Obligaţie de a face. Decizia nr. 143/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 143/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143A
Ședința publică de la 19.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea, după casare cu trimitere spre rejudecare a cererilor de apel formulată de apelantele – reclamante A. Gh. S. și I. Gh. E. – O. – cu domiciliul ales la SCA S.,M., D. și Asociații din București, ., Phoenicia Business Center,., și de apelantul – pârât M. București prin Primarul General – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1698/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2008, cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001 – ADC”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de apeluri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantele – reclamante A. Gh. S. și I. Gh. E. O. – reprezentate de avocat C. M. B. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013- fila 10, apelantul – pârât M. București prin Primarul General – reprezentat de consilier juridic M. E. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 15.03.2013, la registratura secției s-a înregistrat cererea formulată de apelantele – reclamante A. S. și I. E. O., prin care au solicitat comunicarea actelor de procedură civilă în prezentul dosar la sediul SCA S., M., D. și Asociații din București, ., Phoenicia Business Center,. și a depus dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 1.003,00 lei, în original( chitanța nr._/1/14.03.2013).
S-a mai învederat că, la data de 11.04.2013, s-a înregistrat suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de domnul expert I. I. D., 2(două) exemplare fiind comunicate părților în aceeași zi, dovezile în acest sens fiind depuse la dosar(filele 37 și 43).
La data de 18.04.2013, s-a înregistrat adresa Primăriei Municipiului București – Direcția Patrimoniu nr.1331/6107/17.04.2013, depusă atât prin registratură cât și transmisă prin fax.
Reprezentanta apelantului – pârât învederează că, prin adresa depusă la dosar, nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ci este un punct de vedere cu privire la acest raport.
Reprezentanta apelantelor – reclamante, de asemenea, arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că apelantul – pârât, prin adresa depusă la dosar, a formulat un punct de vedere cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză și nu sunt obiecțiuni formulate la acest raport.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea ambelor apeluri declarate în prezenta cauză.
Apelantele – reclamante A. S. și I. E. O., prin avocat, solicită omologarea raportului și a suplimentului de expertiză efectuate în cauză, precizând că varianta II propusă de experți este cea corectă.
Curtea pune în vedere reprezentantei apelantelor – reclamante să pună concluzii în limitele apelului și să precizeze limitele rejudecării, în raport de aspectele care au intrat în puterea lucrului judecat.
Reprezentanta apelantelor – reclamante solicită, având în vedere decizia de casare a Înaltei Curți de Casare și Justiție, că în rejudecare, instanța urmează să se pronunțe pe ambele apeluri declarate în prezenta cauză.
Cu privire la limitele investirii instanței de apel, învederează că prima instanță a admis în parte pretențiile reclamanților, numai cu privire la restituirea în favoarea reclamanților a unor spații din imobilul situat în București, . E. nr.10, sector 1 și a respins pretențiile având ca obiecte restituirea în natură a bunurilor imobile, dar și pretențiile vizând obligarea pârâtului M. București la emiterea unei dispoziții de restituire prin echivalent pentru apartamentul ce face obiectul cererii deduse judecății înstrăinat în baza legii nr. 112/1995, împreună cu terenul aferent și cu cota parte indiviză.
Solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul restituirii în natură și a terenui liber de construcții(curte), în proprietatea exclusivă, în suprafață de 160,37 m.p., situat în București, . nr.10, sector 1, la care se adaugă suprafața de 11,02 m.p. aferentă magaziei, terenul nevândut situat sub construcție în suprafață de 61,96 m.p. și cota parte de 45,56% din spațiile comune ale imobilului.
Cu privire la cea de a doua pretenție, având ca obiect obligarea Municipiului București prin Primarul general să emită dispoziție constând în propunerea de acordare de despăgubiri pentru partea din imobilul revendicat, înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, în favoarea unor terțe persoane, instanța în mod greșit a reținut că reclamanții nu au înțeles să insiste în administrarea probei cu expertiză și că toate calculele propuse de reclamant prin cererea precizatoare se raportau strict la înscrisurile depuse la dosar, fiind posibil ca, în fapt, având în vedere și perioada de timp scursă de la întocmirea acestor înscrisuri, situația scriptică să se fi modificat.
Precizează că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, relevă suficiente informații în vederea soluționării juste a cauzei, iar cele reținute de către prima instanță, se bazează pe considerente pur ipotetice, deoarece prin apelul formulat au solicitat administrarea probei cu expertiză, probe ce a fost administrată în prezenta cauză.
Concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul I. I. D. administrat în cauză, anterior casării cu trimitere spre rejudecarea dispusă prin decizia de casare și concluziile raportului de expertiză întocmit de același expert, au avut în vedere considerentele pentru care ÎCCJ a casat hotărârea în cel de-al doilea cinclu procesual.
Solicită să se constate că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, fapt reținut de către prima instanță ce a dispus restituirea în favoarea acestora a imobilului astfel cum a fost descris în cuprinsul sentinței apelate și că acest imobil se circumscrie domeniului de reglementare al Legii nr.10/2001, unități locative, cu părți indivize comune și terenul aferent acestora, făcând obiectul restituirii în echivalent, sub forma despăgubirilor și faptul că pârâtul M. București nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile impuse de lege.
Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării Municipiului București prin Primarul General, în exercitarea obligațiilor instituite de dispozițiile Legii 10/2001, republicată, să emisă dispoziție cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri al căror cuantum urmează a fi stabilit în condițiile Titului VII din Legea nr. 247/2005, pentru apartamentele, împreună cu părțile indivize comune și terenul aferent acestora, situate în București, . E. nr.10, sector 1, în favoarea unor terțe și anume: apartamentul nr.1 inclusiv pivnița în suprafață totală de 106,9 mp., apartamentul fără număr în suprafață de 38,95 mp., apartamentul nr.4 în suprafață de 112,18 mp., terenul atribuit în proprietate în suprafață de 77,60 mp, precum și pentru cota parte de 54,44% din spațiile comune ale imobilului
De asemenea, solicită în mod expres acordarea despăgubirilor și pentru terenul în suprafață de 42,65 mp., reprezentând suprafața totală a fâșiei necesară schelei 41,05 mp și suprafața aleii de acces spre calea publică 1,60 mp, propusă de expert a nu se restitui în natură.
Totodată, solicită menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
Depune la dosar concluzii scrise.
Apelantul – pârât M. București prin Primarul General, solicită admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și respingerea apelului declarat de apelantele – reclamante, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată
Reprezentanta apelantelor – reclamante solicită respingerea apelului declarat de apelantul – pârât, cu mențiunea că din înscrisurile depuse la dosar rezultă calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr.10/2001, iar pârâtul M. București nu și-a îndeplinit obligația legală de soluționare a notificării formulate; cu cheltuieli de judecată, reprezentând numai onorariul de expert achitat de reclamante în cuantum de 3.200 lei, atât anterior casării cu trimitere spre rejudecare cât și în acest stadiu procesual.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, la data de 28.11.2007, contestatorii A. Gh. S., H. N. G., I. Gh. E. O. au chemat în judecată M. București, prin Primarul General, solicitând Tribunalului să dispună restituirea în natură a apartamentelor din imobilul situat în București, ..10, sector 1, precum și a terenului în suprafață de 356 mp și situat la aceeași adresă și dependințelor(garaj), care nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995; obligarea la acordarea de despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în București, ..10, sector 1 precum și a terenului în suprafață de 356 mp și situat la aceeași adresă și care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat de Tribunalul I. sub nr.23.208 din 22.07.1927 și transcris sub nr.11.737 din data de 22.07.1927, astfel cum a fost modificat prin actul autentificat de Tribunalul I. sub nr.39.524 din 12.11.1928, autorul lor, C. S., a cumpărat o suprafață de teren de 354 mp ce se află pe .>
Ulterior, pe acest teren s-a construit de către C. S. un imobil compus din 4 apartamente. Acest lucru rezultă atât din adresa nr._ din 5 aprilie 1995 emisă de Ministerul de Interne – Direcția Generală a Arhivelor Statului Serviciul Arhive Centrale Economice – cât și din adresa nr.CM/_ din 8.06.2001 eliberată de Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, în care se arată faptul că dl.C. S. figurează cu 4 apartamente naționalizate în București, ..10.
La data de 20.04.1950, prin Decretul nr.92/1950, imobilul compus din teren în suprafață de 354 mp precum și construcția edificată pe acest teren compusă din patru apartamente, toate proprietatea lui C. S., a fost naționalizat de către statul român.
După . Legii nr.10/2001, doamna H. A., în calitate de moștenitoare a d-lui C. S.,prin mandatar dl.A. V., a depus la Primăria Municipiului București, prin executor judecătoresc, o notificare prin care solicită a i se restitui în natură imobilul, înregistrată sub nr.382 din data de 29.05.2001, care face obiectul dosarului nr.2411/30.05.2001 aflat pe rolul Primăriei Municipiului București și încă nesoluționată.
Așa cum rezultă din adresa nr.CM/_ din 8.06.2001, doar două apartamente precum și garajul nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, astfel încât ar mai putea fi restituite în natură.
La termenul de judecată din data de 6.02.2008, reclamanții au formulat cerere de modificare și completare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat introducerea în proces în calitate de pârâți, alături de pârâtul M. București, reprezentat prin Primarul General și a Statului Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,prin Președintele comisiei și a Instituției Prefectului Municipiului București.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și completată se solicită următoarele: să se dispună, în contradictoriu cu pârâtul M. București reprezentat prin Primarul General, restituirea în natură a apartamentelor din imobilul situat în București, ..10, sector 1, împreună cu părțile indivize comune a terenului situat la aceeași adresă, precum și a dependințelor(garaj) care nu au făcut obiectul înstrăinării în favoarea unor terțe persoane; să se dispună obligarea Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire, prin care să stabilească în favoarea reclamanților contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent; în cazul se va considera capătul 2 al cererii de chemare în judecată, ca inadmisibil sau ca prematur introdus să se pronunțe o hotărâre judecătorească, prin care să se constate în contradictoriu cu M. București,prin Primarul General prin Primarul General,Statul Român, reprezentată prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentată prin președintele acesteia și Instituția Prefectului Municipiului București, reprezentată prin Prefectul Municipiului București, că reclamanții au dreptul la acordarea de despăgubiri pentru apartamentele de la adresa indicată; în subsidiar, se solicită obligarea Municipiului București să emită o dispoziție de restituire în natură/acordare de despăgubiri a apartamentelor, împreună cu părțile indivize comune pentru motivele arătate în cuprinsul cererii introductive.
Reclamanții au arătat că înțeleg să nu beneficieze de măsura compensării cu alte bunuri sau servicii, optând exclusiv pentru acordarea de despăgubiri ce urmează a fi stabilite și valorificate în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu modificările și completările ulterioare.
Introducerea în proces, alături de pârâtul din cererea introductivă de instanță, a Instituției Prefectului Municipiului București și a Statului Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,se justifică pe considerentul atribuțiilor conferite acestor entități în procesul de stabilire și acordare a despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr.632/2.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului de soluționare a capetelor 2 și 3 ale cererii completatoare, a fost declinată competența de soluționare a acestora în favoarea Curții de Apel București și s-a disjuns judecata capetelor 1 și 4 ale cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV- a Civilă la data de 12.05.2008, sub nr._/3/2008, în vederea continuării judecății capetelor de cerere disjunse.
În cauză a fost încuviințată pentru contestatori proba cu înscrisuri și a fost prorogată discutarea probei cu expertiză după administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 27.10.2008, prin Serviciul Registratură și prin raportare la proba cu înscrisuri administrată, contestatorii au formulat o nouă cerere precizatoare, prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr.2, . în suprafață de 94,21 mp situat în . E. (fost N.I.) nr.10, sector 1, compus din 3 camere,hol,bucătărie, cămară(două), baie, oficiu(trei) și vestibul – culoar(ce face obiectul contractelor de închiriere nr._(5.08.1999), respectiv_/24._); garaj în suprafață totală de 22 mp(ce face obiectul contractului de închiriere nr._/11.11.2004);teren liber de construcții(curte) în proprietate exclusivă, în suprafață de 206,01 mp; o cotă parte de 45,57% din spațiile comune ale imobilului, precum și din terenul de sub construcție reprezentând 64,96 mp în indiviziune cu ceilalți coproprietari.
În motivarea cererii precizatoare, contestatorii au arătat că, în ceea ce privește apartamentul nr.2, . în suprafață construită totală de 94,21 mp,acesta face obiectul contractelor de închiriere nr._/5.08.1999 și_/24.09.1999.
Cu privire la garajul situat la subsolul imobilului în suprafață de 22 mp contestatorii au precizat că acesta face obiectul contractului de închiriere nr._/11.11.2004.
În ceea ce privește terenul liber, contestatorii au arătat, că așa cum rezultă din fișele de calcul pentru stabilirea chiriei terenului(curte), dl.Ciodaș C. I. G. deține o cotă indiviză de 29,30%, ceea ce echivalează cu 60,36 mp, iar dl.C. L. N. deținea o cotă indiviză de 36,37%, ceea ce echivalează cu 74,93 mp, astfel că rezultă că suprafața totală a terenului liber de construcții aflat în folosință este de 206,01 mp.
Pentru restul bunurilor înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 (apartament fără număr în suprafață de 28,95 mp, apartament nr.1 în suprafață de 106,90 mp, apartament 4 în suprafață de 112,18 mp și o suprafață de teren în indiviziune de 77,60 mp), contestatorii au solicitat acordarea de despăgubiri.
Prin raportare la cele precizate, contestatorii au învederat la ultimul termen de judecată că nu mai doresc administrarea probei cu expertiză.
Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, prin sentința nr.1698 din 12 noiembrie 2008 a admis în parte cererea precizată. A dispus restituirea în natură către reclamanți a următoarelor spații din imobilul situat în București, . nr.10, sector 1: . la etaj 1, identificat conform fișelor suprafețelor locative anexe contractelor de închiriere nr._/1999 și nr._/1999, compus din cameră în suprafață de 12,80 mp, cameră în suprafață de 13,20 mp, hol în suprafață de 23,91 mp, cameră în suprafață de 4,77 mp, baie în suprafață de 5,01 mp, oficiu în suprafață de 6,00 mp, bucătărie în suprafață de 8,82 mp, vestibul în suprafață de 5,10 mp și garaj, identificat conform fișei de calcul a chiriei anexa contractului de închiriere nr._/2004, în suprafață de 22,00 mp. A respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin contractul de vânzare – cumpărare, modificat prin actul autentificat de Tribunalul I. sub nr._ din 12 noiembrie 1928, S. C. (împreună cu alte persoane fizice) a cumpărat o suprafață de teren viran de 6500 mp situat pe . conform partajului intervenit între cumpărători, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 354 mp teren.
Ulterior, pe acest teren s-a construit de către S. C. un imobil compus din 4 apartamente, aspect care a rezultat din adresele nr._ din 5 aprilie 1995 și nr.CM/1946 din 8 iunie 2001, acesta figurând, potrivit adresei nr.9701 din 3 decembrie 2001, ca titular de rol fiscal până în 1950, dată la care imobilul compus din teren în suprafață de 354 mp și contrucția edificată a fost naționalizat de Statul roman prin Decretul nr.92/1950.
După . a Legii nr.10/2001, moștenitoarea lui S. C., H. A. (ai cărei moștenitori sunt reclamanții), a formulat notificare solicitând restituirea în natură a imobilului, nesoluționată.
Prin raportare la situația de fapt reținută, tribunalul a constatat, față de prevederile art.1 alin.1 și 2, art.2 lit.a și art.24 din Legea nr.10/2001, republicată, că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv.
Totodată, în raport de dispozițiile art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 și 4 din legea specială de reparație, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul actului normativ.
A făcut aplicarea deciziei în interesul legii nr.XX/2007, motivat de faptul că notificarea nu a fost soluționată, constatând, cu privire la primele două capete ale cererii precizate, că apartamentul nr.2, etaj 1 face obiectul contractelor de închiriere nr._ din 5 august 1999 și nr._ din 24 septembrie 1999, iar garajul face obiectul contractului de închiriere nr._ din 11 noiembrie 2004.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a terenului liber de construcții (curte), în proprietate exclusivă, în suprafață de 206,01 mp și a unei cote părți de 45,57% din spațiile comune ale imobilului, precum și din terenul de sub construcție reprezentând 64,96 mp, în indiviziune cu ceilalți coproprietari, tribunalul a apreciat că pentru identificarea corectă și actuală a terenului liber de construcții este necesară administrarea probei cu expertiză, calculele propuse de reclamanți prin cererea precizatoare raportându-se scriptic la înscrisurile de la dosar, însă reclamanții au învederat că nu mai insistă în administrarea respectivei probe.
Referitor la cererea de acordare de despăgubiri pentru restul imobilului, înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, tribunalul a constatat că există o procedură distinctă, reglementată prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, care stabilește competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat apel în termen legal contestatorii A. Gh.S. și I. E. Gh. E. O. precum și intimatul M. București.
Prin decizia nr.349 din 25 mai 2009, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilăa respins apelul declarat de pârâtul M. București prin Primar General împotriva sentinței tribunalului. A admis apelul reclamantelor A. Gh. S. și I. Gh. E. O., în nume propriu și în calitate de moștenitoare ale reclamantului H. N. G., împotriva aceleași sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.
S-a reținut de către Curtea de Apel, referitor la apelul declarat de pârât, că în mod corect s-a dat eficiență deciziei nr.XX/2007 și că invocarea dispozițiilor art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 nu are relevanță juridică în cauză.
În ceea ce privește critica vizând preluarea cu titlu valabil a imobilului de către stat, s-a constatat că tribunalul s-a raportat corect la art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001.
Cu privire la apelul reclamantelor, s-a reținut, în raport de prevederile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, că instanța de fond în mod greșit s-a limitat a lua act de susținerile apărătorului reclamanților potrivit cărora administrarea probei cu expertiza tehnică nu este utilă cauzei, fără a pune în dezbaterea părților împrejurarea că se impunea a fi clarificată situația actuală a terenului liber de construcții, respectiv a cotei părți din spațiile comune ale imobilului precum și a terenului de sub construcție.
A fost constatată, de asemenea, eronat respinsă și solicitarea capătului de cerere privind obligarea pârâtului să emită o dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru apartamentele înstrăinate unor terțe persoane, pe considerentul că există o procedură distinctă reglementată prin Titlul VII al Legii nr.247/2005.
S-a reținut că procedând astfel, tribunalul a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecății, ceea ce a făcut incidente dispozițiile art.297 Cod procedură civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr.8 din 11 ianuarie 2010 a admis recursul reclamantelor, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
S-a reținut că apelul este devolutiv, potrivit art.295 Cod procedură civilă, părțile putând produce, în această fază, probe pe care le-au socotit inutile la prima instanță.
Mai mult, s-a constatat că în condițiile deciziei nr.XX/2007 și în virtutea dreptului său la plenitudine de jurisdicție ce i-a fost acordată de lege, instanța de apel putea analiza pe fondul cauzei greșelile primei instanțe.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către reclamanți care au criticat decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 7 Cod procedură civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 8/11.01.2010 a admis recursul reclamanților, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.
În considerente instanța a reținut că apelul fiind devolutiv, conform art. 295 Cod procedură civilă, a reieșit că părțile pot produce în această fază probe pe care le-au socotit inutile sau intempestive la prima instanță. S-a mai apreciat că în condițiile deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite și în virtutea dreptului său la plenitudine de jurisdicție ce i-a fost acordată de lege, instanța de apel putea analiza pe fondul cauzei greșelile instanței de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 697 A din 08.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.1698/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/3/2008, s-a admis apelul declarat de contestatoarele A. GH. S. și I. GH. E. O., împotriva sentinței civile nr.1698/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/3/2008, a fost schimbată în parte sentința apelată. A fost admis în tot cererea formulată de către contestatoare, astfel cum a fost precizată. S-a dispus restituirea în natură inclusiv a terenului liber de construcție, în suprafață de 203,02 m.p., a terenului situat sub magazie, în suprafață de 11,02 m.p; a terenului de sub construcție în suprafață de 61,96 m.p; a cotei părți de 45, 56 % de spațiile comune ale imobilului situat în . nr. 10, sector 1, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic inginer I. I. D.. A fost obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995 și anume pentru: apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 m.p. situat la parter; apartamentul fără număr situat la subsolul clădirii în suprafață de 9,29 m.p.; apartamentul nr. 4 situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 m.p.; pentru cota de 54,44 % din spațiile comune vândute, situate în . nr. 10, sector 1; pentru suprafața de teren de 77,60 m.p, de sub locuință, vândută așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert I. I. D.. Au fost păstrate dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a garajului și a fost obligat pârâtul la 2200 lei cheltuieli de judecată către reclamanții apelanți.
Pentru a se pronunța astfel, au fost avute în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâta Primăria Municipiului București prin Primar General, Curtea de Apel a constatat că acesta este nefondat și l-a respins ca atare, pentru considerentele care vor urma.
Conform deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
În speța dedusă judecății contestatorii au înregistrat o notificare în mai 2001, care a rămas nesoluționată vreme de 8 ani, până la formularea cererii de chemare în judecată. Față de acest aspect, apare lipsit de importanță conținutul dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, referitor la termenul de 60 de zile de soluționare a cererii și la faptul că depășirea acestuia nu poate fi sancționată decât cel mult cu despăgubiri în anumite condiții.
Contestatorii au depus la dosar înscrisuri, prin care au dovedit atât dreptul de proprietate cât și calitatea de moștenitori, motiv pentru care unitatea deținătoare era obligată a se pronunța cu privire la notificarea înregistrată.
S-a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost preluat, fără titlu valabil de către stat prin Decretul nr. 92/1950, însuși art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, statuând că imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950, pentru naționalizarea unor imobile, sunt considerate a fi preluate în mod abuziv de către statul român.
S-a făcut de asemenea dovada că petenții au calitate de persoane îndreptățită în sensul dispus de Legea nr. 10/2001 republicată, autorul acestora figurând cu 4 apartamente naționalizate și un teren de 354 m.p. în București, .. 10, sector 1.
De altfel, M. București, nici nu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 349/2009 prin care i s-a admis apelul, iar drept urmare a admiterii recursului reclamanților cauza s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește apelul declarat de către contestatori, Curtea de Apel București a constatat următoarele considerente.
Urmare a deciziei pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, în urma efectuării probei cu expertiza tehnică imobiliară, s-a clarificat situația imobilului în litigiu, stabilindu-se atât terenul liber de construcții, cota parte din spațiile comune ale imobilului cât și terenul de sub construcție.
Având în vedere faptul că petenții au fost, în mod corect, considerați persoane îndreptățite în condițiile Legii nr. 10/2001 și cât timp s-a stabilit restul suprafețelor care pot fi restituite, Curtea de Apel admițând apelul petentelor și schimbând în parte sentința apelată a admis în tot cererea acestora așa cum a fost precizată, a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcție în suprafață de 203,02 m.p., a terenului situat sub magazie în suprafață de 11,02 m.p. a terenului de sub construcție în suprafață de 61,96 m.p., suprafață aferentă spațiilor nevândute cât și a cotei părți de 45,56 % din spațiile comune ale imobilului situat în .. 10, sector 1, așa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză întocmit de expertul Tehnic inginer I. I. D..
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului să emită dispoziții cu propunere de acordarea despăgubirilor, pentru imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995, această cerere este de asemenea întemeiată, ea vizând apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 m.p. situat la parter, apartamentul fără număr situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 m.p, cât și cota de 54,44 % din spațiile comune vândute și pentru suprafața de teren de 77,60 m.p. de sub locuință, aferentă spațiilor vândute, ce nu pot fi restituite în natură, în conformitate cu titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel București a păstrat de asemenea dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a garajului din imobilul în cauză.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, pârâta M. București a fost obligată la cheltuieli de judecată de 2200 lei către reclamanții apelanți având în vedere faptul că au căzut în pretenții, iar contestatorii au făcut dovada efectuării acestora cheltuieli reprezentând onorarii de expert.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel București, conform art. 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul Municipiului București prin Primarul General și a admis apelul contestatoarelor pentru motivele mai sus menționate.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul M. București prin Primar General, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct.9 al art.304 Cod procedură civilă. A solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
A invocat dispozițiile art.21-23 din Legea nr.10/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr.250/2007, referitoare la actele doveditoare ale dreptului de proprietate și la actele doveditoare ale calității de moștenitor, care trebuie să însoțească notificarea.
Cu privire la teren, a arătat că acesta reprezintă curtea imobilului, înțelegând a se prevala de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.923/2010, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007.
A mai precizat totodată că nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, pentru acestea foștii proprietari beneficiind de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii.
În acest sens, a menționat că, prin noțiunea de teren aferent imobilelor înstrăinate conform Legii nr.112/1995 se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință, stabilirea acesteia urmând a se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.
O ultimă critică a vizat cheltuielile de judecată, recurentul apreciind că onorariul avocatului este disproporțional și tendențios. A mai arătat că instanța nu a precizat punctual ce reprezintă respectivele cheltuieli, simpla exprimare generică nesocotind dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
A invocat în susținere prevederile alin.3 ale art.274 din cod, de care instanța nu a ținut cont, pe cele ale Deciziei nr.3564/1999 a Consiliului Uniunii Barourilor din România, precum și pe cele al art.132 din Statutul profesiei de avocat.
Prin decizia civilă nr. 5435/19.09.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I Civilă, s-a admis recursul declarat de pârâtul M. București prin Primar General împotriva deciziei nr.697A din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă și a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Recursul a fost declarat fondat, pentru următoarele considerente, în ceea ce privește criticile referitoare la restituirea în natură a terenului în suprafață de 203,02 mp, în considerarea argumentelor ce succed.
Astfel, cu privire la respectiva suprafață de teren, instanța de apel a plecat de la concluziile raportului de expertiză, pe care le-a preluat integral și ca atare, apreciind că aceasta poate fi restituită în natură, atâta timp cât este liberă de construcție și a fost individualizată prin proba administrată în cauză.
Procedând în acest mod, curtea de apel, în mod eronat, s-a rezumat la preluarea necritică a concluziilor expertizei, ignorând celelalte elemente din dosar, într-o determinare insuficientă a stării de fapt.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de P. în concluziile referitoare la determinarea terenului aferent unităților locative restituite în natură prin sentința apelată și determinarea suprafeței de teren care nu a făcut obiectul înstrăinării în favoarea unor terțe persoane, a reieșit că nu au făcut obiectul înstrăinării suprafețele de teren de sub construcție de 65 mp și teren curte de 206 mp.
Aceste dimensiuni au rezultat pe bază de calcul, prin scăderea inclusiv a suprafețelor aferente unităților locative din imobil înstrăinate prin contractele de vânzare – cumpărare încheiate potrivit Legii nr.112/1995, care au fost determinate având în vedere terenul aflat sub construcție și cotele din părțile de folosință comună.
Ulterior, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de I. I. D. întocmit prin deplasarea și măsurarea efectivă a imobilului, terenul liber de construcții (nevândut) a fost determinat ca având suprafața de 203,03 mp.
S-a constatat însă că instanța nu a determinat ce înseamnă, la speță, sintagma de teren aferent.
În legătură cu această noțiune, deși nu există o definiție legală, s-a reținut că sensul respectivei instituții juridice se regăsește în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.923/2010 (de modificare și completare a Normelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007).
Astfel, potrivit art.7.3 alin.2 din Normele menționate, „prin noțiunea teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face motivat …”.
Prin urmare, instanța de apel ar fi trebuit să pornească de la premisa că acesta presupune asigurarea unei utilizări, exploatări normale a locuinței, fără a reduce noțiunea la terenul efectiv ocupat de construcție, ceea ce nu poate fi apt asigurării exploatării normale, nici măcar asigurării accesului la locuință.
Cum aceste elemente de fapt nu au fost lămurite,în baza art.314 Cod procedură civilă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare sub aspectul determinării terenului aferent și în mod corespunzător, a terenului liber – care nu poate fi înțeles în sensul de teren liber de construcții, ci liber din punct de vedere juridic, pentru a-l face apt restituirii în natură.
La reluarea judecății, au fost administrate probele necesare pentru determinarea terenului aferent care, în sensul art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995, trebuie considerat ca înstrăinat odată cu înstrăinarea construcției, ținându-se seama de accepțiunea dată acestuia, ca reprezentând terenul necesar bunei exploatări a construcției, potrivit art.7.3 din Hotărârea Guvernului nr.923/2010.
Referitor la motivele de recurs privind incidența dispozițiilor art.21-23 din Legea nr.10/2001, s-a reținut că acestea nu pot fi primite, nefiind relevante cauzei.
Nu pot fi primite nici criticile privitoare la cheltuielile de judecată, în raport de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, constatându-se și faptul că instanța de apel a specificat în considerentele deciziei atacate, contrar susținerii recurentului, că acestea reprezintă onorarii expert.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ 8*.
În rejudecare, în conformitate cu îndrumările instanței de recurs, a suplimentat probatoriul, în sensul că a fost încuviințat un supliment la raportul de expertiză topografică, în vederea identificării terenului aferent construcției, în accepțiunea art.7.3. din H.G. nr.913/2010.
A fost efectuat suplimentul la raportul de expertiză de către I. I. D., care se află la filele 27-36 din dosarul C..
Analizând apelurile declarat din prisma criticilor formulate, în conformitate cu art.295-297 din Codul de Procedură Civilă, ținând cont de îndrumările instanței de control judiciar și de limitele casării, în conformitate cu art.315 din Codul de Procedură Civilă, și având în vedere, că au intrat sub puterea lucrului judecat, anumite dispoziții ale deciziei civile nr.679A/2011 a Curții de Apel București-Secția a IV-a, prin nerecurare, se constată următoarele:
Cu privire la apelul declarat de către A. Gh. S. și I. Gh. E. O., se învederează următoarele:
În primul rând, în cea de-a treia rejudecare, se constată că au intrat sub puterea lucrului judecat următoarele dispoziții ale deciziei civile nr.679A/2011 a Curții de Apel București-Secția a IV-a.
Astfel, prin decizia civilă menționată,s-a dispus restituirea în natură următoarelor:
-a terenului liber de construcție-curte, în suprafață de 203,02 m.p.,
-a terenului situat sub magazie, în suprafață de 11,02 m.p;
-a terenului de sub construcție în suprafață de 61,96 m.p;
-a cotei părți de 45, 56 % de spațiile comune ale imobilului situat în . nr. 10, sector 1, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic inginer I. I. D..
A fost obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995 și anume pentru:
-apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 m.p. situat la parter;
-apartamentul fără număr situat la subsolul clădirii în suprafață de 9,29 m.p.;
-apartamentul nr. 4 situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 m.p.;
-pentru cota de 54,44 % din spațiile comune vândute, situate în . nr. 10, sector 1; pentru suprafața de teren de 77,60 m.p, de sub locuință, vândută așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert I. I. D..
De asemenea, au fost păstrate dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a garajului și a fost obligat pârâtul la 2200 lei cheltuieli de judecată către reclamanții apelanți.
Împotriva deciziei civile nr.679A/2011 a Curții de Apel București, Secția a IV-a fost exercitat recursul de către M. București numai sub aspectul nerespectării dispozițiilor art.21-23 din Legea nr.10/2001, aspectul restituirii în natură a a terenului liber de construcție-curte, în suprafață de 203,02 m.p. și cu privire la cheltuielile de judecată.
Celelalte dispoziții privind restituirea în natură a magaziei, a terenului de sub construcție, a cotei de 45,56%din spațiile comune, dar și restituirea în natură a apartamentului nr.2 și a garajului(dispuse prin sentința primei instanțe), precum și dispozițiile privind acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentul nr.1, apartamentul fără număr de la subsol, apartamentul nr.4 de la mansardă, pentru cota de 54,44% din spațiile comune vândute, pentru suprafața de teren de 77,60 mp de sub locuință vândută, nu au fost recurate de către M. București prin Primarul General.
Pe cale de consecință, prin neexercitarea căii de atac a recursului, aceste dispoziții au intrat în puterea lucrului judecat, iar instanța de apel în rejudecare, are obligația de a ține cont de aceste împrejurări.
Prin exercitarea căii de atac a recursului numai sub aspectul nerespectării dispozițiilor art.21-23 din Legea nr.10/2001, pe aspectul restituirii în natură a a terenului liber de construcție-curte, în suprafață de 203,02 m.p. și cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată să se pronunțe în limitele motivelor de recurs declarate.
Astfel, chiar dacă prin decizia civilă nr. 5435/19.09.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I Civilă, s-a dispus casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, și nu casarea parțială a deciziei recurate, Curtea de Apel va avea în vedere, în rejudecare, decizia de casare prin raportare la considerentele acesteia, care lămuresc soluția pronunțată, și la limitele recursului declarat.
Pe cale de consecință, casarea vizează numai posibilitatea restituirii în natură a a terenului liber de construcție-curte, în suprafață de 203,02 m.p., în raport de dispozițiile art.7.3. din Hotărârea Guvernului nr. 913/2010.
În cadrul celei de-a treia rejudecări, s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză topografică, prin care i s-a pus în vedere expertul să identifice suprafața de teren-curte, aferent imobilelor înstrăinate, în temeiul Legii nr.112/1995, în accepțiunea art.7.3. din Hotărârea Guvernului nr. 913/2010.
Conform suplimentului la raportul de expertiză topografică, pentru identificarea terenului necesar utilizării normale a apartamentelor înstrăinăte în temeiul Legii nr.112/1995, a avut în vedere suprafața de teren necesară reparării zidurilor construcției, suprafața de teren necesară intervenției asupra conductelor de canalizare, de alimentare cu apă, precum și suprafața de teren necesară accesului spre calea publică a locatarilor.
În raport de aceste criterii, prin raportul de expertiză au fost propuse 3 variante.
Curtea, în raport de variantele propuse de către expert, va aprecia că varianta a 2 a suplimentului la raportul de expertiză topografică reprezintă cea bună variantă, ținându-se cont de accepțiunea noțiunii de teren, aferent imobilelor înstrăinate, în temeiul Legii nr.112/1995, în accepțiunea art.7.3. din Hotărârea Guvernului nr. 913/2010.
Astfe, se constată că suprafața de teren totală-curte-liberă de construcții este de 203, 02 mp, așa cum s-a reținut de către experții în cele două cicluri procesuale.
Având în vedere că apartamentul nr.1, apartamentul fără număr de la subsol, apartamentul nr.4 de la mansardă au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin decizia civilă nr.679A/2011 a Curții de Apel București-Secția a IV-a, intrată în puterea lucrului judecat pe acest aspect, instanța de apel, în conformitate cu îndrumările Înaltei Curții de Casație și Justiție trebuie să stabilească care este terenul aferent imobilelor menționate.
Potrivit art.7.3. din Hotărârea Guvernului nr. 913/2010 „Sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor, care au fost înstrăinate, în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii. Prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificărilor”.
În raport de dispozițiile legale menționate, expertul a apreciat că terenul aferent construcțiilor este reprezentat de o fâșie împrejmuitoare în jurul construcției utilă pentru montarea unei schele în vederea realizării de zugrăveli, reparații, etc în suprafață totală de 41,05 mp și suprafața aleii de acces pentru calea publică de 1,60 mp.
Pe cale de consecință, din suprafața totală a curții de 203, 02 mp se scade 41,05 mp și 1,60 mp, rămânând suprafața de 160,37 mp, care poate fi restituită în natură către A. Gh. S. și I. Gh. E. O..
Curtea învederează că, pentru suprafața de teren de 77,60 mp, de sub apartamentele vândute în temeiul Legii nr.112/1995, au fost acordate măsuri reparatorii prin decizia civilă nr.679A/2011 a Curții de Apel București-Secția a IV-a, nerecurată pe acest aspect și intrată în puterea lucrului judecat.
Instanța de apel învederează că n-a avut în vedere varianta a 3 propusă de expert, din care se scădea și suprafața de 13,33 mp, pe lângă suprafața de 41,05 mp necesară zugrăvelilor și suprafața de 1,60 mp calea de acces, deoarece a apreciat că varianta 2 corespunde accepțiunii de teren aferent construcțiilor vândute în temeiul Legii nr.112/1995, conform art.7.3. din Hotărârea Guvernului nr. 913/2010.
Curtea învederează că M. București prin Primar General nu a formulat obiecțiuni la suplimentul la raportul de expertiză.
Pe cale de consecință se constată că este întemeiat apelul declarat de către A. Gh. S. și I. Gh. E. O. și, în rejudecare, va dispune restituire în natură a suprafeței de 160,37 mp, reprezentând teren liber curte, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat de către I. I. D., conform variantei 2 la raportul, va omologa suplimentul la raportul de expertiză cu anexa 2 și va obliga pe pârât să emită dispoziție prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 42,65 mp-curte, imposibil de restituit în natură.
În ceea ce privește celelalte critici din apelul declarat, referitoare la faptul că prima instanță nu a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilulul vândut, în temeiul Legii nr.112/1995 și nerestituit în natură, Curtea învederează că dispozițiile deciziei civile nr.679A/2011 a Curții de Apel București-Secția a IV-a, prin care s-au acordat măsuri reparatorii pentru: apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 m.p. situat la parter; apartamentul fără număr situat la subsolul clădirii în suprafață de 9,29 m.p.; apartamentul nr. 4 situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 m.p; pentru cota de 54,44 % din spațiile comune vândute, situate în . nr. 10, sector 1 și pentru suprafața de teren de 77,60 m.p. de sub locuință, vândută au intrat sub puterea lucrului judecat, prin nerecurare.
II.Apelul declarat de către M. București prin Primar General este nefondat, având în vedere că, prin decizia civilă nr. 5435/19.09.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I Civilă, s-a statuat la pagina 8 din decizia menționată că „motivele de recurs privind incidența dispozițiilor art.21-23 din Legea nr.10/2001, nu pot fi primite, nefiind relevante cauzei. De asemenea, nu pot fi primite nici criticile privitoare la cheltuielile de judecată, în raport de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, constatându-se și faptul că instanța de apel a specificat în considerentele deciziei atacate, contrar susținerii recurentului, că acestea reprezintă onorarii expert”.
Având în vedere că instanța de control judiciar s-a pronunțat pe aspectele menționate, instanța de apel, în rejudecare, acorda relevanță juridică considerentelor instanței de control judiciar.
În ceea ce privește obligarea la plata apelantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată, Curtea, în conformitate cu art.274 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că se află în culpă procesuală, va dispune obligarea M. București prin Primar General la plata sumei de 3.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile de expert din cel de-al doilea ciclu procesual, respectiv 2.200 lei, stabilit prin decizia civilă nr.679A/2011 a - Curții de Apel București Secția a IV-a, la care se adaugă onorariul de expert de 1.000 lei, aferent expertizei efectuate în cea de-a treia rejudecare.
Pentru toate motivele expuse, în conformitate cu art.295-297 din codul de procedură civilă și, ținând cont de art.315 din Codul de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, va admite apelul declarat de către contestatoarele A. GH. S. și I. GH. E. O., va schimba în parte sentința apelată, va constata că au intrat sub puterea lucrului judecat, prin nerecurarea deciziei civile nr.679A/2011 a C.-Secția a IV-a, următoarele: dispunerea restituirii în natură a: terenului situat sub magazie, în suprafață de 11,02 m.p.; a terenului de sub construcție în suprafață de 61,96 m.p. și a cotei părți de 45, 56 % de spațiile comune ale imobilului situat în . nr. 10, sector 1, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic inginer I. I. D..
Va obliga pe pârât să emită dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995 și anume pentru: apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 m.p. situat la parter; apartamentul fără număr situat la subsolul clădirii în suprafață de 9,29 m.p.; apartamentul nr. 4 situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 m.p. pentru cota de 54,44 % din spațiile comune vândute, situate în . nr. 10, sector 1 și pentru suprafața de teren de 77,60 m.p. de sub locuință, vândută așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert I. I. D..
Va păstra dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a garajului.
În rejudecare, va dispune restituire în natură a suprafeței de 160,37 mp, reprezentând teren liber curte, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat de către I. I. D., conform variantei 2 la raportul și va obliga pe pârât să emită dispoziție prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 42,65 mp-curte, imposibil de restituit în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1698/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu apelantele – reclamante A. GH. S. și I. GH. E. O. –cu domiciliul ales la SCA S.,M., D. și Asociații din București, ., Phoenicia Business Center,..
Admite apelul declarat de către contestatoarele A. GH. S. și I. GH. E. O..
Schimbă în parte sentința apelată.
Constată că au intrat sub puterea lucrului judecat, prin nerecurarea deciziei civile nr.679A/2011 a C.-Secția a IV-a, următoarele:
Dispune restituirea în natură a:
- terenului situat sub magazie, în suprafață de 11,02 m.p.
- a terenului de sub construcție în suprafață de 61,96 m.p.
- a cotei părți de 45, 56 % de spațiile comune ale imobilului situat în . nr. 10, sector 1, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic inginer I. I. D..
Obligă pe pârât să emită dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înstrăinate prin efectul Legii nr. 112/1995 și anume pentru:
- apartamentul nr. 1 în suprafață de 34,70 m.p. situat la parter;
- apartamentul fără număr situat la subsolul clădirii în suprafață de 9,29 m.p.;
- apartamentul nr. 4 situat la mansarda construcției în suprafață de 33,61 m.p.
- pentru cota de 54,44 % din spațiile comune vândute, situate în . nr. 10, sector 1;
- pentru suprafața de teren de 77,60 m.p. de sub locuință, vândută așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert I. I. D..
Păstrează dispozițiile sentinței cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a garajului.
În rejudecare, dispune restituire în natură a suprafeței de 160,37 mp, reprezentând teren liber curte, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat de către I. I. D., conform variantei 2 la raportul.
Omologhează suplimentul la raportul de expertiză cu anexa 2.
Obligă pe pârât să emită dispoziție prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 42,65 mp-curte, imposibil de restituit în natură.
Obligă pârâtul la 3.200 lei cheltuieli de judecată către reclamanții apelanți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.04.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
Z. D. C. M. S. D. L.
Red. D.Z.
Tehnored. T.I.
2 ex./15.05.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 727/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 735/2013. Curtea de... → |
|---|
