notorietate întârzierea masivă a autorității administrative pentru soluționarea notificărilor, reclamanta nu trebuia să aștepte 10 ani pentru soluționarea cauzei, având posibilitatea legală de a se adresa instanței.
M. București datorează cheltuielile de judecată, deoarece a pierdut procesul și nu a soluționat notificarea nici după ce a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată, astfel că, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat sentința susținând că soluționarea notificării, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu se află în competența ei. De asemenea, a susținut că, pentru acordarea despăgubirilor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie investită de unitatea deținătoare, astfel că a solicitat admiterea excepției inadmisibilității solicitării stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Recursul nu este fondat.
Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a formulat nici un motiv de recurs pertinent și nici nu a observat că instanța nu a investit-o cu soluționarea notificării în baza Legii nr. 10/2001 și nici nu a stabilit cuantumul despăgubirilor. Având în vedere obiectul cauzei și motivele de recurs formulate, instanța constată că acestea nu au nici o legătură cu speța concretă, fiind depuse și formulate în mod pur formal. Prin hotărârea atacată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost obligată să facă, să nu facă sau să dea cava, astfel că nu are nici un interes să atace hotărârea instanței de fond, iar recursul declarat va fi respins ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind lipsită de interes, cererea de recurs formulată de recurentul-pârât S. R., prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 747/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu recurentul-pârât M. București, prin P. G., intimata-reclamantă C. T. și intimatul-pârât P. G. al Municipiului București.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât M. București, prin P. G. împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința menționată.
Respinge cererea reclamantei C. T. de obligare a pârâtului M. București la plata daunelor morale.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. P. F. C. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. PS 2 ex.
30.05.2014
Jud. fond: E. P.-J.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 925/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
