Legea 10/2001. Decizia nr. 1395/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1395/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 1395/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1395 R
Ședința publică de la 29.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - B. A. S.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, împotriva sentinței civile nr. 2085/28.11.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. C. M. și F. B. D., având ca obiect, Legea nr. 10/2001, pretenții – daune interese și daune cominatorii.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 29.09.2014, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanții Finiș C. M. și Finiș B. D., în contradictoriu cu pârâta R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri imobile, aflate în circuitul civil, deținute de aceasta, până la concurența valorică a întregului imobil retrocedat prin hotărârea instanței pretins imposibilă a fi pusă în executare în natură, la plata unor daune interese calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile nr. 1832 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București care să acopere prejudiciul cauzat reclamanților, prin lipsa de folosință a imobilului care urma să fie retrocedat de pârâtă și la plata unor daune cominatorii de 3.700 lei pe zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr.2515 din 13 februarie 2009, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Tribunalul București – Secția a III a Civilă prin decizia civilă nr. 844/A din 29 iunie 2009 a admis apelul reclamanților declarat împotriva sentinței mai sus menționate și constatând necompetența materială a Judecătoriei pentru soluționarea acțiunii, a dispus anularea sentinței și reținerea cauzei pentru soluționarea în fond de către Tribunal – ca instanță competentă material.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, calea de atac fiind respinsă prin decizia civilă nr 183/2010 de către Curtea de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 1094 din 23 iunie 2010, Tribunalul București – Secția a III a Civilă a admis excepția invocată de pârâtă; a respins ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, acțiunea reclamanților Finiș C. M. și Finiș B. D. în contradictoriu cu pârâta R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri, calea de atac fiind admisa prin decizia civila 481/5.05.2011 pronunțata de Curtea de Apel București - Secția a III-a civila. Recursul declarat de RAPPS a fost respins prin decizia civila 4542/15.06.2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a III-a Civilă la data de 29.01.2013.
S-a depus în copie dosarul administrativ constituit în baza notificării nr.6049/8.08.2013.
Parata Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat RA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție unita cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2085/28.11.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Finiș C. M. și Finiș B. D., în contradictoriu cu pârâta R. A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, a obligat pârâta să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent, conform legii, pentru imobilul teren în suprafață de 3785 mp, ce a fost situat în ., ., imposibil de restituit în natură, a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele interese și a respins ca inadmisibilă cererea privind daunele cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare in judecată reclamanții Finiș C. M. și Finiș B. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta R. A. - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri imobile, aflate în circuitul civil, deținute de aceasta, până la concurența valorică a întregului imobil retrocedat prin hotărârea instanței pretins imposibilă a fi pusă în executare în natură, la plata unor daune interese calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile nr. 1832 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București care să acopere prejudiciul cauzat reclamanților, prin lipsa de folosință a imobilului care urma să fie retrocedat de pârâtă și la plata unor daune cominatorii de 3.700 lei pe zi de întârziere.
Tribunalul a reținut că prin notificarea 6049/8.08.2001 F. Nicol a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 7423 mp si construcție în suprafața de 105 mp situat in ., ., .> Notificarea a fost respinsă prin decizia RA APPS nr. 130/9.05.2003.
Notificatoarea a exercitat căile de atac împotriva deciziei RAPPS, pronunțându-se decizia civila 1832/28.09.2004 de către Curtea de Apel București - Secția a IV-a civila, care a dispus obligarea pârâtei să restituie moștenitorilor notificatoarei, F. B. si F. C., imobilul situat în ., ., compus din teren în suprafață de 7.423 mp., construcție formată din casă în suprafață de 105 mp. Prin aceasta hotărâre definitiva si irevocabila s-a reținut în îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 10/2001 referitoare la calitatea de persoana îndreptățită a notificatoarei, preluarea abuziva, identitatea de imobil, dar si în ceea ce privește calitatea de unitate deținătoare a RAPPS, arătându-se ca imobilul este în posesia intimatei.
In executarea acestei decizii s-a întocmit procesul – verbal de punere în posesie nr. 328 din 14 ianuarie 2005 si s-a constatat că . parțial în administrarea pârâtei și anume suprafața de 3.638 mp., ulterior suprafața de 3.785 mp. rămânând nerestituită .
Au arătat reclamanții in cererea de chemare in judecata că deși au notificat-o pe pârâtă în sensul restituirii și restului suprafeței de teren, aceasta nu a mai răspuns notificării, comunicând că terenul a fost cedat Comisiei Funciare Snagov în anul 1995,făcând obiectul reconstituirii dreptului de proprietate către alte persoane - adresa Primăriei Comunei Snagov 9102/2006, fila 29 dosar_/299/2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, afirmând ca nu este unitate deținătoare și pe cale de consecință, nu este unitatea investită cu acordarea de măsuri prin echivalent prin compensare cu alte bunuri.
In opinia Tribunalului, calitatea de unitate deținătoare a paratei a fost deja stabilita cu putere de lucru judecat in litigiul anterior. Astfel, Curtea de Apel a apreciat asupra calității pârâtei R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat de unitate deținătoare a imobilului stabilind în mod irevocabil obligația acesteia de a restitui reclamanților întreaga suprafață de teren, iar nu doar 3.638 mp. Lipsa terenului, în natură, la data punerii în executare a hotărârii judecătorești nu poate produce consecințe juridice in sensul arătat de parata, respectiv nu se poate aprecia ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva in cauza. Parata este cea care a fost investita cu soluționarea pe cale administrativa a notificării formulate de autoarea reclamanților si in analiza acesteia a apreciat ca nu s-a făcut dovada calității de persoana îndreptățita la restituire. Se retine astfel ca parata nu a negat calitatea sa de unitate deținătoare si nu a dispus înaintarea notificării in acest sens, așa cum prevăd dispozițiile art. 27.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001. De asemenea, in procedura judiciara aceasta chestiune a fost analizata așa cum s-a arătat in litigiul declanșat ca urmare a contestației formulate împotriva deciziei de respingere a notificării. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune identitatea de obiect, părți și cauză, puterea de lucru judecat impune consecventa in judecata si anume ceea ce s-a constatat si statuat printr-o hotărâre nu trebuie sa fie contrazis printr-o alta, fiind suficienta identitatea de parți si invocarea intre acestea a chestiunii soluționate in procesul anterior.
Întrucât prin decizia civilă nr. 1832 din 28 septembrie 2004, pronunțata de Curtea de Apel București, în dosarul nr.439/2004, parata R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a fost obligată la retrocedarea imobilului revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, situat în județul I., ., vila 38, format din teren în suprafață de 7.423 mp. și construcție, prevederile deciziei civile au putere de lucru judecat și în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a paratei în ceea ce privește calitatea acesteia de unitate deținătoare a imobilului precum și a obligației de restituire în natură sau prin echivalent .
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că dreptul reclamanților la restituirea imobilului fost stabilit in mod irevocabil, aceștia îndeplinind condițiile impuse de Legea 10/2001. Restituirea in natura însă nu a fost posibila in întregime întrucât, așa cum s-a arătat anterior, la data întocmirii procesului – verbal de punere în posesie nr. 328 din 14 ianuarie 2005 s-a constatat că . parțial în administrarea pârâtei și anume suprafața de 3.638 mp. Aceasta situație nu poate însă fi imputata reclamanților care sunt in posesia unei hotărâri judecătorești de restituire in natura. In aceste condiții, in opinia Tribunalului se impune admiterea cererii de chemare in judecata si acordarea masurilor reparatorii in echivalent.
Tribunalul a constatat de asemenea că sunt aplicabile în cauză dispozițiile Legii 165/2013 în ceea ce privește stabilirea masurilor reparatorii, respective prin compensarea prin puncte.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis primul capăt de cerere si a obligat pârâta să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent, conform legii, pentru imobilul teren în suprafață de 3785mp, ce a fost situat în ., ., imposibil de restituit în natură.
In ceea ce privește cererea de acordare a daunelor interese, tribunalul retine ca angajarea răspunderii civile delictuale (art. 1998-1999 C. civ.) presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: fapta ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate între fapta licită și prejudicial creat. În legătură cu prejudicial pretins, reclamantul a arătat că este vorba de lipsa de folosința a imobilului ce urma a fi restituit, însă nu a administra nicio proba cu privire la acest capăt de cerere.
Tribunalul a reținut că procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se încheie cu stabilirea formei măsurilor reparatorii, iar despăgubirile sunt efectiv stabilite în etapa a II-a (Legea nr. 247/2005) după o procedură expres reglementată.
Valoarea de piață a imobilului nu prezintă relevanță întrucât legea stabilește criteriile de evaluare care sunt diferite față de cele folosite de un expert în construcții pentru evaluare.
Tribunalul a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului pretins, astfel că cererea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul a respins de asemenea cererea privind daunele cominatorii ca inadmisibilă, întrucât pentru neexecutarea unor obligații de a face legiuitorul a reglementat procedura prevăzuta de art. 580/2 si urm. C.pr.civ prevăzând în mod expres că nu se pot acorda daune cominatorii - art. 580/3 al. 5 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe, a declarant recurs pârâta R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că prin notificarea înregistrată la R.A.A.P.P.S. sub nr. 6049/08.08.2001, doamna F. N. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în comuna Snagov, ., vila 38, format din teren în suprafață de 7423 m.p. și construcție constând într-o casă cu o suprafață de 105 m.p. cu anexă (garaj, remiză, etc.) pe o suprafață de 65 m.p.
Prin decizia nr. 130/09.05.2003, R.A.A.P.P.S. a. respins cererea notificată pentru motivul că petiționara nu a demonstrat calitatea de persoană îndreptățită.
Contestația formulată de doamna F. N. a format obiectul dosarului nr. 2579/2003 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă.
Prin sentința civilă nr.1022/06.11.2003 instanța de fond a anulat decizia regiei, a obligat pârâta la soluționarea notificării contestatoarei în raport cu înscrisurile de la dosar dar a respins solicitarea obligării R.A.A.P.P.S. la lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie.
Apelurile declarate atât de către R.A.A.P.P.S. cât și de doamna F. (ce a vândut ulterior drepturile litigioase către F. B. si F. C.) au format obiectul dosarului nr. 439/2004 ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel București.
Curtea a admis apelurile, a anulat sentința civilă nr. 1022 și a reținut cauza spre evocarea fondului.
Prin decizia civilă nr. 1832/28.09.2004, instanța de judecată a admis contestația, a anulat decizia 130/2003 emisă de R.A.A.P.P.S. și a obligat reia să restituie în natură imobilul situat în comuna Snagov, ., vila 38, imobil format din teren în suprafață de 7423 m.p. și construcție.
Recursul formulat de R.A.A.P.P.S. împotriva acestei decizii civile a format obiectul dosarului nr._/2004 iar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat prin decizia civilă nr. 6206/08.07.2005.
Recurenta pârâtă a mai arătat că la data de 18.11.2004, prin cererea înregistrată la R.A.A.P.P.S. sub nr._ F. B. și F. C. au solicitat Regiei să procedeze la punerea în posesie a imobilului, conform dispozițiilor deciziei civile nr. 1832/28.09.2004, definitivă și executorie.
In data de 25.11.2004, Consiliul de Administrație al R.A.A.P.P.S. a aprobat punerea în posesie a domnului F. B. si a doamnei F. C. cu imobilul situat în Snagov, vila 38, construcție și teren în suprafață de 7423 m.p.
Punerea în posesie a reclamanților cu imobilul vila 38 Snagov s-a realizat în data de 14.01.2005, ocazie cu care s-a încheiat Procesul Verbal înregistrat la R.A.Â.P.P.S. sub nr. 414/14.01.2005.
In cuprinsul acestui Proces Verbal s-au consemnat următoarele:
Imobilul Vila 38 Snagov se afla în administrarea R.A.Â.P.P.S. având o suprafață de 8567 m.p teren și construcții în suprafață de 439 m.p.
Incinta imobilului a fost dezmembrată în 3 parcele cu numerele cadastrale 2176/1, 2176/2 și 2176/3.
Din identificarea făcută funcție de planul anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1937 a reieșit că . se găsește parțial în incinta Vilei 38, numai o suprafață de 3638 mp) reclamanții fiind de acord să fie puși în posesie doar cu suprafața de 3638 m.p. teren și construcțiile aferente. S-a stabilit, de comun acord, să se efectueze trei expertize de evaluare a construcțiilor noi ce urmau a fi cumpărate de noii proprietari.
Instanța de fond, a apreciat, in mod nelegal, ca excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a considerat ca s-a stabilit cu
autoritate de lucru judecat faptul ca R.A.A.P.P.S. are calitatea de unitate
deținătoare.
În opinia recurentei pârâte, în speță nu operează autoritatea de lucru judecat, dat fiind faptul că în litigiul ce a avut ca obiect contestația întemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001 nu a fost efectuata o expertiză judiciară topografică care să fi identificat terenul.
Recurenta-pârâtă consideră, ținând cont de faptul că terenul solicitat a fi restituit - 3785 m.p. - nu s-a aflat și nu se află în administrarea R.A.A.P.P.S., că nu are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind obligarea R.A.A.P.P.S. la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit prevederilor art. 1 alin 3 din Legea nr. 10/2001 „masurile reparatorii prin echivalent constând in compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității investite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării. Masurile reparatorii in echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivata a entității investite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.
Art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 dispune în sensul că ,,imobilele - terenuri si construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie naționala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, in natura, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata a organelor de conducere ale unității deținătoare. "
Din coroborarea celor două texte de lege indicate reiese că restituirea în natură sau prin echivalent - a unui imobil este dispusă prin decizie sau dispoziție motivată de către unitatea deținătoare a imobilului în speță.
Se mai menționează că terenul în suprafață de 3.785 m.p. ce face obiectul prezentului litigiu nu s-a aflat și nu se află nici în prezent în administrarea R.A.A.P.P.S., regia nefiind "unitate deținătoare" în sensul prevederilor legii speciale.
Recurenta pârâtă a susținut că din suprafața totală de teren de 7.423 m.p ce a făcut obiectul notificării doamnei F. doar suprafața de 3.638 m.p se găsea în administrarea R.A.A.P.P.S a fost cunoscut si recunoscut și de către reclamanți, iar această situație a fost cuprinsă în conținutul Deciziei nr.34/12.01.2005, care a fost comunicată reclamanților, aceștia au luat cunoștință de ea și nu au contestat-o în fața instanțelor de judecată.
Recurenta susține că executarea prevederilor deciziei civile nr.1832/2004 s-a făcut pe cale amiabilă iar reclamanții aveau posibilitatea acționării R.A.A.P.P.S. în instanță dacă apreciau că tot R.A.A.P.P.S. era obligată la restituirea diferenței de teren.
Ulterior punerii în posesie a reclamanților cu imobilul aflat în administrarea R.A.A.P.P.S., prin cererea ce poartă nr. de înregistrare 7880/12.08.2005_ aceștia au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3785 m.p. teren aferent vilei nr. 38.
De asemenea, prin adresa înregistrată la R.A.A.P.P.S. sub nr. 9700/06.10.2005 reclamanții au solicitat regiei să-i comunice unitatea care deține «terenurile ce lipsesc din suprafața inițiala de teren a vilei 38 » si sa
decline către aceasta unitate dosarul de notificare in vederea acordării de
masuri reparatorii în echivalent.
Recurenta pârâtă a precizat că în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 10/2001, prin adresa nr. 2983/16.03.2006 a transmis solicitarea domnului F. B. si a doamnei F. C. către Primăria Snagov unitate deținătoare a suprafeței de teren neretrocedată.
Răspunsul Primăriei Snagov cuprins în adresa nr. 9102/26.05.2006 pe care reclamanții au anexat-o cererii de chemare în judecată confirmă cele mai sus arătate și anume faptul că terenul la care reclamanții erau îndreptățiți a fost dat de către R.A.A.P.P.S. Primăriei Snagov - Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 încă din anul 1995.
Deci, la momentul apariției legii 10/2001, terenul nu se mai afla în administrarea R.A.A.P.P.S., "unitate deținătoare"fiind Primăria Snagov.
Mai mult, din cuprinsul adresei nr. 9102/26.05.2006 reiese și propunerea Primăriei Snagov de acordare de despăgubiri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Recurenta pârâtă a apreciat că în mod nelegal, încălcând prevederile art. 21 si 28 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a obligat R.A.A.P.P.S. la acordare de masuri reparatorii în echivalent câtă vreme a demonstrat că nu este unitate deținătoare iar Primăria Snagov a recunoscut că este unitate deținătoare și le-a propus acordare de masuri reparatorii în echivalent.
În final, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte în tot a sentinței civile recurate si pe fondul cauzei respingerea acțiunii în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat note scrise la dosarul cauzei s-au atașat copie a adresei înregistrate sub nr.9700/6.10.2005 nu s-a solicitat și administrat probe noi .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază ca nefondat recursul prin prisma următoarelor considerente:
Astfel, este nefondată critica recurentei care susține că în mod greșit a reținut tribunalul ca având autoritate cu lucru judecat împrejurarea că RA APPS are calitate de unitate deținătoare, apreciindu-se în consecință greșit faptul că recurenta ar avea calitate procesuală pasivă în pricina de față deoarece în cauză, contrar susținerilor RA APPS instanța de fond a dat în mod corect eficiență prezumției legale absolute de putere de lucru judecat în raport de prevederile coroborate ale art.1200 pct.4 raportat la art.1202 alin.2 cod civil considerentelor deciziei civile nr.1832/28.09.2004 a Curții de Apel București.
În acest sens, este de reținut că prin cererea introductivă de față de instanță intimații reclamanți au solicitat obligarea recurentei pârâte la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent până la concurența valorii diferenței de teren de 3785 mp, imposibil de restituit, imobil în suprafață de 7423 mp teren, retrocedat prin decizia civilă mai sus menționată în contradictoriu cu recurenta pârâtă iar prin acțiunea soluționată prin decizia civilă nr.1832/2004 a Curții de Apel București, în cadrul contestației formulate de intimații împotriva deciziei emise de RA APPS nr.130/9.05.2003 (decizie prin care s-a respins notificarea formulată de autoarea intimaților apreciindu-se că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită) s-a analizat legalitatea acestei dispoziții în raport de prevederile Legii nr.10/2001 aplicabile, și s-a constatat îndreptățirea intimaților a solicita recurenților măsuri reparatorii în natură privind imobilul situat în ., . compus din teren în suprafață de 7423 mp și construcție în suprafață de 105 mp. În acest din urmă litigiu, soluționat prin decizia civilă nr.1832/2004 a Curții de Apel București s-a statuat ca fiind întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru acordarea intimaților măsuri reparatorii, reținându-se calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituire și cea a intimatei de unitate deținătoare, identitatea dintre imobilul solicitat și cel deținut de către recurentă și preluarea acestuia abuzivă de către stat.
Prin urmare, în condițiile existenței identității de părți în cadrul celor două litigii și parțial de cauză juridică, cauză constând în calitatea intimaților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii privind imobilului și calitatea recurentei de unitate deținătoare a acestuia și aplicabilitatea măsurilor reparatorii prevăzute de legile reparatorii, în mod corect a reținut tribunalul, dând eficiență puterii de lucru judecat, față de decizia menționată, că recurenta are calitate procesuală pasivă având calitate deținătoare al imobilului teren în suprafață de 3785 mp.
În acest context arătat mai sus, susținerile recurentei ce vizează practic incorectitudinea deciziei civile nr.1832/2004 dată fiind greșita identificare a imobilului ce făcea obiectul contestației finalizate prin pronunțarea acestei decizii pentru motivul că instanța care a pronunțat-o nu ar fi dispus o expertiză topografică nu pot fi primite în litigiul de față, în raport de caracterul absolut al prezumției de legalitate al unei hotărâri judecătorești, ce nu poate fi contrazisă într-un litigiu ulterior cum tinde recurentul a susține.
În mod similar, este vădit nefondată și critica prin care recurenta susține lipsa calității sale de unitate deținătoare a diferenței de teren de 3785 mp la data pronunțării deciziei civile menționate și în prezent și aplicarea greșită de către tribunal a prevederilor art.1 alin.3 și art.21 din Legea nr.10/2001; după cum s-a reținut mai sus, în considerentele deciziei civile nr.1832/2004 instanța a făcut aplicarea prevederilor menționate, respectiv a a art.1 alin.3 și art.21 din Legea nr.10/2001, și a reținut la data pronunțării hotărârii această calitate a recurentei de unitate deținătoare a terenului cu putere de lucru judecat. Faptul că recurenta nu este în măsură a da eficiență deciziei civile nr.1832/2004 a Curții de Apel București rămasă irevocabilă deoarece a constatat la data punerii acesteia în executare, (astfel cum se consemnează în procesul verbal de punere în posesie nr.328/14.01.2005) că mai deține doar 3638 mp restul terenului fiind dezmembrat și atribuit Primăriei Snagov, nu exonerează pe aceasta de obligația de a da eficiență deciziei menționate; decizia nr.1832/2004 a Curții de Apel București se bucură de puterea de lucru judecat între părți, neavând relevanță prin urmare faptul că în prezent recurenta nu mai are calitatea de deținător al imobilului câtă vreme la momentul pronunțării deciziei civile menționate avea această calitate .
Curtea va respinge ca vădit nefondată și cea de a treia critică a recurentei potrivit căreia tribunalul nu ar fi avut în vedere faptul că intimații au cunoscut și au recunoscut inexistența în administrarea RA APPS a suprafeței de 3785 mp fiind emisă decizia nr.34/2005 necontestată de intimați astfel că executarea deciziei civile nr.1832/2004 a Curții de Apel București s-a făcut amiabil, sens în care intimații aveau posibilitatea acționării recurentei în instanță. În acest sens, Curtea reține în raport de prezumția de legalitate a deciziei civile nr.1832/2004, decizie irevocabilă, că nu are relevanță faptul că în faza punerii în executare a acestei decizii s-a adus la cunoștință titularilor titlului executoriu imposibilitatea executării hotărârii, această împrejurare ținând de faza procesuală ulterioară pronunțării deciziei,cea a executării ei, după cum nu are relevanță nici modul de executare al sentinței câtă vreme obiectul acțiunii de față îl constituie obligarea recurentei la măsurile reparatorii în echivalent pentru diferența suprafeței de teren imposibil de restituit în natură. Mai mult, recurenta nu a depus la dosar nici actul său decizional nr.34/2005, deși potrivit art.1169 Cod civil sarcina probei îi revenea și cu atât mai mult cu cât decizia constituia practic un act de punere în executare a titlului executoriu menționat, act ulterior pronunțării deciziei judecătorești.
Vor fi respinse în fine susținerile recurentei referitoare la aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art.21 și art.28 din Legea nr.10/2001 în raport de adresa înregistrată sub nr.97/2005 la RA APPS prin care intimații solicitau recurentei indicarea unității deținătoare a diferenței de 3785 mp și de adresa nr.9102/26.05.2006 a Primăriei comunei Snagov. În acest sens Curtea reține că aplicarea dispozițiilor art.21 a fost făcută în cadrul deciziei nr.1832/2004, în considerentele căreia s-a reținut, după cum s-a arătat mai sus, cu putere de lucru judecat că recurentei îi sunt aplicabile aceste dispoziții la momentul pronunțării hotărârii menționate; totodată, potrivit prevederilor art.27 alin.1 și 2 raportate la art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 unitatea deținătoare avea obligația ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunțe prin decizie sau după caz dispoziție motivată și în situația în care deținea numai în parte bunurile imobile solicitate, în această situație emițând decizia motivată de retrocedare numai pentru partea de imobil deținută și notificând persoanei îndreptățite persoana juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, anexând și copii de pe actele de transfer a dreptului de proprietate sau administrare.
În cauză, după cum s-a reținut mai sus, recurenta prin decizia RA APPS nr.130/2003 a respins notificarea intimaților ce se referea la întreaga suprafață de teren de 7423 mp invocând lipsa calității acestora de persoane îndreptățite la restituire, fără a da curs obligațiilor ce îi reveneau potrivit prevederilor art.27 alin.1 și 2 raportate la art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001, și fără a formula apărări susținute de probe în cadrul litigiului finalizat prin decizia civilă nr.1832/2004, invocându-și în cauză propria incorectitudine, ceea ce nu poate fi primit.
Mai mult, chiar dacă prin adresa nr.9102/26.05.2006 a Primăriei comunei Snagov s-a propus acordarea de despăgubiri intimaților, până în prezent recurenta nu a făcut dovada unor asemenea măsuri reparatorii către intimați deși prin încheierea de ședință din 26.05.2014 Curtea, în temeiul art.129 alin.5, i-a pus în vedere recurentei să depună dovezi în acest sens.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă R. A. – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, împotriva sentinței civile nr. 2085/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. C. M. și F. B. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
F. V.
Red. B.A.S
Tehnored. C.G /MȘ/ 2 ex
Jud. fond T. S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1361/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1311/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
