Obligaţie de a face. Decizia nr. 1361/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1361/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1361/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1361 R
Ședința publică din data de 25.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.1635/25.09.2013 pronunțată Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. Ș., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că atât recurentul pârât, prin motivele de recurs, cât și intimatul reclamant, prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că ambele părți au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la data de 02.04.2012, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 20.02.2013, și la termenul de judecată din 18.09.2013, reclamantul A. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să soluționeze pe fond notificarea nr.442/2002 depusă la B. R. I. C. înregistrată sub nr._/2002 la Primăria Municipiului București, respectiv să dispună restituirea în natură a imobilului situat în mun. București, Șoseaua C. nr. 20 Sector 2, fostă Șoseaua C. nr.104 sector 2, ori măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv compensare cu un alt imobil aflat la dispoziția pârâtului sau cu alte bunuri sau servicii, pentru șase corpuri de casă în suprafață totală de 390,70 mp și teren de 1780 mp; în subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate prin care să fie recunoscută calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea imobilului situat în București, . Sector 2( fostă Șoseaua C. 104 sector 2), compus din șase corpuri de casă în suprafață totală de 390,70 mp și teren de 1780 mp, respectiv să propună despăgubiri în condițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru terenul de 1780 mp și 6 corpuri de clădiri în suprafață totală de 390,70 mp, din care: corp A –construcție din cărămidă, parter, acoperită cu tablă de fier, compusă din 3 prăvălii, 3 camere, 2 sălițe pardosite cu scândură, pivniță având instalație electrică și de apă, cu suprafața construită de 179 mp; corp B- construcție veche, parter, din cărămidă, casă compusă din 2 camere pardosite cu scândură și closete, cu o suprafață construită de 17 mp; corp C- construcție din cărămidă veche, parter, acoperită cu tablă de fier, compusă din 2 camere, antreu, bucătărie, baie, closet, pardosite cu scândură, având instalație electrică și de apă, cu suprafață construită de 63 mp; corp Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: - un grajd de scândură pentru vite și nutreț, acoperit cu carton gudronat, având suprafața construită de 10 mp; corp E- construcție din scândură formând o prăvălioară, acoperit cu tablă de fier, compus din 2 încăperi, pardosite cu scândură, fără confort, având suprafața construită de 31,70 mp; corp F- un șopron de scândură, parte închis cu zid netencuit și parte deschis acoperit cu carton gudronat, având suprafața construită de 90 mp.
În drept, au fost invocate: Legea nr. 10/2001, decizia XX/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizia CCR nr. 830/2008.
Au fost depuse la dosar înscrisuri și a fost atașat dosarul administrativ_ constituit în baza legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului București pentru soluționarea notificării privind imobilul din București, . Sector 2.
Prin sentința civilă nr. 1635/25.09.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul A. Ș., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General și în soluționarea notificării nr. 442/07.02.2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001 în dosar administrativ nr._, a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte, prevăzute de Legea nr. 165/2013 cu privire la imobilul situat în București . Sector 2 (în prezent cu adresa poștală ., Sector 2) format din teren de 1488 mp și construcțiile evidențiate în procesul verbal nr._/1940 de intabulare în cartea funciară și a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent conform procedurii legii nr. 165/2013 și înaintarea dosarului administrativ finalizat prin prezenta sentință la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 78/19 martie 1998 eliberat de BNP R. C. și certificatului de moștenitor nr.23/26 ianuarie 1999, eliberat de același notar, reclamantul A. Ș. este unicul moștenitor al defuncților D. G. T. decedat la data de 22 februarie 1998 cu ultimul domiciliu în M. București, . Sector 5, și D. I., decedată la data de 3 ianuarie 1999 cu ultimul domiciliu în M. București, . Sector 5.
În temeiul procesului verbal nr._/5 noiembrie 1940 întocmit de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în București, autorul reclamantului, D. G. T., a fost intabulat asupra imobilului situate în orașul București, Șoseaua C. nr. 104, imobil compus din teren de 1499 mp cu trei corpuri de casă, “parter în față”,” parter în fund”, parter în față pe stânga”, cu titlu de moștenire de la bunicul său, C. S. decedat la 31 ianuarie 1936, conform testamentului autentificat de Tribunalul I. sub număr_/ 9 iulie 1934 și conform actului de partaj autentificat de Tribunalul I. sub număr_/11.09.1936.
Imobilul susmenționat a fost trecut în proprietatea Statului Român, de la D. G. T., în baza Decretului nr. 92/1950 figurând în Anexa la acest decret la poziția 2129, astfel cum rezultă din copia anexei și din adresa nr. A 460/24.08.2009 emisă de . la fila 30 dosar. Din aceeași adresă rezultă că fostului proprietar nu i-au fost acordate despăgubiri, precum și faptul că imobilul a fost demolat în anul 1968. Această situație este confirmată de adresa nr._/_/20.10.2009 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, conform căreia imobilul din Șoseaua C. nr. 104, precum și cel situate la nr. 104A au fost propuse spre demolare prin decizia 1131/31.05.1968 a fostului Consiliu Popular al Municipiului București, urmare lucrărilor de construcții executate în ansamblul “C.”; în urma sistematizării zonei, parcele de teren aparținând celor două imobile, de la nr. 104 și nr. 104A, au fost afectate de construcția blocului de locuințe cu adresă poștală C. nr. 20 Sector 2, secțiune din artera de circulație Șoseaua C., trotuar pietonal, ce constituie domeniu public, conform Legii nr. 213/1998, precum și spații verzi amenajate între blocurile de locuințe, ce constituie domeniu public, conform Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr.308/16.12.1999.
S-a mai constatat că imobilul este afectat în totalitate astfel: constructive tip A( P+10), . Șoseaua C. 20, spațiu verde și trotuar de protective aferent blocului, trotuare pietonale și alee circulație auto, străbătute de rețele edilitare subterane, carosabil auto, spațiu verde și parcare auto amenajată aferente Șoselei C..
Cât privește construcția existentă pe . fostului imobil din Șoseaua C. nr. 104 sector 2, tribunalul reține că aceasta se regăsește în inventarul întocmit la data de 25 aprilie 1936, fila 2 pct. IV, pentru constatarea și evaluarea averii rămase de pe urma defunctului C. S., bunicul lui D. G. T., de la care acesta a moștenit imobilul în litigiu. Astfel,construcția moștenită de autorul reclamantului notificator, care a stat la baza întocmirii procesului verbal de carte funciară_/1940, se compune din: corp A - construcție din cărămidă, parter, acoperită cu tablă de fier, compusă din 3 prăvălii, 3 camere, 2 sălițe pardosite cu scândură, pivniță având instalație electrică și de apă, cu suprafața construită de 179 mp; corp B - construcție veche, parter, din cărămidă, casă compusă din 2 camere, pardosite cu scândură și closete, cu o suprafață construită de 17 mp; corp C - construcție din cărămidă veche, parter, acoperită cu tablă de fier, compusă din 2 camere, antreu, bucătărie, baie, closet, pardosite cu scândură, având instalație electrică și de apă, cu suprafață construită de 63 mp; corp D - un grajd de scândură pentru vite și nutreț, acoperit cu carton gudronat, având suprafața construită de 10 mp; corp E- construcție din scândură formând o prăvălioară, acoperit cu tablă de fier compus din 2 încăperi, pardosite cu scândură, fără confort, având suprafața construită de 31,70 mp; corp F - un șopron de scândură, parte închis cu zid netencuit și parte deschis acoperit cu carton gudronat, având suprafața construită de 90 mp
În dosarul administrativ nu se regăsesc alte documente din care să rezulte o eventuală schimbare a situației construcției din Șoseaua C. nr. 104 sector 2, în perioada cuprinsă între întocmirea inventarului din 25 aprilie 1936 și preluarea de către statul român, în baza Decretului 92/1950.
În consecință, constatând că restituirea în natură nu este posibilă, în temeiul art. 11 alin.3) din Legea nr. 10/2001 și art.11.5 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 coroborat cu art.4 și art. 1 alin.1) și alin.2) din Legea nr. 165/2013, tribunalul a reținut, că se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv compensarea prin puncte prevăzută de Capitolul III din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, respectiv teren de 1488 mp și construcțiile evidențiate în procesul verbal nr._/1940 de intabulare în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurentul pârât a mai arătat că prin notificarea nr. 442/2002 reclamantul A. Ș. a solicitat conform Legii 10/2001, în calitate de moștenitor al defunctului D. G. T., restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București . sector 2.
Se precizează că imobilul în litigiu a fost expropriat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.
Recurentul pârât a arătat că potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită dispoziție, începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzute de art.22 din lege.
Recurentul pârât a susținut că legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 ca unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii.
Se menționează că modalitatea de restituire potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi conform art.1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art. 1 alin.2, respectarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Analizând recursul declarat, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și raportat și la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele care vor urma.
Legea nr. 165 din 16 mai 2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevede în art. 16 că „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”. Același act normativ prevede în art. 50 că: La data intrării în vigoare a prezentei legi: a) sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
În fine, art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede că „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Trebuie precizat că dispozițiile legii nr. 165/16.05.2013 sunt aplicabile raporturilor juridice de drept substanțial aflate în derulare deoarece, pe de o parte, există o dispoziție legală expresă în acest sens iar, pe de altă parte, prin legea menționată se reglementează regimul general al bunurilor ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 6 alin. 6 din noul cod civil care stipulează că „dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”.
În cauza de față, Curtea constată că în mod corect tribunalul, ca instanță de fond, a constatat că reclamantul este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte în baza Legii nr. 165/2013 cu privire la imobilul în litigiu, dispunând acordarea măsurilor reparatorii conform Legii nr. 165/2013. De altfel, din considerentele acestei hotărâri reiese faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013 și nu ale Legii nr. 247/2005.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1635/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. Ș..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. C. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
07.10.2014
Jud. fond C. C. D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1322/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1395/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
