Legea 10/2001. Decizia nr. 1311/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1311/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 1311/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1311
Ședința publică de la 22.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții reclamanți S. M., . SA, precum și de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile nr. 255 din 24.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr.2830/_*, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR (COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR) și P. G..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Toia P., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante S. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 17.06.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 15 din dosar și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București prin P. G. și al intimatului pârât P. G., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta reclamantă . SA și intimatul pârât S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursurilor.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, sub aspectul admiterii celui de-al doilea capăt de cerere, privind transmiterea dosarului direct către Comisia Națională de Compensare a Imobilului, ca urmare a controlului de legalitate de către instanță și obligarea Municipiului București la plata integrală a cheltuielilor de judecată, fond recurs, rejudecare fond, constând în onorarii de avocat și de expert.
Solicită a se avea în vedere că potrivit legii speciale nr.165/2013, dosarul administrativ aferent notificării formulate în baza Legii nr.10/2001, urmare a faptului că notificarea a fost soluționată pe fondul acesteia, urmează a fi transmis direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, nemaifiind necesar controlul de legalitate din partea Prefectului Municipiului București.
Cu privire la cele de-al doilea motiv de recurs referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată solicită a fi admis în totalitate, având în vedere că, instanța de fond, a admis cererea accesorie și se cuvenea să precizeze în dispozitivul sentinței întreaga sumă de 1000 lei achitată pentru onorariu de expert cât și întreaga sumă achitată pentru plata onorariului de avocat.
Reprezentantul recurentului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, cât și criticile referitoare la cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul M. București prin P. G. solicită a fi admis, modificarea sentinței civile atacate și a se dispune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentei reclamante solicită respingerea recursului declarat de pârâtul M. București prin P. G. și respingerea excepției prematurității cererii de chemare în judecată, având în vedere Decizia nr.88 din 27.02.2014, pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a decis ca termenele administrative stabilite prin art.33 din Legea nr.165/2013 nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, la data intrării în vigoare a legii respective, conform principiului art.15 alin.2 din Constituția României, privind neretroactivitatea legii civile.
În ceea ce privește critica referitoare la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri compensatorii pentru terenul în suprafață de 76 mp, apreciază că este neîntemeiată, având în vedere că, în cauza a fost probată preluarea abuzivă a întregului teren în suprafață de 460 mp, terenul fiind preluat în două etape, respectiv, suprafața de teren de 255, 76 mp a fost preluat în anul 1952, în baza Decretului nr.221/1950, pe numele autorului său I. T., iar diferența de 239 mp, prin Decretul nr.51/1987.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.01.2012, ulterior precizată, reclamanții S. M. și . SA, în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERA si personal pe P. G. și au solicitat să se soluționeze pe fond notificarea nr. 3929/2001 în sensul de a se dispune restituirea în natură sau în echivalent la valoarea de piață a imobilului de la momentul soluționării pe baza standardelor internaționale de evaluare, pentru terenul în suprafață de 315 mp., situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, totodată să fie obligat pârâtul să transmită imediat și direct către CCSD dosarul aferent notificării, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză.
În motivarea acțiunii s-a arătat că autorul reclamantei - I. P. a formulat notificarea nr. 3929/2001 în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, notificare nesoluționată până în prezent.
Că prin actul de donație autentificat sub nr._/1927 I. T. a primit imobilul situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, compus din teren și construcție, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară conform procesului verbal din anul 1942 întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București.
În urma dezbaterii succesiunii defunctului I. T. a fost emis certificatul de moștenitor nr. 964/1985 prin care s-a constatat calitatea de moștenitori a numiților I. I., I. F., I. D. și I. P. –autorul reclamantei.
Întrucât notificarea a fost depusă doar de I. P. cu privire la întregul teren, referitor la suprafața de 255.76 mp. preluată în 1952 de la I. T., se invocă de către reclamantă disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai arătat de către reclamantă că este unica succesoare a defunctului I. P., conform certificatului de moștenitor nr. 217/2010, aceasta fiind persoana îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 315,51 mp. situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, din care 255,76 mp, preluați în anul 1952 de la proprietarul I. T., iar 59,75 mp. ( ¼ din suprafața de 239 mp.) fiind preluați de moștenitorul I. P. în anul 1987.
Că reclamanta . SA are calitate procesuală în cauză în raport de contractul de cesiune datat 19.12.2011 anexat la dosar.
I. T. a stăpânit întreg imobilul până în anul 1952 când, în baza Cărții de judecată civilă nr. 1055/28.06.1952 pronunțată de Judecătoria Populară VI București și a procesului verbal de licitație din 15.07.1952, parte din imobil, respectiv teren în suprafață de 184 mp. și construcție în suprafață de 46 mp. compusă din una prăvălie, 2 camere au fost scoase la vânzare prin licitație în baza Decretului nr. 224/1951, pentru neplata impozitelor, însă prin Decizia nr. 394/1952 emisă de Sfatul Popular al Raionului Lenin s-a preluat în realitate suprafața de 255,76 mp., teren și 67,84 mp. construcție după cum rezultă din adresa .>
Că preluarea terenului în suprafață de 255,76 mp. situat în Calea 13 Septembrie de la I. T. s-a făcut fără titlu, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 224/1951.
Că ulterior preluării imobilului, construcțiile au fost demolate iar terenul este ocupat în prezent de blocuri, alei acces, neputând fi restituit în natură.
Pârâtul M. BUCUREȘTI nu a dat curs solicitărilor formulate prin notificarea depusă de I. P. - autorul reclamantei, deși a fost însoțită de înscrisuri doveditoare conform legii.
Prin sentința civilă nr.255/24.02.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul M. București prin P. G. să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, Calea 13 Septembrie nr.268, sector 5, compus din teren în suprafață de 315 mp (255,76 preluat în 1952, plus 1/4 din terenul în suprafață de 239 mp. preluat în anul 1987) imposibil de restituit în natură; a respins cererea de obligare a pârâtului M. București să înainteze imediat dosarul aferent notificării către CCSD (actualmente CNCI), ca neîntemeiată și a obligat pârâtul M. București la 625 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că I. T. a primit cu titlu de donație, conform actului autentificat sub nr._/1927, transcris la Tribunalul I. imobilul situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, alcătuit din teren și construcții, donatarul înscriindu-și dreptul de proprietate în Cartea funciară, după cum rezultă din procesul verbal întocmit în anul 1942 de către Comisiunea pentru înființarea Cărților funciare din București.
În urma dezbaterii succesiunii defunctului I. T. a fost emis certificatul de moștenitor nr. 964/1985 prin care s-a constatat că au calitatea de succesori legali I. I., I. F., I. D. și I. P. –autorul reclamantei.
Reclamanta este unica moștenitoare legală a defunctului I. P., în calitate de fiică, după cum atestă certificatul de moștenitor nr. 217/2010, anexat la dosar.
I. T. a stăpânit întreg imobilul până în anul 1952, când în baza Cărții de judecată civilă nr. 1055/28.06.1952 pronunțată de Judecătoria Populară VI București și a procesului verbal de licitație din 15.07.1952, parte din imobil, respectiv teren în suprafață de 184 mp. și construcție în suprafață de 46 mp. au fost scoase la vânzare prin licitație pentru neplata impozitelor în baza în baza Decretului nr. 224/1951 și predat fără plată Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului V.I.Lenin.
La fila 22 din dosar a fost depusă o adresă emisă de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în care se menționează că imobilul din calea 13 Septembrie nr. 268 a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 51/1987, în anexa 1 la decret, poziția 259 fiind înscriși I. I., I. F., I. D. și I. PETR.. cu 239 mp. teren și construcții în suprafața de 98,67 mp., care au primit despăgubiri în urma exproprierii.
Autorul reclamantei – I. P. a formulat notificarea nr. 3929/2001 în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, însă această notificare care formează obiectul dosarului nr._ nu a fost soluționată până în prezent, ceea ce demonstrează că unitatea deținătoare a ignorat termenul imperativ de 60 de zile stabilit de art. 25 din lege în cadrul căruia trebuia soluționată solicitarea persoanei îndreptățite, așa încât refuzul nejustificat poate fi cenzurat de instanța de judecată care urmează să analizeze pe fond cererea.
Reclamanta S. M., unica succesoare a autorului său I. P. – moștenitor al lui I. T. proprietarul inițial al imobilului situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, I. P. fiind singurul care a formulat notificare, are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 la acordarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz prin echivalent a bunului imobil, în speță fiind aplicabile și disp. alin. 4 al art. 4 din lege.
Prin raportul de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert I.A. se concluzionează în sensul că terenul situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5, are suprafața determinată de 460 mp, că este afectat în totalitate de blocul V 54, de trotuarul pietonal și rețelele aflate în subteranul trotuarului, astfel că nu poate fi retrocedat în natură.
Așa, după cum se menționează în adresa nr.2598/06.03.2008 emisă de . depusă la dosar, prin Decizia nr. 394/1952 emisă de Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului V.I.Lenin s-a preluat suprafața de 255,76 mp. din terenul situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5 și 67,84 mp. construcție.
Date fiind considerentele arătate, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN P. G. să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, Calea 13 Septembrie nr.268, sector 5, compus din teren în suprafață de 315 mp./255,76 mp. preluat în 1952, plus ¼ din terenul de 239 m.p. preluat în anul 1987 imposibil de restituit în natură după cum se arată în raportul de expertiză topo depus la dosar.
Instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligația pârâtului M. BUCUREȘTI să înainteze imediat dosarul aferent notificării către CCSD ( actualmente CNCI) în raport de prev. art. 16 alin. 1 și 2, art. 21 și 22 Cap.V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001, aceste prevederi stabilind faptul că dispozițiile autorităților publice locale se centralizează la nivelul Prefecturilor, în vederea efectuării controlului de legalitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și reclamanții S. M. și S.C. R. G. INVEST S.A.
M. București prin P. G. a arătat că potrivit Legii nr.165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, ci doar compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
În acest sens, sunt invocate dispoz.art.4 din Legea nr.165/2013, care arată în mod expres că această lege este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, se mai invocă și dispoz.art.33 alin.4 din Legea nr.165/2013, arătându-se că nu pot fi obligați la soluționarea dosarului reclamantei, câtă vreme legiuitorul a stabilit ca rezolvarea cererilor să se facă în ordinea depunerii acestora.
O altă critică vizează fondul cauzei, în sensul că greșit s-a apreciat asupra calității de persoană îndreptățită a reclamantei, cu privire la imobilul în litigiu, precum și preluarea abuzivă a acestuia în proprietatea statului.
Prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada preluării de către stat a diferenței de suprafață dintre cei 315 m.p. reținuți de către instanța de judecată și suprafața de teren de 239 m.p., preluată abuziv prin Decretul nr.51/1987.
Cea din urmă critică se referă la greșita aplicare a dispoz.art.274 alin.3 C.proc.civ., apreciind cuantumul cheltuielilor de judecată nejustificat de mare.
Reclamanta S. M. și S.C. R. G. Invest S.A. critică sentința sub aspectul respingerii capătului de cerere privind transmiterea dosarului direct către fosta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în prezent C.N.C.I.
Se arată că în prezenta cauză, controlul de legalitate a fost realizat de instanța judecătorească competentă, astfel încât nu se mai impune efectuarea de către Prefect a altui control de legalitate.
Cel de-al doilea motiv de recurs are în vedere neacordarea cheltuielilor de judecată în totalitate, fiind astfel omisă din totalul acestora suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de expert.
Intimata C.N.C.I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei și al S.C. R. G. Invest S.A.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite ambele recursuri, având în vedere următoarele considerente:
Recursul Municipiului București este întemeiat sub aspectul aplicabilității imediate în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013, în sensul că odată cu apariția acestui act normativ, conform art.1 alin.1, art.2, art.16 și art.50 lit.b, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, persoanei îndreptățite i se vor acorda prin compensare puncte pentru imobilul în litigiu.
Recursul este însă nefondat în ceea ce privește celelalte critici formulate.
Reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, cât și faptul că imobilul a fost preluat în mod abuziv.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.217/2010, reclamanta este unica moștenitoare legală a defunctului I. P., moștenitor al lui I. T., care a stăpânit întregul imobil în suprafață de 315 m.p.
Sub acest aspect, se constată din actele de la dosar că I. T. a stăpânit până în anul 1952 imobilul, când în temeiul cărții de judecată civilă nr.1055/28.06.1952 pronunțată de Judecătoria Populară VI București și a procesului verbal de licitație din 15.07.1952, parte din imobil, respectiv teren în suprafață de 184 m.p. și construcție în suprafață de 46 m.p. au fost scoase la vânzare prin licitație pentru neplata impozitelor, în baza Decretului nr.224/1951 și predat fără plată Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului V.I.Lenin.
Din adresa nr._/_/29.08.2007 emisă de Primăria Municipiului București rezultă că imobilul din Calea 13 Septembrie nr.268 a fost trecut în proprietatea statului în baza D.C.S. nr.51/27.02.1987, în anexa 1 a decretului figurând la poziția nr.259 numiții I. I., I. F., I. D. și I. P., cu 230,009 m.p. teren și construcții în suprafață desfășurată de 98,67 m.p.
Prin urmare, suprafața de 315 m.p., compusă din 255,76 m.p. preluată în 1952, plus ¼ din terenul în suprafață de 239 m.p. preluat în anul 1987, a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fiind incidente dispozițiile Legii nr.10/2001.
Nici critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu este fondată, deoarece în raport cu durata litigiului și a cererilor formulate de reclamantă, onorariul de avocat și celelalte cheltuieli, respectiv onorariul de expert sunt rezonabile și au fost necesare față de nesoluționarea în termenul prevăzut de lege a notificării.
Nici critica referitoare la aplicarea dispoz.art.33 alin.4 din Legea nr.165/2013 nu este fondată, cererea neputând fi apreciată ca prematură, sens în care s-a pronunțat recent și Curtea Constituțională prin decizia nr.88/27.02.2014.
Recursul formulat de reclamantă și S.C. R. G. Invest S.A. este fondat și va fi admis, apreciind, pe de o parte, față de dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că instanțele au plenitudine de competență în situația nesoluționării notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001, acestea efectuând o verificare a cerințelor de fond și de formă, atât în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită, cât și în ceea ce privește justificarea și întinderea dreptului de proprietate.
De aceea, controlul de legalitate executat de Instituția Prefectului nu se mai impune în situația în care, notificarea a fost soluționată pe fond de instanța judecătorească.
Controlul de legalitate prevăzut de art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, modificat prin O.U.G. nr.81/2007 și regăsit în dispozițiile Legii nr.165/2013, nu-și găsește aplicabilitate decât în etapa administrativă finalizată printr-o dispoziție emisă de P. G..
Și cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat, deoarece în prezenta cauză recurenții au achitat un onorariu de expertiză în cuantum de 1.000 lei astfel cum rezultă din Ordinul de plată de la fila 111 din dosarul de fond, onorariu ce nu poate fi redus cu ocazia analizării temeiniciei cheltuielilor de judecată, astfel cum prevăd dispoz.art.274 alin.2 C.proc.civ.
În cauză, s-a achitat un onorariu de avocat de 525 lei, astfel cum rezultă din factura de la fila 155 dosar fond, acesta fiind rezonabil și proporțional atât cu munca depusă de avocat în cauză, cât și cu durata procesului.
Astfel fiind, având în vedere dispoz.art.312 C.proc.civ., Curtea va admite recursurile, va modifica sentința recurată în parte, în sensul că măsurile reparatorii se vor acorda conform Legii nr.165/2013 și va obliga pârâtul să înainteze dosarul administrativ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Va obliga pârâtul la plata sumei de 1525 lei cheltuieli de judecată la fond și va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și dispoz.art.274 C.proc.civ., referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în actuala fază procesuală, Curtea va obliga recurentul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către S.C. R. G. Invest S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții reclamanți S. M., . SA, precum și de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile nr. 255 din 24.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr.2830/_*, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR (COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR) și P. G..
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Măsurile reparatorii se vor acorda conform Legii nr.165/2013, obligă pârâtul să înainteze dosarul administrativ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1525 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurentul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către S.C. R. G. Invest S.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/22.10.2014
-----------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – C.T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1395/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1315/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
