Legea 10/2001. Decizia nr. 684/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 684/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.684
Ședința publică din 23.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Judecător - I. A. H. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant O. B.-M.-L., împotriva sentinței civile nr.1288 din 12.06.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București, prin Primarul General.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul Toia P. în calitate de reprezentant al recurentului reclamant O. B.-M.-L., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilierul juridic I. M. în calitate de reprezentant al intimatului pârât M. București, prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea constată că în citativ figurează din eroare S.C. R. G. Invest S.A., care nu are calitate procesuală în recurs, deoarece nu este menționat în dispozitivul hotărârii atacate.
La solicitarea instanței, avocatul recurentului depune la dosar o copie a certificatului de deces al lui I. N..
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat și nu solicită administrarea de noi probe, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant O. B.-M.-L. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței tribunalului, sub următoarele aspecte:
- admiterea capătului principal de cerere, în sensul de a se soluționa notificarea nr.490/2002, stabilindu-se calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul și nu doar pentru ½ din acesta, cum a stabilit prima instanță;
- să se stabilească dreptul reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 pentru 100% din imobil, nu doar pentru 75%, cum a reținut instanța de fond;
- solicită admiterea și a capătului de cerere referitor la înaintarea dosarului administrativ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art.21 din Legea nr.165/2013;
- solicită obligarea Municipiului București, prin Primarul General la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1700 lei și nu doar 525 lei, cum s-a stabilit prin sentința recurată.
Susține primul motiv de recurs, arătând că instanța de fond a stabilit în mod nelegal și netemeinic pentru reclamant dreptul la ½ din imobil, deși autoarea acestuia, I. Zamfirica, a formulat notificare pentru întregul imobil situat în ., sector 2, compus din teren în suprafață de 443 m.p. Conform actului de preluare abuzivă, imobilul a aparținut soților I. N. și Zamfirica; I. N. a decedat la data de 21.05.2001, astfel că notificarea a fost formulată doar de soție, atât în calitate de coproprietar, pentru cota de ½, cât și ca moștenitor legal al soțului său, pentru cealaltă cotă de 1/2, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001. Instanța a considerat, însă, că nu sunt îndeplinite cerințele art.4 alin.4 din legea specială, întrucât mai era un moștenitor; dar acesta nu și-a valorificat dreptul de succesiune, astfel încât dispozițiile legale amintite sunt aplicabile în speță.
Urmare decesului Zamfiricăi I., reclamantul O. B.-M.-L., nepot de soră al acesteia, este unic moștenitor. Potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, prin care se stabilește că au calitate de persoane îndreptățite numai foștii proprietari sau moștenitorii acestora, reclamantul are dreptul de moștenire nu numai de pe urma Zamfiricăi I. pentru cota ce i-a aparținut la momentul preluării, dar și de pe urma bunicului său, I. N..
În ce privește stabilirea cotei de 75% din imobil pentru reclamant, solicită a se reține faptul că cesionarul R. G. Invest S.A. are calitate de terță persoană în raport de prevederile Legii nr.10/2001, astfel că urmează a se stabili în favoarea reclamantului cota de 100%, iar cesionarul să-și valorifice dreptul pe cale separată.
Solicită admiterea și a cererii de înaintare a dosarului administrativ aferent notificării nr.490/2002 direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, fără controlul de legalitate al Prefectului, care nu mai este necesar în condițiile în care notificarea a fost soluționată de către instanță.
Cu privire la cheltuielile de judecată, critică soluția instanței de fond pentru faptul că suma acordată, 525 lei nu acoperă nici onorariul de expertiză, 1000 lei, nici onorariul de avocat 700 lei, dovedite prin înscrisurile de la dosar.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar împreună cu o copie a contractului de asistență juridică.
Reprezentantul intimatului pârât M. București, prin Primarul General solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 24.04.2012, reclamantul O. B.-M.-L., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să soluționeze pe fond, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, notificarea nr. 490/2002, privind imobilul compus din teren în suprafață de 443 m.p. și construcție în suprafață de 344,26 m.p., din care suprafață utilă 292,36 m.p., ce a fost situat în București, ., sector 2; să fie obligat M. București să transmită imediat și direct către C.C.S.D. dosarul nr._, aferent notificării 490/2002, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză; în subsidiar, reclamantul a solicitat instanței să oblige M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 05.12.2012 a fost depusă la dosarul cauzei cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. R. G. Invest S.A., prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie soluționată pe fond, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, notificarea nr. 490/2002, privind imobilul compus din teren în suprafață de 443 m.p. și construcție în suprafață de 344,26 m.p., din care suprafață utilă 292,36 m.p., ce a fost situat în București, ., sector 2; să fie obligat M. București să transmită imediat și direct către C.C.S.D. dosarul nr._, aferent notificării nr. 490/2002, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, iar în subsidiar, să fie obligat M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, cu cheltuieli de judecată.
Sub aspectul probatoriului, tribunalul a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, prin încheierea din data de 05.12.2012. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 19.02.2013, tribunalul, la termenul de judecată din data de 03.04.2013, luând act de faptul că nu se formulează obiecțiuni la raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 05.06.2013, tribunalul a luat act de renunțarea la cererea de intervenție formulată în cauză.
Prin sentința civilă nr.1288/12.06.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. B.-M.-L., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform disp. art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii pentru cota de 1/2 din imobilul compus din teren în suprafață de 443 m.p. și construcție în suprafață de 292,36 m.p. situat în București, ., sector 2, scăzându-se valoarea actualizată a despăgubirilor deja acordate 81.088 ROL, a admis în parte cererea accesorie de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 525 lei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 490/2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, comunicată prin intermediul B.E.J. Casagranda S. A. notificatoarea I. Zamfirica a solicitat măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru terenul situat în București, . format din teren în suprafață totală de 443 mp și construcție.
În ceea ce privește dovada calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1763/21.03.1975 de notariatul de Stat Sector 2 București, I. N. și I. Zamfirica, soți au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 2, imobil compus din suprafața de 443 mp teren loc de casă și o construcție formată din patru camere, hall, baie, wc, bucătărie, cămară, vestibul, gang, degajament, gang și pivniță iar în curte două magazii de scândură.
De pe urma defunctei I. Zamfirica, decedată la data de 09.03.2012, a rămas în calitate de moștenitor reclamantul din cauza de față, O. B. M. L., în calitate de nepot de fiică, pentru întreaga masă succesorală, astfel cum a rezultat din certificatul de calitate de moștenitor nr.6/03.04.2012 emis de BNP A Berger T. G. și Berger L. P..
În ceea ce îl privește pe numitul I. N., reclamantul a învederat prin cererea de chemare în judecată că acesta ar fi decedat în anul 2001, nefiind emis certificat de moștenitor și că notificatoarea I. Zamfirica a formulat notificarea atât în nume propriu cât și în calitatea sa de moștenitor al soțului său defunct. Tribunalul a constatat însă că aceste susțineri au rămas la nivelul unor simple afirmații fără suport în probatoriul administrat în cauză, astfel ca urmează a fi înlăturate din cauză.
În consecință, tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită exclusiv în ceea ce privește cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, în calitatea sa de succesor al coproprietarului I. Zamfirica, nefiind făcută dovada calității acesteia din urmă de succesor al numitului I. N., sau de mandatar al acestuia. De asemenea, nu este operant nici dreptul de acrescământ prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, la data preluării bunul fiind proprietatea comună a celor doi soți, în actul de preluare figurând cei doi soți. În lipsa dovezilor referitoare la situația numitului I. N., tribunalul a valorificat mențiunile actului de preluare în sensul că a reținut prezumția prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 sub aspectul întinderii dreptului de proprietate al fiecăruia dintre titularii dreptului de proprietate la momentul preluării (potrivit disp. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive).
Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr.3445/21.11.2011 de BNP M. C. M., notificatoarea I. Zamfirica în calitate de cedent a transmis în favoarea persoanei care a formulat cerere de intervenție principală . SA, în calitate de cesionar cota-parte de 25% din drepturile la măsuri reparatorii pretinse în legătură cu imobilul situat în M. București, ., sector 2 ce face obiectul notificării nr. 490/2002, dosar nr._.
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că aceasta s-a realizat în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 405/26.12.1985 privind modificarea unui detaliu de sistematizare, exproprierea unor terenuri și construcții, demolarea unor construcții, scoaterea din funcțiune a unor fonduri fixe, precum și realizarea și desființarea unor artere de circulație în mun. București, în Anexa 1 la acest act poziția nr. 46 figurând I. Zamfirica și I. N. cu suprafața expropriată de 435 mp teren și 344,26 mp construcții, din care suprafață utilă 292,36 mp. Din mențiunile actului de preluare, tribunalul urmează a reține prezumția prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 sub aspectul întinderii dreptului de proprietate asupra construcției, în lipsa unor astfel de mențiuni în cuprinsul titlului de proprietate.
Din adresa nr. A338/24.09.2011 emisă de . Fond Locativ a rezultat că au fost achitate despăgubiri în valoare de 80.000 ROL din care pentru suprafața de 435 mp teren suma de 1.088 ROL la data de 08.12.1987, imobilul construcție fiind demolat.
Ca atare, în raport de disp. art. 11.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora în ipoteza exproprierii preluarea este considerată a fi aprioric abuzivă, prin lipsa unor despăgubiri echitabile, nefiind făcută dovada contrară prezumției menționate, tribunalul a reținut caracterul abuziv al preluării.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmit în cauză de expert tehnic judiciar B. C. G. a rezultat că imobilul situat la adresa din ., sector 2, București este ocupat în totalitate de detalii de sistematizare și că nu există suprafețe libere, ce ar putea fi retrocedate în natură.
Potrivit disp. art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În conformitate cu disp. art. 25.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.
În cazul în care persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă și totodată a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile.
Tribunalul a constatat că dosarul administrativ este complet, astfel încât notificarea poate fi soluționată.
Ca atare, tribunalul, competent să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea notificării acesteia, a apreciat că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și a imposibilității de restituire în natură a acestuia.
În conformitate cu art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 50 lit. b din Legea nr. 165/2013 dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevăd că dispozițiile acestui act normativ se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 16 din același act normativ prevede că cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. 6 și 7.
Art. 21 alin. 6 și 7 prevăd că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, un punct având valoarea de 1 leu; numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. 6.
Pentru considerentele menționate anterior, tribunalul a admis în parte cererea, a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite conform disp. art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii (diferența de 25% fiind cesionată în favoarea . SA) pentru cota de ½ din imobilul compus din teren în suprafață de 443 mp și construcție în suprafață de 292,36 mp situat în București, ., sector 2, scăzându-se valoarea actualizată a despăgubirilor deja acordate 81.088 ROL.
Față de soluția de admitere a cererii, reținând culpa procesuală a pârâtului în derularea procedurii judiciare de față, tribunalul a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului. Cererea accesorie având ca obiect plata cheltuielilor de judecată a fost admisă însă în parte, respectiv în limita sumei de 525 lei menționată în cuprinsul chitanței din data de 07.04.2012, care atestă plata efectuată în temeiul contractului de asistență juridică nr._/2011 încheiat cu reclamantul. Chitanța datată 19.04.2012 atestă efectuarea plății în temeiul contractului de asistență juridică nr._/2011 încheiat cu persoana care a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, la care s-a renunțat pe parcursul procedurii, ca atare, nu justifică acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta către reclamant.
În raport de incidența în cauză a disp. Legii nr. 165/2013, și de disp. art. 17 și art. 42 alin. 3, art. 50 lit. c din actul normativ menționat, dispoziții din care rezultă înființarea Comisiei naționale pentru Compensarea Imobilelor și preluarea atribuțiilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și de abrogarea disp. art. 16 alin. 2 ind. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, al doilea capăt de cerere apare ca fiind neîntemeiat.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul O. B. M. L., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul admiteri pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond a înțeles să admită cererea de chemare în judecată și a soluționat notificarea nr. 490/2002, privind imobilul compus din teren în suprafață de 443 mp și construcție în suprafață de 344,26 mp, din care suprafață utilă 292,36 mp, ce a fost situat în București, ., sector 2, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent, pe numele recurentului - reclamant, doar pentru o cotă de drept de ½ din imobil, motivat de faptul că „ reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită exclusiv în ceea ce privește cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, în calitatea sa de succesor al coproprietarului loniță Zamfirica, nefiind făcută dovada calității acesteia de succesor al numitului loniță N., sau de mandatar al acestuia", nefiind operant nici dreptul de acrescământ prevăzut de art. 4 alin.4 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul – reclamant apreciază că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 3 și 4 alin.4 din Legea nr. 10/2001, pentru următoarele motive:
Imobilul compus din teren în suprafață de 443 mp și construcție, situat în București, . a fost dobândit în anul 1973 de I. Zamfirica și I. N., soți, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1763/2 1.03.1973 la Notariatul de Stat Sector II.
loniță N. cunoscut și ca loniță N. conform declarației de notorietate autentificate sub nr.1712/12.09.2012 de BNP R. M. C., a decedat la data de 21 mai 2001.
Prin notificarea nr. 490/11.02.2002, I. Zamfirica a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 443 mp și construcție ce a fost situat în București, ., sector 2, imobil preluat în mod abuziv.
La data de 10.03. 2012, notificatoarea I. Zamfirica a decedat, moștenitor al acesteia fiind subsemnatul, O. B.-M.-L., fapt atestat de certificatul de moștenitor nr. 6/03.04.2012.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr.84/12.09.2012 întocmit de BNP R. M. C., unicul moștenitor legal al defunctului loniță N. sunt tot subsemnatul recurent.
Prin urmare, la data soluționării cauzei de către instanța de fond, calitatea recurentului – reclamant de unic moștenitor al ambilor defuncți, foști proprietari ai imobilului, era stabilită și dovedită prin certificatele de moștenitor arătate mai sus, astfel că recurentul – reclamant este îndreptățit la restituirea în întregime a dreptului de proprietate asupra imobilului notificat.
Chiar și în lipsa acestor acte, soluția instanței nu putea fi alta, decât cea de a a-i recunoaște reclamantului dreptul integral la măsuri compensatorii pentru imobilul solicitat prin notificare, prin aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, pentru următoarele motive:
In procedura de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite o au, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice sau persoanele juridice care au avut calitatea de proprietari ai bunului imobil Ia data preluării, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Din dispozițiile legale menționate rezultă că, în privința calității de moștenitor, legea specială nu are dispoziții derogatorii, astfel că și în această procedură se aplică normele de drept comun în materia succesiunii legale sau testamentare.
In calitate de moștenitor (egal, succesibilul dobândește nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor, dar și vocația de a dobândi bunuri viitoare sau creanțe care ar fi aparținut autorului său. In această ultimă categorie intră și bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001, iar cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ.
Chiar dacă dreptul de a depune notificarea s-a născut în patrimoniul defunctului, acest drept este transmis moștenitorilor, care își pot valorifica vocația succesorala la restituirea imobilului prin depunerea cererii in termenul înlăuntrul căruia se putea face notificarea, justificându-și astfel calitatea de persoane îndreptățite.
In prezenta cauză, la data apariției Legii nr.10/2001, defunctul I. N. era în viață, astfel că în patrimoniul său s-a născut dreptul de a depune notificarea. Decesul său a intervenit înainte de a depune notificarea, în mai 2001, notificarea fiind formulata de loniță Zamfirica în 2002. La data decesului, conform actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei, pe care recurentul le anexează la prezentul recurs, moștenitorii cu vocație legală erau soția loniță Zamfirica și fiica, loniță V.. Potrivit art. 4 alin.4 din Legea nr.10/2001, prin faptul că numai I. Zamfirica a înțeles să depună notificare, fiica loniță V. neformulând notificare, reiese că numai soția supraviețuitoare a înțeles să accepte succesiunea după defunctul loniță N., culegând astfel si cota moștenitoarei neacceptante, loniță V.. „De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire" (art. 4 alin. 4 din Legea nr.10/2001). Pe cale de consecință, urmând si acest raționament, recurentul – reclamant fiind moștenitorul legal al notificatoarei, sunt îndreptățit la restituirea întregului drept de proprietate ce poartă asupra Imobilului ce a fost situat în București, ., sector 2.
Astfel, având în vedere cele mai sunt arătate, precum și faptul că recurentul – reclamant este unicul moștenitor al celor doi coproprietari ai imobilului notificat, conform certificatul de moștenitor nr. 6/03.04.2012 întocmit după loniță Zamfirica și a certificatului de calitate de moștenitor nr.84/12.09.2012 întocmit după loniță N. sau N., sunt îndreptățit la restituirea întregului drept de proprietate ce poartă asupra imobilului ce a fost situat in București, ., sector 2.
2. Instanța de fond a luat act de renunțarea intervenientei . SA la cererea de intervenție în interes propriu, prin care solicitase acordarea de măsuri reparatorii pentru partea de 25% ce i se cuvenea în urma cesiunii constatare prin contractul de cesiune autentificat sub nr.3445/21.11.2011, dar prin sentința civilă pronunțată în cauză, instanța de fond a înțeles să acorde dreptul la măsuri reparatorii doar pentru cota de 75% către reclamantul cesionar O. B., fără a motiva soluția.
Recurentul – reclamant apreciază că prima instanță a apreciat greșit că prin renunțarea la cererea de intervenție de către S.C. R. G. Invest S.A, instanța nu trebuie să soluționeze notificarea și cu privire la această cotă.
După depunerea notificării, reclamantul persoană fizică, este creditor al obligației de emitere a unei Dispoziții de soluționare a notificării, obligație care incumbă în principal entității învestită cu soluționarea notificării și în general Statului, punct de vedere ce a fost configurat de altfel și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, dreptul reclamantului cesionar de a obține măsuri reparatorii, este conferit de lege, ceea ce înseamnă că odată ce s-a făcut dovada că autorii acestuia au fost proprietarii imobilului și acesta a fost preluat abuziv de stat în perioada de referință a legii, acest drept nu mai poate fi contestat. Faptul că notificatorii sau moștenitorii acestora au înțeles să cedeze în parte beneficiile ce decurg din calitatea lor de persoane îndreptățite în condițiile legii, nu înseamnă că aceștia au transmis sau au renunțat la calitatea de persoane îndreptățite conferită de lege, câtă vreme și-au afirmat dreptul în fata autorităților învestite cu soluționarea notificării, ei fiind aceia care au declanșat procedura administrativă.
Reclamantul a cesionat parte din dreptul la măsurile reparatorii ce se vor acorda pentru imobilul notificat, prin urmare, pentru a avea loc transmisiunea acestui drept este mai întâi nevoie ca cedentului să i se recunoască calitatea de persoană îndreptățită, căci nemo plus iuris transfere (ad alium) potest quam ipse habet. Aceste raporturi ce urmează să se definitiveze între părțile cesiunii nu influențează calitatea cedentului reclamant de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin soluționarea notificării doar pentru o cotă de 75%, instanța de fond a apreciat astfel că reclamantul O. B. are calitate de persoană îndreptățită doar pentru o parte din imobil, contrazicând astfel realitatea juridică dovedită cu actele depuse la dosar, in sensul că acesta are această calitate și pentru cota de 25% ce a înțeles să o transmită prin cesiune.
3. Instanța de fond a înțeles să respingă cererea reclamantului (capătul 3 de cerere) de obligare a Municipiului București de a transmite imediat și direct către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta CCSD) sau, în subsidiar, către Prefectura Municipiului București, a dosarului nr._ aferent notificării nr.490/2001, în raport de art.17 și art.42 alin.3, art. 50 lit.c din Legea nr.165/2013, și de abrogarea art.16 alin.21 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Este adevărat că la data formulării cererii de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat transmiterea dosarului direct către CCSD devenită CNCI, și doar în subsidiar către Prefectură, pârâta avea obligația de transmitere a dosarului către Prefectură, conform dispozițiilor art. 16 alin. 1, 2, 21 și 22 cap. V, Titlul VII din Legea nr.247/2005, dar motivarea reclamantului pe capătul principal privea, în esență, argumentele conform cărora:
a) textele arătate privesc doar dispozițiile emise în procedura administrativă, când dreptul a fost analizat și acordat de o autoritate publică locală, a cărei acte emise sunt supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr.544/2004, prin analizarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă la data emiterii, fapt confirmat și de faptul că actele emise de celelalte entități investite (a se avea în vedere AAAS, ministere, etc.);
b) în condițiile în care dispoziția este emisă de autoritatea publică pentru executarea unei hotărâri judecătorești, această ipoteză nu este circumscrisă de textele legale arătate mai sus, și ca atare nu sunt supuse acestui control;
c) Controlul de legalitate exercitat de un judecător este superior celui ce ar putea fi exercitat de către prefect.
d) Impunerea parcurgerii unei proceduri prevăzută exclusiv pentru actele autorităților publice, și nu pentru hotărârile pronunțate de instanțele de judecată nu este în sensul art.1 din Protocolul l al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului;
e) Nu este admisibil și s-ar afecta cu consecințe deosebit de grave securitatea juridică dacă prefectul ar putea reforma, prin mijloace care ar decurge din interpretarea eronată a legi, o hotărâre judecătorească care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Abrogarea dispozițiilor ce a constitui temeiul acțiunii noastre și înlocuirea acestora cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, nu schimbă cu nimic argumentele invocate de noi prin acțiunea principală, deoarece obligația de transmitere a dosarelor încă subzistă, doar temeiul este altul.
Astfel, controlul de legalitate cu privire la calitatea recurentului - reclamant de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul preluat abuziv, cât și la dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că acesta nu poate să fie restituit în natură, s-a realizat de instanța judecătorească competentă, care a soluționat pe fond notificarea formulata, în urma acestui control de legalitate stabilindu-se că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, astfel că nu se impune ca Prefectul Municipiului București să efectueze control de legalitate cu privire la aceste aspecte.
Instanța de judecată are plenitudine de competență în ceea ce privește controlul de legalitate asupra tuturor măsurilor dispuse atât de Primarul General al Municipiului București, cât și de Prefectul Municipiului București, astfel că un nou control de legalitate din partea Instituției Prefectului ar fi excesiv și ar prelungi în mod inutil termenul final de soluționare a notificării, constând în derularea procedurii de evaluare și acordare a măsurilor reparatorii în puncte și ulterior, a procedurii de valorificare a acestora, cu atât mai mut cu cât potrivit Legii nr.165/2013 CNCI analizează dosarele și emite decizia de compensare în termen de 5 ani de la data înregistrării acestora. Mai mult, instanța de recurs, în calitate de instanță de control judiciar și prin prisma motivelor de recurs de la pct.1 și 2, va analiza încă odată toate aspectele privind drepturile solicitate prin notificare, inclusiv măsurile dispuse de instanța de fond, pe aspectele ce privesc fondul cauzei, astfel că măsura luată de această instanță, de a nu trimite dosarul administrativ aferent notificării, direct către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, o apreciem ca fiind greșită.
Solicit instanței de recurs să aibă în vedere că prin cererea de transmitere nu este încălcată nici o dispoziție imperativă a legii speciale privind stabilirea și plata despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și care nu pot să fie restituite în natură, având în vedere și faptul că termenul rezonabil de soluționare a notificării, stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost de mult depășit, din culpa exclusivă a pârâtului M. București, care a refuzat să soluționeze notificarea de la data la care dosarul administrativ era complet.
In subsidiar, având în vedere că M. București este de drept în întârziere nu numai cu obligația de emitere a dispoziției ci și, pe cale de consecință, cu obligațiile succesive ulterioare, cu este cea de transmitere a dosarului către Prefectură dacă ar fi emis dispoziția, pentru a preîntâmpina tergiversarea procedurii, și pentru a da finalitate prevederilor legale și procedurii judiciare urmate, recurentul - reclamant apreciază că în situația în care nu va fi apreciată ca admisibilă cererea principală de transmitere a dosarului direct la CNCI, să fie admis capătul subsidiar, de transmitere către Prefectură.
4. Având în vedere că urmare a admiterii în parte a acțiunii, instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată tot în parte, în urma admiterii recursului, recurentul - reclamant solicită modificarea sentinței atacate și în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată dovedite Ia fond, constând în onorariul de avocat și onorariul pentru expertiza tehnică topografică.
Prin urmare, solicită admiterea recursului și pe fond, modificarea sentinței civile nr.1288/12.06.2013 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și soluționării notificării prin stabilirea dreptului la măsuri compensatorii, pe numele recurentului - reclamant, pentru întreg imobilul ce a fost situat în București, st. Inginerilor, nr.8, precum și obligarea pârâtei intimate la transmiterea dosarului către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, sau, în subsidiar către Prefectură si la plata cheltuielilor de judecată in dosarul de fond, in suma de 1700 lei, reprezentând 1.000 lei onorariu expertiză tehnică topografică si 700 lei, onorariu de avocat.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este în parte fondat pentru următoarele considerente.
Prima critică vizând reținerea calității recurentului de persoană îndreptățită numai la cota de ½ din imobil, cotă ce aparținea notificatoarei decedate, I. Zamfirica și nu la întregul imobil este întemeiată.
Conform actelor și lucrărilor dosarului imobilul în litigiu a fost proprietatea soților I. Zamfirica și I. N., acesta din urmă decedat la data de 21.05.2001 conform certificatului de deces depus în recurs.
Notificarea formulată în temeiul legii 10/2001 a fost depusă la data de 11.02.2002, dată la care I. N. era decedat, exclusiv de către soția sa, I. Zamfirica, aceasta solicitând despăgubiri pentru întregul imobil, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul cauzei.
Prin urmare, chiar în lipsa dezbaterii succesiunii defunctului I. N., curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 3 din lege, ce statuează că „succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”.
Ca atare, în condițiile în care autoarea recurentului, I. Zamfirica a formulat notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru întregul imobil și în condițiile în care aceasta avea, conform actelor de stare civilă existente la dosar, calitatea de moștenitoare a defunctului, ca și soție supraviețuitoare, este evident că recurentul, în calitate de moștenitor al acesteia, are calitatea de persoană îndreptățită la întreg imobilul și nu doar la cota de ½, cum în mod greșit a reținut tribunalul.
A doua critică ce vizează greșita apreciere a instanței referitoare la necesitatea soluționării notificării și cu privire la cota de 25% din imobil, cotă cesionată către . SA, în condițiile renunțării de către aceasta la cererea de intervenție formulată, nu este întemeiată.
Astfel, curtea reține că, dacă în ceea ce privește declanșarea procedurii administrative în temeiul legii 10/2001, prin formularea notificării, pot avea potrivit dispozițiilor legale, calitate exclusiv persoanele care se consideră îndreptățite, adică persoanele fizice proprietare ale imobilului, sau moștenitorii legali sau testamentari ai acestora, în cea ce privește măsurile compensatorii acestea pot fi acordate și altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitori.
Astfel, curtea are în vedere dispozițiile art. 24 din legea 165/2013, care stabilesc o acordare diferențiată a măsurilor reparatorii, prin raportare la persoana care are dreptul la măsurile reparatorii, adică, fostul proprietar sau moștenitorul acestuia și alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, cum este cazul de față, al intervenientei . SA, care este cesionar pentru cota parte de 25% din dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, prin modificările aduse legii 10/2001 prin legea 165/2013, au calitate să solicite măsurile reparatorii și alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, în cazul de față cesionarul dreptului la măsuri reparatorii, evident cu condiția ca procedura administrativă să fi fost declanșată de persoana îndreptățită, prin formularea notificării.
Ca atare, în aceste condiții, recurentul nu mai este îndreptățit și la cota parte de 25% din dreptul la măsurile reparatorii, întrucât acesta și-a transmis dreptul, prin încheierea contractului de cesiune, către o terță persoană, ce nu a înțeles să declanșeze procedura judiciară în prezentul litigiu.
Al treilea motiv de recurs ce vizează obligarea Municipiului București de a transmite dosarul administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este fondat.
În prezent sunt aplicabile, dispozițiile art. 21 din legea 165/2013 care prevăd că, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În raport de dispozițiile legale arătate mai sus, se constată că obținerea avizului de legalitate vizează exclusiv dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, ori în speță soluționarea notificării s-a făcut de către instanța de judecată, fiind emisă în acest sens hotărârea judecătorească pronunțată în prezentul litigiu. Pe de altă parte, este evident că hotărârea judecătorească prin care s-a reținut calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și imposibilitatea restituirii în natură a imobilului nu pot fi cenzurate pe calea avizului de legalitate al prefectului, ci exclusiv în căile de atac prevăzute de lege.
De altfel, rațiunea legii este aceea de a accelera procedura administrativă și obținerea efectivă a despăgubirilor de către persoanele îndreptățite, în acest sens fiind și solicitarea făcută instanței de trimitere a dosarului către Comisia Națională.
Al patrulea motiv de recurs ce vizează acordarea, în parte a cheltuielilor de judecată aferente fondului este întemeiat, întrucât, deși corectă soluția tribunalului privind acordarea parțială a onorariului de avocat, în limita sumei de 525 de lei, totuși, în mod greșit nu a acordat și suma de 1000 de lei, sumă ce reprezintă onorariul de expert achitat cu chitanță nr. 565/13.12.2012, aflată la fila 67 din dosar. Ca atare, curtea constată că pârâtul datorează reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1525 de lei, cheltuieli aferente primei instanțe.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. curtea admite recursul, modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil în litigiu, scăzându-se valoarea actualizată a despăgubirilor deja acordate de 81.088 ROL. Obligă M. București să înainteze prezenta hotărâre, notificarea și documentația aferentă direct către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Modifică cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, de la 525 lei la 1.525 lei în faza primei instanțe. Menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. pr. civ. obligă intimatul la 500 de lei cheltuieli de judecată către recurent, reprezentând onorariul de avocat achitat potrivit chitanței nr. 1096/22.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – reclamant O. B. M. L., împotriva sentinței civile 1288/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil în litigiu, scăzându-se valoarea actualizată a despăgubirilor deja acordate de 81.088 ROL.
Obligă M. București să înainteze prezenta hotărâre, notificarea și documentația aferentă direct către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Modifică cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul de 525 lei la 1.525 lei în faza primei instanțe.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./20.05.2014
TB-S.4 – C.M.I.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 664/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 673/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
