Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Hotărâre din 23-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 758/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Î N C H E I E R E
Ședința din camera de consiliu din 23.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-intervenientă N. R. împotriva încheierii din 05.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ 08, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. C. și cu intimata-pârâtă O. G..
La apelul nominal se prezintă recurenta-intervenientă N. R.; lipsesc intimatul-reclamant N. C. și intimata-pârâtă O. G..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se legitimează recurenta N. R., prezentând cartea de identitate . nr._, eliberată de SPCEP Sector 4 la data de 08.08.2011. Aceasta arată că a transmis motivele de recurs prin poșta electronică la data de 18.04.2013 și depune astăzi un exemplar al motivelor, purtând semnătura sa, precum și două copii pentru comunicare.
Depune, de asemenea, o notă prin care invocă excepția de neconstituționalitate a art.21 ind.1 alin.4 din Legea nr.146/1997, care nu dă posibilitatea declarării recursului împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de reexaminare. Solicită trimiterea excepției spre soluționare la Curtea Constituțională.
La sesizarea instanței cu privire la textul de lege a cărui neconstituționa-litate o invocă, recurenta precizează că înțelege să atace dispoziția din Legea nr.146/1997 ce nu dă dreptul la recurs în cazul cererii de reexaminare, chiar dacă prin petiția scrisă a indicat greșit articolul de lege.
CURTEA
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, reține următoarele:
La data de 23.04.2013, recurenta N. R. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.211 alin.4 din Legea nr.146/1997, în raport de dispozițiile art.129 din Constituția României. A precizat petenta că articolul incriminat încalcă și prevederile art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În opinia petentei, dispozițiile legale citate sunt neconstituționale pentru că limitează și restricționează în mod ilegitim dreptul părții reclamante de a avea acces la justiție, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
A arătat petenta că cererea sa de reexaminare, formulată la data de 11.02.2013, a fost respinsă de Tribunalul București. Or, dispozițiile art.211 alin.4 din Legea nr.146/1997 o afectează, întrucât, în măsura în care ar fi avut la dispoziție calea de atac a recursului ar fi putut să motiveze de ce cererea sa a fost respinsă din eroare.
În ședința publică din 23.04.2013, recurenta N. R. a precizat că excepția de neconstituționalitate invocată vizează dispozițiile din Legea nr.146/1997 referitoare la inadmisibilitatea formulării unei alte căi de atac împotriva soluției pronunțate în cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
În raport de dispozițiile art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi ce au următorul cuprins: „Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă”, text apreciat de petenta N. R. ca fiind în contradicție cu dispozițiile art.129 din Constituția României, care prevăd că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. S-a susținut de petentă că prin prevederile de lege criticate „se neagă” dreptul la o cale de atac, inclusiv dreptul la un recurs efectiv, drept prevăzut în art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea apreciază că prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.146/1997 nu aduc atingere principiului indicat și, în consecință, consideră excepția neîntemeiată.
Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă acces la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.
Condițiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, precum și a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat având o astfel de natură. Or, conform dispozițiilor art.126 alin.2 din Constituție, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar art.129 din Legea fundamentală prevede că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Sintagma „recurs efectiv” nu are semnificația unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci se referă la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la o instanță judecătorească, în vederea soluționării cauzei sale. Or, potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, astfel că nu se poate susține lipsa oricărei căi de atac.
Mai mult, cererea prin care se contestă modul de stabilire a taxei de timbru nu privește fondul litigiului dedus judecății, ci se solicită doar un control asupra legalității și temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, condiție prealabilă a accesului la instanță.
Curtea mai reține că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru. Aceasta constituie un incident procedural, prealabil antamării fondului de către instanța de judecată.
Or, soluționarea unei chestiuni prealabile este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, ca și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE
Sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituțio-nalitate a prevederilor art.18 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. L. D. S. G. P.
GREFIER,
E. C.
Recurent - intervenient în nume propriu |
1. N. R. - sector 4, București, . H. nr. 23 |
Intimat – reclamant |
2. N. C. - sector 4, București, ..35C |
Intimat – pârât |
3. O. G. -_ KOLN, Bergisch Gladbacher . |
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.758
Ședința din camera de consiliu din 23.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-intervenientă în nume propriu N. R., împotriva încheierii de ședință din 05.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ 08, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. C. și cu intimata-pârâtă O. G..
La apelul nominal se prezintă recurenta-intervenientă N. R.; lipsesc intimatul-reclamant N. C. și intimata-pârâtă O. G..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se legitimează recurenta N. R., prezentând cartea de identitate . nr._, eliberată de SPCEP Sector 4 la data de 08.08.2011. Aceasta arată că a transmis motivele de recurs prin poșta electronică la data de 18.04.2013 și depune astăzi un exemplar al acestora, purtând semnătura sa, precum și două copii pentru comunicare.
Depune, de asemenea, o notă prin care invocă excepția de neconstituționalitate a art.21 ind.1 alin.4 din Legea nr.146/1997.
În ceea ce privește excepția de mai sus, Curtea urmează a se pronunța prin încheiere separată, atașată la dosar.
Curtea invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, având în vedere dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.146/1997 și prevederile art.377 C. proc. civ.
Recurenta-intervenientă N. R. apreciază că recursul de față este admisibil și solicită respingerea excepției inadmisibilității, având în vedere mai ales prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care asigură dreptul la un recurs efectiv.
Cât privește fondul problemei, este drept că legea nu dă dreptul la o cale de atac împotriva încheierilor prin care a fost soluționată cererea de reexaminare privind acordarea ajutorului public judiciar, dar, așa cum a arătat prin motivele de recurs, instanța a greșit atunci când nu a ținut seama de dreptul câștigat la instanța de fond, în sensul eșalonării plății taxei judiciare de timbru.
Tocmai având în vedere lipsa unei dispoziții care să prevadă calea de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, și-a întemeiat recursul în drept pe prevederile art.129 din Constituția României, referitoare la căile de atac.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din ședința publică din 11.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ 08, văzând dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța a înaintat cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de recurenta intervenientă N. R., completului următor ce judecă în aceeași materie.
Astfel, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 5.03.2013, a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru formulată de petenta N. R..
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că prin cererea depusă la 11.02.2013, petenta N. R. a solicitat instanței recalcularea taxei judiciare de timbru datorată, apreciind că în mod eronat a fost calculată aceasta, la suma de 2102 lei noi.
A mai arătat că la fond a achitat, în mod eșalonat, o taxă de timbru în cuantum de 3.111 lei, iar, potrivit art.11 din Legea nr.146/1997, taxa datorată pentru exercitarea căilor de atac reprezintă ½ din taxa datorată la fond, respectiv 1555 lei, iar nu 2.102 lei, cum greșit a fost calculat.
Având în vedere că cererea dedusă judecății este o cerere evaluabilă în bani, în raport de valoarea litigiului care se ridică la suma de 98.760 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert E. M., rezultă că taxa judiciară de timbru datorată pentru judecata în fond a pricinii, calculată în conformitate cu art.2 alin.1 lit.f din Legea nr.146/1997, în vigoare la data introducerii acțiunii, este de 4.204 lei.
Conform art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată în prima instanță și 50% din taxa judiciară de timbru datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
În condițiile în care suma la care petenta trebuia să fi fost obligată de prima instanță cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată este de 4.204 lei, taxa de timbru datorată în recurs este ½ din aceasta, respectiv 2.102 lei.
Faptul că, la fond, petentei i s-a stabilit o taxă de timbru într-un cuantum greșit, nu poate prezenta relevanță în căile de atac, în considerarea faptului că taxa de timbru datorată în calea de atac se calculează la ½ din cuantumul corect al taxei de timbru datorate în fond.
Față de acestea, în baza art.18 din Legea nr.146/1997, instanța a respins cererea de reexaminare, constatând că petenta datorează o taxa judiciară de timbru de 4.204 lei și 5 lei timbru judiciar pentru judecata în fond a pricinii și, respectiv, 2.102 lei și timbru judiciar de 5 lei, taxă legal datorată în recurs.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenienta în nume propriu N. R., invocând ca temei de drept al acestuia art.129 din Constituția României.
Ulterior, la data de 23.04.2013, recurenta a depus și motivele de recurs, arătând că, în temeiul art.304 pct.5 Cod de procedură civilă, hotărârea este lovită de nulitate, întrucât nu respectă o dispoziție procedurală dată de instanța de fond cu privire la eșalonarea taxei de timbru.
A susținut că în situația în care instanța de recurs a constatat că s-a calculat greșit taxa de timbru la fond și că ar trebui ca aceasta să achite 500 lei, potrivit principiului dreptului câștigat, urmează să beneficieze și de eșalonarea acestei sume de 500 lei pentru considerentele avute în vedere la fond.
Recurenta a depus la dosar și o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art.21 ind.1 alin.4 din Legea nr.146/1997, asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea, în mod distinct, la 23.04.2013, în sensul sesizării Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.
În ședința publică de la 23.04.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Analizând cu prioritate această excepție, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, „Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate”. Această cerere se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.
Conform art.377 alin.2 C.proc.civ., sunt hotărâri irevocabile: 1. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; 2. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 3. hotărârile date în apel, nerecurate; 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Dispozițiile art.255 alin.1 și 2 C.proc.civ. dispun în sensul că hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc „sentințe”, iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, recursul în interesul legii se numesc „decizii”. Toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc „încheieri”.
Dacă hotărârea este noțiunea generică a actului final al judecății, incluzând aici sentința, decizia ori încheierea, în legislație, doctrină și jurisprudență se face trimitere la mai multe clasificări a hotărârilor, între care și cel referitor la existența sau nu a posibilității atacării lor cu apel sau recurs (hotărârile sunt, sub acest aspect, nedefinitive, definitive și irevocabile).
În speță, este vorba de o încheiere irevocabilă, în sensul art.377 alin.2 pct.5 C.proc.civ., care acoperă prin formularea sa și alte situații decât cele indicate la punctele anterioare ale textului citat.
Așadar, o astfel de încheiere nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, așa cum susține recurenta N. R., fiind considerată de drept o încheiere irevocabilă, nesupusă vreunei căi de atac ordinare.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că un recurs formulat împotriva unei hotărâri date într-o cerere de reexaminare nu poată fi exercitată calea de atac a recursului, întrucât dispozițiile art.299 alin.1 Cod de procedură civilă, ce reglementează „recursul”, prevăd doar că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta – intervenientă în nume propriu N. R., împotriva încheierii din data de 05.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. C. și intimata – pârâtă O. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S.-G. P.
GREFIER
E. C.
Red.M.V.
Tehdact.R.L./B.I
2 ex./21.06.2013
TB-S.5 – S.P.; M.G.; L.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 145/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 760/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
