Legea 10/2001. Decizia nr. 727/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 727/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 727/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 727
Ședința publică de la 18.04.2013
Curtea constituită din :
P.: M. H.
JUDECATOR: I. S.
JUDECĂTOR: C. G.
GREFIER: S. R.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 1662 din 21.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți G. V., M. V., D. F. – M. și cu intimații – pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Obiectul cauzei – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune, avocat P. Toia, în calitate de reprezentant al intimaților – reclamanți G. V., M. V., D. F. – M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul București (pe care o depune) și consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în baza delegației pe care o depune, lipsind intimatul – pârât S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-au depus, la data de 09.04.2013, note de ședință, în trei exemplare, din partea intimatei – pârâte S. R. prin Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat alte cereri, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate prin înlăturarea valorii despăgubirilor stabilite la suma de 193.000 lei.
Totodată, mai solicită a se avea în vedere și criticile privind cheltuielile de judecată, în sensul diminuării acestora la suma de 1500 lei.
Intimații – reclamanți G. V., M. V., D. F. – M., prin apărător, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a criticilor invocate.
Intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin consilier juridic, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare al recursului, având în vedere și faptul că acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 25.06.2010 sub nr._, reclamantii G. V., M. V. și D. F.- M., au chemat în judecată pe pârâții M. BUCUREȘTI prin Primarul General și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilului situat în București, .. 87, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul nr.1, stabilirea măsurilor reparatorii la valoarea de piață, în contradictoriu cu pârâtul nr.2; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea proces.
La data de 26.01.2011 reclamanții au formulat cerere completatoare și precizatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât și a STATULUI R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru a dispune constarea calitatatii de persoane îndreptățite, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/ 2001, la acordarea de măsuri reparatorii în natură sau în echivalent, potrivit standardelor internaționale de evaluare, pentru terenul în suprafață de 342 mp și construcție în suprafață de 87 mp, situat în București, .. 87, sector 3, valoare ce urmează a fi stabilită prin raportul de expertiză; obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești egale cu valoarea de piață a imobilului imposibil de restituit în natură, potrivit standardelor internaționale de evaluare, stabilit prin raportul de expertiză. In subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului Municipiului București la emiterea Dispoziției cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, echivalentul măsurilor reparatorii la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, pentru terenul suprafață de 342 mp și construcție în suprafață de 87 mp, situat în București, .. 87, sector 3, în condițiile Legii 247/2005; obligarea pârâtei Municipiului București prin Primarul General să trimită dosarul direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii titlului de Despăgubire, având în vedere că prin hotărârea instanței se efectuează și controlul de legalitate, care va avea în vedere suma plătită din raportul de expertiză ;
În motivarea cereri, reclamantii au aratat ca prin notificarea nr. 2883/11.10.2001, transmisă prin executor judecătoresc, înregistrată la Primăria Municipiului București, făcând obiectul dosarului nr._, au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, .. 87, sector 3, preluat în mod abuziv. Imobilul compus din teren în suprafață de 342 mp situat în București, Raionul 23 August, .. 87, sector 3, a fost dobândit de G. V. împreună cu defunctul sau soț G. AJexandru, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 211/35 din data de 23.01.1957 la Tribunalul de Stat Principal București, Raionul 23 August. Ulterior dobândirii, au ridicat o construcție, compusă din 3 camere, bucătărie, marchiză și garaj, fără autorizație de construcție, astfel cum rezultă și din adresa nr. 823/_/28.02.2008 și din declarația pe proprie răspundere autentificata sub nr. 1452/28 octombrie 2008. Conform art. 492 Cod Civil, „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contra", calitatea de proprietar asupra construcției, fiind recunoscută începând cu anul 1958, imobilul ( teren și construcție) a fost înscris în evidențele fiscale, unde a figurat ca plătitor de impozit G. A., astfel cum rezultă din adresa nr. 4478/05.10.2001, emisă de Direcția Venituri Impozite și Taxe Locale, din cadrul Primăriei Sectorului 3 București și din adresa nr. 1965/22.02.2008, emisă de DITL, Consiliul Local Sector 3.
Imobilul a fost preluat în baza Decretului C.S. nr. 10/18.01.1977 când terenul în suprafață de 635 mp și construcția în suprafață de 120 mp au trecut în mod abuziv în proprietatea statului de la foștii proprietari, G. V. și G. A., cu precizarea că fostii proprietari au deținut doar suprafața de teren de 342 mp. Conform declarațiilor nr. 4544/20.10.2008, nr. 4545/20.10.2008 și nr. 4546/20.10.2008 autentificate la Biroul Notarului Public M. V. L. privind situația despăgubirilor, nu s-au plătit și încasat despăgubiri pentru imobilul din .. 87, sector 3. Prin certificatul de moștenitor nr. 1148/13.06.1995 după G. A. emis de notariatul de Stat sector 6, București, ca moștenitori au rămas reclamantele, G. V. în calitate de soție și fiicele M. V. și D. F. - M.. In temeiul Legii 10/2001 sunt îndreptățite a primi măsuri reparatorii pentru imobilul din București, .. 87, sector 3, după cum urmează: G. V. în calitate de proprietară conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211/35 din data de 23.01.1957 la Tribunalul de Stat Principal București, Raionul 23 August și în calitate de moștenitoare a defunctului G. A., iar M. V. și D. F. – M., în calitate de moștenitoare ale tatălui nostru, G. A..
Conform planurilor cu suprapunere și a adreselor nr._/ind DU/03.07.2002, emisă de Direcția Generală Urbanism și Amenajarea teritoriului, din C. PMB, terenul nu este restituibil în natură, aflându-se într-o zonă construită din punct de vedere urbanistic, astfel că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, conform art. 3 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr. 10/2001, prin adresa înregistrată la pârâta nr. 1, sub nr._/0812.2008, au solicitat să emită Dispoziția, anexând, în original sau în copie legalizată, toate documentele pentru probarea drepturilor conferite de lege, iar prin adresa nr._/17.03.2009, au formulat somație pentru emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri. Pârâta însă, nu a dorit să respecte termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007. Cum unitatea investită cu soluționarea notificării, nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin 1 Cod proc.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri. . caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art, 21 alin(2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. Același punct de vedere 1-a exprimat înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, prin Decizia XX/19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art.26 alin 3 din Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Pe de altă parte, trebuie avută în vedere relevanța deosebită pentru domeniul de aplicare a Legii 10/2001 respectarea exigențelor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.
In drept, reclamantii au invocat dispozițiile Legii 10/2001 art.l din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile Legii 247/2005 și a normelor metodologice de aplicare a acestei legi, art. 274 Cod civ, art 480-481 C.civ.
In sustinerea acțiunii, reclamantele au depus la dosarul cauzei inscrisuri. La termenul de judecata din data de 10.06.2011, in temeiul art 167 C.proc.civ, instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu expertiza tehnica topografica si expertiza tehnica evaluatorie, rapoartele fiind atasate la dosarul cauzei.
La data de 16.12.2010 pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitand respingerea actiunii. A aratat ca procedura administrativă prevăzută de actul normativ amintit presupune parcurgerea mai multor etape și mume:-etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.l și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute depct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". Pe cale de consecință, parcurgerea etapelor enunțate mai sus implică soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către entitatea învestită cu soluționarea notificării/unitatea deținătoare, iar ulterior finalizării procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale. Or, în cauza dedusă judecății, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, nu a fost finalizată, întrucât notificarea reclamantei, având drept obiect imobilul situat în M. București, ..87, sect.3, nu a fost soluționată printr-o dispoziție motivată, care să fie emisă de unitatea deținătoare, respectiv Primăria Municipiului București, și astfel nu se poate declanșa și urma procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută în Titlul VII din Legea nr.247/2005, în cadrul căreia Comisia Centrală dispune evaluarea imobilului și emite decizia conținând titlul de despăgubire.
In drept, parata a invocat prevederile L nr.10/2001, republicată, art.115-119 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, O.U.G. n.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv
Paratii S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si M. București prin Primar General nu au formulat intampinare. La termenul de judecata din data de 30.03.2012, paratul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a invocat exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind obligarea sa la plata despagubirilor in raport de considerentele deciziei nr 27/2011 pronuntata de ICCJ, unita cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr 1662/21 09 2012, Tribunalul București a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești formulat de reclamantele G. V., M. V. și D. F. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelorG. V., M. V. și D. F. M. la restituire prin echivalent pentru imobilul situat in Bucuresti, . 87, sector 3 format din teren in suprafața de 343 mp si construcție demolata in suprafața totală de 78,79 mp, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiza omologate in cauza, in contradictoriu cu paratii M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 si S. R. PRIN COMISIA DENTRALA DE STABILIRE A DESPAGUBIRILOR, cu sediul in Bucuresti, calea Floreasca, nr 202, sector 2, a obligat pârâtul M. București prin Primar General, să emită dispoziție motivată cu propunere de despăgubiri prin echivalent și a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de_ lei, cu obligarea pârâtului M. Bucuresti prin Primar General la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Analizândactele si lucrarile dosarului, vazand si dispozitiile art 137 alin 2 C.proc.civ, tribunalul retine urmatoarele:
Prin actul de vanzare cumparare nr 211/35/23.01.1957, reclamanta G. V. impreuna cu sotul acesteia, numitul G. A. au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului format din teren viran in suprafata de 342 mp, situat in . 87 (fila 6). Pe acest teren, cumparatorii au edificat o costructie-locuinta si anexe.
Conform mentiunilor din certificatul de mostenitor nr 1148/13.06.1995, averea succesorala a defunctului G. A. a ramas reclamantelor in cauza, in calitate de sotie supravietuitoare, respective fiice (fila 8).
Prin Decretul nr 10/1977, imobilul situat in . nr 85-87, format din teren in suprafata de 635 mp si constructie de 120 mp a fost nationalizat, numitii G. A. si G. V. fiind mentionati la pozitia nr 98.
La data de 11.10.2001, prin intermediul B. D., I. si Crafcenco, reclamantele au formulat notificarea nr 2883, solicitand restituirea in natura a imobilului situat in Bucuresti, . 87 compus din teren in suprafata de 342 mp si constructia aferenta de 85 mp.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, in raport de considerentele deciziei nr 27/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, tribunalul va constata temeinicia acesteia, cu consecinta respingerii actiunii formulate in contradictoriu cu acest parat, ca inadmisibila.
Astfel, prin cererea completatoare atasata la fila 51 din dosarul cauzei, reclamantele au solicitat obligarea paratului Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice la plata despagubirilor egale cu valoarea de piata a imobilului imposibil de restituit in natura.
In pronuntarea deciziei in recursul in interesul legii nr 27/2011, instanta suprema a retinut ca in ceea ce privește acțiunile directe, îndreptate împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile art. 480 și următoarele din Codul civil și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care s-au solicitat despăgubiri bănești în temeiul art. 480 și următoarele din Codul civil și al art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, nu pot fi primite, deoarece ignoră principiul specialia generalibus derogant.
Raționamentul este identic cu cel expus de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009. Prin Decizia în interesul legii nr. 33/2008 a fost analizată admisibilitatea acțiunilor în revendicare întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001. În aceasta materie s-a analizat posibilitatea pe care o au persoanele îndreptățite de a beneficia de despăgubiri în alte condiții și în altă procedură decât cea instituită de legea specială. Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, și că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Prin urmare, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu se poate susține, fără a încălca principiul specialia generalibus derogant, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.
În ceea ce privește concordanța dintre legea specială și Convenția europeană, se constată că jurisprudența C.E.D.O. lasă la latitudinea statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviință pentru restituirea proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri. Astfel, în Cauza P. împotriva României s-a reținut că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care acceptă să restituie bunurile preluate înainte de ratificarea Convenției.
Or, în această materie statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005.
Este important de subliniat că și în hotărârea-pilot pronuntata in cauza M. A. și alții împotriva României, C.E.D.O. a reamintit că "statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" și că "punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, presupunând intervenția diverselor autorități interne" (paragraful 233).
De altfel, chiar dacă, în situația în care există o decizie sau dispoziție administrativă ori o hotărâre judecătorească definitivă, devenită irevocabilă, prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri, părțile se pot prevala de existența unui "bun", în sensul Convenției, garanțiile oferite de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție trebuie să fie funcționale în cadrul procedurii de executare a "valorii patrimoniale" astfel stabilite.
Or, mecanismul eficient de protecție a drepturilor garantate de art. 6 din Convenție și de art. 1 din Primul Protocol adițional, la care se referă C.E.D.O. în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, presupune tocmai stabilirea unui sistem eficient și previzibil de executare într-un timp rezonabil a deciziilor și dispozițiilor administrative sau a hotărârilor judecătorești irevocabile.
Cu privire la capatul principal de cerere avand ca obiect constatarea calitatii de persoana indreptatita, cu stabilirea masurilor reparatorii, precum si cel subsidiar avand ca obiect emiterea dispozitiei motivate, tribunalul constata temeinicia acestora, sens in care le va admite in contradictoriu cu paratii M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL si S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Potrivit art 7 alin 1 L 10/2001, in principiu, imobilele preluate abuziv se restituie in natura. Insa, in speta dedusa judecatii, imobilul nu este liber de constructii, fiind ocupat in intregime de fosta uzina “Republica”. Prin urmare, restituirea in natura nu mai este posibila, astfel cum a concluzionat expertul topo C. G..
Tribunalul a avut in vedere dispozitiile obligatorii ale Deciziei nr XX/19.03.2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit cu care instanta de judecata este competenta sa solutioneze actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
In temeiul art 202 si urm C.proc.civ, a omologat rapoartele de expertiza tehnica efectuate in cauza. Astfel, și-a insusit si concluziile raportului de expertiza evaluatorie efectuat de expert tehnic C. F., retinand ca terenul in litigiu, asa cum a fost identificat prin lucrarea topo care face parte integranta din prezenta hotarare (fila 179-195 din dosar), impreuna cu constructia demolata au o valoare estimata la suma de_ lei.
F. de aceste precizari, instanta a constatat ca, in temeiul art 3 alin 1 lit a corob cu art 10 alin 9 L 10/2001, reclamantele au calitatea de persoana indreptatita la masurii reparatorii prin echivalent pentru imobilul format din teren si constructie demolata situat in Bucuresti, . 87, sector 3, astfel cum a format obiectul notificarii nr 2883/2001 .
Potrivit dispozitiilor art. 25 alin 1 din Legea nr.10/2001, in termen de 60 zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata asupra cererii de restituire in natura.
Potrivit art. 26 alin 1 din Legea nr.10/2001, daca restituirea in natura nu este posibila, unitatea detinatoare este obligata ca prin decizie, sau dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut de art. 25 alin 1, sa acorde persoanei indreptatite masuri reparatorii.
Asa cum rezulta din dispozitiile legale mai sus aratate, termenul de 60 zile pentru indeplinirea obligatiei unitatii detinatoare de a se pronunta asupra cererii de restituire poate avea doua date de referinta: fie data depunerii notificarii, in cazul in care persoana indreptatita a depus odata cu notificarea toate actele de care intelege sa se foloseasca pentru dovedirea cererii de restituire, fie data depunerii actelor doveditoare, in cazul in care odata cu notificarea nu s-au depus actele doveditoare.
Conform Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.10/2001, unitatea detinatoare sau entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia de a propune motivat persoanei indreptatite fie bunuri sau servicii in compensare, fie despagubiri banesti.
Instanta a mai retinut ca modalitatea de raspuns la notificare cat si termenul in care trebuie sa se raspunda sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare, pentru ca altfel s-ar deturna finalitatea urmarita de legiuitor. Prin faptul ca nu s-a raspuns la notificare, paratul a adoptat o conduita culpabila, prin care a afectat interesele reclamantului si l-a lipsit de posibilitatea de a-si apara drepturile recunoscute de lege, ceea ce l-a indreptatit sa se adreseze instantei de judecata.
In speta, paratul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL nu a facut dovada ca ar fi formulat aceasta propunere reclamantelor, ori ca ar fi emis vreun raspuns.
F. de prevederile art 10 alin 10 L 10/2001, precum si faptul ca de la data inregistrarii notificarii au trecut mai mult de 60 zile, fara ca paratul sa fi raspuns la aceasta notificare, instanta va admite actiunea precizata si completata de reclamante si va obliga paratul M. Bucuresti prin Primar General sa emita dispoziție motivată in favoarea acestora, prin care sa propuna acordarea de masuri reparatorii sub forma despagubirilor banesti in cuantum de_ lei, conform raportului de expertiza efectuat in cauza, pentru imobilul situat in Bucuresti, . 87, sector 3, format din teren in suprafata de 343 mp si constructie demolata in suprafata de 78,79 mp, cu respectarea dispozitiilor art 26 alin 1 L 10/2001. In lumina dispozitiei astfel emise, reclamantele au dreptul sa se indrepte impotriva paratului S. R. prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pentru plata sumei de_ lei, reprezentand valoarea de piata a imobilului teren si constructie demolata.
Retinand aceasta solutie, Tribunalul a respins pretentia subsidiara a reclamantilor avand ca obiect obligarea paratului M. Bucuresti prin Primar General la transmiterea dosarului catre Comisie, intrucat în cadrul procedurii prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, statul român este reprezentat prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, Municipiului Bucuresti prin Primar General nu ii incumba vreo obligatie.
Vazand si dispozitiile art 274 C.proc.civ, Tribunalul a constatat ca reclamantii au facut dovada existentei si intinderii cheltuielilor de judecata provocate de prezentul litigiu si, in consecinta a obligat paratul M. Bucuresti prin Primar General la plata sumei de 2500 lei reprezentand onorariu de expertiza constructie in cuantum de 1000 (fila 174), onorariu de expertiza topo in cuantum de 1000 lei (fila 173) si onorariu de avocat in cuantum de 500 lei, achitat conform chitantelor de la fila 276, 277.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâtul M. București, prin Primarul general, prin care a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în tot a soluției primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a criticat sentința tribunalului sub aspectul calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatori prin echivalent pentru imobilul în litigiu, susținând faptul că intimații nu au făcut dovada acestei calități, raportându-se la dispozițiile art 22 și 23 din legea, potrivit cărora notificarea ce trebuie depusă în termen, trebuie însoțită de actele dovedirea ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor față de foștii proprietari, acte care trebuie depusă în termenul legal, cel mai târziu până la soluționarea notificării. Prin acte dovedirea ale dreptului de proprietate se înțelege orice acte translative ale dreptului de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, cu precizarea că sarcina probei revine persoanei care se pretinde îndreptățită.
În esență, recurentul susține că prin actele depuse, reclamanții nu pot face dovada dreptului de proprietate și nu suplinesc necesitatea probării dreptului inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia, a raporturilor dintre autorul reclamantei referitor la proprietatea imobilului, precum și la determinarea precisă a acestuia.
De asemenea, recurentul a criticat soluția primei instanței în sensul că, față de prevederile legii 247/2005 și ale OUG 81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri și nici de a propune o anumită sumă, aceste obligații limitându-se la emiterea unei dispoziții motivate cu propunerea de acordare a despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art 29 din legea 10/2001 și din legea 247/2005.
În susținerea cererii de recurs, pârâtul a mai invocat necesitatea obținerii avizului de legalitate al prefectului, făcând referire la prevederile art 16 din titlul VII al legii 247/2005.
Totodată s-a cerut diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată, în concordanță cu dispozițiile art 274 alin 3 cod procedură civilă.
În drept, recurentul a invocat prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică referitoare la dovada dreptului de proprietate, analizând susținerile din cererea de recurs, Curtea constată că recurentul s-a prevalat de dispozițiile art 22 și art 23 din legea 10/2001.
Potrivit prevederilor art 22 din legea 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni, astfel cum a fost prelungit, pe cale ordonanțelor de urgență, de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. În ceea ce privește cuprinsul notificării, legiuitorul arată că această trebuie să cuprindă denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia. De asemenea se prevede că notificarea trebuie comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului, care o va înregistra și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul, cu mențiunea că nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În privința prevederilor art 23 din legea 10/2001, din economia acestor dispoziții legale, rezultă că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
În privința calității reclamantelor de succesori ai foștilor proprietari și implicit de proprietari ai imobilului, Curtea constată că aceste aspecte au fost dovedite prin depunerea contractului de vânzare cumpărare nr 211/35/23 01 1957, prin care reclamanta G. V., împreună cu soțul acesteia G. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pe care au edificat o construcție și anexe. Reclamantele și-au dovedit calitatea de succesori prin certificatul de moștenitor nr 1148/1995, emis de pe urma defunctului șoț, respectiv tată. Imobilul, cumpus din teren în suprafață de 635 mp și 120 mp construcții, a fost expropriat în baza decretului nr 10/1977, de pe numele cumpărătorilor( reclamanta G. V. și soțul acesteia).
Imobilul a fost identificat cu ajutorul unei expertize specialitatea topografie, care a concluzionat că suprafața acestuia este de 343 mp, care se coroborează cu relațiile furnizate de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, din cadrul Primăriei Municipiului București, prin nota de reconstituire, care atestă faptul că terenul este ocupat de elemente de sistematizare, reprezentate de incinta industrială . alee acces și prin adresa nr 7855/2005, potrivit cărora prin efectul decretului anterior menționat imobilul a intrat în administrarea . a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 03 nr 1438/1994 emis de Ministerul Industriei și Resurselor.
Prin urmare, Curtea, raportându-se la dispozițiile legale invocate de recurentă și dând eficiență și dispozițiilor art 29 din legea 10/2001 constată că reclamantele au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent( în concordanță cu exigențele impuse de prevederile art 23.1 lit a și b din HG 250/2007, fiind vorba un contract de vânzare cumpărare încheiat de reclamanta G. V. și tatăl celorlalte reclamante, deci un act translativ de proprietate și certificatul de moștenitor, care reprezintă un act ce atestă calitatea de succesor în drepturi a fostului proprietar) care se vor stabili în condițiile dispozițiilor titlului VII din legea 247/2005. De asemenea, Curtea reține că au fost clarificate și caracteristicile imobilului, atât sub aspectul situației de fapt cât și de drept, prin probatoriul administrat .
Cu privire la cea de-a doua critică, relativă la limitele competenței unității deținătoare, invocată în contextul în care acțiunea introductivă a fost promovată în temeiul deciziei civile nr 20/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, Curtea constată că este întemeiat acest motiv de recurs, în sensul că tribunalul nu poate cuantifica măsurile reparatorii prin echivalent care li se cuvin reclamantelor, această atribuție revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile legii speciale.
Pentru a răspunde, pe larg, acestor critici, Curtea consideră necesar să analizeze dispozițiile relevante din legea 247/2005 titlul VII.
Potrivit dispozițiilor art 1 din acest act normativ, legiuitorul arată că obiectul de reglementare în reprezintă sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare.
În ceea ce privește procedura de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, art 16 din legea 247/2005 titlul VII, statuează faptul că deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi. În alineatul al doilea al acestui text de lege, se prevede că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
Prin acest text de lege, legiuitorul a stabilit că, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, urmând să le centralizeze pe cele în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și să le transmită, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După realizarea acestei lucrări, evaluatorul sau societatea de o va transmite Comisiei Centrale, cu precizarea că acest raport de expertiză va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Prin alineatul 2 indice 1 din legea 247/2005 titlul VII se prevede că dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
Din examinarea acestor dispoziții legale, Curtea constată că operațiunea de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub aspectul cuantumului și al modalității de despăgubire( sume bănești și sau acțiuni, se realizează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform unei proceduri reglementate de prevederile legii 247/2005, titlul VII, care se impune a fi urmată atât în cazul în care se admite contestația persoanei notificatoare în temeiul prevederilor art 26 din legea 10/2001 cât și în ipoteza în care calitatea reclamantelor de persoană îndreptățită la acordarea acestor măsuri este constată de instanța de judecată, în cadrul unei acțiuni întemeiate pe decizia civilă nr 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Justiție în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește necesitatea obținerii avizului de legalitate al Prefectului, Curtea constată că această cerință vizează situația în care calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatori prin echivalent este stabilită de către unitatea deținătoare prin dispoziție motivată, Primăria Municipiului București fiind obligată în această ipoteză să trimită dosarul administrativ instituției Prefectului pentru exercitarea controlului de legalitate, impus de normele legale. În cazul în care, indiferent de temeiul investirii, în sensul că indiferent că este vorba de o contestație introdusă în temeiul prevederilor art 26 alin 3 din legea 10/2001 sau de o acțiune având ca obiect soluționarea pe fond a notificării, în temeiul deciziei civile nr 20/2007, pronunțate de instanța supremă în recurs în interesul legii, organul judiciar este cel care verifică și statuează asupra îndeplinirii cumulative a cerințelor impuse de dispozițiile art 2, 3 și 4 din legea 10/2001, concluzionând că persoana care a formulat notificarea are calitatea de persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatori prin echivalent, în condițiile legii speciale, Curtea apreciază că nu se mai impune exercitarea controlului de legalitate de către Prefect, dosarul administrativ putând fi trimis direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această soluția își găsește justificarea în garanțiile pe care le presupune tranșarea irevocabilă a chestiunilor anterior menționate de către o instanță de judecată, precum și în rațiuni de celeritate, prin raportare și la deficiențele funcționale ale sistemului reparatoriu instituit de legea 10/2001, sub aspectul timpului efectiv necesar pentru foștii proprietari de a obține o reparație echitabilă.
În privința cheltuielilor de judecată, stabilite în sarcina recurentei de către instanța de fond, Curtea reține că este oportună aplicarea prevederilor art 274 alin 3 cod procedură civilă, care permite organului judiciar să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată, dacă sunt disproporționat de mari față de volumul de muncă depus de avocat, cu luarea în considerare și a altor criterii relative la valoarea litigiului și complexitatea cauzei. Dând eficiență acestor dispoziții legale și examinând cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță, prin raportare la aspectele anterior învederate, Curtea apreciază că se impune acestor cheltuieli la suma de 1500 lei.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul că se va înlătura dispoziția referitoare la stabilirea cuantumului despăgubirii și va micșorea cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 1500 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Se va lua act că intimații reclamanți nu au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulată de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 1662 din 21.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți G. V., M. V., D. F. – M. și cu intimații – pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că
Înlătură dispoziția referitoare la stabilirea cuantumului despăgubirii și micșorează cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 1500 lei.
Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței.
Ia act că intimații reclamanți nu au cerut cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red/dact IS
2 ex
Fond:T. B.: C. L. B.
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 727/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător I. S.
Judecător C. G.
Grefier S. R.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe
recurent M. BUCUREȘTI PRIN PRIAMR GENERAL
și pe intimat G. V., intimat M. V., intimat D. F. M., intimat S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect
legea 10/2001
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Reclamant - D. F. M.
- intimat Reclamant - G. V.
- intimat Reclamant - M. V.
- recurent Pârât - M. BUCUREȘTI PRIN PRIAMR GENERAL
- intimat Pârât - S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR
- intimat Pârât - S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva ... constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Președinte, M. H. | Judecător, I. S. | Judecător, C. G. |
Grefier, S. R. |
S.R. 30 Mai 2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 730/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 143/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
